Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link
Posts Tagged ‘timp mort’
Eugenio Montale (Nobel Literatură 1975) : Ammazzzare il tempo (A omorî timpul)
„A omorî timpul
A omorî timpul, este o problemă din ce în ce mai preocupantă, care se prezintă omului de azi şi de mâine.
Nu mă gândesc la automatizarea, care va reduce tot mai mult orele dedicate muncii. Se prea poate ca atunci când săptămâna de lucru va coborî de la 5 la 4,sau 3 zile, să se limiteze folosirea maşinilor ce înlocuiesc munca omului. Se prea poate ca atunci, să fie inventate noi tipuri de munci inutile, pentru a nu lăsa de izbelişte milioane, sau miliarde de şomeri; dar se va trata tot de o muncă ce va lăsa o mare disponibilitate de timp liber, de ore în care nu se va evita spectrul timpului.
De ce se lucrează ? Desigur pentru a produce lucruri şi servicii utile societăţii omeneşti, dar mai ales, pentru a extinde nevoile omului, deci pentru a reduce la minim orele în care e mai uşor să ni se prezinte atât de urâtul „spectru al timpului”. Multiplicând nevoile inutile, se ţine omul ocupat, chiar şi atunci când el crede de a fi liber.”Petrecerea timpului” în faţa unui televizor, sau urmărirea unei partide de fotbal, nu este „timp liber”, ci un divertisment, sau altfel spus, un mod de a evita pericolosul monstru, de a se îndepărta de el. Nu se poate omorî timpul, fără a-l umple cu diverse preocupări. Şi cum sunt puţini oamenii capabili de a privi conştient în acel gol şi de a-l umple cu Spirit, iată necesitatea de a face ceva, chiar dacă acel ceva, serveşte numai să anestezieze teama ca acel gol să nu ni se repropună.”
Se poate rezuma, că se poate imagina şi o lume cu mult „timp neomorât”, dar sunt puţini aceia ce sunt capabili de a-l umple cu… SPIRIT.
Iată cum conceptul de democraţie, fundamentat pe „omorârea timpului” fără preocupări spirituale, este un FACTOR DE REGRES socio-economic !
Eugenio Montale este fără îndoială un „pesimist”, care justifică astfel „omorârea timpului”, deşi e conştient că este un „element negativ”.
Spre deosebire de el, Mişcarea Dacia este „optimistă” şi militează pentru creearea acestui „timp liber”, pentru ca apoi, să-l dedice… SPIRITULUI.
Este o cale lungă, dar trebuie început de undeva, deoarece altfel, „omorârea timpului” devine „politică de stat” şi Statul actual va face tot ce e posibil în această direcţie, cultivând FUTILUL tocmai în această fază de LIPSĂ DE RESURSE !?
Acest fenomen este … ABERANT !!!
Cu toate astea, fenomenul nu este nou. Se cunoaşte că în timpul Comunei din Paris, pentru a asigura de lucru tuturor, existau două mari echipe : una de săpători de gropi şi alta de acoperitori de gropi !? … dar în acelaşi mod poate fi interpretat şi orice război „serios” din Istorie ! … tot aşa se explică existenţa a mii de companii telefonice în Era Internetului !… tot aşa se explică de ce se mai vorbeşte încă de ŞOMAJ, când soluţia o avem la îndemână, dând de lucru tuturor şi muncind toţi mai puţin !? … tot aşa se explică poate şi „interzicerea accesului la ENERGIA GRATIS”, sau „interzicerea vindecării unor BOLI” şi multe alte „chestii”, care sumate ar depăşi abundant 75% din activităţile omeneşti !!!
În două cuvinte doamnelor şi domnilor, ĂŞTIA ne ţin ocupaţi, pentru a nu pricepe noi ce FORŢĂ suntem !!!
Se pricepe acum, de ce Mişcarea Dacia nu are „seamăn” în „panarama politică românească” (şi nu numai) ???