Pentru cei care vor s\u0103 se lumineze apropos de PRIMATUL VATICANULUI, propun l\u0103muriri asupra DONATIO CONSTANTINI (wiki):<\/p>\n
\u201eDonatio Constantini (limba latin\u0103) sau Dania lui Constantin este un act prin care \u00eemp\u0103ratul Constantin cel Mare ar fi acordat papei Silvestru un drept de \u00eent\u00e2ietate (=primatul papal) asupra Bisericii de R\u0103s\u0103rit \u015fi dreptul de guvernare temporal\u0103 (lat. imperium – putere imperial\u0103) asupra Occidentului. <\/em><\/span><\/p>\n Acest document a fost dovedit ca fals \u00een secolul al XV-lea de c\u0103tre savan\u0163ii Lorenzo Valla [1] (1407\u20131457) \u015fi Nikolaus von Kues (1401-1464).<\/em><\/span><\/p>\n Documentul, cuprinz\u00e2nd cca. 3000 cuvinte, are dou\u0103 p\u0103r\u0163i: prima (confessio) ar data din perioada celui de-al patrulea consulat al lui Constantin (315), iar a doua (donatio) ar data din perioada consulatului lui Quinius Gallicanus (317). <\/em><\/span><\/p>\n Confessio vorbe\u015fte despre credin\u0163a pe care papa Silvestru ar fi transmis-o lui Constantin, precum \u015fi de faptul c\u0103 papa Silvestru l-ar fi vindecat pe \u00eemp\u0103ratul Constantin de lepr\u0103, \u00eenainte de convertirea lui (episodul este reluat \u015fi \u00een Actus Silvestri din secolul al V-lea). <\/em><\/span><\/p>\n Donatio este o enumerare a teritoriilor \u015fi privilegiilor pe care \u00eemp\u0103ratul Constantin le-ar fi dat papei (\u015fi urma\u015filor lui): <\/em><\/span> Documentul se \u00eencheie cu o declara\u0163ie de retragere a \u00cemp\u0103ratului \u00een Orient, l\u0103s\u00e2nd astfel Occidentul \u00een puterea (potestas) papei. <\/em><\/span> Timp de peste 600 ani (\u00eentre secolele IX-XV), papii s-au servit de documentul falsificat Donatio Constantini (Dania \u00eemp\u0103ratului Constantin cel Mare) spre a-\u015fi justifica preten\u0163ia de a avea un rol conduc\u0103tor \u00een lumea cre\u015ftin\u0103, inclusiv \u00een ceea ce privea puterea temporal\u0103 (politic\u0103). <\/em><\/span><\/p>\n Donatio Constantini a fost men\u0163ionat \u00eens\u0103 pentru prima dat\u0103 \u00een secolul al IX-lea, constituind o arm\u0103 redutabil\u0103 \u00een cadrul aprinselor dispute pentru \u00eent\u00e2ietate dintre Biserica din Occident (Roma) \u015fi cea din R\u0103s\u0103rit (Constantinopol), iar apoi \u00een Lupta\/Cearta pentru \u00eenvestitur\u0103 \u00eentre papi \u0219i \u00eemp\u0103ra\u021bii romano-germani. Controversa a culminat cu Marea Schism\u0103 din anul 1054, dup\u0103 care cele dou\u0103 mari Biserici (catolic\u0103 \u015fi ortodox\u0103) s-au desp\u0103r\u0163it \u0219i s-au \u00eenstr\u0103inat tot mai mult. <\/em><\/span><\/p>\n Mul\u0163i papi \u0219i teologi latini s-au bazat pe \u201eactul\u201d Donatio Constantini de-a lungul timpului, f\u0103r\u0103 ca autenticitatea lui s\u0103 fie pus\u0103 la \u00eendoial\u0103, timp de peste 600 ani. <\/em><\/span><\/p>\n Textul Donatio Constantini, tradus \u00een limba greac\u0103 \u00een secolul al XI-lea, a fost folosit \u00eens\u0103 \u015fi \u00een R\u0103s\u0103ritul cre\u015ftin \u00een articularea rela\u0163iei \u00eentre \u00eemp\u0103ratul bizantin \u015fi patriarhul Constantinopolului, \u00eendeosebi \u00een secolele al XIII-lea \u015fi al XIV-lea, dup\u0103 prima c\u0103dere a Constantinopolului \u00een fa\u0163a crucia\u0163ilor (1204). Matei Vlastares includea textul \u00een Nomocanonul publicat \u00een 1335. Potrivit interpret\u0103rii r\u0103s\u0103ritene, privilegiile acordate de Constantin cel Mare papei Silvestru fuseser\u0103 “translate” odat\u0103 cu capitala imperial\u0103 – Constantinopolul era “Noua Rom\u0103”, iar scaunul constantinopolitan mo\u015ftenea de drept toate privilegiile acestuia. [2] <\/em><\/span><\/p>\n Savan\u021bii protestan\u021bi Nikolaus von Kues \u015fi Lorenzo Valla au observat pentru prima dat\u0103 c\u0103 actul Donatio Constantini nu a fost amintit niciodat\u0103 \u00een lucr\u0103rile istorice ale episcopului Eusebiu de Cezareea, contemporanul \u015fi biograful \u00eemp\u0103ratului Constantin cel Mare. Cercet\u0103rile ulterioare au confirmat faptul c\u0103 Donatio Constantini este un fals istoric, \u00eentocmit probabil \u00een jurul anului 760 spre a sus\u0163ine primatul papal. <\/em><\/span><\/p>\n Biserica Romano-Catolic\u0103 a recunoscut oficial caracterul apocrif al textului (precum \u015fi al Decretaliilor pseudo-isidoriene) \u00een secolul al XIX-lea.<\/em><\/span>\u201d<\/p>\n Pentru cei care vor s\u0103 afle p\u0103rerile lui DANTE sau ARIOSTO \u015fi alte \u201epicanterii\u201d, recomand wiki \u00een alte limbi, dec\u00e2t rom\u00e2na:<\/p>\n
\n\u00a0– primatul asupra Bisericilor din R\u0103s\u0103rit;\u00a0<\/em><\/span>
\n\u00a0– basilicile Sf. Ioan din Lateran, Sf\u00e2ntul Petru \u015fi “Sf\u00e2ntul Pavel din afara zidurilor”;\u00a0<\/em><\/span>
\n\u00a0– bunuri \u00een diferite provincii ale Imperiului;\u00a0<\/em><\/span>
\n\u00a0– palatul din Lateran;\u00a0<\/em><\/span>
\n\u00a0– dreptul pentru pap\u0103 de a purta \u00eensemnele imperiale, iar pentru anturajul acestuia cele senatoriale;\u00a0<\/em><\/span>
\n\u00a0– guvernarea asupra Romei, Italiei \u015fi \u00een a Occidentului \u00een general.\u00a0<\/em><\/span><\/p>\n
\n Istoria \u015fi uzul textului<\/em><\/span><\/p>\n