Dacia Iluministă

Cheia Existenţei

„Cheia existenței se află în cele două cifre intim legate: Zero și Infinit. Monadologia lui Leibniz plasează Zero în centrul Existenței. Fiecare Monadă este un punct matematic fără dimensiuni care ocupă spațiul fizic Zero (de aici, o Monadă poate fi asimilată ontologic cu numărul Zero). Mai mult decât atât, fiecare Monadă are o capacitate infinită pe care o putem numi “Energie” sau capacitatea nesfârșită de a efectua Operații Matematice (ceea ce este cu adevărat Energia). Potrivit Matematicii Ontologice, numerele sunt arche – substanța fundamentală a existenței, și toate provin de la Zero, Monada.

Zero Ontologic, originea, conține toate celelalte Numere, adică zero ontologic în mod inerent cuprinde fiecare alt număr. Aceasta este una dintre definițiile-cheie ale Zero-ului Ontologic: este ceea ce acționează ca şi container pentru o infinitate de numere. Zero și Infinit sunt legate indisolubil în Matematica Ontologică. La fel ca și zero ontologic are o semnificație reală (în afară de a fi un container pentru toate celelalte numere, Zero este și un Punct Matematic și punctele matematice sunt baza Matematicii, deci a Realității însăși), astfel încât toate numerele au o semnificație reală.

În matematica ontologică, fiecare număr este de fapt un val sinusoidal (val sinus sau cosinus), cu numărul specificând frecvența undei, adică un Număr dpdv. ontologic, este o Frecvență a Undelor. Un val sinusoidal este realitatea ontologică a “energiei”. Energia mai mare înseamnă o frecvență mai mare, ceea ce înseamnă un număr mai mare. Fiecare număr este codificat în realitate ca o măsură a energiei. Numărul 12 poate părea o abstractizare, dar ontologic se referă la un val sinusoidal de frecvență de 12 unități (unde “unitățile” se referă comparativ la un val sinusoidal de frecvență 1, valul “de bază”). Toate numerele pot fi caracterizate ontologic ca valuri sinusoidale, iar toate combinațiile de numere sunt combinații ontologice ale unor astfel de valuri. Aşa construim un întreg Univers “făcut” din Numere, exact așa cum a afirmat Pitagora în fraza sa nemuritoare: “Toate Lucrurile Sunt Numere”. Ceea ce a vrut să spună în termeni mai puțin abstracţi este că toate numerele sunt valuri de energie.

Mulţumită descoperirilor sale muzicale, Pitagora a fost obsedat de Armonia Cosmică. El a fost descoperitorul faptului profund că înjumătățirea lungimii pe o coardă a unei Lire a generat o notă de o octavă mai mare. Cu alte cuvinte, relațiile dintre numere sunt codate fizic (muzical, prin unde sonore, ca în cazul unei lire). Anumite combinații bazate pe rapoarte de numere întregi sunt armonioase și prospere, în timp ce alte combinații sunt instabile și se estompează în dezacord și uitare. Aici vedem baza teoriei moderne a undelor (mecanica cuantică) și teoria corzilor (care este adesea descrisă în termeni de analogie muzicală).

Posedând o Minte Intuitivă Divină, Pitagora a înțeles că întregul univers era ca un sistem cosmic de muzică, ghidat de armonii și astfel a ajuns la conceptul său sublim al Muzicii Sferelor, orchestrația cosmică a Existenței. Sferele cele mai exterioare ale cosmosului se mișcă cel mai rapid și fac notele cele mai înalte, în timp ce sferele cele mai interioare care se mișcă încet furnizează notele mai joase. Raiul nu este altceva decât o Orchestră Matematică, sunând simfonia creată de compozitorul divin – Dumnezeu.”

– Illumination
29.03.2019

Despre MONADOLOGIA lui LEIBNIZ

Proiectul Dumnezeirii (God Project)

„Marea majoritate a resurselor Illuminati sunt dedicate proiectului “Dumnezeirii”. Acest proiect implică zece supercomputere diferite (cunoscute sub numele de “Mașinile lui Dumnezeu”), realizând simulări detaliate ale diferitelor aspecte ale realității.

Masina 1 este supercomputerul Intra-Monadic (Minte). Ea se ocupă de o singură monadă și simulează activitatea matematică Fourier ce are loc în ea, în conformitate cu Ecuația lui Dumnezeu. Această simulare se referă la mintea individuală a fiecărei persoane și la visele ei. Această mașină se numește Mașina Pitagora.

Masina 2 este supercomputerul Inter-Monadic (Minte-Minte). Inițial, se ocupă de interacțiunea a doar două monade, iar apoi se va privi la trei monade și apoi va fi mărită la n monade. Sarcina este de a analiza orice interacțiune minte-minte și de a detecta, de asemenea, primele semne de materie produsă prin interacțiuni monadice. Această mașină este numită Mașina Janus.

Masina 3 este supercomputerul Minte-Materie. Sarcina aici este de a vedea în mod special cum o mare colecție de Monade dintr-o Singularitate generează Big Bang-ul, și deci Universul Material, Spațiul și Timpul. Este vorba de o “Involuție”. Această mașină este numită Mașina Alpha.

Mașina 4 este supercomputerul Materie-Minte. Sarcina aici este de a efectua inversarea mașinii 3. Cum spațiul, timpul și materia expansibile conduc la Big Crunch (revenirea la Singularitatea Mentală)? Acesta este totul despre “Evoluție”. Această mașină este numită Masina Omega.

Masina 5 este supercomputerul Materie-Materie. Aici, sarcina este să privim numai interacțiunile spațiului, timpului și materiei. Acesta este, prin urmare, echivalentul proiectului de la Universitatea Durham. Această mașină se numește Colossus.

Masina 6 este prima dintre cele trei mașini care se ocupă cu gradarea universului monadic. Această mașină ia în considerare numai interacțiunile monadice de mică energie. Această mașină se numește Piatra Filozofală (și se ocupă cu “alchimia”, transformările materiei).

Masina 7 ia în considerare numai interacțiunile monadice energetice medii. Această mașină se numește Metamorfoza (se referă la Mintea deasupra Materiei, la transformările materiei aduse de minte).

Masina 8 ia în considerare numai interacțiunile monadice cu energie înaltă. Această mașină este numită Sfântul Graal (se ocupă de transformarea ultimă, transformarea Mințile obișnuite în Mintea lui Dumnezeu).

Mașina 9 este prima dintre cele două mașini care se ocupă cu potențialul monadic față de actualitate (monadele “goale” faţă de cele “pline”, “materia primă” (materie fără formă) Aristoteliană față de “forma primară” a lui Aristotel. Cu mașina 9, ne concentrăm asupra Conținutului, cu Mașina 10 asupra Formei (deși, bineînțeles, Forma și Conținutul merg întotdeauna împreună). Masina 9 este numită Demiurge.

Maşina 10 consideră numai monadele “pline” … monade complet actualizate, care operează la o capacitate de 100%. Această mașină se numește Simon Magus (Abraxas).

Weishaupt, Adam. Contra Mundum (Kindle Locations 11726-11755). Hyperreality Books. Kindle Edition.

Punct de vedere GNOSTIC

PIATRA FUNERARĂ

„Cine sunt stăpânii? Vechea Ordine Mondială. Cine sunt sclavii? Ceilalti dintre noi.Cine este vinovat? Noi suntem. De ce? Pentru că le permitem stăpânilor să ne conducă. În schimbul unui trai „confortabil”, ne supunem propriile vieți. Pe tot globul, pentru miliarde de noi, pietrele funerare ale mormintelor noastre vor purta exact aceeași inscripție: “Aici se află trupul unei persoane care era un angajat adecvat, a făcut ceea ce i s-a spus și a plătit taxele. Nu a avut niciun impact asupra lumii. Nimic nu mai trebuie scris.”
Ești fericit ca ăsta să fie epitaful tău?
Dar pe pietrele funerare din marmură ale membrilor Vechii Ordini Mondiale, cu mausolee vaste și spectaculoase vor fi elogii magnifice, mari liste de realizări, povestiri ale vieții oamenilor după ale cărei muzici au dansat atât de mulți.
Mai presus de toate, stăpânii sunt cei care s-au născut în privilegiu, aceștia au avut avantaje imense de la bun început. Părinții lor sunt bogați. Locuiesc în cele mai bune cartiere. Ei merg la cele mai bune școli. Ei se alătură societăților masonice cu ceilalți fii și fiice ale privilegiaţilor. Ei se pun de acord să ocupe toate cele mai bune locuri de muncă între ei. Se căsătoreau între ei și făceau noi generații de stăpâni. Nu le pasă de nimeni altcineva. De ce ar trebui? Au tot ce vor. Persoanele care trebuie să răspundă la întrebare sunt sclavii. Întrebarea nu ar putea fi mai simplă. Este: de ce-i lăsăm pe stăpâni să-şi facă de cap? Iar răspunsul este unul dureros. Este pentru că suntem leneși, apatici, lași, mulțumiți de confortul nostru trivial. Preferăm să acceptăm status-quo-ul decât să facem orice încercare de a schimba lucrurile, pentru că atunci ar trebui să părăsim zona noastră de confort, să dedicăm timp și efort și mai ales să fim curajoși și să ne asumăm riscuri majore. Dacă nu eram mulțumiți de sclavia noastră, am fi făcut ceva în legătură cu asta. Ne-am fi luptat. Dar câți dintre noi fac ceva? Nu întrebați pe ceilalți ce trebuie să faceți. Ia inițiativa.”
– Lucas Ice