Dacia Iluministă

Valeriu Popa – Sfaturi

Am selecţionat mai jos, câteva SFATURI ale celebrului senzitiv Valeriu Popa, care au mare legătură cu Principiile şi Obiectivele „Mişcării Dacia” :  

Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeză boli, cum ar fi boala coronariană (ischemia), hepatita, impotenţa şi frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.

Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el. În măsura în care reuşim să-l iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime în noi înşine şi în cel ce ne-a jignit.

Se cuvine să iertăm nu numai în gând, ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate.
Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume, încât iubirea se va întoarce la tine din belşug.

Cum dăruieşti, aşa primeşti. Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul. Iertându-l, te arăţi superior. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.

Nu căutaţi plată, nici laudă şi nicio răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun, noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica dorinţele omeneşti, cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.

Când eşti mânios, mânia devine stăpâna ta, te acaparează complet. În această stare, vei face lucruri pe care mai târziu le vei regreta.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că prelungiţi durata lor. Când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs., să nu căutaţi milă sau compătimiri.

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe, încercaţi să nu aduceţi sentimentele acasă. Ieşiţi în stradă – cu deosebire în locurile înverzite – şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic.

Mâncatul este un serviciu divin şi ca atare, nu trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă apăsătoare. Cea mai bună măncare, cel mai sănătos meniu natural se transformă în otravă în corpul dvs. dacă atmosfera în care gătiţi şi măncaţi este tensionată.

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.

Dacă un om fură şi înşeală pe alţii o viaţă întreagă, el va fi pedepsit să suporte şi pagubele pe care le-a făcut altora. În concluzie,cel care a făcut bine va recolta binele, iar cel care a făcut un rău va recolta răul.

Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc., sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustare. În această situaţie el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul. Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt. Cu cât suntem mai ataşaţi de „material”, cu atât mai greu suportăm schimbările vremurilor şi suntem mai bolnăvicioşi.

Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă.
Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult. Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.

Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la Sursă şi intrăm în suferinţă.

Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală. Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni, provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul păcătos.

Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur si să intre în armonie cu ea.

Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile rele emise, plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi şi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei, conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.
De aceea, străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu (gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc.), se întoarce la noi, producănd efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia, fără să plătească. De aceea, oricând aveţi gânduri negative despre o persoană, să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel, ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.

Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţii săi, a părinţilor pe copii creează ruperea şi deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave.

Sub nici un motiv să nu spui unui copil: eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost etc. fiindcă aceasta creează în el cusurul ce i se reproşează. Mama care spune copilului: ‘Uite, dacă ai să fii cuminte, dacă ai să înveţi bine, îţi cumpăr cutare lucru’ face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis.

Dacă copilul este ocrotit în permanenţă, el se va deprinde a nu se mai păzi singur şi în acest mod îşi va pregăti primejdii în
viitor. Mamele care se sacrifică până la umilinţă pentru binele copiilor lor sfârşesc într-o mare amărăciune. La fel şi copiii de a căror naştere părinţii nu s-au bucurat, sunt profund nenorociţi, întrucât trăiesc într-un chin spiritual.

Copiii trataţi cu asprime nu devin buni. Ei vor vedea în părinţii lor adevăraţi duşmani, cănd aceştia întrebuinţează continuu pedepse şi ameninţări.

Să mulţumeşti părinţilor pentru ceea ce eşti tu astăzi, iar copiii tăi îţi vor mulţumi pentru ceea ce vor fi ei mâine.
Egoismul şi Cruzimea închid canalele energetice şi omul respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie el este nevoit să ia energia de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protecţie al copiilor săi. Copiii încep să fie bolnavi, pot avea tulburări psihice şi alte probleme.

Egoismul şi interesul personal ne izolează de restul oamenilor şi acest simţ al separării îi face pe oameni insensibili la nevoile altora. Egoiştii au foarte puţini prieteni. Câteva cunoştinţe şi relaţii superficiale le umplu viaţă. Contactele cu ceilalţi sunt limitate. Prin felul de a gândi, se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile voastre puteţi să schimbaţi un egoist, făcându-l generos.

Trufia şi dispreţul faţă de oameni generează lipsa dorinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii.
Ura este o forţă care te leagă de persoana pe care o urăşti. Dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane.

CE AR TREBUI SĂ FIE ŞI NU ESTE TEORIA ECONOMICĂ ACTUALĂ?

Am plăcerea să prezint pe Silviu Pricope, ca pe o achiziţie de valoare a „Mişcării Dacia” !
Iată una din analizele sale, în perfectă armonie cu Principiile noastre, motiv pentru care a fost adoptată ca DOCUMENT al „Mişcării Dacia” :

CE AR TREBUI SĂ FIE ŞI NU ESTE TEORIA ECONOMICĂ ACTUALĂ?

Creată iniţial de civilizaţia umană ca să răspundă cât mai bine satisfacerii nevoilor acesteia, teoria economică de azi îşi poartă sămânţa răului în însăşi principiile care o guvernează. De aceea, vom încerca să definim în mare câteva din acestea. Pentru cei obişnuiţi cu limbajul discursului economic contemporan, toate acestea vor părea cât se poate de fireşti.

Primul principiu de bază al teoriei economice actuale presupune că dezvoltarea economică continuă şi susţinută, măsurată cantitativ – la nivelul unei ţări – prin volumul produsului intern brut, este calea către progresul umanităţii. Consecinţele acesteia sunt lăsate deliberat la o parte, pentru că la o analiză atentă s-ar descoperi mult mai multe dezavantaje decât avantaje sau oricum, mult trâmbiţatele avantaje ar păli foarte mult în faţa evidenţelor aduse de inconveniente. Analiza responsabilă a acestor neajunsuri este etichetată imediat drept neo-comunism sau anarhism. 

Al doilea principiu de bază al ideologilor economişti este piaţa liberă, neîngrădită în nici un fel de guvern sau de alte ingerinţe externe. Despre aceasta se spune cu aplomb, că produce în general cea mai eficientă şi mai optimă distribuire a resuselor din punct de vedere social, fiind practic reglementată de o lege naturală, cum este aceea a cererii şi ofertei. Însă, cât de libere sunt aceste pieţe se poate vedea din analizele sociologice privind comportamentul indus consumatorilor in general sau de poveştile de succes ale unor finanţişti celebri precum George Soros, care într-un atac speculator asupra lirei sterline a reuşit să învingă Banca Angliei şi să câştige din simpla mişcare a banilor prin intermediul unor tranzacţii financiare aproape două miliarde de dolari. Reamintim că a făcut acest lucru fără a adăuga nici măcar un şurub sau vreun produs fizic pe piaţă şi fără a rezolva vreo nevoie sau trebuinţă economică, alta în afară de simpla goană după profit. 

Al treilea element de propagandă al acestei teorii este globalizarea economică. Conform convingerilor acestor propagandişti, aceasta ar trebui realizată prin înlăturarea barierelor de orice tip din calea liberei circulaţii a capitalului, această circulaţie mai uşoară a acestuia aducând avantajul sporirii concurenţei economice – cu efect benefic asupra consumatorilor –, creând locuri de muncă în zone care altfel ar fi private de acest efect, reducând preţurile de consum şi lărgind opţiunile consumatorilor cu privire la serviciile şi bunurile pe care doresc să le achiziţioneze, şi fiind – cu alte cuvinte – benefică pentru întreaga societate umană.

De asemenea, privatizarea este un alt element de bază al teoriei economice, pentru că prin transferul de funcţii şi valori din mâinile guvernului în cele ale sectorului privat se ameliorează substanţial eficienţa. În accepţiunea economiştilor, responsabilitatea guvernului ar trebui să se rezume la asigurarea infrastructurii necesare producţiei, comerţului şi serviciilor şi la impunerea unui sistem legislativ aplicabil, în ceea ce priveşte dreptul la proprietate şi respectarea contractelor comerciale. 

Chiar dacă sub presiunea şi manipularea la care suntem supuşi de către mass-media, toate acestea ar putea să ni se pară extraordinar de benefice şi demne de atins, trebuie să avem în vedere că ele se bazează pe un set de presupuneri de bază explicite în teoriile neoclasicismului economic. Dintre aceste presupuneri implicite putem enumera câteva: presupunerea că oamenii sunt motivaţi doar de interesul economic, exprimat în primul rând de goana după profitul de natură financiară; presupunerea că acţiunea care aduce cel mai mare profit persoanei sau firmei este cea mai bună pentru ansamblul societăţii; presupunerea că societatea bazată pe un comportament concurenţial este cea mai raţională pentru un individ sau un agent economic, spre deosebire de comportamentul de cooperare care şi-a dovedit falimentul prin experienţa comunistă a secolului XX şi de aceea, este astfel normal, firesc şi demn de încurajat ca întreaga societate să fie construită în jurul acestui tip de comportament concurenţial. O ultimă presupunere de bază a teoriei economice este aceea că progresul umanităţii se măsoară cel mai bine prin intermediul creşterilor valorice a ceea ce consumă membrii societatii, iar nivelurile tot mai mari de cheltuieli din partea consumatorilor sporesc bunăstarea societăţii prin stimularea unei producţii economice mai mari. 

Cu alte cuvinte, voalat, se încearcă acreditarea ideii că oamenii sunt motivaţi în primul rând de lăcomie, iar impulsul de a acumula şi de a consuma cât mai mult reprezintă cea mai înaltă expresie a ceea ce înseamnă să fii uman şi civilizat conducând la rezultate optime din punct de vedere social. Şi mai mult decât atât, este spre binele societăţii să încurajeze, să onoreze şi să recompenseze valorile menţionate mai sus: lăcomia şi spiritul consumerist, fără de care tot acest eşafodaj s-ar prăbuşi ca un castel din cărţi de joc. Rădăcinile acestei probleme sunt foarte adânci, încurajarea acestor valori făcându-se de cele mai multe ori inconştient de întreaga societate, de întreg sistemul educaţional, de mass-media, de o întreagă paradigmă care ne-a acaparat cu totul. 

Toate ideile nobile ale umanismului şi un set de intuiţii realmente valabile au fost răstălmăcite complet formându-se – prin intermediul acestei paradigme socio-economice în mijlocul căreia trăim – o adevărată ideologie fundamentalistă autojustificativă, care preţuieşte cele mai josnice aspecte ale firii umane. În loc de a lupta contra lăcomiei, aceasta e preţuită şi recompensată. În loc de a promova grija pentru resursele noastre naturale limitate şi pentru ecosistemul în care trăim, aceste griji sunt mai degrabă ignorate, ca să nu spunem că uneori acestea nu sunt luate deloc în considerare în goana după profit. 

În anul 1855, una din cele mai cunoscute căpetenii indiene, pe numele său Seattle, căpetenie a indienilor Dwamish, a scris Preşedintelui SUA, Franklin Pierce, o scrisoare ca răspuns la cererea acestuia de a le cumpăra o parte din pământurile tribului său. Aceasta va dăinui mereu ca o mostră de înţelepciune, putând fi considerat pe drept cuvând unul din primele mesaje ecologiste din lume. 

„Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului? Ideea ni se pare stranie. Dacă prospeţimea aerului şi murmurul apei nu ne aparţin, cum le putem vinde?
Pentru poporul meu nu există colt al acestui pământ care să nu fie sacru. Un ac de pin care sclipeşte, un mal nisipos, o brumă întinsă în mijlocul pădurii întunecate, totul este sfânt în ochii şi în memoria celor din poporul meu.” 

Deşi, această ideologie a lăcomiei despre care am discutat denigrează cele mai fundamentale valori şi idealuri ale umanităţii, ea a devenit atât de adânc înrădăcinată în cadrul valorilor, instituţiilor şi culturii noastre de masă, încât o acceptam fără o pune la îndoială. Prin presiunea mass-mediei şi a educaţiei de masă, această ideologie şi-a şlefuit caracterul fundamentalist, transformându-se în dogmă, iar punerea ei la îndoială este răsplătită cu zâmbete ironice, denigrare aducând după sine riscul cenzurii profesionale şi daune carierei celui în cauză (prin încadrarea în categoria neo-marxistilor, neo-comuniştilor sau anarhiştilor), în cele mai multe instituţii economice, guvernamentale şi academice. 

Elemente ale acestei ideologii le găsim pretutindeni în jurul noastru, în societatea în care trăim şi ele joacă un rol profund nociv în formularea a aproape fiecărui aspect al politicii guvernelor noastre.

David C. Korten (David C. Korten – Corporaţiile conduc lumea) aminteşte că în opinia noilor propagandişti ai neo-liberalismului, „reminiscenţele ideologilor marxisti au ieşit acum din scenă, apologeţii acestei ideologii extremiste caută să închidă discuţia, proclamând inevitabilitatea forţelor istorice în favoarea cauzei lor. Ei ne spun că o piaţă mondială liberă, care să lase deciziile referitoare la distribuirea resurselor în seama marilor corporaţii este inevitabilă şi că am face mai bine sa ne concentrăm asupra învăţării modului cum trebuie să ne adaptăm noilor reguli ale jocului. Ei ne previn că cei care vor da înapoi şi nu vor intra in joc vor fi excluşi de la compensaţiile ce vor reveni doar celor care consimt”. 

Astfel, problema viitorului – după cum spun Hans – Peter Martin şi Harald Schumannse reduce la una de tipul “to have lunch or to be lunch”, a avea mâncare sau a fi mâncat. (Hans–Peter Martin, Harald Schumann – Capcana globalizării: atac la democraţie şi bunăstare, Editura Economică, 1999) 

Noua dogmă economică nou creată a fost îmbrăţişată fără discernământ de lumea întreagă cu fervoarea unei credinţe religioase. Cu siguranţă, în lumea în care trăim, credinţa că un PIB mai mare va aduce cu siguranţă o viaţă mai bună este poate mai adânc înrădăcinată decât multe din fundamentele unor religii. Banii sunt singurul criteriu demn de luat în calcul, iar casta preoţiei a „religiei” nou formate este constituită din economiştii care justifică permanent practica sa de promovare a unor politici care adâncesc pretutindeni dezastrul social şi ecologic. După cum spune sociologul australian Michael Pusey, economia a fost redusă la un « scut ideologic împotriva introspecţiei inteligente şi a responsabilităţii civice » şi în cele mai multe universităţi a insuflat studiului economic un element puternic de indoctrinare ideologică. 

Dar aspectul cel mai periculos al acestei ideologii este, pe lângă înjosirea valorilor spiritului uman, acela că ea restructurează instituţiile guvernamentale în moduri care fac din ce în ce mai dificilă rezolvarea unor probleme fundamentale a societăţii, distorsionând scopurile care trebuie urmărite pentru ridicarea calităţii vieţii în general şi promovând paradigme aberante, cum ar fi aceea a „profitului cu orice preţ”. 

Revenind la prima lecţie de economie în care am aflat că ştiinţa economică are rolul de a găsi cea mai eficientă modalitate de a satisface în mod optim trebuinţele economice (nevoile oamenilor) prin folosirea cât mai eficientă a resurselor limitate de care dispunem, nu putem să nu observăm că de aici şi până la presupunerile făcute pentru crearea acestei teorii este o cale lungă care a fost străbătută însă, printr-o simplă trăsătură de condei. În loc să se concentreze asupra scopului pentru care a fost creată (satisfacerea optimă a trebuinţelor economice), teoria economică actuală urmăreşte mai degrabă scopuri politice, decât pragmatice, cum ar fi: creşterea profitului, promovarea globalizării capitalului, creşterea produsul intern brut, a consumului, etc. Scopul iniţial a fost deturnat către anumite mijloace de obţinere a acestuia, aparent fără intenţie, dar dacă vom studia şi înţelege mai bine aceste „noi scopuri” induse societăţii în ansamblu vom vedea şi cui servesc acestea. Întrebarea „qui prodest?” ar trebui sa fie cheia înţelegerii acestor fenomene. Este relativ simplu de văzut că toată această ideologie economică are doar un caracter justificativ al unei stări de fapt: acumularea din ce în ce mai accelerată a prosperităţii globale în mâinile unei elite dominante. 

Cele mai dese acuze aduse celor care atrag atenţia asupra acestor probleme fundamentale şi asupra dezvoltării economice ilogice provin tocmai din partea celor care nu fac nici cel mai mic efort de înţelegere a situaţiei. Aceştia sunt aşa numitele cozi de topor sau idioţi utili, folosiţi de cei care au cu prisosinţă interesul de a menţine o astfel de stare de fapt. Mulţumiţi cu dulcele trai conferit de apa curentă, maşina cumpărată cu împrumut de la bancă şi posibilitatea de a-şi face comod cumpărăturile de la supermarket, aceştia văd aceste semnale ca ameninţări directe la luxul lor personal. Psihologic vorbind, în mod inconştient ei simt, nu că aceste lucruri ar fi nemeritate, ci că ele s-ar cuveni cu mult mai multor oameni, dar teama de a nu pierde ceea ce cu greu au obţinut îi face să-şi astupe urechile, devenind insensibili la orice idee care atentează la paradigma lor dobândită – nu în mod natural – ci prin educaţie. Ceea ce ei nu înţeleg însă, este faptul că paradigma economică actuală nu provine dintr-o lege naturală sau morală, ci din contra, chiar atentează la bunul nostru simţ, la toate legile morale sau naturale cunoscute. Persistenţa în această paradigmă economică greşită provine din teamă, nu din necesitate, aşa cum ar fi normal şi firesc. 

Pentru a nu fi înţeles greşit, mesajul care se vrea transmis nu este unul de natură neo-marxistă sau socialistă. În ciuda tuturor celor transmise anterior, oamenii nu sunt creaţi egali. Nu dispun de aceleaşi calităţi fizice sau intelectuale, nu au dispus sau nu dispun de acelaşi tip de educaţie, nu au avut norocul sau ghinionul să beneficieze de îndrumarea aceloraşi dascăli, nu sunt loviţi în aceeaşi măsură de ghinioane sau noroc. Nu sunt animaţi de aceleaşi idealuri, nu dispun de aceeaşi energie pe care să o canalizeze în atingerea acestora. Nu îşi doresc aceleaşi lucruri, nu cred în aceleaşi idealuri, nu dispun de aceeaşi compasiune pentru semenii lor, şi aşa mai departe. De aceea, nici beneficiile economice nu trebuie să fie egale pentru toată lumea. Egalizarea şi nivelarea aceasta a societăţii ar avea efecte cumplite, iar experienţa comunismului totalitar din secolul trecut este cel mai bun exemplu în acest sens. 

Din toate acestea rezultă că diferenţa dintre ce ar trebui să fie economia şi ceea ce a ajuns în ziua de azi, este o distanţă colosală !!!

Silviu Pricope

Sursa :  http://silviupricope.wordpress.com/2012/10/10/ce-ar-trebui-sa-fie-si-nu-este-teoria-economica-actuala-partea-ii/ 

Manifest al Mişcării Dacia

Am văzut că mulţi vor un MANIFEST AL MIŞCĂRII DACIA pentru a-l distribui. Pe lângă materialele de la FIŞIERE, vă propun „ceva de ultimă oră” ! Tocmai am primit de la un ANONIM un manifest în versuri !?!? … rezultă că respectivul, este fără îndoială un bun cunoscător al Principiilor şi Obiectivelor noastre !!! Am fost autorizat de asemenea să permit „completarea” cu noi versuri, bineînţeles legate de Principiile şi Obiectivele mişcării şi fără „asumare de paternitate” … va fi o OPERĂ COLECTIVĂ , că doar avem printre Obiective… OPEN SOURCE !!! Suntem astfel şi prima mişcare politică ce are un PROGRAM nu numai UNIC , ci şi … VERSIFICAT ! Eu nu sunt un „om de litere” şi nu mă voi exprima în legătură cu „valoarea literară”, dar ideea mi se pare … excelentă ! Pe parcurs, invităm pe cei „cu patalama” să „finalizeze” … PROGRAMUL !!!

Dragii mei compatrioţi,
Noi vrem MUNCĂ PENTRU TOŢI !
Unii vor sări în sus,
Că-i ceva ce s-a mai spus !?

Comuniştii bunăoară,
Chiar dacă străini de ţară,
Au adus din Răsărit,
Seminţe ce-au răsădit.

Toate bune şi frumoase,
Dacă nu ar fi rupt oase !?
Oase de intelectuali,
De burgheji şi … proletari.

De ţărani, ce să mai zic,
Tot neamul, mare şi mic,
În colhoz de nu intrau,
La Canal îi trimiteau !

Când gândeşti la aşa treabă,
Normal că unu se-ntreabă :
Ăştia oare ce doresc
Vărsând sânge românesc ?

Când pe tancuri au venit
Provenind din Răsărit,
Ne-au promis marea cu sarea
Şi-ncepură… deportarea ?

Aveam multipartidism
Şi un copilandru rege,
Şi ne-au dus spre comunism,
Complici la fărădelege !?

Noi speram cu toţii-n ei,
Dar s-au dovedit … mişei.
La fel ca americanii
Aşteptaţi în munţi cu anii !?

Iată însă dragii mei,
Că noi nu suntem ca ei !
Noi vrem MUNCĂ PENTRU TOŢI
Fără credit pentru hoţi !

Vrem o PARADIGMĂ NOUĂ
Când ceilalţi se fac că plouă.
Vrem bază pe COMPETENŢĂ,
Iar ceilalţi pe delincvenţă !?

Vrem cu Moldova UNIRE,
O reală înfrăţire
Într-o ţară cu vechi nume,
Cel al DACIEI străbune.

Cu vecinii, PACE vrem !
Doar un lucru noi cerem :
Aşa cum au toţi ceilalţi,
DREPTURI pentru-ai noştri FRAŢI !

Vrem SALARII-echilibrate,
Gratis tot în SĂNĂTATE,
ŞCOALĂ gratis pentru toţi,
Puşcărie pentru HOŢI !

Vrem respect pentru NATURĂ,
Fonduri la AGRICULTURĂ,
NUCLEAR nu mai dorim,
SOARE-VÂNT să folosim !

Nu vrem LEGI din altă parte,
Nici chiar de la Bonaparte,
Căci strămoşii ne-au lăsat
LEGI BELAGINE de-urmat !

EI vor CREŞTERE, PROFIT,
Omul tot mai asuprit.
Noi îl vrem în LIBERTATE
Şi trăind cu DEMNITATE.

Cu FUTILITĂŢI ne-ocupă
Timpul nostru limitat
Iar RESURSE pentru „după”,
Fiilor nu au lăsat.

„După noi Potopul !”
„Important e scopul !”
Gândind mişeleşte
Cu vârf se plăteşte !

Suntem mulţi cei ce urzim
Fără să ne auzim
Vremurile nu sunt coapte
Şi vorbim încă în şoapte

Dar va veni ca un val
BLESTEMUL LUI DECEBAL !
Cu MIŞCAREA DACIA,
Curăţi-vom Patria !

N-o să fie VIOLENŢĂ,
Ci o mare CONVERGENŢĂ.
Căci noi vă propunem vouă
Altă PARADIGMĂ, nouă !

Herodot spunea în veac
Despre GEŢI că-s renumiţi
Şi erau din Neamul Trac,
Cei mai VITEJI ŞI CINSTIŢI !

BUREBISTA ne veghează !
DECEBAL, nu este mort !
Ei ne vor cu mintea trează,
În CARPATICUL LOR FORT !

„Mişcarea Dacia” şi… problemele actuale (3) – Statul

Cine a citit fişierele de la „Mişcarea Dacia”, a văzut printre Principii şi Obiective : NECESITATEA UNUI STAT PUTERNIC.
Această poziţie este în evident contrast cu GLOBALIZAREA !!!

Constantin DISSESCU a definit STATUL aşa :

„o unitate alcatuita din reuniunea mai multor oameni, pe un teritoriu determinat, in forma guvernantilor si a guvernatilor”.
Statul este un sistem organizational, care realizeaza in mod suveran conducerea unei societati (a unui popor stabilit pe un teritoriu determinat) detinand in acest scop atat monopolul crearii cat si monopolul aplicarii dreptului.”

… „guvernanţi şi guvernaţi”
Deci problema guvernaţilor, este să-şi aleagă bine guvernanţii !
Ca să fie guvernanţi buni, trebuie să reprezinte voinţa guvernaţilor, ci nu a unor „foruri suprastatale”( NAŢIONALISM ).
Pe de altă parte, statul trebuie să fie PUTERNIC, pentru a putea răspunde corespunzător necesităţilor guvernaţilor.
Asta presupune COMPETENŢA GUVERNANŢILOR.
Pentru a nu cădea pradă dictaturilor, statul trebuie să fie guvernat TRANSPARENT şi pe baza unor LEGI/REGULI CLARE, care să împiedice PUTEREA DISCREŢIONARĂ.
O condiţie de bază în organizarea statală, trebuie să fie şi MORALITATEA şi cultivarea unor ADEVĂRATE VALORI, atât printre guvernanţi, cât şi guvernaţi.

În condiţiile actuale :
– România este la cheremul unor FORURI SUPRASTATALE.
– Este un STAT SLAB, datorită înstrăinării bazei materiale şi umane.
– Nu-şi cultivă propria IDENTITATE NAŢIONALĂ lăsându-se VRĂJIŢI DE IDENTITATEA ALTORA.
– Este condus de politruci IGNORANŢI.
– Se bazează pe LEGI/REGULI AMBIGUI concepute astfel pentru a crea … „ceaţă”, în care să se ascundă MĂGARII CONSTITUŢIONALI care pot să-şi facă nestingheriţi mendrele, cultivând NON-VALORI şi IMORALITATE !

Este evident că o REFORMĂ A STATULUI este un proces foarte complex, care nu poate fi încredinţată „pieţei”, ci PRIN DEFINIŢIE … COMPETENŢELOR, care trebuiesc „aduse la guvernare”. Acestea, trebuie s-o rupă cu SISTEMUL în mod inteligent, „navigând” în complexele conjuncturi interne şi internaţionale.
Cert este că această toamnă va fi FIERBINTE şi COMPETENŢELE trebuie să se grăbească a face „schimbarea de macaz” ! Această „fierbinţeală”, poate fi folosită cu folos, dacă se „anticipează timpurile” !!!

„Mişcarea Dacia” încearcă „regruparea” acestor COMPETENŢE, în jurul unor Principii şi Obiective, care se vor demonstra de MARE VIITOR !
Suntem singurii care au „alte idei”, ceilalţi fiind îngrămădiţi în masa amorfă a „dregătorilor de busuioc” pentru SISTEM, incapabili să sesizeze PRĂBUŞIREA acestuia !!!
Suntem singurii care vă înştiinţează că Ecuadorul a hotărât să nu-şi mai plătească DATORIA EXTERNĂ considerând-o FURT CALIFICAT… şi asta deoarece noi avem în Strategie aşa ceva !
Suntem singurii care vă explică necesitatea unei DEZVOLTĂRI SUSTENABILE, care implică o adevărată REVOLUŢIONARE A MODULUI DE  VIAŢĂ !!!
Suntem singurii care pun SOCIALUL mai presus de ECONOMIE… nici măcar cei ce prin definiţie ar trebui s-o facă (social-democraţii) , nu o fac !?!?
Suntem singurii, care nu se mulţumesc numai să constate că actualele VALORI sunt de fapt NON-VALORI, ci vi le şi facem cunoscute pe cele ADEVĂRATE !!!
Suntem singurii care spun că din actualul SISTEM, nimic nu e de conservat şi că trebuie PORNIT DE LA ZERO !
Suntem singurii care nu introducem nicio discriminantă şi care le cerem tuturor să „schimbe macazul”, într-un SPIRIT DE MARE UNITATE, deoarece NIMENI nu e în afara SISTEMULUI, deci trebuie să încetăm să mai arătăm cu degetul spre alţii şi să-l punctăm spre … noi înşine !… de acolo trebuie început !
Suntem singurii care avem Principii, Obiective, Tactici şi Strategii „definite în linii mari”, care formează un TOT UNITAR, capabile să ofere  SOLUŢII COERENTE LA PROBLEMATICA ACTUALĂ !!!

Nu spun toate astea cu ORGOLIU, ci mai degrabă cu… PREOCUPARE !!! … prea sunt ignoranţi românii, de „marile transformări” ce vor veni !!!

… să nu ziceţi că nu v-am spus !?

„Mişcarea Dacia” şi… problemele actuale (1)

În cele ce urmează, o să încerc să sintetizez problemele care sunt la ordinea zilei şi soluţiile pe care le imaginez :

1. UNIREA CELOR DOUĂ STATE ROMÂNEŞTI ŞI CHESTIUNEA ROMÂNILOR DIN AFARA ROMÂNIEI

Aşa cum se ştie, unul dintre Obiectivele Mişcării Dacia este realizarea cel puţin a unei FEDERAŢII cu celălalt stat românesc, sub denumirea de DACIA.

Mulţi se vor întreba de ce FEDERAŢIE şi nu direct … UNIRE !?

În primul rând, deoarece „s-a pierdut un tren” în 1990, când FSN-ul iliescian s-a plecat în faţa unei Rusii, ce era „în genunchi” şi care nu ar fi zis nici „pâs” la o „reparaţie istorică” !!! Între timp „marele urs” s-a repus pe picioare, şi-a înteţit „activitatea de manipulare” şi trebuie „încolţit pe îndelete” !!!

O cunoaştere profundă „la zi” a stării de spirit a românilor de peste Prut, mă determină să cred că FEDERAŢIA este pasul cel mai fezabil în acest moment, din următoarele motive :

După 200 de ani de rusificare forţată, cu întreruperea dintre 1918- 1939, s-a reuşit să se „spele creierii” multor consangvini, convingându-i că sunt „altceva decât români”. Astfel, mulţi se consideră MOLDOVANI, variantă sprijinită şi de toţi neromânii din preajma României, deoarece le aduce spuză pe propriile turte. Este aceeaşi politică ce s-a aplicat VLASILOR/VALAHILOR din Bulgaria şi Serbia, deci avem de-a face cu o adevărată „concertare slavă”.

Mult mai puţin „refractari” sunt ruşii, la ORIGINEA TRACO-GETO-DACICĂ a „moldovanilor”, separându-i astfel de ROMANITATEA VATICANULUI, motiv pentru care DACIA ar fi mai puţin „bătătoare la ochi” în caz de uniune a celor două state.

Acest lucru se observă şi la mulţi MOLDOVANI, care se consideră „urmaşi ai dacilor liberi” şi nicidecum „urmaşi ai Romei”, iar aici nu avem dificultăţi să le dăm „suport”. fiind şi părerea noastră !!!

FEDERAŢIA le-ar da posibilitatea autogestiunii şi nu ar implica o „revoluţie” în organizarea statală.

FEDERAŢIA le-ar deschide larg porţile UE, cu toate avantajele ce decurg din această „aderare pe ocolitelea”.

FEDERAŢIA ar garanta DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE MINORITĂŢILOR la nivelul cerinţelor europene, ceea ce ar constitui pentru ei, un „pas înainte” faţă de ceea ce le ofereau sovieticii… explicat bine GĂGĂUZILOR, BULGARILOR, RUŞILOR, UCRAINIENILOR, etc. acest „detaliu”, se poate spera într-o „opoziţie mai atenuată” a acestora la Reîntregire. Efortul de a explica apoi acestora ADEVĂRATA ISTORIE a Moldovei, necesită INTELIGENŢĂ şi PERSEVERENŢĂ.

Acestea sunt câteva dintre argumentele noastre, la care, dacă adăugăm Principiile şi Obiectivele Mişcării Dacia ca „forţă de guvernare”, putem obţine chiar şi sprijinul unor forţe ce azi sunt potrivnice.Pe baza acestora, România poate face un „salt calitativ”, care să determine pe basarabeni să ceară ei UNIREA … chiar şi pe nostalgicii lui Voronin !!!

Respingerea globalizării, a capitalismului sălbatic, implementarea unor ADEVĂRATE VALORI, etc. vor înlesni apropieri, care azi sunt inexistente la majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova.

Actualele manifestări unioniste, sunt foarte importante pentru „deşteptarea spiritului naţional”, dar pentru UNIRE trebuie să intre în joc alte forţe decât cele de azi !!!… eu sunt convins că actuala clasă politică basarabeană este de acord cu ceea ce am scris eu !!!

Realizarea FEDERAŢIEI nu trebuie să fie TRAUMATICĂ PE PLAN INTERNAŢIONAL şi de aceea trebuiesc deschise „dialoguri”, eventual „date asigurări”, tuturor celor interesaţi de chestiune şi trebuie acţionat în cadrul UE şi NATO pentru a avea sprijin pentru această „chestiune fundamentală” pentru noi. Motivaţia principală, nu poate fi alta, decât RESPINGEREA PACTULUI RIBBENTROP-MOLOTOV !!!

Atenţionez că RUSIA poate să ne fie de mare ajutor (reciproc) în chestiunea „teritoriilor făcute cadou Ucrainei” !?

În acest context, noi am proiectat şi o NOUĂ POLITICĂ REGIONALĂ, cu implicarea Poloniei, Estoniei, Lituaniei, Letoniei, Finlandei, Turciei, Greciei, Bulgariei, Serbiei, Ungariei, Cehiei, Slovaciei, Croaţiei, Sloveniei, Albaniei, Muntenegrului, Macedoniei şi Bosniei, ca FORŢĂ DE ECHILIBRU ÎNTRE EST ŞI VEST.

Ştiu că se vor ridica „obiecţii”, dar GEOPOLITICA este ca un joc de Pocker, iar noi sperăm să fim câştigători !!!

Atenţionez totodată, de importanta denumirii … DACIA, în această chestiune !!!

NOUA POLITICĂ REGIONALĂ este destinată să „normalizeze” şi SITUAŢIA ROMÂNILOR DIN AFARA ROMÂNIEI.

Pornindu-se de la aderările la UE, deci şi la PRINCIPIILE acesteia în materie de MINORITĂŢI, trebuiesc făcute „presiuni” la acel nivel, pentru a se respecta drepturile fundamentale, pe care România le acordă propriilor minorităţi, şi românilor din jurul României !!!

În aplicarea acestei POLITICI, „Mişcarea Dacia” aplică aceleaşi Principii pentru care militează pe plan intern şi anume o POLITICĂ DE PACE, PRIETENIE şi COLABORARE, fără PRETENŢII TERITORIALE, în spiritului RESPECTULUI RECIPROC şi al împărtăşirii unor REGULI CLARE DE CONVIEŢUIRE ÎN ACELAŞI SPAŢIU GEOGRAFIC.

Să nu se facă confuzii în legătură cu Basarabia, deoarece acolo se tratează de un stat românesc, smuls samavolnic din trupul ţării, fără TRATATE RECUNOSCUTE ŞI ACTIVE PE PLAN INTERNAŢIONAL !!!

În acest context, se impune o „intervenţie decisă a istoriografilor noştri”, pentru restabilirea ADEVĂRULUI ISTORIC în legătură cu SĂMÂNŢA NOASTRĂ TRACO-GETO-DACICĂ !!!

Astfel, avem din nou un puternic ARGUMENT pentru denumirea ţării românilor … DACIA !!!