Dacia Iluministă

Continuitatea traco-geto-dacică în spaţiul carpato-dunăreano-pontic (8) –OIERITUL ŞI… SAREA–

Aşa cum am promis, voi trata chestiunea CONTINUITĂŢII noastre, pe baza unor elemente ce nu sunt luate în consideraţie de „istoricii lui peşte”, atunci când neagă protocronismul şi dacismul.
Voi demonstra încă o dată, că nu au calificarea necesară de a hotărî singuri trecutul poporului nostru, fiind necesară şi contribuţia altor „specialişti”.
În cazul de faţă mă voi referi la un zootehnist şi un … inginer, în persoana d-lui ing. agronom Stefan Puscasu, doctorand la Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti şi d-lui ing. Gabriel Gheorghe, fondator al grupului GETICA, pe care-i voi cita pentru „chestiunea OIERITULUI ca expresie a Primei Revoluţii Socio-Economice a civilizaţiei actuale”, respectiv pentru „importanţa SĂRII în dezvoltarea societăţii omeneşti”.
Citatele sunt „largi” pentru o susţinere cât mai „profesională”, aşa că … citiţi cu răbdare, deoarece se vor lămuri multe afirmaţii din episoadele anterioare. Cum „Mişcarea Dacia” acordă o mare importanţă trecutului nostru istoric, ne rezervăm dreptul de a cere RESCRIEREA ISTORIEI NEAMULUI, deoarece ceea ce ni se bagă pe gât este INCOMPLET, dacă nu chiar … FALS !!!
Iată ce am selecţionat dintr-un articol al d-lui Ştefan Puşcaşu despre OIERIT :

Este bine stiut ca inca din neolitic (mil. 4-5 î.C.) Peninsula Balcanica constituia un loc foarte propice dezvoltarii agriculturii si cresterii animalelor. Zonele agricole europene se aflau in bazinele mijlociu si inferior al Dunarii. Oile au fost printre primele animale domesticite aici. Cum oile si caprele domesticite aveau nevoie de hrana diferita de cea a omului, acesta a trebuit sa urmeze turmele in cautare de zone unde se gasea iarba din abundenta, apa si umbra (ŞI SARE – adaug eu şi ne lămurim mai jos). Acestea trei sunt elementele fundamentale pentru o turma. Asa a luat nastere pastoritul, considerat printre cele mai vechi ramuri ale agriculturii.
………………………..
Din oaia carpatină provin cam toate grupele de rase de oi din Europa Centrala si de Est, din Balcani si din jurul Marii Negre, pana in Georgia. Concret, din oaia scito-dacica au rezultat patru grupe: grupa valaha (Zackel), care nu e altceva decat ţurcana, grupa ruda si carnabat, tigaia si valaha cu coarne in tirbuson sau ratca. Tot din oaia straveche scito-dacica s-a desprins si oaia veche, spaniola, din care provin rasele de oi din tarile nordice si occidentale.
Turcana este oaia din interiorul Carpatilor. Hasdeu spune ca turcana este cuvant vechi dacic, ce insemna “oaie, capra”.
Turcana este o oaie rustica ce are si astazi, dupa cateva mii de ani de evolutie, aceeasi conformatie, aceeasi rezistenta la boli, cat si aceeasi grosime si lungime a firului de lana. Dar si oaia tigaie este veche, ea este prezenta, de pilda, pe monumentul de la Adamclisi, deci ea exista in Dobrogea acum doua mii de ani. In schimb, imbracamintea dacilor de pe Columna lui Traian prezinta ciucuri lungi, care nu pot proveni decat de la turcana. Turcana este oaia de munte, cu lana aspra, care nu se imbiba de apa atunci cand ploua, iar tigaia e subcarpatica si are lana semi-fina.
Fabuloasa poveste a oilor romanesti
Si ratca este veche, insa aria ei de raspandire este restransa, doar in Muntii Banatului. In plus, ea nu rezista la deplasari lungi sau la pendularea sezoniera si din acest motiv este mai putin cunoscuta.
In aromana, aruda inseamna “lana fina”, deci ruda este tot o tigaie. Unii o considera o rasa aparte, altii nu. Este numita ori “ruda romaneasca cu cap negru”, ori “tigaia romaneasca cu cap negru”. Denumirea oficiala este “oaia cu cap negru de Teleorman (carabasa)”.
………………………………
La noi au fost conditiile climatice cele mai propice pentru domesticirea oii. Nordul era inca sub gheturi, calota glaciara cobora pana in Nordul Italiei, acoperea Germania si mare parte din Polonia, ca sa nu vorbesc de tarile nordice. In schimb, in Carpati, au fost conditii foarte bune pentru aparitia pastoritului.
Din acest nucleu carpatin, stramosii nostri s-au extins spre rasarit, pana in teritoriile actualelor tari Rusia si Ucraina – pe tot tarmul nordic al Marii Negre, pana la Marea de Azov. Spre nord, pana in Slovacia si Polonia, adica pana unde le-a permis clima si relieful. Spre vest, in Ungaria, Elvetia, Istria, Italia, cu aria reto-romana, dar poate si cu alte zone, si ramane deschisa discutia cu oaia spaniola. In sud-est, in Serbia, apoi in sud, in actualele Bulgaria, Albania, Grecia si spre sud-est, in Turcia.
Prin aceasta “colonizare” se explica multimea de toponime romanesti din toate zonele mentionate. Asa se explica asemanarile lingvistice greu de explicat altfel, precum si urmele de traditii autentic romanesti. Iata un exemplu: in Bosnia-Hertegovina, pastorii nostri au gasit locuri bune de pastorit, iar cand au venit slavii peste ei, s-au refugiat in munti. Si asa, avem acolo muntele numit Durmitor. Si asa peste tot pe unde au ajuns, au dat nume locurilor. In zonele mai deschise, aceste toponime nu s-au mai pastrat, caci s-au perindat mai multe neamuri. In cele mai greu accesibile, mai ales in munti, ai surpriza sa gasesti in toate aceste tinuturi nume stravechi romanesti.

Exista scenele de pe Columna lui Traian si Monumentul de la Adamclisi, unde apar oi in repetate randuri, dar se poate vedea in unele scene si imbracaminte facuta din lana oilor – un soi de paturi cu ciucurasi, purtate de daci ca mantii. Si astazi, unii ciobani, cand se duc cu oile, isi pun pe umeri o simpla patura aspra. Exista si dovezi arheologice, cum e foarfecele pentru tuns oile, descoperit in cetatea dacica de la Capalna, apoi oasele de oi descoperite intre ofrandele aduse de daci zeilor. Asta se facea in special primavara, cand incepea anul agricol. In concluzie, nu exista nici o indoiala ca oaia ocupa un loc foarte important in viata dacilor.
În trecut carnea se consuma in cantitati mult mai mici decat acum. Baza alimentatiei o constituiau laptele, branza, cerealele, legumele si fructele. Oaia era oricum mai usor de crescut decat vaca si era foarte productiva. La fel si capra. Carne se consuma mai rar, la sarbatori, cu anumite ocazii, si cel mai adesea avea rol ritualic, caci animalul era sacrificat pentru zei. Din pacate, astazi ne-am indepartat de modul de alimentatie sanatos al stramosilor nostri, printr-un consum excesiv de carne.
Nicolae Iorga spunea ca “am cucerit teritoriu cu oile”. Cele mai vechi modalitati de crestere a oilor sunt nomadismul si transhumanta. In cazul nomadismului, pastorii si oile pribegeau toata viata in cautare de pasuni, neavand o asezare stabila, pe cand in cazul transhumantei, pastorii se intorceau iarna sau in anul urmator la asezarile lor. Cum oile se inmulteau repede, era mereu nevoie de pasuni noi, si asa au inceput deplasarile cu turmele, nucleul de plecare constituindu-l Muntii Carpati.
Asa au ajuns ciobanii romani in Alpi! E o explicatie plauzibila, pentru ca asemanarile lingvistice cu aria reto-romana nu se datoreaza doar elementului latin, ci merg mult mai in adancime, la substratul prelatin. De pilda, in dialectul sursilvan din Alpi la miel se spune “tschutta”, iar al nostru “ciuta” e recunoscut ca fiind cuvant dacic. In friulana, la oaia care nu fata i se spune “sterpe”, exact ca in romana, unde “sterp” e cuvant dacic, inrudit cu albanezul “shterpe”, care inseamna acelasi lucru.
Triburile aromanilor care au ajuns in Macedonia greceasca si in Thesalia au adus cu ei rasele vlahiko, thaki (un fel de kivirgic), precum si rasele din grupa ruda (carnabat), sarakatsaniko, care este karakachan-ul saracacenilor si cutovlahilor din sudul Rodopilor, iar in restul Thesaliei, karagouniko, rasa de oi a karagunizilor.
Aromanii erau inconjurati din toate partile de straini si de aceea si-au dezvoltat un puternic spirit de casta, conservator. Si-au protejat si perpetuat cu multa grija traditiile, din tata in fiu. Iata, de pilda, carlibana, care este toiagul pastorului la aromani, are sculptat in capat stindardul dacic. E un lucru extraordinar, ramas din vremea dacilor. Carlibana era un fel de sceptru al sefului familiei.
In unele dialecte italiene exista cuvinte foarte asemanatoare cu cele din “stocul” dacic. De pilda, in graiurile din Valle d’Aniene, la est de Roma, la tap se spune “tzappu”. Ceea ce inseamna ca e posibil ca inainte de venirea triburilor italice in zona sa fi existat legaturi stranse cu Dacia si cu Balcanii. Daca ar fi sa incercam o recapitulare, am putea spune ca in Carpati este nucleul pastoritului european.

Vechimea pastoritului la romani si, am putea spune, primordialitatea lui la romani, caci mai toate neamurile din partea asta a Europei de la daci au invatat pastoritul, se vede si din balada populara Miorita, care nu este atestata decat la romani si aromani.
Nu numai ca nu este atestata in alta parte, dar la noi au fost numarate 930 de variante! Theodor Sperantia afirma in 1914 ca Miorita este un rest din cultul dacic al cabirilor. Cred ca si jocul arhaic “Capra” este la fel de vechi.
Originea conflictului din Miorita pare sa oglindeasca tot aceasta expansiune a pastoritului. Este stiut ca intre pastori se iscau frecvent conflicte din pricina pasunilor. Toti erau in cautare de pasuni bune, pentru a avea oi mai mandre si mai “ortomane”. Da, Miorita contine, pe langa alte multiple semnificatii, si amintirea sau dovada acestui proces de extindere a pastoritului dinspre Carpati spre teritoriile invecinate.

Oaia a reusit, in decursul timpului, sa scape de foamete atatia si atatia oameni, iar pastoritul este atat de adanc inscris in existenta si traditiile noastre, incat putem spune ca este insusi sufletul poporului roman. Fara pastorit, nu mai suntem noi insine. Putem spune intr-un fel ca daca piere pastoria, va “pieri” si Romania.

……………………..

Şi acum, iată ce scrie d-l Gabriel Gheorghe despre SARE :

Sarea si un crampei de istorie

România este spatiul cel mai favorizat de pe glob, atît în ce priveste cantitatea de sare, cît si calitatea sarii si mai ales prezenta unor masive de sare la suprafata solului.
Ca un corolar al fiziologiei umane, viata de tip uman nu a putut aparea decît într-un spatiu cu surse de sodiu la îndemâna. În Europa nu a existat decît un singur astfel de spatiu, cel Carpatic, leaganul civilizatiei europene.
Înca din Neolitic în curtea fiecarui taran exista un bolovan de sare pe care, când se-ntorceau de la câmp, vaca, oaia etc. îl lingeau, luându-si ratia de sodiu pe care le-o cerea organismul. Când plecau în transhumanta cu turmele de oi, la iernatic, ciobanii carpatici duceau cu ei, pe magarusi, cantitati suficiente de sare pentru ei si pentru oi, ca sa le ajunga pîna-n primavara, pîna la revenirea acasa, în Carpati, singura sursa de sare la suprafata în tot spatiul transhumant pericarpatic.
Am retine atentia asupra unui fapt deosebit de important pentru istoria Europei care n-a fost înca mentionat: au existat salase ale pastorilor valahi în spatiul din Nordul Marii Negre, pîna-n Caucaz, în Peninsula Balcanica, pîna la Marea Egee si Marea de Marmara, în Iliria si Panonia, pîna la Marea Adriatica, de unde primavara turmele reveneau în Carpati. În toate spatiile circumcarpatice mentionate mai sus nu exista sare la suprafata, de aceea, la fiecare plecare, în transhumanta, toamna, pastorii luau cu ei sarea trebuincioasa pîna la revenirea în Carpati, în solnita Europei.
Nu exista, si nu era posibila, o transhumanta inversa, din aceste zone adiacente spre Carpati, pentru ca nimic nu putea veni din zone fara sare, unde, înainte de stabilirea unor drumuri ale sarii, pentru aprovizionarea continua cu sare, nici oamenii, nici animalele lor nu puteau dainui.
Oaia a fost domesticita, în Spatiul Carpatic, înca în Mezolitic, cu circa 10 000 ani în urma, de unde s-a raspândit prin astfel de pendulari periodice, la început, neaparat cu samarii doldora de sare carata pe magarusi.
Necesarul minim de sare este stabilit astfel, în lucrarile de specialitate: 1g/zi la copii sub un an, 10 g/zi la cei între 1 si 14 ani, 25 g/zi la adulti, la munca usoara, si 35 g/zi la munca grea, în zona temperata.
Cifrele medii de consum de sare variaza de la tara la tara. În practica rezulta o cantitate medie de cca 7,5 kg/an.persoana.
Pentru animale sînt necesare: 10-30 g/zi de vaca care de lapte (în ultima vreme se prefera furaje sarate), 7-15 g/zi de oaie, 5-10 g/zi porc etc.
În industria alimentara se folosesc: 2-2,5% sare la unt si margarina, 1,75-3,25% la brânzeturi, 1,5-2% la legume conservate, 3-20% la legume murate, 2-6% la mezeluri si carne conservata, 10-30% pentru conservarea pestelui etc.
Din cifrele de mai sus (12) rezulta ca pentru existenta fizica (!) a oricarui grup uman sînt indispensabile mari cantitati de sare..
De asemenea, trebuie retinut ca, pîna la aparitia frigiderelor, mari cantitati de sare erau folosite pentru conservarea alimentelor.
Eminentul antropolog român Dr. Dardu Nicolaescu-Plopsor, într-un interviu (v. “Magazin” nr. 33 din 13 august 1983, p. 7) arata: Sarea a fost dintotdeauna folosita de om în alimentatie. O dovada indirecta a acestei supozitii o constituie, dupa unii oameni de stiinta, faptul ca asezarile omenesti cele mai vechi se regasesc, de regula, pe vai si NUMAI ÎN APROPIEREA IMEDIATA A UNOR MASIVE DE SARE.
Aceasta mentiune a regretatului Dardu Nicolaescu-Plopsor, referitoare la asezarile umane din Carpati, coincide pâna la idetitate cu relatarile lui Herodot (sec. V î.e.n) care, în Cartea IV § CLXXXI – CLXXXV, pomeneste diverse populatii vietuind lânga un deal de sare si un izvor de apa.
În interviul citat, Dardu Plopsor continua: Asemenea constatari au îndemnat o serie de cercetatori sa avanseze ideea ca, în procesul evolutiei hominizilor spre om, consumul de sare ar fi jucat un rol important.
Într-adevar, în aria Culturii Cucuteni (mileniul IV î.e.n), între asezarile neolitice de la Tîrpesti si Tolici, în padurea Toliciului, s-au descoperit cîteva izvoare de apa sarata, cunoscute si folosite înca în Precucuteni III. Descoperiri asemanatoare s-au facut si în alte zone ale Culturii Cucuteni, dar si în Cultura Cris (cca 5000 î.e.n.). Pentru surse a se vedea Revista “Getica”, 1-2/1992, p. 56.
În acest context, nu trebuie sa mire ca cele mai vechi urme materiale (diafize de tibie si de femur apartinînd unui hominid) de acum cca 1 800 000 – 2 000 000 ani au fost descoperite în Spatiul Carpatic, pe malul Lacului Getic, pe teritoriul comunei Bugiulesti, judetul Vâlcea, în punctul numit Valea lui Graunceanu, de catre antropologii români Constantin si Dardu Nicolaescu-Plopsor. Comunicate si atestate la diverse congrese internationale, aceste decoperiri ar putea reprezenta prima statiune australopitecina descoperita pe continentul european, cele mai vechi urme de vietuire umana, din perioada de început a procesului de hominizare, în cea mai timpurie etapa din istoria omenirii, prepaleoliticul.
Viata umana nu a putut aparea decît într-o zona cu sare la îndemâna. Spatiul Carpatic reprezinta un astfel de loc priviligiat natural. Între toate zonele lumii, Spatiul Carpatic se bucura de cea mai mare densitate de resurse de sare: peste 300 masive de sare, de calitate deosebita, usor de exploatat, unele fiind chiar la suprafata solului, sub forma unor munti (dealuri) de sare. În afara acestor peste 300 masive de sare, situate pe ambele versante ale Carpatilor, în Spatiul Românesc se mai gasesc peste 3 000 de izvoare sarate (Dr. I.P. Voitesti, 1920) si numeroase lacuri sarate (Amara, Razelm, Lacul Sarat etc.).
Mama noastra ne-a spus ca, în copilarie, dupa primul razboi mondial, în comuna Pietricica, judetul Bacau, luau, cu galeata, apa sarata, dintr-o slatina, cu care gateau mâncarea.
Începînd din mileniul VI î.e.n. are loc o explozie demografica, iar apoi o înmultire permanenta a populatiei, astfel ca oamenii au trebuit sa se raspîndeasca, sa traiasca si în zone lipsite de zacaminte de sare.
Dependenta de sare fiind fiziologica, naturala, a facut ca aceasta raspîndire a populatiei sa fie conditionata de asigurarea aprovizionarii continui cu sare a populatiilor care roiau din Spatiul matca. Asa s-au dezvoltat stravechile drumuri ale sarii care pleaca din Carpati, radial, în toate directiile: spre sud, spre vest, spre nord, spre est, ca o Roza a vînturilor. De-a lungul acestor drumuri au aparut noi si noi asezari omenesti, din ce în ce mai departate de sursele de sare.
Un astfel de drum pornea de la salina Slanic, trecea prin Bucuresti, unde a si ramas o artera care poarta numele Drumul sarii, traversa Dunarea si ajungea pîna la Bosfor.
Transportul la distante din ce în ce mai mari nu era scutit de dificultati si de pericole, riscuri care trebuiau platite. De aceea, sarea era scumpa, ajungînd în unele momente, în anumite zone, moneda de schimb. Din aceasta situatie s-a nascut expresia a fi (prea) sarat = a fi (prea) scump, referitor la un bun, o marfa. De asemenea, avem expresia daca se varsa sare iese cearta, justificata numai de raritatea si pretul ridicat al sarii în acele timpuri.
Fiind un produs de mare pret, sarea facea parte, în unele zone, dintre produsele care se aduceau ca daruri la altarele diverselor divinitati.
Pe masura îndepartarii oamenilor de sursele naturale de sare ia nastere un comert deosebit de prosper cu sare, ca aliment de stricta necesitate. Rolul sarii în istorie a fost crucial: Venetia s-a dezvoltat, la-nceput, datorita comertului cu sare si a purtat razboaie ca sa nu piarda monopolul comertului cu sare, iar Londra si Hamburgul s-au dezvoltat în legatura cu comertul cu sare.
Dardu Plopsor sustinea ca, la Geti, sarea era considerata ca având însusiri mitico-magice, asa-zisele fructiere dacice nefiind altceva decît recipiente rituale pentru sare.
Asupra însusirilor mitice lucrurile sînt neîndoielnice. J.J. Ehrler (13. p. 46) scrie: Juramîntul (românilor) se depune pe APA, PAINE si SARE (subl. ns.), deoarece se stie ca românul – odata ce a jurat pe acestea – îndura mai degraba tortura si îsi da viata decît sa declare ceva sau sa-si tradeze complicii, asa dupa cum s-a întâmplat în mai multe rânduri. Este vorba de un juramînt sacru!
În Calus, un ritual preistoric atestat numai în România, o datina multimilenara în legatura cu o zeitate zoomorfa (CALUL), în Cercul sacru se depun pentru a fi vrajite de Calus, numai produse – simboluri ale alimentatiei – ale Spatiului Românesc: DROB DE SARE, seminte, dar numai din plante care cresc în Spatiul Carpatic din stravechime: grâu, mei, orz, ovaz, secara, niciodata porumb (Ion Ghinoiu, Calusul, comunicare prezentata la S.C.{. GETICA, la 19 iunie 1993).
Aspectul magic este foarte raspîndit: sarea se foloseste în diferite descântece si în talismane, pentru vindecarea unor boli (14, p. 19, 84, 202, 245, 247, 376, 384, 388, 393).
Ca simboluri ale alimentatiei, ale conditiilor minimale de existenta, la Români, si numai la Români, oaspetii dragi erau si sînt primiti cu pâine si sare, în semn de prietenie si de ospitalitate.
Doua forte ocîrmuiesc lumea: Foamea si Dragostea (Schiller). Foamea era conditia de existenta a insului, dragostea a speciei. Ca specia sa subziste trebuie ca insii care o compun sa-si asigure, în primul rând, existenta individuala. De aceea, alimentatia, simbolurile ei, reprezenta o constanta existentiala care-i jaloneaza insului si, indirect, speciei, viata, de la nastere la mormînt. Nimic nu se facea fara rost în momentele de început ale existentei umanitatii ca si pe tot parcursul evolutiei sale, pîna de curând, la aparitia asa-zisei societati de consum. În antecedentele sale omul a depins de natura si a colaborat cu ea, într-un proces, el însusi, natural. Viata nu era usoara, iar omul era format si pregatit pentru lupta zilnica a vietii. De aici totul, în existenta sa, decurgea si se înfaptuia sub imperiul necesitatii, moasa oricarui act constient din lunga istorie a umanitatii.
Când, azi, constatam ca numeroase popoare europene, ne referim la cele care ne-au lasat mentiuni în acest sens, îsi revendica originea Carpatica (spanioli, francezi, englezi, danezi, scandinavi), iar pentru altele, daca nu gasim aratari ale lor, directe, ne vorbesc documentele de diverse feluri, tot scenariul de desfasurare al acestei evolutii îsi are temeiul în conditiile mai usoare, mai favorabile pentru viata oferite, în mod natural, de Spatiul Carpatic, una din acestea fiind aceea ca a reprezentat, milenii în sir, solnita Europei.
…………………………………………………….

Domnilor „istorici ai lui peşte”, înainte de a scrie Istoria Neamului pe bază de „documentele altora”, căutaţi să cunoaşteţi poporul din care proveniţi… dacă proveniţi !?!?

Continuitatea traco-geto-dacă în spaţiul carpato-dunăreano-pontic (7) -Coiful de aur de la Coţofeneşti-

Coiful de aur de la Coţofeneşti

Astăzi o să aprofundez chestiunea acestui coif, pe care am abordat-o încă de acum doi ani, deoarece ridică foarte multe întrebări şi deoarece aduce importante confirmări în legătură cu „ignorarea adevărului istoric de către istoriografia naţională”.

Aici este o dovadă că am adus informaţii preţioase despre acest coif, încă din februarie 2011 :

Istorici frustraţi ! from Miscare Virtuala Dacia on Vimeo.

Revenirea la acest subiect, se datorează atacurilor celor de la Revista HISTERIA… pardon HISTORIA, asupra unui filmuleţ apărut pe youtube intitulat „Dacii – Adevăruri tulburătoare”, realizat de jurnalistul Daniel Roxin, în care diverse personalităţi pasionate de trecutul nostru traco-geto-dac, expun concepţii catalogate de „istoricii lui peşte” drept „manifestări fascistoide şi naţional-comuniste”.
Apropos de aceste acuzaţii, am atras atenţia că nouă, celor de la „Mişcarea Dacia”, ni se ridică părul pe spinare numai la cuvântul LEGIUNE, darămite la ideologia acesteia !!! … ca dovadă, iată un site al „naţionaliştilor autonomi din Timişoara”, care numai „dacomaniaci” nu sunt, „lingând blidele” HISTERIEI… pardon HISTORIEI, demonstrând că „fascistoizii” sunt în tabăra lui „Pisso&co”, ci nu la noi !  http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Flupta-ns.blogspot.ro%2F2012%2F05%2Fdezastrul-de-la-cetatile-dacilor-din.html&h=4AQEWoqh0AQHeNBGleYChsPPs_PGrIlIFcIV3IVoNVwn4bA
Cât despre „naţionalismul comunistoid”, afirm cu tărie că dacă a existat o „intenţie manipulatoare” în acele vremuri, nu înseamnă că nu mai putem aborda subiectul în continuare !
Nu o să intru în detalii în ceea ce priveşte filmul, ci o să mă axez pe „chestiunea Coifului de aur de la Coţofeneşti”, pentru a demonstra că şi alţii, în afara „istoricilor cu patalama”, pot să contribuie la „cercetarea Istoriei Neamului”, ba chiar aducând în discuţie chestiuni de o mare RELEVANŢĂ ŞTIINŢIFICĂ, care pot fi apoi aprofundate în „ambient de competenţă”.

„Descoperirea” mea, constă în aceea de a fi identificat pe partea dreaptă a coifului, o reprezentare a SIMBOLISTICII MITRAICE ce se cheamă (cel puţin aici în Italia, în româneşte negăsind documentaţie) … TAUROCTONIA (uciderea taurului sacru), deşi eu nu exclud, ca de fapt să se trateze de… BERBECTONIE (dacă se poate zice aşa).
Iată că se deschide deja un subiect de aprofundare ştiinţifică, TAURUL şi BERBECUL fiind două constelaţii ce au o „succesiune pe cer” neindiferentă, luată în consideraţie de analiştii simbologiei mitraice. Părerea mea „la prima vedere”, este că TAURUL nu este reprezentativ la noi, pe când BERBECUL… da !  Apoi las la latitudinea astrologilor/astronomilor considerarea altor interpretări temporale, simbolistice şi celeste (notaţi că nu sunt „condescendent” şi cer intervenţia altora decât istoricilor, deoarece ei nu sunt … competenţi !).  Cert este că simbolistica mitraică este o simbolistică solară şi celestă !!!
„Adevărul istoric” pe care-l promovează istoricii cu patalama este că „Mitraismul a fost adus în Dacia de romani după 106 d.C.” (ietete că şi pe ăsta l-ar fi adus romanii !?).
Ce mai ştim, este că împăraţii traco-geto-daci ai Imperiului Roman, au fost adepţii acestui cult (vezi Galeriu, Constantin şi ceilalţi) şi nu mai revin asupra celor ce deja am prezentat anterior.
Mai ştim că MITRAISMUL a fost îmbrăţişat mai ales de către MILITARI şi că s-a practicat mulţi ani în Roma în sălaşuri subterane, cu anumite caracteristici constructive pe care nu le voi detalia acum, deşi intrigante. Biserica din DENSUS este după părerea mea (şi nu numai) un templu mitraic şi probabil că Densuşianu pricepuse asta, deoarece „se leagă la concepţia sa” despre „sensul migraţiei popoarelor şi deci şi a spiritualităţii”. Se poate întreba cineva ce era „scris” pe ALTAR înainte de a fi şters ??? … răspunsul se găseşte fără îndoială la Vatican, care a dat edictul.
Mai ştim că şi azi ZOROASTRISMUL (derivat din MITRAISM) este practicat, având ca „principii” :

1. Egalitatea: Drepturi egale, indiferent de rasă sau religie.
2. Respect față de toate formele de viață.
3. Condamnarea asupririi ființei umane, actele de cruzime și sacrificiile de animale.
4. Ecologia: Natura ocupă un loc central în zoroastrism și multe sărbători sunt celebrate în natură: ziua anului nou este prima zi a primăverii, sărbătoarea apei în vară, sărbătoarea toamnei la sfârșitul anotimpului și sărbătoarea focului la jumătatea iernii.
5. Muncă grea și caritate.
6. Fidelitate familiei, comunității și tarii.

Alte elemente caracteristice :

Simbolul focului: Energia creatorului este reprezentă în zoroastrism prin foc și soare, elemente trainice, radiante, pure și care susțin viața. Zoroastriști în mod normal se roagă în fața focului sau a unei surse de lumină. Nu se adorează focul, ci este simbolul divinității.

Se observă dintr-o privire asemănarea cu … ZAMOLXIANISMUL !!!

De asemenea, precizez că MITRAISMUL este considerat de mulţi istorici ai religiilor ca „precursor al Creştinismului”, având foarte multe „elemente în comun” asupra cărora nu o să detaliez, pentru a nu răni „convingeri ale altora”.
Învățăturile lui Zoroastru au lăsat urmă în cele trei mari religii: iudaismul, creștinism și prin aceste două, a fost influențat și islamul.
Exemplu de aceste urme sunt: îngerii, arhanghelii etc, la fel ca și personificarea răului ca șarpe sau întuneric și Dumnezeu ca lumină.
Unele studii (Boyce, 1987; Black and Rowley, 1987; Duchesne-Guillemin, 1988) cred că un mare număr de elemente de eshatologie, angeologie și demonologie a iudaismului, cu influență mare în creștinism, au originea în zoroastrism și au fost transferate iudaismului în timpul captivității babiloniene și erei persane.
Înainte de secolul XI d.C., zoroastrismul ajunsese în nordul Chinei pe Drumul mătăsii, având statut oficial în unele zone din China. Ruine de temple zoroastristas au fost găsite în Kaifeng și Zhenjiang, și potrivit unor aprecieri, au existat până în anul 1130. În orice caz, influența zoroastrismului se poate aprecia în budism, în special în simbolul luminii.

Iată cum se „încrucişează” marile religii ale omenirii !!!

Ca să revenim la „oile noastre”, păi dacă MITRAISMUL a fost adus în DACIA de către romani, cum se explică atunci prezenţa unui SIMBOL MITRAIC pe un coif de aur traco-geto-dac din sec. al V-lea î.C. ???
Să nu aud pe cineva că l-a pierdut vreun persan prin Prahova, că îi spun că tipologia acestui coif este EXCLUSIV TRACO-GETO-DACICĂ, existând multe alte coifuri cu aceleaşi caracteristici, descoperite în diverse locuri din … DACIA nord şi sud-dunăreană !!!
Cert este că dacă o civilizaţie adoptă „convingeri religioase” ale altei civilizaţii, aceasta din urmă ori este SUPERIOARĂ, ori este ANTERIOARĂ, ori… ambele !!!
Ceea ce ne interesează pe noi să subliniem, este că CIVILIZAŢIA TRACO-GETO-DACĂ este ANTERIOARĂ celei romane, dacă nu şi SUPERIOARĂ !!!
SUPERIORITATEA derivă din PRINCIPIILE propăvăduite de MITRAISM/ZOROASTRISM (expuse mai sus), care sunt foarte asemănătoare cu principiile … „Mişcării Dacia” !!!
Lărgind prin LOGICĂ „aria consideraţiilor”, putem afirma că şi LIMBA precum şi FONDUL GENETIC al poporului traco-geto-daco-român, sunt ANTERIOARE şi SUPERIOARE, celor ale poporului  roman !  Rămâne de stabilit în continuare PRIMORDIALITATEA între civilizaţiile SUMERIENE şi cele DANUBIENE, dar asta „data viitoare” când vom vorbi despre … DOMESTICIREA CAPRINELOR, „Prima Mare Revoluţie Socio-Economică” a civilizaţiei actuale !
De asemenea voi reveni pe temele „primordialităţii civilizaţiei rurale/tribale asupra celei orăşeneşti/babilonice/globalizatoare” şi „analiza caracteristicilor migraţiilor din mileniul întunecat”.
Aceste trei argmente sunt importante pentru a explica „nedumeririle istoricilor lui peşte” în legătură cu PROTOCRONISMUL şi DACISMUL.
Pentru mine devine tot mai evident că DENSUŞIANU nu era un „ramolit” cum este prezentat de „istoricii lui peşte”, ci un mare istoric, cu o mare percepţie a „adevărului istoric”. Ţineţi cont că DENSUŞIANU nu a cunoscut COIFUL de aur de la Coţofeneşti, acesta fiind descoperit în 1926.

Despre Fracţionarea Hidraulică (Gazul de Şist)

După cum se ştie, Emilia-Romagna (unde locuiesc şi eu în prezent) este zguduită în aceste zile de o serie de cutremure, având diverse epicentre la adâmcimi cuprinse între 6 şi 8 Km. Astăi a avut loc un alt cutremur de 4.6 grade pe scara Richter, de data asta cu epicentrul la 25 Km, în largul Adriaticii, la câţiva kilometrii de Ravenna. Această migrare a epicentrelor, este deja anormală, dar se petrec şi alte fenomene ciudate, cum ar fi ofilirea bruscă a vegetaţiei în anumite zone, fracturi ale solului foarte importante şi chiar  ejecţii de nisip umed ce ating grosimi şi de 1m. şi chiar în casele oamenilor !?!?

Aceste cutremure ce au făcut deja 26 de victime şi mii de răniţi, urmează la scurt timp celor din L’Aquila-Abruzzo, mai puternice şi soldate cu peste 300 de victime şi 1200 de răniţi. Daunele materiale au fost foarte mari şi au privit în special Patrimoniul Monumental-Artistic.

Imediat s-a presupus că „e ceva ciudat” cu aceste cutremure „migratorii de suprafaţă” ! Acum două zile am auzit la un telejurnal mai mulţi emiliano-romagnoli, care bănuiau că ar fi o legătură între cutremure şi activităţile intense de foraj ce au loc în zonă. Imediat mi-a zburat gândul la Fracţionarea hidraulică pentru extragerea gazului de şist, pe care californiana Chevron vrea s-o implementeze în Câmpia Dunării, în ciuda tuturor protestelor românilor şi bulgarilor şi în ciuda faptului că acest procedeu de extracţie a fost interzis în Canada, unele state americane şi Anglia, unde s-ar fi constatat printre altele şi… „serii de cutremure de suprafaţă”, ca să nu mai vorbim de compromiterea pânzei freatice  !?!?

„Mişcarea Dacia” s-a opus de la început acestui proiect, am fost printre primii care au semnat Petiţia adresată Guvernului României, aşa cum au făcut-o mulţi dintre aderenţii noştri şi am publicat la grupul Facebook mai multe mărturii video despre „apa de robinet care arde”, despre moartea unor animale domestice şi sălbatice, despre copii şi adulţi cu grave probleme de sănătate, etc.

Suspiciunea mea s-a demonstrat întemeiată, azi apărând ştirea că Procuratura din Modena a deschis o anchetă pe această temă !!! http://www.ilfattoquotidiano.it/2012/06/05/terremoto-la-procura-apre-unindagine-su-possibili-trivellazioni-abusive/253463/

Tot azi a fost publicat pe blogul lui Beppe Grillo,fondatorul „Mişcării 5 Stele” (Movimento Cinque  Stelle), cu care „Mişcarea Dacia” are multe Principii şi Obiective identice, următoarea mărturie a unei specialiste în Geologie :

Iată că din nou se demonstrează că „economia de piaţă” interesată numai de Profit, poate pune în practică proiecte caracteristice unei DEZVOLTĂRI NESUSTENABILE şi NERESPECTOASE PENTRU AMBIENTUL NATURAL !!!

Iată cum se demonstrează necesitatea REDUCERII DEPENDENŢEI DE COMBUSTIBILII FOSILI, pe care noi o avem printre principalele Obiective !!!

Din păcate, „Mişcarea Dacia” este singura care are astfel de Principii şi Obiective !!!

Să nu ziceţi că nu vi s-a spus !!!

Continuitatea traco-geto-dacă în spaţiul carpato-dunăreano-pontic (6)

O să închei aici „serialul” postărilor referitoare la „continuitatea traco-geto-dacă în spaţiul carpato-dunăreano-pontic”, deşi subiectul nu este epuizat, urmând să revin de fiecare dată când voi avea ceva inedit de semnalat.
Mulţi se vor fi întrebat „de ce mă strofocesc” atâta pe această temă, fiind eu un „omuleţ politic” !?
Parţial am răspuns şi o să repet, afirmând că Principiile şi Obiectivele Mişcării Dacia sunt ADÂNC ANCORATE în „modul de a fi al strămoşilor noştri”.
Am amintit în acest context, despre un concept care nu este nou (vezi Semănătorismul) şi anume acela al CIVILIZAŢIEI RURALE/TRIBALE, care este propriu poporului nostru din cele mai vechi timpuri şi până azi şi care este CHEIA DE LECTURĂ a ideologiei „Mişcării Dacia” !
CIVILIZAŢIA URBANĂ/GLOBALIZATOARE este respinsă de români, deoarece este purtătoarea unor „valori străine spiritului lor  ancestral”. Aşa se face că „alogenii” nu-i veţi găsi în sate, ci în oraşe !!!
… acolo se implementează „valorile sistemice actuale” !!!
… acolo hălăduiesc „intelectualii lui peşte” care susţin „cu voie sau fără voie” actualul SISTEM !!!
… adevărata SPIRITUALITATE NAŢIONALĂ domiciliază „cufundată” în fiecare din noi, dar mai „la suprafaţă” acolo unde nu a fost încă extirpată de „germenii patogeni ai Sistemului”, adică … „la sat”.
„Mişcarea Dacia” îşi propune să „scoată din imersiune” această spiritualitate şi să contribuie la REIMPLEMENTAREA ADEVĂRATELOR VALORI ale poporului nostru, „sabotate” de-a lungul a peste 2000 de ani !
Iată de ce „Mişcarea Dacia” NU militează pentru autostrăzi, mobilitate/fâţâială fără sens (mişcare haotică/browniană), futil, individualism, creştere economică nesustenabilă, confruntare/partidism, „democraţie” ( mai ales când se vorbeşte de „export de…”), „libertate”, evanghelism, globalism, cimentificare, asfaltare, etc.
În Italia, „Mişcarea 5 Stele” cu care „Mişcarea Dacia” are multe principii şi obiective în comun, a ajuns în sondaje la 20%, fiind o mişcare crescută exclusiv pe Net, la fel ca şi noi (fiind chiar mai recentă !).
IDEI NOI îşi fac loc în „conştiinţa socială” a popoarelor, iar „Mişcarea Dacia” este singura din România care s-a ancorat la acestea !!!
Sunt sigur că „suntem pe calea cea bună” şi că viitorul „ne va da dreptate” , pentru că altfel nu aş mai „pierde timpul” pe aici.
Nu o spun pentru a „rezerva” o „recunoaştere viitoare”, deoarece nu ne interesează aşa ceva, mai ales că această „recunoaştere” s-ar putea să vină după o „gravă criză socio-economică”, ce va lăsa în urmă „multe victime” !
Singura afirmaţie pe care ne-o rezervăm, este : „Noi v-am spus-o, când încă se putea face totul în pace !”

Ca să „revenim la oile noastre” (că doar suntem ciobanii primordiali), o să punem „o cireaşă pe tort”, cu alte 10 motive pentru AUTOSTIMĂ :

51. Deşi a fost în contact cu atâtea limbi străine , n-a împrumutat nimic de la ele , astfel că , de pildă , nu există un singur cuvânt unguresc comun întregii limbi valahe . ( Franz J. Sulzer – duşman al poporului român )

52. Românii sunt un popor fără istorie , destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale . Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional , la fel cum propria lor existenţă , în general , reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice . Dispariţia lor de pe faţa pământului va fi un pas înainte . ( Karl Marx şi Friedrich Engels – Opere Complete , Vol. 8 , Pag. 229 )

53. România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă , o entitate culturală cuprinsă între 6500 – 3500 î.Hr. , axată pe o societate matriarhală , teocratică , paşnică , iubitoare şi creatoare de artă , care a precedat societăţile indo-europenizate patriarhale de luptători din epocile bronzului şi fierului . ( Marija Gimbutas , profesoară a universităţii California din Los Angeles ) –

54. CELE MAI VECHI OSEMINTE DIN LUME ( 1.800.000 – 2.000.000 DE ANI VECHIME ) AU FOST DESCOPERITE PE TERITORIUL COMUNEI BUGIULEŞTI , JUDEŢUL VÂLCEA

55. Românii nu sunt nicăieri colonişti , venituri , oamenii nimănui , ci , pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni , populaţie nepomenit de veche , mai veche decât toţi conlocuitorii lor . ( Mihai Eminescu )

56. Locuitorii de la nordul Dunării de jos pot fi consideraţi strămoşii Omenirii . ( Louis de la Valle Poussin )

57. Limba Română este o limbă cheie , care a influenţat în mare parte toate limbile Europei . ( Ekstrom Par Olof , scriitor şi lingvist suedez )

58. Locurile primare ale DACILOR trebuie căutate , deci , pe teritoriul ROMÂNIEI . Într-adevăr , localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor să fie plasată la nordul şi sudul Dunării . ( Gordon W. Childe )

59. Spaţiul din care au pornit indo-europenii este situat între Valea Dunării , Marea Egee ( Marea Tracică ) şi Marea Neagră . ( Bosch Gimpera – cercetător german )

60. Strămoşii etnici ai ROMÂNILOR urcă neîndoielnic până în primele vârste ale UMANITĂŢII , civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării . ( Eugene Pittard – antropolog )

Nu aş vrea ca aceste citate să se încadreze în „setul de greşeli” al multor „dacomaniaci”, care încearcă să facă din strămoşii noştri ceea ce nu erau.
Aşa cum am mai spus, noi suntem „ciobanii primordiali”, autorii primei „revoluţii socio-economice” a istoriei cunoscute, „relicvele vii” ale unei civilizaţii apuse, dar ale cărei VALORI nu erau inferioare celor actuale, ba din contră, VALORI pe care le avem în ADN şi pe care „Mişcarea Dacia” vrea să le „repropună” !

Galeriu- împăratul dac al… Romei !?

OARE DE CE NU SCRIU CĂRŢILE NOASTRE DE ISTORIE NIMIC DESPRE GALERIU- ÎMPĂRATUL ROMEI, CE A DORIT SCHIMBAREA NUMELUI IMPERIULUI ROMAN ÎN… IMPERIUL DACIC ???

Cine doreşte amănunte despre DACUL GALERIUS  împărat al Romei la cumpăna anilor 300 d.C. (deci mai existau daci după 300 d.C. !!!) se poate lămuri mai jos (bineînţeles din documentări din engleză, sau italiană, deoarece „istoricii lui peşte” nu au timp să ne vorbească de aşa ceva !?!?)

According to Lactantius, Galerius affirmed his Dacian identity and avowed himself the enemy of the Roman name once made emperor, even proposing that the empire should be called, not the Roman, but the Dacian Empire, much to the horror of the patricians and senators. He exhibited anti-Roman attitude as soon as he had attained the highest power, treating the Roman citizens with ruthless cruelty, like the conquerors treated the conquered, all in the name of the same treatment that the victorious Trajan had applied to the conquered Dacians, forefathers of Galerius, two centuries before.[Lactanius]

^ Lactanius, De Mortibus Persecutorum, CHAP. XXIII: „And thus did he, once a Roman emperor, but now the ravager of Italy, retire into his own territories, after having afflicted all men indiscriminately with the calamities of war. Long ago, indeed, and at the very time of his obtaining sovereign power, he had avowed himself the enemy of the Roman name; and he proposed that the empire should be called, not the Roman, but the Dacian empire.”

Acesta este Arcul din Salonic ridicat de Galeriu, unde se pot vedea „în eternitatea pietrei” dacii şi dracones, în bătăliile acestuia cu perşii.

Reţineţi că vorbin de Salonicul armânesc (şi) al călugărilor Chiril şi Metodiu !!!

— CLICAŢI PE FOTOGRAFII—

Raffigura la battaglia tra l’esercito di Galerio sul fiume (che è rappresentato da una figura nuda dalla vita in su), appoggiata su una roccia. Accanto a questa figura alcuni cavalieri daci, guidati dall’imperatore (… câţiva cavaleri daci conduşi de împărat) . Galerio, seduto sul suo cavallo, colpisce il nemico con una lancia. In mezzo ad una folla di soldati romani sono raffigurati i futuri Cesari, Costantino I e Licinio. A terra numerosi corpi dei nemici morti e feriti su entrambi i lati, sono poi poste le immagini delle dee Vittoria e Artemide.

Arcul era „poarta monumentală” pe drumul spre ceea ce trebuia să fie MAUSOLEUL lui Galerius ce azi arată ca mai jos.

Reţineţi cum se cheamă acest monument : ROTUNDA (chiar şi englezii o numesc aşa) !!!

ROTUND este dat de dicţionare ca provenind din latinul RETUNDUS, chiar dacă ăsta înseamnă…  ATENUARE !?!?

Ar fi fost mai „nimerit” (punct ochit, punct lovit) să provină din sârbă, unde se zice  Роунд (Round)… dar ce ne facem, că sârbii nu erau pe atunci prin zonă !?!?… păi atunci, nu înseamnă că sârbescul Роунд (Round) provine din… română ?????

… că dacă ROTUND nu e nici în latină, nici în greacă, nici în bulgară unde se zice Около (Ocolo), ci doar în sârbeşte, cine de la cine a luat domnilor „lingvişti ai lui peşte” ????

Apropos de bulgărescul Около (Ocolo) ar trebui să pricepem că şi acesta vine din românescul OCOL, care are ceva tangenţe cu ROTUND, nuuuuu ?… ei bine NU !!! … „lingviştii lui peşte” l-au atribuit … bulgarilor, că ei „au dat un ocol ca să ajungă aici” şi erau atât de civilizaţi şi purtători ai unei culturi turcice aşa de avansate, că  noi i-am aşteptat în Imperiul ăla barbar de Bizantin (care se numeşte şi azi în engleză ROMANIA), ca să ne spună cum se cheamă chestia aia în ce stau animalele noastre !?!?  … ha-ha-ha… dacă nu ar fi de plâns !?

Culmea este că familia cuvântului românesc OCOL ( a ocoli, ocolitor, ocolire, ocoliş)  se traduce în bulgară aşa : заобикаляне на защитата, отклонение, обход, заобиколен начин… ceea ce e cu totul şi cu totul edificator în ceea ce priveşte „cine de la cine a luat” !!! … eheeee… dar ei erau mai aproape de Biserica Ortodoxă de Constantinopol, care nu iertase PAGÂNISMUL împăraţilor daci ai Imperiului (şi Galerius printre ei, alături de alţi 16 împăraţi romani născuţi între Carpaţi şi Balcani) !!!

„Felix Romuliana is a popular tourist stop on the Roman Emperors’ trail which links the birthplaces of over 17 Roman Emperors born on the territory of modern Serbia.”

Acest tip de construcţie tipic PALEOCREŞTIN ( vezi aici :  http://en.wikipedia.org/wiki/Rotunda_%28architecture%29 ) şi-l atribuie cu nesimţire unii care PALEOCREŞTINI… NU AU FOST !!!

Mozaicurile acestui Mausoleu, devenit  lăcaş ortodox după Constantin şi … Moschee după venirea turcilor, sunt de ACELAŞI TIP  ca şi cele de la RAVENNA getului/gotului TEODORIC.

Alte amănunte pentru „curioşi” se pot avea plecând de la link-ul de mai jos şi „navigând” în link-uri colegate :

http://en.wikipedia.org/wiki/Arch_and_Tomb_of_Galerius

Din wikipedia am mai aflat următoarele informaţii (bineînţeles din materialele din alte limbi decât româna, deoarece istoricii noştri au altceva de făcut!?!?):

1. ROMULA, mama lui Galerius era PREOTEASĂ PĂGÂNĂ (necreştină) şi provenea de la nord de Dunăre.
2. ARCUL LUI GALERIU avea 8 piloni, din care au rămas în picioare doar 4.
3. Galeriu este înmormântat la FELIX ROMULIA (în cinstea mamei sale) lângă Dunăre (Gamzigrad lângă Zeicear), în plin TIMOC locuit şi azi în mare majoritate de RUMÂNI… acesta este motivul pentru care valorificarea arheologică a saitului a fost întreruptă în momentul descoperirii în 1984 a inscripţiei FELIX ROMULIANA, când s-a produs deci… „demistificarea” :
„The complex was demystified in 1984, when in the south-west an archivolt with the inscription of FELIX ROMULIANA was discovered”
„The construction started in 298 AD near the birthplace of Galerius, the site was named “Felix Romuliana” after his mother, Romula. Galerius was of Thracian and Dacian stock, descendant of tribes ruling parts of the Balkans prior to the Roman conquest in the 1st century BC.”
Aici s-a găsit şi statuia în porfir a lui Galerius:

Detalii foarte interesante despre MARELE TEMPLU de la  FELIX ROMULIANA aici:
„Grand Temple

The Grand Temple dominates the south of the compound.[3] The podium in the temple and the basis of a large stairway are well preserved while the walls of the cella are only partly preserved. The remains of an altar with a narrow stairway were found in front of the temple. There is a double crypt in the podium of the temple: a wall directed towards east and west divides the crypt into two rooms with the rectangular basis. A very narrow stairway starting from the southeastern corner of the cella led to the crypt. The cella is rectangular with the antas forming a shallow vestibule.

Head of Galerius, found on the site

The walls and floor of the cella have the layer of marble plates. According to the fragments of architectonic elements, we can assume that the temple had two colonnades of columns: a higher one with the Corinthian columns and a lower one with the Ionian columns. In the very vicinity of the temple a great number of fragments of sculptures was found – they were made of white marble, the most important of which were the heads of Jupiter and Hercules (Photos 20 & 21) according to which the purpose of the temple could be defined. The founder Tetrarchius, Diocletian identified himself with Jupiter while his adopted son and co-ruler Galerius on entering the divine Jupiter family took Hercules for his patron. That’s how the tradition for the rulers to be named after Jupiter and Hercules was established as well as to celebrate the annual holiday in their honor (Ioni et Herculi) on the day when the augusti identified themselves with Jupiter and caesari with Hercules – the day which became their common and genuine birthday (geminus natalis). It is certain that the temple dominating Romuliana was dedicated to those Gods, i.e. to the cult of the rulers identified with them. It is, above all, Galerius himself who was honored as Divus Galerius after death and apotheosis.”

sursa : http://en.wikipedia.org/wiki/Gamzigrad

Este din ce în ce mai evident că istoricii noştri nu se documentează unde trebuie şi că istoria noastră multimilenară a fost falsificată pe rând de greci, romani, din nou greci, slavi, turci, iar acum de cei care ne vor dispăruţi de pe aceste meleaguri!!!
Cert e un lucru NI SE ASCUND MULTE „CHESTII”, iar „istoricii lui peşte” dorm în front , sau „s-au dat cu duşmanii” !!!