QR Code Business Card

Join Us on FACEBOOKVă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!

Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link




ÖTZI

Ottobre 19th, 2013 No Comments   Posted in Attualità

ÖTZI  (Oetzi), „omul zăpezilor” a trăit acum 5300 de ani şi a fost descoperit în gheaţa permanentă a Alpilor, la SIMILAUN , într-o excelentă stare de conservare. ( http://en.wikipedia.org/wiki/Ötzi )

oetzi
După studii aprofundate, s-a stabilit că :
– avea înbrăcăminte şi încălţăminte din PIELE DE CAPRĂ.
– era TATUAT prin înţepare în „centre energetice” (deci europenii le cunoşteau cu 1000 de ani înaintea chinezilor !?)
– se presupune că era PĂSTOR (vezi postări apropos de OIERIT).
– avea CARACTERISTICI GENETICE asemănătoare SARZILOR şi CORSICANILOR.
– zona în care a fost descoperit aparţinea PROTOCELŢILOR, care se ştie că erau „rude apropiate” cu prototracii.
– prin testarea ADN a 3700 de locuitori din zona descoperirii, s-au descoperit 19 persoane cu aceeaşi mutaţie genetică, putându-se spune că aceştia sunt descendenţi ai lui Ötzi. De aici rezultă CONTINUITATEA POPOARELOR în ciuda anilor şi valurilor migratoare, extrapolabil şi poporului nostru ! De asemenea, se pune pumnul în gură „istoricilor lui peşte” care susţin că nu e nicio legătură între CUCUTENI şi… traco-carpo-geto-daci !
Cineva ar putea să se întrebe ce legătură au Alpii cu Carpaţii !?
Dacă ţinem cont de ultimele cercetări genetice, populaţia României, are în majoritate „aceleaşi rădăcini” cu populaţiile din Alpi (romanşi, reţi, ladini, friulani), care la rândul lor, au aceleaşi rădăcini cu sarzii şi corsicanii !… vă mai amintiţi de „capetele de negrii” din stemele Valahiei şi Moldovei, dar şi de pe Drapelele sarzilor şi corsicanilor ?… dacă nu ştiţi nimic despre aceste „detalii”… căutaţi în Internet , sau la … Mişcarea Dacia !
Cert este un lucru : se confirmă că toate TEORIILE MIGRAŢIONISTE sunt apă de ploaie, deoarece populaţiile erau cu atât mai STABILE, cu cât ne adâncim în negura vremurilor. Singurul fenomen acceptabil este ROIREA POPULAŢIILOR, mai ales de-a lungul ZONEI TEMPERATE.
MIGRAŢIA este un „fenomen rapid” bazat de regulă pe FORŢA MILITARĂ, practicat de populaţii FĂRĂ RESURSE DE SUBZISTENŢĂ ÎN AREALUL ORIGINAR, pe când ROIREA este un „fenomen lent”, determinat de SUPRAPOPULAREA datorată ABUNDENŢEI DE RESURSE, aşa cum era cazul în SPAŢIUL CARPATO-DUNĂREANO-PONTIC.
cucuteni.svg
Dacă ţinem cont că în aceeaşi perioadă în care a trăit Ötzi, în arealul nostru se dezvolta Cultura Cucuteni, putem trage concluzia că ÎN ZONA PRIMORDIALĂ, nivelul CIVILIZAŢIEI era mai ridicat, având în vedere bogăţia şi rafinateţea obiectelor descoperite ! De asemenea, trebuie să reamintim de TĂRTĂRIA şi LEPENSKY VIR, unde mai dăm înapoi „ceasul istoriei” cu alţi 2000 de ani !?
Recente descoperiri arheologice, atribuie civilizaţiei carpatice, în contemporaneitate cu Ötzi, capacitatea construirii unor CAMERE de 90 m. pătraţi (!?), iar fiecare săpătură pentru autostrăzi şi alte obiective, e prilej de noi şi noi descoperiri !
Să fie clar, noi nu susţinem că suntem urmaşii unor supraoameni, ci doar al unor EUROPENI PRIMORDIALI, nici mai buni şi nici mai răi ca alţii !

„LATINOMANIA” … formă de manifestare a antiromânismului

Febbraio 17th, 2013 No Comments   Posted in Politica romena

Mişcarea Dacia a militat încă de la începuturi, de mai bine de patru ani, pentru RESCRIEREA ISTORIEI ROMÂNILOR, deoarece continuăm să studiem ISTORIA SCRISĂ DE ALŢII, iar în sprijinul acestei convingeri, am prezentat de-a lungul anilor numeroase dovezi.
Desigur că s-au strecurat şi inexactităţi în materialele noastre, de cele mai multe ori preluate de la alţii, dar asta se datorează „excesului de zel”, ci nu intenţiei premeditate de a face din cal, armăsar !
Trebuie menţionat, că aceaste „exagerări” se datorează cadrului generalizat pe plan mondial, de mitizare a Istoriei, această Mitizare fiind regăsită în TOATE manualele de istorie naţională, ale tuturor popoarelor !… deci nu suntem noi „mai catolici decât Papa” !?!?
Asaltul LATINOMANILOR asupra DACOMANILOR a fost încredinţat unor istorici precum Pisso, Zoe Petre, Neagu Djuvara, etc., la care s-au aliniat diverşi „lingători de blide” ale acestora.
Această „ofensivă”, care după minţile rătăcite ale unora ar fi trebuit să se termine cu privarea de libertate pentru „dacomaniaci”, ca să nu mai zic de terapii psihoterapeutice, aşa cum putem demonstra cu nume şi prenume !?!?
Nu o să revin asupra argumentaţiei ştiinţifice, deoarece am făcut-o din plin, ulterior creându-se şi alte „spaţii dacomanice” de mare audienţă şi calitate.
O să accentuez CARACTERUL PROFUND ANTIROMÂNESC al acestei ofensive.

Prin acţiunile lor, aceşti pseudo-istorici, pe care i-am denumit „istoricii lui peşte”, neagă în mod fundamental CONTINUITATEA POPORULUI ROMÂN, căzând victime, sau fiind chiar artizani ai unor teorii, care ne îndepărtează, dacă nu chiar separă de RĂDĂCINILE noastre DACICE !?!?
S-a ajuns până acolo, ca să se spună despre dacii de pe Columnă, că nu ar fi o reprezentare fidelă a dacilor, ci una „generică a barbarilor” !?!?… şi aş putea să mai dau zeci de exemple, legate de cumani, pecenegi, gepizi, avari, etc. toate „de râsul lumii”, numai dacă ne gândim la faptul că noi nu vorbim azi niciuna din aceste limbi, influenţele acestora fiind total nesemnificative, chiar dacă nu respingem ideea DICTATURII MILITARE, căreia AUTOHTONII au fost supuşi de două mileanii. Este adevărat că migraţia slavă şi maghiară au culminat cu SLAVIZAREA ŞI MAGHIARIZAREA FORŢATĂ, fenomene care sunt prezente şi azi, în Timocul sâbesc şi bulgăresc precum şi în satele de români din HARCOV.
Atenţie însă, că aceste apucături, ne pot justifica teoria potrivit căreia ungurii şi slavii, nu sunt altceva, decât traco-geto-daci „asimilaţi forţat”, existând suficiente dovezi genetice în acest sens !!!… luat în consideraţie numai „factorul numeric”, care ne este net favorabil şi această ipoteză devine … realitate !… că doar majoritatea ungurilor şi bulgarilor de azi, nu au caracteristici fizionomice, care să ne trimită cu gândul spre ugro-finici, sau turcici !? Cine are noţiuni elementare de GENETICĂ,  ştie ce înseamnă „factorul timp şi număr” !!!
Aceste DICTATURI LINGVISTICE au fost favorizate de Catolicismul Vatican şi de Ortodoxia greco-bizantino-slavă, în concomitenţă cu DICTATURILE POLITICO-ECONOMICE.
Pentru că veni vorba de LIMBĂ, milităm inclusiv pentru RESCRIEREA DICŢIONARELOR ROMÂNEŞTI, deoarece nişte alogeni şi dobitoci care le-au ţinut isonul, le-au scris „căutând în dicţionarele altora”, iar noi am exemplificat destul aberaţiile actualelor dicţionare, inclusiv cu studii ale lingviştilor maghiari, dar şi germani, englezi, francezi, americani, polonezi, bulgari, etc.,  ignorate de „ai noştri ca brazii, cu mucii pe piept” !
O foarte gravă HIBĂ MORALĂ a „latinopaţilor”, îi face să rămână cu gura căscată în faţa „civilizaţiei Romei”, preferată BARBARIEI TRACO-GETO-DACICE !?!?
Domnilor „latinopaţi”, această atitudine vă declasează dpdv UMAN, deoarece cuceritorii romani nu au fost altceva, decât nişte DISTRUGĂTORI ai civilizaţiei înaintaşilor noştri şi nişte JEFUITORI ai resurselor noastre umane şi materiale !!! Este ca şi cum cineva ar fi nostalgic după cuceririle hitleriste, turceşti, muscale, sau UE-iste de azi !?!? Reamintesc tuturor, că distrugerea vechii civilizaţii a traco-geto-dacilor, ne-a lăsat descoperiţi în faţa viitoarelor migraţii ale unor popoare cu adevărat sălbatice, dedicate jafului, ci nu PURTĂTOARE A UNOR CULTURI SUPERIOARE !!!
Nu avem absolut niciun motiv să fim „recunoscători”, sau să ne asumăm o identitate legată de Imperiul Roman, deoarece ne-ar ajunge „Blestemul lui Decebal” !!! Cineva ne acuza că „facem jocul ruşilor”, deoarece şi ei neagă romanitatea noastră ! Ei şi ??? …poate aducem Tezaurul înapoi !?… poate obţinem REUNIFICAREA !?… poate ne dau lucrările lui Cantemir !? etc…. că nemţii se fac că plouă când le cerem ceea ce ne datorează, iar occidentul ne tratează ca pe nişte gunoaie  !?
Mişcarea Dacia este o mişcare politică şi nu o să mai revin asupra motivului pentru care ne numim aşa. Nu ne numim „mişcarea dacilor”, deoarece noi ne deschidem tuturor, indiferent de etnie, pornind de la ADEVĂRUL INDUBITABIL că acest areal carpato-dunăreano-pontic, s-a chemat aşa acum numai câteva sute de ani, în care CONTINUITATEA şi PREPONDERENŢA noastră nu pot fi contestate. Un principiu de bază al nostru este RESPECTUL RECIPROC şi dacă nu îl putem avea de bună voie şi în limitele BUNULUI SIMŢ, noi intenţionăm să-l aplicăm în mod democratic, propunând următoarele măsuri :
Odată cu obţinerea PUTERII DE GUVERNARE, vom milita pentru :
1. Schimbarea numelui ţării în DACIA.
2. Schimbarea Imnului şi Simbologiei naţionale.
3. Adoptarea la nivel naţional a unui MANUAL UNIC DE ISTORIE A ROMÂNILOR, elaborat de ACADEMIA ROMÂNĂ, eliberată de latinopaţii actuali.
4. Trecerea exclusiv în responsabilitatea Statului a sistemului de învăţământ.
5. Legiferarea unui JURĂMÂNT DE CREDINŢĂ PENTRU PATRIE, în care să fie bine precizată referirea la CONTINUITATEA POPORULUI ROMÂN.
6. Eliminarea DUBLEI CETĂŢENII, în lipsa unui acord specific între statele implicate.
7. Referendum în Ţinutul Secuiesc şi oriunde sunt cetăţeni maghiari, în urma căruia aceştia să hotărascâ ce sunt : maghiari, sau secui.
8. Consemnarea în Cartea de Identitate a ETNIEI.
9. Stabilirea de comun acord între statele din regiunea centro-europeană, a standardului de tratament pentru MINORITĂŢI.
10. Introducerea în cadrul Reformei Sistemului Judiciar, a unor prevederi specifice legate de „ofeze la Identitatea Naţională a tuturor cetăţenilor, de orice etnie”, începând de la lipsirea de cetăţenie română şi acordarea de statut de „apatrid”, sau „cetăţean al unui alt stat”, mergând până la EXIL pentru cazurile evidente de ANTI-ROMÂNISM.

Bineînţeles că aceste măsuri vor fi luate democratic, în urma unui REFERENDUM NAŢIONAL.
Cineva de la „open society”, s-ar putea să sară în sus la aşa propuneri (că sunt numai nişte propuneri !), dar o să explic de ce în două cuvinte :

În ultimii 23 de ani, suntem martorii până acum inerţi, ai unei OFENSIVE DE DEZNAŢIONALIZARE căreia trebuie să-i dăm un răspuns pe măsură, dacă nu vrem să devenim „oaspeţi” la noi acasă !!!

Am asistat la „recunoaşterea unui fals istoric” în legătură cu Holocaustul Evreilor. Noi nu negăm Persecuţiile Evreilor şi ni le asumăm, dar respingem termenul de Holocaust pentru România, deoarece are alte dimensiuni !!!
Să nu uităm că spaţiul carpato-dunăreano-pontic a fost supus unui intens proces de emigraţie iudaică sub presiunea imperiilor înconjurătoare, care se voiau eliberate de prezenţa acestora. Acest fenomen a declanşat ostilitatea autohtonilor din toată zona centrală a Europei, ci nu numai în România. Reacţia de respingere din partea românilor a fost totuşi mult mai blândă, în comparaţie cu cea a altor popoare şi asta „face diferenţa”. Mişcarea Dacia recunoaşte multor evrei contribuţii importante în toate domeniile de activitate şi creaţie, precum şi ataşamentul la interesul naţional şi nu ne trece prin cap să reînviem ostilităţi apuse !… asta nu înseamnă că vom tăcea în cazul în care unii dintre ei se vor băga unde nu le fierbe oala şi că vom înceta să demascăm ABUZURILE STATULUI ISRAEL, dacă acestea sunt în contradicţie cu Principiile şi Obiectivele noastre !!!

Asistăm la reapariţia revendicărilor teritoriale ale minorităţii secuieşti şi maghiare (că nu e totuna, cum se bălmăjeşte azi!?). Când se cere Autonomie, suntem de acord, mai ales că o au deja ADMINISTRATIVĂ şi POLITICĂ, participând activ la guvernarea dezastruasă a României, dar nu suntem de acord cu AUTONOMIA TERITORIALĂ, deoarece migratorii sunt azi majoritari, dar sunt veniţi într-un teritoriu ce aparţinea la venirea lor… altora !… dpdv JURIDIC chestiunea e clară !!!
Suntem de acord cu abordarea steagurilor etnice, cu condiţia să nu fie două : ori secuieşti, ori maghiare, deoarece nu e acelaşi lucru, iar abordarea să se facă „la un nvel inferior celui naţional”, ca şi cel european. Bineînţeles că în cadrul punctului (9) de mai sus, vor trebui stabilite REGULI GENERAL VALABILE şi în acest sens, pentru TOATE ŢĂRILE implicate !

Foarte interesant de remarcat, este faptul că majoritatea LATINOPAŢILOR se regăsesc şi în grupuri care cer independenţa Transilvaniei, care neagă nouă românilor ajutorul comunităţilor româneşti din afara României, care obstacolează REUNIREA Basarabiei cu Patria şi alte acţiuni ANTI-ROMÂNEŞTI, pe care dacă le-am „notat” eu, sper că au fost „notate” şi de Organele de Securitate Naţională !?
vezi http://bassdu.mine.nu/?p=2415
Reamintesc tuturor acestor „duşi cu mintea pe pustiuri”, că nu mai suntem dispuşi să fim fărâmiţaţi şi puşi unul împotriva celuilalt, de INTERESE STRĂINE, aşa cum se petrece de sute de ani !!!… avertizăm aceşti descreieraţi, să nu ne ia drept ceea ce nu suntem şi să ţină cont că dacă mai suntem încă pe aici, o fi o explicaţie !?

P.S.
Nu vi se pare ciudat că LATINOPAŢII nu participă la manifestări trecute, prezente şi viitoare, legate de REUNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA ???… or fi supăraţi pe DACII LIBERI ??? Ar putea participa la manifestaţia din 24 Martie de la Iaşi, organizată cu prilejul rememorării Unirii din 27 Martie 1918 !
Dacă cineva se întreabă cum de ştiu acest „detaliu”, răspund că „îi observ” cu atenţie !

„MIŞCAREA DACIA” şi PROBLEMA MINORITĂŢILOR NAŢIONALE

Febbraio 9th, 2013 No Comments   Posted in Politica romena

O să încerc să tratez această chestiune prin prisma Principiilor şi Obiectivelor Mişcării Dacia, ca urmare a „valurilor de indignare” produse de arborarea steagului secuiesc în localităţi cu populaţie majoritară secuiască/maghiară (că nu e acelaşi lucru – o s-o spun şi o s-o repet, până o să explic DE CE !?).
Un exemplu de CUM NU TREBUIE abordată această chestiune, îl avem în această „dezbatere antenistă” :
http://www.antena3.ro/inregistrari/sinteza-zilei-cu-mihai-gadea-45-29-01-2013.html
Nu o să detaliez prostia tuturor participanţilor la „show”, ci o să punctez asupra unor chestiuni esenţiale, nepropuse în dezbatere.

A reieşit clar intenţia reprezentanţilor minoritari de a urmări în viitor … AUTONOMIA TERITORIALĂ.
Bineînţeles că această autonomie, ar însemna un teritoriu secuiesc sau maghiar (că nu e acelaşi lucru) în inima României, fapt de negândit în condiţiile în care aşa ceva a fost deja impus în trecut prin Dictatul de la Viena şi a avut deja JUDECATA ISTORIEI !… dacă cineva este nostalgic după acele vremuri, înseamnă că nu cunoaşte această Istorie, sau că o cunoaşte şi totuşi o ignoră ! Aşa cum sunt condamnate de Istorie, dar şi de LEGILE STATULUI, negarea holocaustul evreilor şi propagarea ideilor fasciste şi hitleriste, tot aşa trebuiesc condamnate şi tendinţele secesioniste şi antiromâneşti !!!
Pur şi simplu, trebuie aplicat CADRUL LEGAL, iar dacă acesta este incomplet, trebuie… completat, iar oamenii care vor să trăiască în altă ţară decât România, să fie „ajutaţi” să-şi găsească fericirea în alte părţi ! În acet sens, se poate recurge la modalităţi cunoscute, cum ar fi … EXILUL.
Pretenţia de autonomie teritorială, este imposibil de acceptat din punctul nostru de vedere, deoarece populaţia secuiască şi maghiară, este venită într-un teritoriu care nu era matca lor proprie, ci a acelora cărora azi le neagă SUVERANITATEA TERITORIALĂ !
De voie, sau de nevoie, aceste populaţii au venit în Transilvania şi au deposedat autohtonii de pământurile strămoşeşti, dar de-a lungul a peste 1000 de ani nu au reuşit să devină majoritari, cu toate eforturile de DEZNAŢIONALIZARE FORŢATĂ care continuă şi azi, când se cunosc EXEMPLE CONCRETE de sate de români, chiar ortodocşi, care vorbesc ungureşte, pentru a se înţelege cu majoritarii din zonă, ţinând cont că aceştia nu au capacitatea, sau nu vor să vorbească româneşte.  Culmea este că Tamas s-a plâns în emisiune că românii ar deznaţionaliza secuii !?!?… dacă i s-ar fi cerut un exemplu, nu ar fi putut da, spre deosebire de noi !!!
Această respingere a românismului, se datorează secolelor de dominaţie maghiară în Transilvania, în urma cărora RESURSELE TERITORIULUI au fost sustrase deţinătorilor de drept, asigurând invadatorilor puterea politico-militară, puterea lingvistică şi religioasă şi o dezvoltare socio-economică superioară, creindu-le acestora iluzia că sunt un „popor superior” !? Această „iluzie” a fost hrănită de Occidentul catolic/reformat, la care toate popoarele migratoare au găsit sprijin împotriva ortodoxiei autohtone (vezi pecenegii şi cumanii). Acest fenomen se poate considera ca fiind efect al „contradicţiei istorice între rămăşiţele vestice ale Imperiului Roman şi Imperiul Bizantin”, imperii care ne-au dăunat deopotrivă nouă românilor !
În conformitate cu pretenţia secuilor/maghiarilor, trebuie să ne aşteptăm ca şi minorităţi venite ulterior, să solicite autonomie teritorială în anumite zone !?… deci treaba devine serioasă şi merită o ATENŢIE SPORITĂ, dacă nu vrem să devenim TOLERAŢI ÎN CASA NOASTRĂ !!!
Tot ce am scris mai sus, este ISTORIE … şi este ISTORIE ADEVĂRATĂ !!!
Din nefericire, această ISTORIE nu se mai predă azi, inclusiv minoritarilor, fiind o „marfă” la îndemâna oricui vrea „să pună de o Şcoală” !?!?

ÎNTREBAREA care nu i s-a pus reprezentantului secui, sau maghiar (că nu-i acelaşi lucru, după cum spun ei, nu noi !?), este :
– CARE ESTE POZIŢIA DUMNEAVOASTRĂ ASUPRA CONTINUITĂŢII POPORULUI ROMÂN ÎN ACEST AREAL ?
 … pentru că dacă se neagă CONTINUITATEA, este „de condamnat”, deoarece Istoria Oficială , Simbolurile şi chiar şi Imnul, lămuresc această chestiune, iar o părere contrară se defineşte ca fiind… ANTI-ROMÂNEASCĂ ! Dacă nu se defineşte astfel, e momentul ca să se remedieze urrrgent cadrul legislativ !

O altă ÎNTREBARE ce nu i s-a pus reprezentantului secuilor, este :
– VOI SUNTEŢI SECUI, SAU MAGHIARI ?
Nu prea se pricepe bine din Istorie !?… ba rezultă chiar, că secuii NU au avut niciodată AUTONOMIE TERITORIALĂ nicăieri, nici sub unguri şi nici sub austrieci !? … ba chiar au fost adeseori VICTIME ale celor sub al căror steag se aşează azi (vezi Ghiuri Doja şi mulţi alţii) !?
Păi dacă sunt SECUI, de ce votează UDMR şi nu-şi fac UDSR-ul lor ?
Să se hotărască dacă poartă steaguri secuieşti, sau ungureşti, că NU E ACELAŞI LUCRU !… sunt două popoare diferite !
… citiţi aici „pe scurt” despre secui :
http://ro.wikipedia.org/wiki/Secui

O ALTĂ CHESTIUNE ce nu a fost ridicată în „show”, este legată de UNIVERSALITATEA principiilor AUTONOMIEI.
Adică, NOI ROMÂNII NU PUTEM ACORDA, CEEA CE ROMÂNILOR NU LI SE ACORDĂ !!!
Iată de ce, Mişcarea Dacia are între OBIECTIVE , ceea ce numim O NOUĂ POLITICĂ REGIONALĂ.
 Pe scurt, dacă în Europa şi în special în arealul carpato-balcanic-pontic, se GENERALIZEAZĂ ŞI SE ADMIT SOLICITĂRILE DE AUTONOMIE TERITORIALĂ, noi nu ne opunem, mai ales că „Ţinutul Secuiesc” este o regiune lipsită de resurse esenţiale şi nesemnificativă economic, deci o povară pentru restul României !? Dacă secuii îşi pun speranţe în ajutorul din „patria mamă”, fac o mare greşeală, Ungaria fiind de asemenea lipsită de resurse esenţiale, într-o profundă criză politică, economică şi socială, ca să nu mai spun, că e la câteva sute de km depărtare.
Pentru a lămuri odată pentru totdeauna chestiunea AUTONOMIILOR TERITORIALE, maghiarii, secuii, ucrainienii, polonezii, bulgarii, grecii, sârbii, croaţii, cehii, slovacii, etc. trebuie să se reunească şi să stabilească REGULI GENERAL VALABILE ÎN CHESTIUNEA MINORITĂŢILOR !!!
Am dubii serioase că secuii şi maghiarii vor găsi în această zonă „înţelegerea” dorită, pretenţiile revanşarde ale Ungariei fiind stigmatizate deja în toate ţările rezultate în urma Tratatului de la Trianon !!!
Iată de ce e important Obiectivul nostru referitor la o NOUĂ POLITICĂ REGIONALĂ !!!
Nu ni se poate cere nouă în contextul actual, , ceea ce românii din afara României, nu au nici pe departe în comparaţie cu minorităţile noastre !… suntem buni, dar nu mai suntem proşti !!!
Românii sunt în Serbia în aceeaşi proporţie ca maghiarii şi secuii din România, dar nu au niciun fel de drepturi , mai ales în Timoc, ce să mai vorbim de AUTONOMIE !?!?… imaginaţi-vă reacţia sârbilor la o cerere de autonomie a Timocului !?!?

În vreme ce românii din Ungaria nu beneficiază nici măcar de un ajutor ANUAL de 20.000 Euro pentru a-şi publica jurnalul, nici de la guvernanţii români şi nici de la cei maghiari, se trage următoarea concluzie : CLASA POLITICĂ DIN AMBELE ŢĂRI este IRESPONSABILĂ, iar noi de la MD avem SOLUŢIA : DELEGITIMAREA !… degeaba vin pesedeii în televiziune să-şi scoată ochii cu reprezentanţii maghiarilor şi secuilor, deoarece sunt tot atât de NOCIVI pentru interesele propriilor popoare ! Toţi cei prezenţi în emisiunea lui Gâdea au făcut mai mult rău cauzei românismului, axându-şi pledoariile pe elemente neesenţiale, ba chiar de prost gust, cum a fost cazul lui Mircea Badea !

„Mişcarea Dacia” are în vedere „problema minorităţilor”, iar Principiile şi Obiectivele sunt proba : noi dorim pace cu toţi vecinii şi cu  minorităţile cărora le acordăm drepturi egale alor noastre, dorim Şcoală şi Sănătate GRATIS şi de STAT, inclusiv în limba minorităţilor, o nouă LEGE A FAMILIEI care să responsabilizeze părinţii, în sensul de a-i face răspunzători de educaţia şi sănătatea corespunzătoare a prolei, LARGI AUTONOMII LOCALE, o REGIONALIZARE nu pe criterii etnice, ci pe baza RESURSELOR ŞI SPECIFICULUI ECONOMIC şi multe alte Principii şi Obiective, care ar elimina din discuţie CHESTIUNEA MINORITĂŢILOR !

Continuitatea traco-geto-dacică în spaţiul carpato-dunăreano-pontic (8) –OIERITUL ŞI… SAREA–

Giugno 9th, 2012 No Comments   Posted in Attualità

Aşa cum am promis, voi trata chestiunea CONTINUITĂŢII noastre, pe baza unor elemente ce nu sunt luate în consideraţie de „istoricii lui peşte”, atunci când neagă protocronismul şi dacismul.
Voi demonstra încă o dată, că nu au calificarea necesară de a hotărî singuri trecutul poporului nostru, fiind necesară şi contribuţia altor „specialişti”.
În cazul de faţă mă voi referi la un zootehnist şi un … inginer, în persoana d-lui ing. agronom Stefan Puscasu, doctorand la Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti şi d-lui ing. Gabriel Gheorghe, fondator al grupului GETICA, pe care-i voi cita pentru „chestiunea OIERITULUI ca expresie a Primei Revoluţii Socio-Economice a civilizaţiei actuale”, respectiv pentru „importanţa SĂRII în dezvoltarea societăţii omeneşti”.
Citatele sunt „largi” pentru o susţinere cât mai „profesională”, aşa că … citiţi cu răbdare, deoarece se vor lămuri multe afirmaţii din episoadele anterioare. Cum „Mişcarea Dacia” acordă o mare importanţă trecutului nostru istoric, ne rezervăm dreptul de a cere RESCRIEREA ISTORIEI NEAMULUI, deoarece ceea ce ni se bagă pe gât este INCOMPLET, dacă nu chiar … FALS !!!
Iată ce am selecţionat dintr-un articol al d-lui Ştefan Puşcaşu despre OIERIT :

Este bine stiut ca inca din neolitic (mil. 4-5 î.C.) Peninsula Balcanica constituia un loc foarte propice dezvoltarii agriculturii si cresterii animalelor. Zonele agricole europene se aflau in bazinele mijlociu si inferior al Dunarii. Oile au fost printre primele animale domesticite aici. Cum oile si caprele domesticite aveau nevoie de hrana diferita de cea a omului, acesta a trebuit sa urmeze turmele in cautare de zone unde se gasea iarba din abundenta, apa si umbra (ŞI SARE – adaug eu şi ne lămurim mai jos). Acestea trei sunt elementele fundamentale pentru o turma. Asa a luat nastere pastoritul, considerat printre cele mai vechi ramuri ale agriculturii.
………………………..
Din oaia carpatină provin cam toate grupele de rase de oi din Europa Centrala si de Est, din Balcani si din jurul Marii Negre, pana in Georgia. Concret, din oaia scito-dacica au rezultat patru grupe: grupa valaha (Zackel), care nu e altceva decat ţurcana, grupa ruda si carnabat, tigaia si valaha cu coarne in tirbuson sau ratca. Tot din oaia straveche scito-dacica s-a desprins si oaia veche, spaniola, din care provin rasele de oi din tarile nordice si occidentale.
Turcana este oaia din interiorul Carpatilor. Hasdeu spune ca turcana este cuvant vechi dacic, ce insemna “oaie, capra”.
Turcana este o oaie rustica ce are si astazi, dupa cateva mii de ani de evolutie, aceeasi conformatie, aceeasi rezistenta la boli, cat si aceeasi grosime si lungime a firului de lana. Dar si oaia tigaie este veche, ea este prezenta, de pilda, pe monumentul de la Adamclisi, deci ea exista in Dobrogea acum doua mii de ani. In schimb, imbracamintea dacilor de pe Columna lui Traian prezinta ciucuri lungi, care nu pot proveni decat de la turcana. Turcana este oaia de munte, cu lana aspra, care nu se imbiba de apa atunci cand ploua, iar tigaia e subcarpatica si are lana semi-fina.
Fabuloasa poveste a oilor romanesti
Si ratca este veche, insa aria ei de raspandire este restransa, doar in Muntii Banatului. In plus, ea nu rezista la deplasari lungi sau la pendularea sezoniera si din acest motiv este mai putin cunoscuta.
In aromana, aruda inseamna “lana fina”, deci ruda este tot o tigaie. Unii o considera o rasa aparte, altii nu. Este numita ori “ruda romaneasca cu cap negru”, ori “tigaia romaneasca cu cap negru”. Denumirea oficiala este “oaia cu cap negru de Teleorman (carabasa)”.
………………………………
La noi au fost conditiile climatice cele mai propice pentru domesticirea oii. Nordul era inca sub gheturi, calota glaciara cobora pana in Nordul Italiei, acoperea Germania si mare parte din Polonia, ca sa nu vorbesc de tarile nordice. In schimb, in Carpati, au fost conditii foarte bune pentru aparitia pastoritului.
Din acest nucleu carpatin, stramosii nostri s-au extins spre rasarit, pana in teritoriile actualelor tari Rusia si Ucraina – pe tot tarmul nordic al Marii Negre, pana la Marea de Azov. Spre nord, pana in Slovacia si Polonia, adica pana unde le-a permis clima si relieful. Spre vest, in Ungaria, Elvetia, Istria, Italia, cu aria reto-romana, dar poate si cu alte zone, si ramane deschisa discutia cu oaia spaniola. In sud-est, in Serbia, apoi in sud, in actualele Bulgaria, Albania, Grecia si spre sud-est, in Turcia.
Prin aceasta “colonizare” se explica multimea de toponime romanesti din toate zonele mentionate. Asa se explica asemanarile lingvistice greu de explicat altfel, precum si urmele de traditii autentic romanesti. Iata un exemplu: in Bosnia-Hertegovina, pastorii nostri au gasit locuri bune de pastorit, iar cand au venit slavii peste ei, s-au refugiat in munti. Si asa, avem acolo muntele numit Durmitor. Si asa peste tot pe unde au ajuns, au dat nume locurilor. In zonele mai deschise, aceste toponime nu s-au mai pastrat, caci s-au perindat mai multe neamuri. In cele mai greu accesibile, mai ales in munti, ai surpriza sa gasesti in toate aceste tinuturi nume stravechi romanesti.

Exista scenele de pe Columna lui Traian si Monumentul de la Adamclisi, unde apar oi in repetate randuri, dar se poate vedea in unele scene si imbracaminte facuta din lana oilor – un soi de paturi cu ciucurasi, purtate de daci ca mantii. Si astazi, unii ciobani, cand se duc cu oile, isi pun pe umeri o simpla patura aspra. Exista si dovezi arheologice, cum e foarfecele pentru tuns oile, descoperit in cetatea dacica de la Capalna, apoi oasele de oi descoperite intre ofrandele aduse de daci zeilor. Asta se facea in special primavara, cand incepea anul agricol. In concluzie, nu exista nici o indoiala ca oaia ocupa un loc foarte important in viata dacilor.
În trecut carnea se consuma in cantitati mult mai mici decat acum. Baza alimentatiei o constituiau laptele, branza, cerealele, legumele si fructele. Oaia era oricum mai usor de crescut decat vaca si era foarte productiva. La fel si capra. Carne se consuma mai rar, la sarbatori, cu anumite ocazii, si cel mai adesea avea rol ritualic, caci animalul era sacrificat pentru zei. Din pacate, astazi ne-am indepartat de modul de alimentatie sanatos al stramosilor nostri, printr-un consum excesiv de carne.
Nicolae Iorga spunea ca “am cucerit teritoriu cu oile”. Cele mai vechi modalitati de crestere a oilor sunt nomadismul si transhumanta. In cazul nomadismului, pastorii si oile pribegeau toata viata in cautare de pasuni, neavand o asezare stabila, pe cand in cazul transhumantei, pastorii se intorceau iarna sau in anul urmator la asezarile lor. Cum oile se inmulteau repede, era mereu nevoie de pasuni noi, si asa au inceput deplasarile cu turmele, nucleul de plecare constituindu-l Muntii Carpati.
Asa au ajuns ciobanii romani in Alpi! E o explicatie plauzibila, pentru ca asemanarile lingvistice cu aria reto-romana nu se datoreaza doar elementului latin, ci merg mult mai in adancime, la substratul prelatin. De pilda, in dialectul sursilvan din Alpi la miel se spune “tschutta”, iar al nostru “ciuta” e recunoscut ca fiind cuvant dacic. In friulana, la oaia care nu fata i se spune “sterpe”, exact ca in romana, unde “sterp” e cuvant dacic, inrudit cu albanezul “shterpe”, care inseamna acelasi lucru.
Triburile aromanilor care au ajuns in Macedonia greceasca si in Thesalia au adus cu ei rasele vlahiko, thaki (un fel de kivirgic), precum si rasele din grupa ruda (carnabat), sarakatsaniko, care este karakachan-ul saracacenilor si cutovlahilor din sudul Rodopilor, iar in restul Thesaliei, karagouniko, rasa de oi a karagunizilor.
Aromanii erau inconjurati din toate partile de straini si de aceea si-au dezvoltat un puternic spirit de casta, conservator. Si-au protejat si perpetuat cu multa grija traditiile, din tata in fiu. Iata, de pilda, carlibana, care este toiagul pastorului la aromani, are sculptat in capat stindardul dacic. E un lucru extraordinar, ramas din vremea dacilor. Carlibana era un fel de sceptru al sefului familiei.
In unele dialecte italiene exista cuvinte foarte asemanatoare cu cele din “stocul” dacic. De pilda, in graiurile din Valle d’Aniene, la est de Roma, la tap se spune “tzappu”. Ceea ce inseamna ca e posibil ca inainte de venirea triburilor italice in zona sa fi existat legaturi stranse cu Dacia si cu Balcanii. Daca ar fi sa incercam o recapitulare, am putea spune ca in Carpati este nucleul pastoritului european.

Vechimea pastoritului la romani si, am putea spune, primordialitatea lui la romani, caci mai toate neamurile din partea asta a Europei de la daci au invatat pastoritul, se vede si din balada populara Miorita, care nu este atestata decat la romani si aromani.
Nu numai ca nu este atestata in alta parte, dar la noi au fost numarate 930 de variante! Theodor Sperantia afirma in 1914 ca Miorita este un rest din cultul dacic al cabirilor. Cred ca si jocul arhaic “Capra” este la fel de vechi.
Originea conflictului din Miorita pare sa oglindeasca tot aceasta expansiune a pastoritului. Este stiut ca intre pastori se iscau frecvent conflicte din pricina pasunilor. Toti erau in cautare de pasuni bune, pentru a avea oi mai mandre si mai “ortomane”. Da, Miorita contine, pe langa alte multiple semnificatii, si amintirea sau dovada acestui proces de extindere a pastoritului dinspre Carpati spre teritoriile invecinate.

Oaia a reusit, in decursul timpului, sa scape de foamete atatia si atatia oameni, iar pastoritul este atat de adanc inscris in existenta si traditiile noastre, incat putem spune ca este insusi sufletul poporului roman. Fara pastorit, nu mai suntem noi insine. Putem spune intr-un fel ca daca piere pastoria, va “pieri” si Romania.

……………………..

Şi acum, iată ce scrie d-l Gabriel Gheorghe despre SARE :

Sarea si un crampei de istorie

România este spatiul cel mai favorizat de pe glob, atît în ce priveste cantitatea de sare, cît si calitatea sarii si mai ales prezenta unor masive de sare la suprafata solului.
Ca un corolar al fiziologiei umane, viata de tip uman nu a putut aparea decît într-un spatiu cu surse de sodiu la îndemâna. În Europa nu a existat decît un singur astfel de spatiu, cel Carpatic, leaganul civilizatiei europene.
Înca din Neolitic în curtea fiecarui taran exista un bolovan de sare pe care, când se-ntorceau de la câmp, vaca, oaia etc. îl lingeau, luându-si ratia de sodiu pe care le-o cerea organismul. Când plecau în transhumanta cu turmele de oi, la iernatic, ciobanii carpatici duceau cu ei, pe magarusi, cantitati suficiente de sare pentru ei si pentru oi, ca sa le ajunga pîna-n primavara, pîna la revenirea acasa, în Carpati, singura sursa de sare la suprafata în tot spatiul transhumant pericarpatic.
Am retine atentia asupra unui fapt deosebit de important pentru istoria Europei care n-a fost înca mentionat: au existat salase ale pastorilor valahi în spatiul din Nordul Marii Negre, pîna-n Caucaz, în Peninsula Balcanica, pîna la Marea Egee si Marea de Marmara, în Iliria si Panonia, pîna la Marea Adriatica, de unde primavara turmele reveneau în Carpati. În toate spatiile circumcarpatice mentionate mai sus nu exista sare la suprafata, de aceea, la fiecare plecare, în transhumanta, toamna, pastorii luau cu ei sarea trebuincioasa pîna la revenirea în Carpati, în solnita Europei.
Nu exista, si nu era posibila, o transhumanta inversa, din aceste zone adiacente spre Carpati, pentru ca nimic nu putea veni din zone fara sare, unde, înainte de stabilirea unor drumuri ale sarii, pentru aprovizionarea continua cu sare, nici oamenii, nici animalele lor nu puteau dainui.
Oaia a fost domesticita, în Spatiul Carpatic, înca în Mezolitic, cu circa 10 000 ani în urma, de unde s-a raspândit prin astfel de pendulari periodice, la început, neaparat cu samarii doldora de sare carata pe magarusi.
Necesarul minim de sare este stabilit astfel, în lucrarile de specialitate: 1g/zi la copii sub un an, 10 g/zi la cei între 1 si 14 ani, 25 g/zi la adulti, la munca usoara, si 35 g/zi la munca grea, în zona temperata.
Cifrele medii de consum de sare variaza de la tara la tara. În practica rezulta o cantitate medie de cca 7,5 kg/an.persoana.
Pentru animale sînt necesare: 10-30 g/zi de vaca care de lapte (în ultima vreme se prefera furaje sarate), 7-15 g/zi de oaie, 5-10 g/zi porc etc.
În industria alimentara se folosesc: 2-2,5% sare la unt si margarina, 1,75-3,25% la brânzeturi, 1,5-2% la legume conservate, 3-20% la legume murate, 2-6% la mezeluri si carne conservata, 10-30% pentru conservarea pestelui etc.
Din cifrele de mai sus (12) rezulta ca pentru existenta fizica (!) a oricarui grup uman sînt indispensabile mari cantitati de sare..
De asemenea, trebuie retinut ca, pîna la aparitia frigiderelor, mari cantitati de sare erau folosite pentru conservarea alimentelor.
Eminentul antropolog român Dr. Dardu Nicolaescu-Plopsor, într-un interviu (v. “Magazin” nr. 33 din 13 august 1983, p. 7) arata: Sarea a fost dintotdeauna folosita de om în alimentatie. O dovada indirecta a acestei supozitii o constituie, dupa unii oameni de stiinta, faptul ca asezarile omenesti cele mai vechi se regasesc, de regula, pe vai si NUMAI ÎN APROPIEREA IMEDIATA A UNOR MASIVE DE SARE.
Aceasta mentiune a regretatului Dardu Nicolaescu-Plopsor, referitoare la asezarile umane din Carpati, coincide pâna la idetitate cu relatarile lui Herodot (sec. V î.e.n) care, în Cartea IV § CLXXXI – CLXXXV, pomeneste diverse populatii vietuind lânga un deal de sare si un izvor de apa.
În interviul citat, Dardu Plopsor continua: Asemenea constatari au îndemnat o serie de cercetatori sa avanseze ideea ca, în procesul evolutiei hominizilor spre om, consumul de sare ar fi jucat un rol important.
Într-adevar, în aria Culturii Cucuteni (mileniul IV î.e.n), între asezarile neolitice de la Tîrpesti si Tolici, în padurea Toliciului, s-au descoperit cîteva izvoare de apa sarata, cunoscute si folosite înca în Precucuteni III. Descoperiri asemanatoare s-au facut si în alte zone ale Culturii Cucuteni, dar si în Cultura Cris (cca 5000 î.e.n.). Pentru surse a se vedea Revista “Getica”, 1-2/1992, p. 56.
În acest context, nu trebuie sa mire ca cele mai vechi urme materiale (diafize de tibie si de femur apartinînd unui hominid) de acum cca 1 800 000 – 2 000 000 ani au fost descoperite în Spatiul Carpatic, pe malul Lacului Getic, pe teritoriul comunei Bugiulesti, judetul Vâlcea, în punctul numit Valea lui Graunceanu, de catre antropologii români Constantin si Dardu Nicolaescu-Plopsor. Comunicate si atestate la diverse congrese internationale, aceste decoperiri ar putea reprezenta prima statiune australopitecina descoperita pe continentul european, cele mai vechi urme de vietuire umana, din perioada de început a procesului de hominizare, în cea mai timpurie etapa din istoria omenirii, prepaleoliticul.
Viata umana nu a putut aparea decît într-o zona cu sare la îndemâna. Spatiul Carpatic reprezinta un astfel de loc priviligiat natural. Între toate zonele lumii, Spatiul Carpatic se bucura de cea mai mare densitate de resurse de sare: peste 300 masive de sare, de calitate deosebita, usor de exploatat, unele fiind chiar la suprafata solului, sub forma unor munti (dealuri) de sare. În afara acestor peste 300 masive de sare, situate pe ambele versante ale Carpatilor, în Spatiul Românesc se mai gasesc peste 3 000 de izvoare sarate (Dr. I.P. Voitesti, 1920) si numeroase lacuri sarate (Amara, Razelm, Lacul Sarat etc.).
Mama noastra ne-a spus ca, în copilarie, dupa primul razboi mondial, în comuna Pietricica, judetul Bacau, luau, cu galeata, apa sarata, dintr-o slatina, cu care gateau mâncarea.
Începînd din mileniul VI î.e.n. are loc o explozie demografica, iar apoi o înmultire permanenta a populatiei, astfel ca oamenii au trebuit sa se raspîndeasca, sa traiasca si în zone lipsite de zacaminte de sare.
Dependenta de sare fiind fiziologica, naturala, a facut ca aceasta raspîndire a populatiei sa fie conditionata de asigurarea aprovizionarii continui cu sare a populatiilor care roiau din Spatiul matca. Asa s-au dezvoltat stravechile drumuri ale sarii care pleaca din Carpati, radial, în toate directiile: spre sud, spre vest, spre nord, spre est, ca o Roza a vînturilor. De-a lungul acestor drumuri au aparut noi si noi asezari omenesti, din ce în ce mai departate de sursele de sare.
Un astfel de drum pornea de la salina Slanic, trecea prin Bucuresti, unde a si ramas o artera care poarta numele Drumul sarii, traversa Dunarea si ajungea pîna la Bosfor.
Transportul la distante din ce în ce mai mari nu era scutit de dificultati si de pericole, riscuri care trebuiau platite. De aceea, sarea era scumpa, ajungînd în unele momente, în anumite zone, moneda de schimb. Din aceasta situatie s-a nascut expresia a fi (prea) sarat = a fi (prea) scump, referitor la un bun, o marfa. De asemenea, avem expresia daca se varsa sare iese cearta, justificata numai de raritatea si pretul ridicat al sarii în acele timpuri.
Fiind un produs de mare pret, sarea facea parte, în unele zone, dintre produsele care se aduceau ca daruri la altarele diverselor divinitati.
Pe masura îndepartarii oamenilor de sursele naturale de sare ia nastere un comert deosebit de prosper cu sare, ca aliment de stricta necesitate. Rolul sarii în istorie a fost crucial: Venetia s-a dezvoltat, la-nceput, datorita comertului cu sare si a purtat razboaie ca sa nu piarda monopolul comertului cu sare, iar Londra si Hamburgul s-au dezvoltat în legatura cu comertul cu sare.
Dardu Plopsor sustinea ca, la Geti, sarea era considerata ca având însusiri mitico-magice, asa-zisele fructiere dacice nefiind altceva decît recipiente rituale pentru sare.
Asupra însusirilor mitice lucrurile sînt neîndoielnice. J.J. Ehrler (13. p. 46) scrie: Juramîntul (românilor) se depune pe APA, PAINE si SARE (subl. ns.), deoarece se stie ca românul – odata ce a jurat pe acestea – îndura mai degraba tortura si îsi da viata decît sa declare ceva sau sa-si tradeze complicii, asa dupa cum s-a întâmplat în mai multe rânduri. Este vorba de un juramînt sacru!
În Calus, un ritual preistoric atestat numai în România, o datina multimilenara în legatura cu o zeitate zoomorfa (CALUL), în Cercul sacru se depun pentru a fi vrajite de Calus, numai produse – simboluri ale alimentatiei – ale Spatiului Românesc: DROB DE SARE, seminte, dar numai din plante care cresc în Spatiul Carpatic din stravechime: grâu, mei, orz, ovaz, secara, niciodata porumb (Ion Ghinoiu, Calusul, comunicare prezentata la S.C.{. GETICA, la 19 iunie 1993).
Aspectul magic este foarte raspîndit: sarea se foloseste în diferite descântece si în talismane, pentru vindecarea unor boli (14, p. 19, 84, 202, 245, 247, 376, 384, 388, 393).
Ca simboluri ale alimentatiei, ale conditiilor minimale de existenta, la Români, si numai la Români, oaspetii dragi erau si sînt primiti cu pâine si sare, în semn de prietenie si de ospitalitate.
Doua forte ocîrmuiesc lumea: Foamea si Dragostea (Schiller). Foamea era conditia de existenta a insului, dragostea a speciei. Ca specia sa subziste trebuie ca insii care o compun sa-si asigure, în primul rând, existenta individuala. De aceea, alimentatia, simbolurile ei, reprezenta o constanta existentiala care-i jaloneaza insului si, indirect, speciei, viata, de la nastere la mormînt. Nimic nu se facea fara rost în momentele de început ale existentei umanitatii ca si pe tot parcursul evolutiei sale, pîna de curând, la aparitia asa-zisei societati de consum. În antecedentele sale omul a depins de natura si a colaborat cu ea, într-un proces, el însusi, natural. Viata nu era usoara, iar omul era format si pregatit pentru lupta zilnica a vietii. De aici totul, în existenta sa, decurgea si se înfaptuia sub imperiul necesitatii, moasa oricarui act constient din lunga istorie a umanitatii.
Când, azi, constatam ca numeroase popoare europene, ne referim la cele care ne-au lasat mentiuni în acest sens, îsi revendica originea Carpatica (spanioli, francezi, englezi, danezi, scandinavi), iar pentru altele, daca nu gasim aratari ale lor, directe, ne vorbesc documentele de diverse feluri, tot scenariul de desfasurare al acestei evolutii îsi are temeiul în conditiile mai usoare, mai favorabile pentru viata oferite, în mod natural, de Spatiul Carpatic, una din acestea fiind aceea ca a reprezentat, milenii în sir, solnita Europei.
…………………………………………………….

Domnilor „istorici ai lui peşte”, înainte de a scrie Istoria Neamului pe bază de „documentele altora”, căutaţi să cunoaşteţi poporul din care proveniţi… dacă proveniţi !?!?

Despre Continuitatea traco-daco-getă în spaţiul carpato-dunăreano-pontic (1)

Maggio 19th, 2012 No Comments   Posted in Attualità

De trei ani mă tot ciocnesc cu diverşi indivizi pe teme daciste şi asta nu deoarece „îi caut”, ci deoarece mă caută ei pe mine, când citesc numele mişcării. Ba unii se introduc în mişcare ca un adevărat „cal troian” … unii din prostie, alţii din… interes.
„Caii de bătaie” ai denigratorilor dacologiei sunt:

1. „Barbarismul” societăţii traco-geto-dacice.
2. Lipsa atestării limbii traco-geto-dacilor.
3. Lipsa atestării CONTINUITĂŢII (mileniul întunecat), deci negarea „rădăcinii traco-geto-dacice a poporului român”, bătându-se monedă pe „influenţa popoarelor migratoare” asupra formării poporului român şi a limbii române.

În continuare o să mă dedic explicării unui concept care poate explica în mare măsură, nu numai „lipsa atestărilor”, ci şi „felul nostru de a fi… NECIVILIZAŢI”.
Afirm în acest context, că românii de azi sunt urmaşii traco-geto-dacilor, CONTINUITATEA noastră fiind asigurată de „CIVILIZAŢIA DE TIP SĂTESC/TRIBAL”, favorizată de :
1. CADRUL NATURAL specific spaţiului carpato-dunăreano-pontic, caracterizat de : munţi falnici, păduri de nepătruns ce acopereau aproape întreg teritoriul şi ape multe şi bogate cu văi adânci uşor de controlat, ce au format o adevărată CETATE FORTIFICATĂ NATURAL, propice SUPRAVIEŢUIRII/CONTINUITĂŢII.
2. RESURSELE NATURALE de o varietate excepţională, începând cu… SAREA a cărei importanţă puţini o sesizează şi terminând cu terenurile şi apele favorabile oricărei activităţi agricole, silvice, piscicole, pomicole, sau zootehnice.
3. O CONCEPŢIE DE VIAŢĂ moştenită din negura veacurilor, potrivit căreia „omul este parte a Naturii”, ci nu stăpân al acesteia, motiv pentru care singurele legi care guvernau societatea erau LEGILE NATURALE, chemate uneori Legile Belagine, Legile Frumoase, sau Legea Pământului. Aşa se explică „lipsa fricii de moarte” la înaintaşii noştri… ei ştiau că moartea „e ceva natural”! Tot aşa se explică „respingerea futilului”, cu concentrarea pe „supravieţuirea cu mimimul efort” şi pe „libertate”, pentru care se mergea până la „sacrificiul suprem” cu liniştea celui care ştie că tot acolo ajunge, cu atât mai mult, dacă sunt „alterate” aceste două exigenţe. Aşa se explică şi „dezinteresul pentru Material” şi „interesul pentru Spiritual”, precum şi afirmaţia că „dacii erau cei mai viteji şi mai cinstiţi dintre traci”.
4. OCUPAŢIA DE BAZĂ a străbunilor noştri care era… OIERITUL, ce presupune traiul în strânsă legătură cu Mediul Înconjurător, cicluri naturale de transhumanţă, izolare faţă de alte comunităţi şi simplitatea vieţii cotidiene determinată de desele schimbări de ambient. Această activitate este prevalent montană/sub-montană, ceea ce ne determină să considerăm că leagănul poporului român se află în zona montană şi sub-montană, aceea care a asigurat supravieţuirea/continuitatea Naţiei. Şesurile , podişurile şi văile largi au fost „terenuri de penetraţie a intruşilor”, care pe alocuri au reuşit chiar să-i înlăture/asimileze pe autohtoni. În paralel cu oieritul, se lucra lemnul, lutul şi metalele şi se practica o „agricultură de subzistenţă”.

Scurtă trecere în revistă a evoluţiei societăţii în spaţiul carpato-dunăreano-pontic de-a lungul mileniilor

Învitându-vă să ţineţi cont de cele expuse mai sus, o să încerc să-mi exprim opiniile în acestă chestiune.
Nu o să mă afund prea mult în „negura vremurilor” pentru a explora temeiul teoriilor despre „civilizaţiile necunoscute încă”, ci o să pornesc în a prezenta viziunea mea de la momentul COMUNEI PRIMITIVE/GENTILICE.

Marija Gimbutas afirmă pe bună dreptate că în acea perioadă, Matriarhatul caracteriza societatea omenească, aducând ca probe Cultura Cucuteni, care abundează de reprezentări sacre feminine. În aceea perioadă, datorită abundanţei spaţiului vital şi deci şi a resurselor, „cultura războinică” nu apăruse încă, dovada fiind mormintele din care lipseau cu desăvârşire armele. Rolul femeii era justificat de primordialitatea maternităţii, creşterii prolei, conducerii treburilor casnice şi pregătirii hranei, în vreme ce bărbaţii erau mai mult în afara satului/tribului, pentru vânătoare, activităţi agricole, conducerea turmelor, procurarea lemnului şi a altor materiale, etc.
Prima „revoluţie” se produce când acest spaţiu vital se aglomerează datorită creşterii demografice, născându-se „competiţia”. Atunci intră în rol elementul masculin, care treptat se pune în fruntea societăţii.
Tot Marija Gimbutas afirmă că „leagănul civilizaţiei europene” este în bazinul inferior al Dunării şi nordul Mării Negre.
Dar nu trebuie uitat, că mult timp înaintea ei, Nicolae Densuşianu scria acelaşi lucru în „Dacia Preistorică”, pentru ca astăzi o grămadă de nărozi să-l derâdă !?
Tot înaintea Marijei Gimbutas, colectivul de istorici ai Universităţii Cambridge, publica „The Cambridge History of India” (1922), unde se afirma că bazinul Dunării este „leagănul civilizaţiei euro-indiene”.
Să nu-mi spună mie cineva că pustiurile din jurul Tigrului şi Eufratului erau locul ideal pentru deavoltarea unei „civilizaţii primordiale” !?!? Orientul Mijlociu nu are caracteristicile unui „Spaţiu Vital Primordial”, mai ales pentru… CAUCAZICI/ARIENI (o zice şi numele) !
Explicaţia acestei localizări este simplă :
După ultima glaciaţiune, gheţarii din nordul Europei se topesc treptat, clima temperată favorizează supravieţuirea şi deci explozia demografică, mai ales pe văile apelor. Cum Dunărea este „cea mai cea din Europa”, oferind „condiţiile cele mai prielnice”, are loc o explozie demografică ce duce la migrarea treptată a „surplusului”, mai întâi spre Est şi Vest, iar mai apoi spre Nord. Aşa s-ar explica limbile romanice, slave şi germanice. Confirmarea acestei evoluţii este Lepenski-Vir/Schela Cladovei, unde s-au descoperit cele mai vechi urme de civilizaţie umană (mil. 6-7 î.C.).
Aceşti migratori au fost primii care au răsturnat Matriarhatul, deoarece în mişcarea lor au întâlnit alte populaţii, cu care au intrat în „competiţie pentru spaţiu vital”. Locul unde Matriarhatul a rezistat cel mai mult a fost „spaţiul originar”, aşa explicându-se existenţa… Amazoanelor în nordul Mării Negre.
În spaţiul carpato-dunăreano-pontic, putem vorbi deci despre o perpetuare a „non-violenţei” în vremuri când începuse deja „cultura războinică”.
Această „cultură războinică” a determinat apariţia „culturii urbane”, caracterizată de „localităţile fortificate” ca „centre de control” a populaţiei şi teritoriului.
Odată cu apariţia „cetăţii/urbei” se impune „consemnarea relaţiilor inter-umane” şi astfel se trece de la „cultura orală” la … SCRIERE.
O paranteză despre SCRIERE :
La început a fost … GÂNDUL, care pentru a fi împărtăşit, a dat naştere VERBULUI. Pentru „consemnarea Verbului” s-a apelat la SCRIERE.
Dacă facem o „analiză calitativă” a acestor trei noţiuni, observăm că GÂNDUL este cel mai pur şi nu poate fi „echivoc”. VERBUL deja poartă în sine „sămânţa denaturării”, motiv pentru care la mare cinste erau în Grecia antică ORATORII, care „erau meşteri în ale Verbului”. SCRIEREA este cea mai „vulnerabilă denaturării”, devenind în timp „principalul mijloc de manipulare în masă”.
Am citit undeva : „Cuvântul Scris îşi pierde a treia dimensiune (a Verbului), devenind bidimensională”. Nu cumva GÂNDUL are … patru dimensiuni ??? … aş zice chiar aşa ! Imaginaţi-vă în câte feluri se poate exprima VERBAL cuvântul „mama” şi o să pricepeţi că nici semnele de punctuaţie nu sunt suficiente pentru a le „transpune în SCRIS” !!!
Iată deci cum prin SCRIERE, reuşim să „consemnăm”, dar este evident că nu cuprindem toate dimensiunile, dându-se naştere la INTERPRETĂRI DIFERITE în funcţie de… CITITOR !… apoi apar COPIERILE/TRANSCRIERILE care pierd (uneori în totalitate) „mesajul iniţial” … cu sau fără voia „scriitorului” !!!
Iată cum un „handicap” al traco-geto-dacilor (lipsa scrierilor) poate deveni o „formă de puritate”, prin perpetuarea (dictată de împrejurări) a „mesajului iniţial”. Sau poate tocmai de aceea străbunii noştri nu permiteau (?) oricui să scrie (când văd azi ce şi cum scriu unii… le dau dreptate !) !?
Să reţinem deci, că SCRISUL apare în „civilizaţia urbană”, pe când în spaţiul carpato-dunăreano-pontic „se rămâne în urmă”, datorită perpetuării unei „civilizaţii rurale/tribale – ORALE”.

Un alt efect al „migraţiei din spaţiul iniţial”, este „competiţia pentru spaţiu vital” care stimulează dezvoltarea la migranţi a unor noi tehnici de luptă, tipologii constructive, scrieri, etc., producându-se ceea ce se cheamă… PROGRESUL. Bineînţeles că „populaţia din spaţiul originar” rămâne din nou în urmă ! Aşa se face că traco-geto-dacii se vor apăra când vor fi atacaţi, cu COASE ŞI SECERE „adaptate” noii întrebuinţări, pe care le numeau ei FALX şi
SICA, nişte „arme neconvenţionale”, curbe şi cu tăişul spre interior. Dar cine sunt cei ce i-au atacat ? Păi majoritatea (începând cu romanii) erau tot „de-ai lor”, care „au făcut un tur mai mult sau mai puţin larg”, s-au mai amestecat pe ici pe colea cu alţii şi au ajuns din nou de unde au plecat !?… bineînţeles că se întorceau mai „progresaţi”, sau altfel spus „mai civilizaţi” (???). Alţii erau numai nişte sălbatici din stepe şi pustiuri îndepărtate, care hălăduiau după mâncare, neştiind ei să şi-o procure singuri. Norocul traco-geto-dacilor, că trăiau răsfiraţi prin munţi şi văi adânci, la adăpostul unor păduri întunecoase şi feriţi de ape dese şi năvalnice, în aşa fel că „noii veniţi” nu puteau decât să vină în haită, să fure puţinul ce omul nu putea să ducă cu el pe creste, sau în codru şi să plece, deoarece ei nu erau obişnuiţi să producă, ci să fure şi să distrugă, motiv pentru care erau folosiţi ca mercenari de unii sau de alţii, până dispăreau de pe scena Europei, ale căror popoare aşa-zis caucaziene/ariene, nu le puteau uita fărădelegile şi îi hăituiau neîncetat. Astfel, popoare de alte rase, venite din locuri îndepărtate, au dispărut unul după altul după hălăduiri de 100-200 de ani, de parcă nici nu fuseseră „spaima Europei” ! Asta a fost soarta hunilor, vandalilor, pecenegilor, cumanilor, etc. Puţinii care au venit cu „gânduri paşnice” au fost primiţi cu ospitalitate şi… asimilaţi. Alţii au venit în număr mai mare şi s-au aşezat pe la şesuri, sau văi mai largi, s-au fortificat, ba chiar s-au şi aliat cu alţii de aceeaşi teapă, sau s-au supus unor „puteri”, care i-au legitimat, cu condiţia să le poarte interesele.

(va urma)