Vă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link
Posts Tagged ‘romani’
„Ce limba vorbeau dacii?”
de Daniel-Dumitru Darie
Ce limba vorbeau dacii? De ce nu se mai stie?…
Pe atunci n-aveau saracii creione si hartie!
Iar vorbele nescrise, precum se stie… zboara,
Argumentand o teza, in sine, prea usoara.
Lingvistii scocotira, cu mare luare-aminte,
Si in final gasira cam… sapte… opt cuvinte
Ce par a face parte din limba veche, traca…
Desi asta se spune, pe mine nu ma-mpaca.
Mereu am o-ntrebare: Cum oare e posibil,
Cu cateva cuvinte, sa fii inteligibil?…
Si cum sa te cunoasca cei ce vorbesc de tine?
De nu te-ar intelege, te-ar mai vorbi de bine?
Istoria nescrisa nu este-ntamplatoare,
Simbolul trac la Roma de la-nceput apare,
Pe Romulus si Remus lupoaica i-a crescut;
Din ei, legenda spune, romanii s-au nascut!
Pe daci ii ocupara urmasii lor romani…
Si i-a-nvatat latina asa, in cativa ani?
Iar dacii invatat-au latina prea usor…
Pe nimeni nu mai mira… Si toti zic: ‘Bravo lor!’
Ca un popor isi pierde treptat din obiceiuri,
Ca isi mai schimba portul… ar fi, cumva, temeiuri…
Dar ca uitat-au limba, vocabularu-ntreg,
E greu sa se admita… eu nu pot sa-nteleg!
Ardealu-a stat sub Unguri atatia ani… o mie,
Chiar asupriti, Romanii, asa precum se stie,
Nu si-au uitat nici graiul, nici obiceiul, portul,
Cum de-n a zecea parte uitat-au Dacii totul?
Cand sub Traian, Romanii, i-au biruit pe Daci,
La Sarmisegetuza n-a trebuit talmaci!
Afirm, si nu am frica, ceva ce totul schimba:
Si Dacii si Romanii vorbeau aceeasi limba!
Acesta-i adevarul? Cum poate fi posibil
Cand Roma ajunsese Imperiu invincibil?
Povestile sunt multe, dar faptu-i dovedit,
Istoria aduce dovezi de neclintit.
‘Naintea erei noastre, cand nu-i nimic précis
La Nord si Sud de Istru, cum Herodot a scris,
Traiau, ducandu-si viata, pe plaiuri Carpatine
Si cultivau pamantul, vanau, cresteau albine,
Vorbeau aceeasi limba, dar altfel se numeau,
Ilirii, Scitii, Getii sau Dacii… Traci erau.
Uniti sub Burebista si-apoi sub Decebal
Ei stavileau barbarii, veniti val dupa val…
Cu secole-nainte cand nu erau regat,
O parte dintre-acestia spre Vest au emigrat
De-a lungul Europei, pe-alocuri s-au oprit
Si-aproape in tot Sudul, treptat s-au stabilit.
Si astfel se explica de ce limba latina
Au inteles-o Dacii… Nu le era straina!
Deci nu cu Roma-ncepe acest maret trecut
Ci mult mai înainte, cand lumea s-a facut!
Si-asa se întelege de ce cu-nversunare,
Cei fara de trecuturi, lovesc la intamplare,
Aici suntem de veacuri un neam fara de moarte,
Si tot aici ramanem si mergem mai departe.
29.11.08
http://3d.editura3d.ro/
Vă rugăm să publicizaţi acest Poet şi această poezie ! … poate se mai trezeşte câte unul pe ici, pe colo !?
Tags: Burebista, DACI, Daniel-Dumitru Darie, Decebal, Istoria, Limba, lingvişti, lupoaica, Mişcarea DACIA, romani, Romulus şi Remus, Traian
Mircea Eliade despre români
“Printre neamurile fara noroc, ne numaram în frunte noi, Romanii. Ca sa supravietuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamantul. Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon : în loc sa-si ridice privirile spre Miaza-noapte si sa uneasca toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lasat atras în orbita civilizatiei mediteraneene si, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia. Thracii care, dupa spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor dupa Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra în istoria universala ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin împaratii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului. Dar Nicolae Iorga a înteles admirabil consecintele îndepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care îl constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator în Istorie. Politiceste Thracii au pierit fara urmasi…
O mie de ani în urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romanilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au întins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, în pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romania), a fost definitiv sfaramata. Neamul Romanesc se va forma pe o întindere imensa – din Balcani si pana în muntii Tatrei – dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politiceste, romanitatea sud-dunareana va fi condamnata; ca si Thracia, dupa Alexandru Machedon, Romania orientala va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se în spatiul întregii Romania, au fost definitiv anulate prin asezarea masiva a slavilor în Peninsula Balcanica.
De ce am idolatriza, noi, Romanii, Istoria ? Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romanie de trei ori mai mare decat Dacia, si «vicisitudinile istoriei» au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romani. Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani înainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui.
Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit într-un uragan si am crescut în vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.”
(Mircea Eliade – “Teroarea istoriei” si destinul Romaniei)
Din nou prin Timoc !
La întoarcerea din DACIA, am zăbovit pe malul sîrbesc al Dunării, în dreptul lui Decebal, cu care am vrut să fac o fotografie (în stânga imaginii).
Nu vreau să dau naştere la interpretări şi suspiciuni, dar încercând să reglez puţin contrastul şi luminozitatea fotografiei, ce nu era prea clară datorită orei matinale (5,30), am obţinut ceea ce urmează :
OZN, aură, sau ... fenomen optic ???
Cum era de aşteptat, m-am oprit din nou la prietenii mei vlasi din Donji Milanovac şi din Topolniţa, cu care am petrecut momente pline de semnificaţii.
Participând la o sărbătoare tradiţională cu profund substrat religios (PRAZNIC), am rămas uimit de acurateţa rugăciunilor, invocaţiilor şi pomenirilor , exprimate în cea mai pură limbă românească ! Dar iată ce este PRAZNICUL, prin vocea capului familiei :
Rezultă din aceste cuvinte, rolul determinant al credinţei străbune, pentru menţinerea fiinţei naţionale. Nimeni nu are dreptul să minimizeze acest aspect !
Pardon, … la început a fost ciorba de peşte !
Prânz de peşte cu prietenii vlasi
Cu 30 de Euro, 5 persoane pot prânzi de la ”A la Z”, printre fraţii vlasi, pe malul drept al Dunării !!!
