Dacia Iluministă » Blog Archive » LUCEAFĂRUL – parabolă gnostică?
QR Code Business Card

LUCEAFĂRUL – parabolă gnostică?

Ottobre 13th, 2016 Posted in Eminescu

Nu ştiu dacă a mai sesizat cineva, dar oricum, nu e important. Să facem LUMINĂ!
Încercaţi să citiţi LUCEAFĂRUL lui Eminescu (aici doar fragmente) „citind” în loc de:

Luceafărul – Lucifer

„Porni luceafărul. Creşteau
În cer a lui aripe,
Şi căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.

Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele –
Părea un fulger ne’ntrerupt
Rătăcitor prin ele.”

Şi din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentâi,
Cum izvorau lumine;”

Cătălina – Omenirea

„Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!”

…………..

Ea-l asculta pe copilaş (Cătălin)
Uimită şi distrasă,
Şi ruşinos şi drăgălaş,
Mai nu vrea, mai se lasă,

Şi-i zice-ncet: – Încă de mic
Te cunoşteam pe tine,
Şi guraliv şi de nimic,
Te-ai potrivi cu mine…

Dumnezeu – Abraxas

„- Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne şi minuni
Care n-au chip şi nume;

Tu vrei un om să te socoţi
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toţi,
S-ar naşte iarăşi oameni.

Ei numai doar durează-n vânt
Deşerte idealuri –
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri;

Ei doar au stele cu noroc
Şi prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc
Şi nu cunoaştem moarte.”

Cătălin – Satana

„În vremea asta Cătălin,
Viclean copil de casă,
Ce umple cupele cu vin
Mesenilor la masă,

Un paj ce poartă pas cu pas
A-mpărătesii rochii,
Băiat din flori şi de pripas,
Dar îndrăzneţ cu ochii,”

Veţi avea o parabolă gnostică.
Eminescu merită a fi considerat un ILLUMINATUS!
Până şi SOARTA i-a fost pe măsură!

Related Post



Leave a Reply