{"id":2272,"date":"2012-06-09T22:33:12","date_gmt":"2012-06-09T21:33:12","guid":{"rendered":"http:\/\/bassdu.mine.nu\/?p=2272"},"modified":"2012-06-09T22:33:12","modified_gmt":"2012-06-09T21:33:12","slug":"continuitatea-traco-geto-dacica-in-spatiul-carpato-dunareano-pontic-8-oieritul-si-sarea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bassdu.mine.bz\/?p=2272","title":{"rendered":"Continuitatea traco-geto-dacic\u0103 \u00een spa\u0163iul carpato-dun\u0103reano-pontic (8) –OIERITUL \u015eI… SAREA–"},"content":{"rendered":"

A\u015fa cum am promis, voi trata chestiunea CONTINUIT\u0102\u0162II<\/strong><\/span> noastre, pe baza unor elemente ce nu sunt luate \u00een considera\u0163ie de \u201eistoricii lui pe\u015fte\u201d, atunci c\u00e2nd neag\u0103 protocronismul \u015fi dacismul.
\nVoi demonstra \u00eenc\u0103 o dat\u0103, c\u0103 nu au calificarea necesar\u0103 de a hot\u0103r\u00ee singuri trecutul poporului nostru, fiind necesar\u0103 \u015fi contribu\u0163ia altor \u201especiali\u015fti\u201d.
\n\u00cen cazul de fa\u0163\u0103 m\u0103 voi referi la un zootehnist \u015fi un … inginer, \u00een persoana d-lui ing. agronom<\/strong> Stefan Puscasu<\/strong>, doctorand la Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti \u015fi d-lui ing. Gabriel Gheorghe<\/strong>, fondator al grupului GETICA, pe care-i voi cita pentru \u201echestiunea OIERITULUI ca expresie a Primei Revolu\u0163ii Socio-Economice a civiliza\u0163iei actuale\u201d<\/strong><\/span>, respectiv pentru \u201eimportan\u0163a S\u0102RII \u00een dezvoltarea societ\u0103\u0163ii omene\u015fti\u201d<\/strong><\/span>.
\nCitatele sunt \u201elargi\u201d pentru o sus\u0163inere c\u00e2t mai \u201eprofesional\u0103\u201d, a\u015fa c\u0103 … citi\u0163i cu r\u0103bdare, deoarece se vor l\u0103muri multe afirma\u0163ii din episoadele anterioare. Cum \u201eMi\u015fcarea Dacia\u201d<\/strong><\/span> acord\u0103 o mare importan\u0163\u0103 trecutului nostru istoric, ne rezerv\u0103m dreptul de a cere RESCRIEREA ISTORIEI NEAMULUI<\/span>, deoarece ceea ce ni se bag\u0103 pe g\u00e2t este INCOMPLET<\/span>, dac\u0103 nu chiar … FALS !!!<\/span>
\nIat\u0103 ce am selec\u0163ionat dintr-un articol al d-lui \u015etefan Pu\u015fca\u015fu despre OIERIT :<\/strong><\/span><\/p>\n

Este bine stiut ca inca din neolitic (mil. 4-5 \u00ee.C.) Peninsula Balcanica constituia un loc foarte propice dezvoltarii agriculturii si cresterii animalelor. Zonele agricole europene se aflau in bazinele mijlociu si inferior al Dunarii. Oile au fost printre primele animale domesticite aici. Cum oile si caprele domesticite aveau nevoie de hrana diferita de cea a omului, acesta a trebuit sa urmeze turmele in cautare de zone unde se gasea iarba din abundenta, apa si umbra (\u015eI SARE – adaug eu \u015fi ne l\u0103murim mai jos). Acestea trei sunt elementele fundamentale pentru o turma. Asa a luat nastere pastoritul, considerat printre cele mai vechi ramuri ale agriculturii.<\/span><\/em>
\n………………………..<\/span><\/em>
\nDin oaia carpatin\u0103 provin cam toate grupele de rase de oi din Europa Centrala si de Est, din Balcani si din jurul Marii Negre, pana in Georgia. Concret, din oaia scito-dacica au rezultat patru grupe: grupa valaha (Zackel), care nu e altceva decat \u0163urcana, grupa ruda si carnabat, tigaia si valaha cu coarne in tirbuson sau ratca. Tot din oaia straveche scito-dacica s-a desprins si oaia veche, spaniola, din care provin rasele de oi din tarile nordice si occidentale.<\/span><\/em>
\nTurcana este oaia din interiorul Carpatilor. Hasdeu spune ca turcana este cuvant vechi dacic, ce insemna “oaie, capra”.<\/span><\/em>
\nTurcana este o oaie rustica ce are si astazi, dupa cateva mii de ani de evolutie, aceeasi conformatie, aceeasi rezistenta la boli, cat si aceeasi grosime si lungime a firului de lana. Dar si oaia tigaie este veche, ea este prezenta, de pilda, pe monumentul de la Adamclisi, deci ea exista in Dobrogea acum doua mii de ani. In schimb, imbracamintea dacilor de pe Columna lui Traian prezinta ciucuri lungi, care nu pot proveni decat de la turcana. Turcana este oaia de munte, cu lana aspra, care nu se imbiba de apa atunci cand ploua, iar tigaia e subcarpatica si are lana semi-fina.<\/span><\/em>
\nFabuloasa poveste a oilor romanesti<\/span><\/em>
\nSi ratca este veche, insa aria ei de raspandire este restransa, doar in Muntii Banatului. In plus, ea nu rezista la deplasari lungi sau la pendularea sezoniera si din acest motiv este mai putin cunoscuta.<\/span><\/em>
\nIn aromana, aruda inseamna “lana fina”, deci ruda este tot o tigaie. Unii o considera o rasa aparte, altii nu. Este numita ori “ruda romaneasca cu cap negru”, ori “tigaia romaneasca cu cap negru”. Denumirea oficiala este “oaia cu cap negru de Teleorman (carabasa)”.<\/span><\/em>
\n………………………………<\/span><\/em>
\nLa noi au fost conditiile climatice cele mai propice pentru domesticirea oii. Nordul era inca sub gheturi, calota glaciara cobora pana in Nordul Italiei, acoperea Germania si mare parte din Polonia, ca sa nu vorbesc de tarile nordice. In schimb, in Carpati, au fost conditii foarte bune pentru aparitia pastoritului.<\/span><\/em>
\nDin acest nucleu carpatin, stramosii nostri s-au extins spre rasarit, pana in teritoriile actualelor tari Rusia si Ucraina – pe tot tarmul nordic al Marii Negre, pana la Marea de Azov. Spre nord, pana in Slovacia si Polonia, adica pana unde le-a permis clima si relieful. Spre vest, in Ungaria, Elvetia, Istria, Italia, cu aria reto-romana, dar poate si cu alte zone, si ramane deschisa discutia cu oaia spaniola. In sud-est, in Serbia, apoi in sud, in actualele Bulgaria, Albania, Grecia si spre sud-est, in Turcia.<\/span><\/em>
\nPrin aceasta “colonizare” se explica multimea de toponime romanesti din toate zonele mentionate. Asa se explica asemanarile lingvistice greu de explicat altfel, precum si urmele de traditii autentic romanesti. Iata un exemplu: in Bosnia-Hertegovina, pastorii nostri au gasit locuri bune de pastorit, iar cand au venit slavii peste ei, s-au refugiat in munti. Si asa, avem acolo muntele numit Durmitor. Si asa peste tot pe unde au ajuns, au dat nume locurilor. In zonele mai deschise, aceste toponime nu s-au mai pastrat, caci s-au perindat mai multe neamuri. In cele mai greu accesibile, mai ales in munti, ai surpriza sa gasesti in toate aceste tinuturi nume stravechi romanesti.<\/span><\/em><\/p>\n

Exista scenele de pe Columna lui Traian si Monumentul de la Adamclisi, unde apar oi in repetate randuri, dar se poate vedea in unele scene si imbracaminte facuta din lana oilor – un soi de paturi cu ciucurasi, purtate de daci ca mantii. Si astazi, unii ciobani, cand se duc cu oile, isi pun pe umeri o simpla patura aspra. Exista si dovezi arheologice, cum e foarfecele pentru tuns oile, descoperit in cetatea dacica de la Capalna, apoi oasele de oi descoperite intre ofrandele aduse de daci zeilor. Asta se facea in special primavara, cand incepea anul agricol. In concluzie, nu exista nici o indoiala ca oaia ocupa un loc foarte important in viata dacilor.<\/span><\/em>
\n\u00cen trecut carnea se consuma in cantitati mult mai mici decat acum. Baza alimentatiei o constituiau laptele, branza, cerealele, legumele si fructele. Oaia era oricum mai usor de crescut decat vaca si era foarte productiva. La fel si capra. Carne se consuma mai rar, la sarbatori, cu anumite ocazii, si cel mai adesea avea rol ritualic, caci animalul era sacrificat pentru zei. Din pacate, astazi ne-am indepartat de modul de alimentatie sanatos al stramosilor nostri, printr-un consum excesiv de carne.<\/span><\/em>
\nNicolae Iorga spunea ca “am cucerit teritoriu cu oile”. Cele mai vechi modalitati de crestere a oilor sunt nomadismul si transhumanta. In cazul nomadismului, pastorii si oile pribegeau toata viata in cautare de pasuni, neavand o asezare stabila, pe cand in cazul transhumantei, pastorii se intorceau iarna sau in anul urmator la asezarile lor. Cum oile se inmulteau repede, era mereu nevoie de pasuni noi, si asa au inceput deplasarile cu turmele, nucleul de plecare constituindu-l Muntii Carpati.<\/span><\/em>
\nAsa au ajuns ciobanii romani in Alpi! E o explicatie plauzibila, pentru ca asemanarile lingvistice cu aria reto-romana nu se datoreaza doar elementului latin, ci merg mult mai in adancime, la substratul prelatin. De pilda, in dialectul sursilvan din Alpi la miel se spune “tschutta”, iar al nostru “ciuta” e recunoscut ca fiind cuvant dacic. In friulana, la oaia care nu fata i se spune “sterpe”, exact ca in romana, unde “sterp” e cuvant dacic, inrudit cu albanezul “shterpe”, care inseamna acelasi lucru. <\/span><\/em>
\nTriburile aromanilor care au ajuns in Macedonia greceasca si in Thesalia au adus cu ei rasele vlahiko, thaki (un fel de kivirgic), precum si rasele din grupa ruda (carnabat), sarakatsaniko, care este karakachan-ul saracacenilor si cutovlahilor din sudul Rodopilor, iar in restul Thesaliei, karagouniko, rasa de oi a karagunizilor.<\/span><\/em>
\nAromanii erau inconjurati din toate partile de straini si de aceea si-au dezvoltat un puternic spirit de casta, conservator. Si-au protejat si perpetuat cu multa grija traditiile, din tata in fiu. Iata, de pilda, carlibana, care este toiagul pastorului la aromani, are sculptat in capat stindardul dacic. E un lucru extraordinar, ramas din vremea dacilor. Carlibana era un fel de sceptru al sefului familiei.<\/span><\/em>
\nIn unele dialecte italiene exista cuvinte foarte asemanatoare cu cele din “stocul” dacic. De pilda, in graiurile din Valle d’Aniene, la est de Roma, la tap se spune “tzappu”. Ceea ce inseamna ca e posibil ca inainte de venirea triburilor italice in zona sa fi existat legaturi stranse cu Dacia si cu Balcanii. Daca ar fi sa incercam o recapitulare, am putea spune ca in Carpati este nucleul pastoritului european.<\/span><\/em><\/p>\n

Vechimea pastoritului la romani si, am putea spune, primordialitatea lui la romani, caci mai toate neamurile din partea asta a Europei de la daci au invatat pastoritul, se vede si din balada populara Miorita, care nu este atestata decat la romani si aromani.<\/span><\/em>
\nNu numai ca nu este atestata in alta parte, dar la noi au fost numarate 930 de variante! Theodor Sperantia afirma in 1914 ca Miorita este un rest din cultul dacic al cabirilor. Cred ca si jocul arhaic “Capra” este la fel de vechi.<\/span><\/em>
\nOriginea conflictului din Miorita pare sa oglindeasca tot aceasta expansiune a pastoritului. Este stiut ca intre pastori se iscau frecvent conflicte din pricina pasunilor. Toti erau in cautare de pasuni bune, pentru a avea oi mai mandre si mai “ortomane”. Da, Miorita contine, pe langa alte multiple semnificatii, si amintirea sau dovada acestui proces de extindere a pastoritului dinspre Carpati spre teritoriile invecinate.<\/span><\/em><\/p>\n

Oaia a reusit, in decursul timpului, sa scape de foamete atatia si atatia oameni, iar pastoritul este atat de adanc inscris in existenta si traditiile noastre, incat putem spune ca este insusi sufletul poporului roman. Fara pastorit, nu mai suntem noi insine. Putem spune intr-un fel ca daca piere pastoria, va “pieri” si Romania.<\/span><\/em><\/p>\n

……………………..<\/p>\n

\u015ei acum, iat\u0103 ce scrie d-l Gabriel Gheorghe despre SARE :<\/strong><\/span><\/p>\n

Sarea si un crampei de istorie<\/strong><\/em><\/span><\/p>\n

Rom\u00e2nia este spatiul cel mai favorizat de pe glob, at\u00eet \u00een ce priveste cantitatea de sare, c\u00eet si calitatea sarii si mai ales prezenta unor masive de sare la suprafata solului.<\/em><\/span>
\nCa un corolar al fiziologiei umane, viata de tip uman nu a putut aparea dec\u00eet \u00eentr-un spatiu cu surse de sodiu la \u00eendem\u00e2na. \u00cen Europa nu a existat dec\u00eet un singur astfel de spatiu, cel Carpatic, leaganul civilizatiei europene.<\/em><\/span>
\n\u00cenca din Neolitic \u00een curtea fiecarui taran exista un bolovan de sare pe care, c\u00e2nd se-ntorceau de la c\u00e2mp, vaca, oaia etc. \u00eel lingeau, lu\u00e2ndu-si ratia de sodiu pe care le-o cerea organismul. C\u00e2nd plecau \u00een transhumanta cu turmele de oi, la iernatic, ciobanii carpatici duceau cu ei, pe magarusi, cantitati suficiente de sare pentru ei si pentru oi, ca sa le ajunga p\u00eena-n primavara, p\u00eena la revenirea acasa, \u00een Carpati, singura sursa de sare la suprafata \u00een tot spatiul transhumant pericarpatic.<\/em><\/span>
\nAm retine atentia asupra unui fapt deosebit de important pentru istoria Europei care n-a fost \u00eenca mentionat: au existat salase ale pastorilor valahi \u00een spatiul din Nordul Marii Negre, p\u00eena-n Caucaz, \u00een Peninsula Balcanica, p\u00eena la Marea Egee si Marea de Marmara, \u00een Iliria si Panonia, p\u00eena la Marea Adriatica, de unde primavara turmele reveneau \u00een Carpati. \u00cen toate spatiile circumcarpatice mentionate mai sus nu exista sare la suprafata, de aceea, la fiecare plecare, \u00een transhumanta, toamna, pastorii luau cu ei sarea trebuincioasa p\u00eena la revenirea \u00een Carpati, \u00een solnita Europei.<\/em><\/span>
\nNu exista, si nu era posibila, o transhumanta inversa, din aceste zone adiacente spre Carpati, pentru ca nimic nu putea veni din zone fara sare, unde, \u00eenainte de stabilirea unor drumuri ale sarii, pentru aprovizionarea continua cu sare, nici oamenii, nici animalele lor nu puteau dainui.<\/em><\/span>
\nOaia a fost domesticita, \u00een Spatiul Carpatic, \u00eenca \u00een Mezolitic, cu circa 10 000 ani \u00een urma, de unde s-a rasp\u00e2ndit prin astfel de pendulari periodice, la \u00eenceput, neaparat cu samarii doldora de sare carata pe magarusi.<\/em><\/span>
\nNecesarul minim de sare este stabilit astfel, \u00een lucrarile de specialitate: 1g\/zi la copii sub un an, 10 g\/zi la cei \u00eentre 1 si 14 ani, 25 g\/zi la adulti, la munca usoara, si 35 g\/zi la munca grea, \u00een zona temperata.<\/em><\/span>
\nCifrele medii de consum de sare variaza de la tara la tara. \u00cen practica rezulta o cantitate medie de cca 7,5 kg\/an.persoana.<\/em><\/span>
\nPentru animale s\u00eent necesare: 10-30 g\/zi de vaca care de lapte (\u00een ultima vreme se prefera furaje sarate), 7-15 g\/zi de oaie, 5-10 g\/zi porc etc.<\/em><\/span>
\n\u00cen industria alimentara se folosesc: 2-2,5% sare la unt si margarina, 1,75-3,25% la br\u00e2nzeturi, 1,5-2% la legume conservate, 3-20% la legume murate, 2-6% la mezeluri si carne conservata, 10-30% pentru conservarea pestelui etc.<\/em><\/span>
\nDin cifrele de mai sus (12) rezulta ca pentru existenta fizica (!) a oricarui grup uman s\u00eent indispensabile mari cantitati de sare..<\/em><\/span>
\nDe asemenea, trebuie retinut ca, p\u00eena la aparitia frigiderelor, mari cantitati de sare erau folosite pentru conservarea alimentelor.<\/em><\/span>
\nEminentul antropolog rom\u00e2n Dr. Dardu Nicolaescu-Plopsor, \u00eentr-un interviu (v. \u201cMagazin\u201d nr. 33 din 13 august 1983, p. 7) arata: Sarea a fost dintotdeauna folosita de om \u00een alimentatie. O dovada indirecta a acestei supozitii o constituie, dupa unii oameni de stiinta, faptul ca asezarile omenesti cele mai vechi se regasesc, de regula, pe vai si NUMAI \u00ceN APROPIEREA IMEDIATA A UNOR MASIVE DE SARE.<\/em><\/span>
\nAceasta mentiune a regretatului Dardu Nicolaescu-Plopsor, referitoare la asezarile umane din Carpati, coincide p\u00e2na la idetitate cu relatarile lui Herodot (sec. V \u00ee.e.n) care, \u00een Cartea IV \u00a7 CLXXXI – CLXXXV, pomeneste diverse populatii vietuind l\u00e2nga un deal de sare si un izvor de apa.<\/em><\/span>
\n\u00cen interviul citat, Dardu Plopsor continua: Asemenea constatari au \u00eendemnat o serie de cercetatori sa avanseze ideea ca, \u00een procesul evolutiei hominizilor spre om, consumul de sare ar fi jucat un rol important.<\/em><\/span>
\n\u00centr-adevar, \u00een aria Culturii Cucuteni (mileniul IV \u00ee.e.n), \u00eentre asezarile neolitice de la T\u00eerpesti si Tolici, \u00een padurea Toliciului, s-au descoperit c\u00eeteva izvoare de apa sarata, cunoscute si folosite \u00eenca \u00een Precucuteni III. Descoperiri asemanatoare s-au facut si \u00een alte zone ale Culturii Cucuteni, dar si \u00een Cultura Cris (cca 5000 \u00ee.e.n.). Pentru surse a se vedea Revista “Getica”, 1-2\/1992, p. 56.<\/em><\/span>
\n\u00cen acest context, nu trebuie sa mire ca cele mai vechi urme materiale (diafize de tibie si de femur apartin\u00eend unui hominid) de acum cca 1 800 000 – 2 000 000 ani au fost descoperite \u00een Spatiul Carpatic, pe malul Lacului Getic, pe teritoriul comunei Bugiulesti, judetul V\u00e2lcea, \u00een punctul numit Valea lui Graunceanu, de catre antropologii rom\u00e2ni Constantin si Dardu Nicolaescu-Plopsor. Comunicate si atestate la diverse congrese internationale, aceste decoperiri ar putea reprezenta prima statiune australopitecina descoperita pe continentul european, cele mai vechi urme de vietuire umana, din perioada de \u00eenceput a procesului de hominizare, \u00een cea mai timpurie etapa din istoria omenirii, prepaleoliticul.<\/em><\/span>
\nViata umana nu a putut aparea dec\u00eet \u00eentr-o zona cu sare la \u00eendem\u00e2na. Spatiul Carpatic reprezinta un astfel de loc priviligiat natural. \u00centre toate zonele lumii, Spatiul Carpatic se bucura de cea mai mare densitate de resurse de sare: peste 300 masive de sare, de calitate deosebita, usor de exploatat, unele fiind chiar la suprafata solului, sub forma unor munti (dealuri) de sare. \u00cen afara acestor peste 300 masive de sare, situate pe ambele versante ale Carpatilor, \u00een Spatiul Rom\u00e2nesc se mai gasesc peste 3 000 de izvoare sarate (Dr. I.P. Voitesti, 1920) si numeroase lacuri sarate (Amara, Razelm, Lacul Sarat etc.).<\/em><\/span>
\nMama noastra ne-a spus ca, \u00een copilarie, dupa primul razboi mondial, \u00een comuna Pietricica, judetul Bacau, luau, cu galeata, apa sarata, dintr-o slatina, cu care gateau m\u00e2ncarea.<\/em><\/span>
\n\u00cencep\u00eend din mileniul VI \u00ee.e.n. are loc o explozie demografica, iar apoi o \u00eenmultire permanenta a populatiei, astfel ca oamenii au trebuit sa se rasp\u00eendeasca, sa traiasca si \u00een zone lipsite de zacaminte de sare.<\/em><\/span>
\nDependenta de sare fiind fiziologica, naturala, a facut ca aceasta rasp\u00eendire a populatiei sa fie conditionata de asigurarea aprovizionarii continui cu sare a populatiilor care roiau din Spatiul matca. Asa s-au dezvoltat stravechile drumuri ale sarii care pleaca din Carpati, radial, \u00een toate directiile: spre sud, spre vest, spre nord, spre est, ca o Roza a v\u00eenturilor. De-a lungul acestor drumuri au aparut noi si noi asezari omenesti, din ce \u00een ce mai departate de sursele de sare.<\/em><\/span>
\nUn astfel de drum pornea de la salina Slanic, trecea prin Bucuresti, unde a si ramas o artera care poarta numele Drumul sarii, traversa Dunarea si ajungea p\u00eena la Bosfor.<\/em><\/span>
\nTransportul la distante din ce \u00een ce mai mari nu era scutit de dificultati si de pericole, riscuri care trebuiau platite. De aceea, sarea era scumpa, ajung\u00eend \u00een unele momente, \u00een anumite zone, moneda de schimb. Din aceasta situatie s-a nascut expresia a fi (prea) sarat = a fi (prea) scump, referitor la un bun, o marfa. De asemenea, avem expresia daca se varsa sare iese cearta, justificata numai de raritatea si pretul ridicat al sarii \u00een acele timpuri.<\/em><\/span>
\nFiind un produs de mare pret, sarea facea parte, \u00een unele zone, dintre produsele care se aduceau ca daruri la altarele diverselor divinitati.<\/em><\/span>
\nPe masura \u00eendepartarii oamenilor de sursele naturale de sare ia nastere un comert deosebit de prosper cu sare, ca aliment de stricta necesitate. Rolul sarii \u00een istorie a fost crucial: Venetia s-a dezvoltat, la-nceput, datorita comertului cu sare si a purtat razboaie ca sa nu piarda monopolul comertului cu sare, iar Londra si Hamburgul s-au dezvoltat \u00een legatura cu comertul cu sare.<\/em><\/span>
\nDardu Plopsor sustinea ca, la Geti, sarea era considerata ca av\u00e2nd \u00eensusiri mitico-magice, asa-zisele fructiere dacice nefiind altceva dec\u00eet recipiente rituale pentru sare.<\/em><\/span>
\nAsupra \u00eensusirilor mitice lucrurile s\u00eent ne\u00eendoielnice. J.J. Ehrler (13. p. 46) scrie: Juram\u00eentul (rom\u00e2nilor) se depune pe APA, PAINE si SARE (subl. ns.), deoarece se stie ca rom\u00e2nul – odata ce a jurat pe acestea – \u00eendura mai degraba tortura si \u00eesi da viata dec\u00eet sa declare ceva sau sa-si tradeze complicii, asa dupa cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een mai multe r\u00e2nduri. Este vorba de un juram\u00eent sacru!<\/em><\/span>
\n\u00cen Calus, un ritual preistoric atestat numai \u00een Rom\u00e2nia, o datina multimilenara \u00een legatura cu o zeitate zoomorfa (CALUL), \u00een Cercul sacru se depun pentru a fi vrajite de Calus, numai produse – simboluri ale alimentatiei – ale Spatiului Rom\u00e2nesc: DROB DE SARE, seminte, dar numai din plante care cresc \u00een Spatiul Carpatic din stravechime: gr\u00e2u, mei, orz, ovaz, secara, niciodata porumb (Ion Ghinoiu, Calusul, comunicare prezentata la S.C.{. GETICA, la 19 iunie 1993).<\/em><\/span>
\nAspectul magic este foarte rasp\u00eendit: sarea se foloseste \u00een diferite desc\u00e2ntece si \u00een talismane, pentru vindecarea unor boli (14, p. 19, 84, 202, 245, 247, 376, 384, 388, 393).<\/em><\/span>
\nCa simboluri ale alimentatiei, ale conditiilor minimale de existenta, la Rom\u00e2ni, si numai la Rom\u00e2ni, oaspetii dragi erau si s\u00eent primiti cu p\u00e2ine si sare, \u00een semn de prietenie si de ospitalitate.<\/em><\/span>
\nDoua forte oc\u00eermuiesc lumea: Foamea si Dragostea (Schiller). Foamea era conditia de existenta a insului, dragostea a speciei. Ca specia sa subziste trebuie ca insii care o compun sa-si asigure, \u00een primul r\u00e2nd, existenta individuala. De aceea, alimentatia, simbolurile ei, reprezenta o constanta existentiala care-i jaloneaza insului si, indirect, speciei, viata, de la nastere la morm\u00eent. Nimic nu se facea fara rost \u00een momentele de \u00eenceput ale existentei umanitatii ca si pe tot parcursul evolutiei sale, p\u00eena de cur\u00e2nd, la aparitia asa-zisei societati de consum. \u00cen antecedentele sale omul a depins de natura si a colaborat cu ea, \u00eentr-un proces, el \u00eensusi, natural. Viata nu era usoara, iar omul era format si pregatit pentru lupta zilnica a vietii. De aici totul, \u00een existenta sa, decurgea si se \u00eenfaptuia sub imperiul necesitatii, moasa oricarui act constient din lunga istorie a umanitatii.<\/em><\/span>
\nC\u00e2nd, azi, constatam ca numeroase popoare europene, ne referim la cele care ne-au lasat mentiuni \u00een acest sens, \u00eesi revendica originea Carpatica (spanioli, francezi, englezi, danezi, scandinavi), iar pentru altele, daca nu gasim aratari ale lor, directe, ne vorbesc documentele de diverse feluri, tot scenariul de desfasurare al acestei evolutii \u00eesi are temeiul \u00een conditiile mai usoare, mai favorabile pentru viata oferite, \u00een mod natural, de Spatiul Carpatic, una din acestea fiind aceea ca a reprezentat, milenii \u00een sir, solnita Europei.<\/em><\/span>
\n…………………………………………………….<\/p>\n

Domnilor \u201eistorici ai lui pe\u015fte\u201d, \u00eenainte de a scrie Istoria Neamului pe baz\u0103 de \u201edocumentele altora\u201d, c\u0103uta\u0163i s\u0103 cunoa\u015fte\u0163i poporul din care proveni\u0163i… dac\u0103 proveni\u0163i !?!?<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

A\u015fa cum am promis, voi trata chestiunea CONTINUIT\u0102\u0162II noastre, pe baza unor elemente ce nu sunt luate \u00een considera\u0163ie de \u201eistoricii lui pe\u015fte\u201d, atunci c\u00e2nd neag\u0103 protocronismul \u015fi dacismul. Voi demonstra \u00eenc\u0103 o dat\u0103, c\u0103 nu au calificarea necesar\u0103 de a hot\u0103r\u00ee singuri trecutul poporului nostru, fiind necesar\u0103 \u015fi contribu\u0163ia altor \u201especiali\u015fti\u201d. \u00cen cazul de […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[878,421,210,885,927,928],"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bassdu.mine.bz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2272"}],"collection":[{"href":"https:\/\/bassdu.mine.bz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bassdu.mine.bz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bassdu.mine.bz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bassdu.mine.bz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2272"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bassdu.mine.bz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2272\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2273,"href":"https:\/\/bassdu.mine.bz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2272\/revisions\/2273"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bassdu.mine.bz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2272"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bassdu.mine.bz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2272"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bassdu.mine.bz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2272"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}