Vă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link
Posts Tagged ‘sârbi’
Mişcarea Dacia şi… bulgarii
Cine urmăreşte materialele Mişcării Dacia, a notat importanţa acordată unei NOI POLITICI REGIONALE, menită a echilibra „presiunile Est-Vest” asupra arealului traco-geto-dac. Mulţi s-au „revoltat” : cum adică, să te aliezi cu ungurii, bulgarii, sârbii, polonezii, balticii, şi balcanicii ??? … da domnilor… cu ei, deoarece sunt toţi, mai mult sau mai puţin traco-geto-daci. Iată ce scrie reputatul Gabriel Gheorghe în lucrarea sa „Antroponimie Românească” , pe care o recomand călduros tuturor celor ce contestă PRIMORDIALITATEA şi CONTINUITATEA noastră:
„Bulgarii, o populaţie mongoloidă, care în sec. VII se găsea în nordul Mării Negre, la 679 e.n. au fost aduşi de bizantini în sudul Dunării pentru a fi folosiţi ca armată de represiune împotriva populaţiei locale, vlahe, care se revolta mereu contra fiscalităţii excesive din Imperiul Bizantin. De atunci, provincia s-a numit Bulgaria, după numele celor aduşi în scopul “păstrării ordinei”.
După un timp, conducătorii bulgarilor, dându-şi seama că liniştea Imperiului Bizantin în această zonă depinde de ei, au încercat să pună pe unul dintre ei pe tronul din Bizanţ. Deşi n-au reuşit, au mai încercat de cîteva ori, pînă în 986, când împăratul Vasile II întreprinde o campanie în Peninsula Balcanică pentru a zdrobi răscoala condusă de Samuil, întemeietorul Ţaratului bulgar de Apus.
La 1014 (29 iulie), la Belasiţe, bulgarii, sub ţarul Samuil, sînt zdrobiţi de bizantini. La 14.000 de prizonieri “bulgari” li se scot ochii. Pînă la 1018, bulgarii mongoloizi sînt urmăriţi peste tot şi omorîţi, ceea ce-i aduce împăratului Vasile II epitetul de bulgaroctonul (ˆ omorîtorul de bulgari), iar, la 1018, odată cu ocuparea Ohridei, ia sfîrşit ţaratul lui Samuil şi dispar pentru totdeauna bulgarii din Peninsula Balcanică.
Unele revolte ulterioare, la care iau parte “bulgarii”, se referă la locuitorii din tema (provincia) Bulgaria, cărora, după numele temei, li se atribuie o apartenenţă etnică pe care ei n-o aveau.
Dovezile converg şi probează această realitate de necontestat.
Astfel, la 1185 – 1186, se produce răscoala vlahilor sub conducerea fraţilor Petru şi Asan, împotriva abuzurilor bizantine şi se întemeiază ţaratul vlahilor.
Este de mirare de unde şi pe ce considerente unii istorici numesc acest ţarat fie bulgar, fie vlaho-bulgar, deoarece, la acest moment istoric, picior de bulgar nu mai putea fi găsit la sudul Dunării, ca de altfel nici în altă zonă din Europa.
Cronicarul bizantin Leon Diaconul scrie despre evenimentele petrecute între 959 şi 976 şi participă la reprimarea de către împăratul Vasile II a revoltei antibizantine a ţarului bulgar Samuil la 986, când a început acţiunea de lichidare a bulgarilor, mongoloizi, din Peninsula Balcanică. El numeşte Bulgaria Ţara moesilor.
Ana Comnena (1083 – după 1148) scrie o cronică a domniei tatălui ei, Alexie I Comnenul, dar nu menţionează nici o ciocnire cu aşa-zişii bulgari.
Conform cronicarilor bizantini, împăraţii bizantini posteriori lui Vasile II, poartă războaie cu sciţii (ruşii, pecenegii, cumanii), cu misii (vlahii), cu sarmaţii, cu celţii (normanzii), cu hunii (ungurii), dar niciodată cu bulgarii care au dispărut între 986 şi 1018.
Unii cronicari dau în această privinţă date clare asupra realităţilor etnice privind populaţiile din sudul Dunării:
a) Iar mulţimea… va fi colonizată în ţara bulgarilor, care era pustie în cea mai mare parte a ei, deoarece neamul acela fusese de curând nimicit (ă22î, p. 222-223, referitor la perioada 1048 – 1053)
b) La 1186, Leon Monasteriotes îi reproşează împăratului Isaac II Anghelos că nu a respectat dispoziţiile lui Vasile II Bulgaroctonul (mss. B): este întristat sufletul împăratului bulgarocton, căci el, când i-a distrus cu desăvârşire pe aceştia, a poruncit ca, dacă vreodată iarăşi se vor răscula vlahii, cel care urmează să dea lupta împotriva lor trebuie să procedeze astfel… A fost încălcată porunca aceasta, căci tu, împărate … fără să-ţi vină în minte ceva din porunca lui, luând aşadar în rîs şi-n joacă cele poruncite de el … (ă23î, p. 259).
Din aceste texte rezultă cu claritate că bulgarii, fiind puţini, ei, cel mult, au incitat la răscoală şi s-au instalat în postura de şefi.
Nu există nici o dovadă că, la sudul Dunării, ar fi existat 14.000 de bulgari, astfel că printre cei cărora Vasile II le-a scos ochii trebuie să fi găsit un foarte important procent de vlahi, populaţia de bază a Peninsulei Balcanice, antrenaţi în răscoala lui Samuil.
Acest adevăr nu poate fi infirmat în nici un fel, el fiind probat cu numeroase texte ale unor cronicari care scriu despre situaţia din Balcani:
c) Prin bulgari se înţeleg trupele din tema Bulgaria (ă23î, p. 90 şi 142-143; a se vedea şi Fontes III, p. 71, precum şi Cronica lui Mihail Attaliates )
d) … barbarii din muntele Hemus, care mai înainte se numeau misieni, iar acum se cheamă vlahi … (ă23î, p. 225)
e) În anul următor, vlahii au năvălit din nou, împreună cu cumanii şi, după ce au prădat cele mai importante regiuni ale ţării, s-au înapoiat “în ţinuturile lor” nevătămaţi (ă23î, p. 307)
etc.”
………………………………………………………………………………
„Din puţinele considerente şi argumente pe care spaţiul ne-a îngăduit să le invocăm, rezultă limpede, credem, că bulgarii au reprezentat în Peninsula Balcanică un accident de durată limitată: s-au aflat puţini, la sud de Dunăre, între 679 şi, cel mai târziu, 1018 e.n.
Oricine călătoreşte la sud de Dunăre poate constata că tipul antropologic al populaţiei locale este cel european, vlah, că tipul mongoloid, bulgar, este inexistent.
Prof. Antoni Buzbuchi de la Universitatea din Salonic, arată că, în vorbirea populaţiei din sudul Dunării, nu se găsesc decât 7 – 8 cuvinte bulgare [19].
Defunctul academician bulgar Vladimir Georgiev arată (ă28î, p. 10):
Le bulgare et le roumain ne sont pas étroitement apparentés quant à leur origine (? nota ns., G.G.), mais leur lexique contient 38 % de mots identiques ou semblables. Cette statistique est faite d’après les dictionnaires des langues écrites; dans les langues parlées (et dans les dialectes), ce pourcentages est encore plus élevé . (Bulgara şi româna nu sînt neapărat înrudite în ceea ce priveşte originea lor, dar lexicul lor conţine 38 % cuvinte identice sau asemănătoare. Această statistică e făcută după dicţionarele limbilor scrise; în limbile vorbite – şi în dialecte – acest procent este încă mai ridicat).
În graiuri, Maria Osman-Zavera a găsit: 465 substantive de origine română, 21 verbe, 11 adjective, 3 expresii etc. (ă29î, p. 189). În general, este vorba de peste 500 cuvinte populare faţă de circa 800 cât are limba unui ţăran obişnuit.
Într-o scrisoare către Ion Ghica, la jumătatea sec. XIX, Nicolae Bălcescu arată că n-a întîlnit bulgari în Bulgaria, iar Constantin Nicolăescu-Plopşor spune că a parcurs, în anii ’30, Bulgaria de la Dunăre la graniţa cu Grecia, vorbind peste tot limba română. Dr.Al. Şuga (ă33î, p. 5) scrie: În secolul trecut majoritatea populaţiei din sudul Dunării vorbea limba română.
Că, în sudul Dunării, se vorbea limba română o arată şi unul din cronicarii deja citaţi, Laonic Chalcocondil (Fontes, IV, p. 485): Şi muntele Pind îl locuiesc vlahii care vorbesc aceeaşi limbă cu dacii şi sunt asemenea cu dacii de la Istru.
Credem că cel mai clar argument, privitor la inexistenţa bulgarilor la sud de Dunăre, după genocidul lui Vasile II Bulgaroctonul, îl reprezintă cele două volume de cronici referitoare la cucerirea Constantinopolului [20] de către Cruciata a IV-a. Primul volum se referă la evenimentele cuprinse între 1199 – 1203, iar al doilea la cele dintre 1203 – 1207, când Ioniţă Vlahul reuşeşte să-i alunge pe cruciaţi din Peninsula Balcanică.
La 1204, Cruciata IV ocupă Constantinopolul. Villehardouin este cronicarul Cuceririi Constantinopolului. Cronica lui are peste 600 pagini de text în aşa-zisa franceză veche, ininteligibilă pentru un francez din timpurile noastre, dar înţeleasă de către un român cultivat.
În toată această cronică se vorbeşte numai de vlahi şi de Johannisse li rois de Blakie venoit secoure cels d’Andrenople a mult grant ost (ă20.2î § 352) (Ioniţă regele Vlahilor venea să-i ajute pe cei din Adrianopol cu o foarte mare oaste).
Ioniţă Vlahul este cel care-l prinde pe Baudouin de Flandra (14 aprilie 1205) care se instalase împărat la Constantinopol, după cucerirea oraşului, şi-l aruncă în închisoarea din Tîrnovo, dar, după un an (14 iulie 1206), neobţinând părăsirea Constantinopolului de către cruciaţi, puşi pe jaf, îl scoate din închisoare şi-i taie capul.
În toată cronica sa, Villehardouin nu menţionează niciodată bulgari. Ar fi imposibil de crezut că se bate cu bulgarii şi-i numeşte Vlahi.”
… poate citesc şi… „istoricii lui peşte” ! 🙂
O nouă politică regională
Baba Novac
Baba Novac , născut din mamă româncă din familia Basarabilor şi tată sârb, a fost general al lui MIHAI VITEAZUL alias MALUS DACUS. Viaţa şi ataşamentul său până la sacrificiul suprem, faţă de primul reunificator al DACIEI, după secole de jug străin, trebuie să fie o pildă şi un sprijin pentru instaurarea unei NOI POLITICI REGIONALE, de prietenie şi respect cu toţi vecinii noştri ! În vechiul SPAŢIU TRACO-GETO-DACIC, trebuie să căutăm RENAŞTEREA, deoarece se pare că DE LA VEST, nu avem parte de nimic bun ! ”Mişcarea Virtuală DACIA” are această între obiectivele sale, această prioritate !
Eu personal, am PRIETENI vlasi, sârbi şi ţigani la Donji Milanovac, locul de baştină ai Marelui General BABA NOVAC.
Fraţi
Două zile printre vlasi (vlahi) şi sârbi
(2)
După cele două zile petrecute „forţat” pe malul drept al Dunării, am priceput că Decebal a vrut să-mi arate ceva şi că 13 este numărul meu norocos !
Am putut să constat personal prietenia ce leagă românii şi sârbii, ospitalitatea lor deosebită, chiar şi în aceste grele vremuri de Criză, ce au obligat jumătate din locuitorii din Donji-Milanovac, să-şi încerce norocul în alte părţi. Am putut să simt mândria originilor străvechi ale vlasilor (vlahilor) şi forţa cu care îşi apără tradiţiile şi fiinţa naţională. Am simţit în ei o Forţă, care poate în alte comunităţi s-a … diluat.
M-a impresionat calmul cu care trec peste situaţii limită şi „încăpăţânarea” de a-şi atinge scopul.
Am cunoscut persoane care sufereau de boli foarte grave, dar care-şi continuau viaţa fără dramatizări, întocmai strămoşilor noştri daci, imperturbabili în faţa morţii !
Am cunoscut un „juma’ sârb-juma’ rrom”, care deşi neinstruit, juca şah la nivel de Prima Categorie.
Am putut să constat hărnicia fraţilor noştri şi marea lor disponibilitate de a practica orice meserie utilă lor şi celor din jur.
Am descoperit un loc unde încă nu se încuie uşile, nici ziua şi nici noaptea !
Dar cel mai mult mi-a plăcut minimalizarea zeului BAN. Cu insistenţe şi tertipuri am reuşit să-mi plătesc datoriile !Se vede că maiestozitatea munţilor şi a celui mai important fluviu al Europei, reunite în cel mai spectaculos scenariu natural al vechiului continent, influenţează şi caracterele oamenilor.
Se vede că leagănul civilizaţiei colocat în preajma acestui fluviu ce sparge munţii, a lăsat o bună moştenire generaţiilor de până acum şi … sperăm şi pentru cele ce vor veni !
Fraţi
Două zile printre vlasi (vlahi) şi sârbi
(1)
După ultimul din multele mele voiaje în … DACIA, mă aflam pe drumul de întoarcere spre … ROMA, când, în dreptul lui Decebal (pe malul sârbesc al Dunării), la ora 2 din noaptea zilei de sâmbătă 13.02.2010, trecând peste o piatră considerată de mine suficient de mică , am rămas fără pompa de alimentare cu motorină la automobil.
Perplexitatea mea a fost nemăsurată, mai ales că 13 este numărul meu norocos, iar de Decebal … ce să mai vorbim ! Ba mai şi ningea pe ruptelea ! Ba mai aveam şi nevasta şi soacra „on board” !
Ca orice automobilist, am îmbrăcat vesta reflectorizantă, am pus „triunghiul” şi semnalele luminoase, am asigurat familia cu pături, am scos lopata şi lanterna din port-bagaj şi m-am pus pe … aşteptat.
După vreo jumătate de oră ( timp în care zăpada crescuse cu 10 cm.), apare un autobuz, din care coboară şoferul şi un tânăr, care cercetează maşina, constatând că piatra a făcut daune de remediat numai într-un atelier auto. Foarte amabili, se oferă să ducă doamnele la adăpost şi îmi dau numărul de telefon al poliţiei din Donji-Milanovac, asigurându-mă că pe acele meleaguri, toţi vorbesc româneşte. Întradevăr, când am telefonat, mi-a răspuns un poliţist cu care mă puteam înţelege. Foarte amabil, m-a asigurat că va face tot posibilul să gasească pe cineva care să mă remorcheze. Eu mă resemnasem deja că la acea oră din noapte şi în acele condiţii meteo, o să am mult de aşteptat, aşa că am intrat în automobil, mai ales că traficul era … inexistent !
Am simţit un pic de amar în gură, când un SUV cu număr de Bucureşti, m-a depăşit fără atingeri de frână. Nu că aş fi avut vreo „pretenţie”, dar măcar să mă intrebe de … sănătate !? Se vede treaba că era … un urmaş al Romei.
Cănd am revenit cu telefonul la Poliţie, aşa cum mi se recomandase, mare mi-a fost surpriza aflând că o maşină se afla în drum spre noi. Vă imaginaţi bucuria mea văzând acel Citroen. Aveam să aflu ulterior că era un poliţist sârb, sculat din somn de colegul său. Trebuie să remarc priceperea deosebită de care acesta a dat dovadă în a mă instrui şi a parcurge în acele condiţii, cei 20 Km care ne separau de Donji-Milanovac, „agăţaţi” cu un cablu, „printre munţi şi printre văi” şi pe o zăpadă ce cădea în neştire.
Ajunşi la destinaţie, am abandonat propriul mijloc de transport şi am fost conduşi de amabilul poliţist-remorcător, la unicul Hotel din localitate, care din nefericire nu avea camere incălzite, fiind frecventat numai vara. Între timp, colegul din sediu căuta de zor prin telefon un mecanic dispus să facă un control automobilului meu.
Din cele relatate până în prezent, puteţi să vă imaginaţi complexitatea şi gravitatea situaţiei în care ne găseam, mai ales că primul Service pentru automobilul meu se găsea la … 150 Km, iar mecanici pricepuţi şi dotaţi în zonă, pentru automobile mai noi … nu prea se găseau, majoritatea autohtonilor dispunând de automobile vechi, „ţinute în viaţă”, tocmai pentru că nu sunt … tehnologice.
Astfel am ajuns ca după o discuţie între cei doi „îngeri salvatori”, unul dintre ei să ne ofere … ospitalitate acasă la el !!!
Ceea ce trebuie să subliniez, este că în nici un moment nu s-a discutat de … bani !?
Va urma …
