Dacia Iluministă

Psihocosmos (18)

„Văzând ceea ce alte persoane nu văd

Geniile văd ce nu văd ceilalți. Intuitivii văd ceea ce Senzorialii nu văd. Oamenii de Ştiință Materialist-Empiricişti nu reușesc să vadă ce văd ceilalți (Idealist-Raţionalişti) și atunci neagă realitatea a ceea ce au văzut ceilalți. Ei consideră că orbirea lor este o viziune!

Bărbați și femei

Mathematikós (1)

Pilotul Minții – „Fantomă/Duh” şi „Maşină/Dronă”

Matematica explică totul. Matematica vine în două ramuri: Dimensională și Adimensională:
Matematica Dimensională se referă la lumea Senzorială și Materială a Spatiu-Timpului și este ceea ce oamenii de știință studiază. Este baza fizicității/materialismului. E Matematica „Mașinii”.
Matematica Aimensională se referă la lumea Non-Senzorială, Imaterială (Mentală) a Frecvenței și e ceea ce studiază matematicienii ontologici. Este baza Non-Fizicităţii. Este Matematica „Fantomei”.
Dimensionalitatea se referă la toate numerele dintre Zero și Infinit (numerele care definesc Spațiu-Timpul). Adimensionalitatea se „învârte” în jurul lui Zero și Infinit (care definesc Singularitățile).

Pentru a înțelege Fantoma/Duhul din Mașină, imaginați-vă o Dronă. Aceasta este o Mașină fără Pilot. În sine, este total imobil. Nu are o Voință, nici o Teleologie. Drona devine funcțională numai când este controlată de la distanță de un Pilot la mii de km… un Pilot cu Voință și Teleologie. Pilotul este Fantoma/Duhul Maşinii/Dronei. Oricine ar găsi o Dronă ruptă în deșert nu ar fi confruntat cu nimic altceva decât cu o mașină ruginită care se descompune. Nu ar exista dovezi ale unui Pilot.
În Matematica Ontologică, moartea unui Creier (Maşina) apare atunci când controlul Minții care-l controlează (Fantoma/Duhul) se rupe … exact așa cum o Dronă „moare” de îndată ce conexiunea cu Pilotul său de control se descompune. Moartea este un fenomen Local, Dimensional, dar Viața este Non-Locală, Adimensională. Moartea este cuprinsă în Spațiu-Timp, în timp ce Viața este în afara spațiu-timpului. Viața este monadică, iar o Monadă este o Singularitate de Frecvență, Imaterială.
„Căutarea Conștienței în Creier este ca și cum ar trebui să cauți reporterul în radio”. –Nasseim Haramein
Căutarea Pilotului Dronei în dronă este ridicolă. Căutarea Sufletului în Corp este absurdă. Căutarea Minții în Creier este nebunie.

“Mișcarea unei particule elementare, conform Teoriei Undelor Pilot a lui Bohm, este legată de o Forță Totală dată de suma a doi termeni: o Forță Clasică (derivată dintr-un Potențial Clasic) și o Forță Cuantică (derivată dintr-un Potențialul Cuantic) “– Ignazio Licata, Davide Fiscaletti, „Potențialul Cuantic: Fizică, Geometrie și Algebră”

Mișcarea unui corp, conform Teoriei Iluministe a Minţii Pilot, este legată de o Forță Totală dată de suma a doi termeni: o Forță Clasică (derivată din Materialismul Ştiințific) și o Forță Mentală (derivată din Matematica Frecvențelor a lui Fourier). Mintea este Pilotul (Fantoma – „ghost”) care dirijează Corpul („Mașina”).
Fără Minte, Corpul uman nu ar avea Pilot, deci ar fi doar o colecție inertă, moartă de atomi materiali.
În 1931, John von Neumann a publicat „Bazele Teoriei Cuantice”, care până astăzi rămâne Biblia Matematică pe această temă. În această carte, von Neumann a oferit dovada matematică precum că o realitate clasică obișnuită nu ar putea sta la baza Teoriei Cuantice. De mai bine de douăzeci de ani, dovada lui von Neumann a constituit o coroborare matematică a „Interpretării de la Copenhaga”. Cu toate acestea, în 1952, David Bohm a făcut imposibilul și a dezrădăcinat această “dovadă” prin construirea unui model de electron cu atribute clasice a cărui comportare a corespuns predicțiilor Teoriei Cuantice. În acest model, electronul este privit ca o particulă obișnuită, cu o diferență esențială: electronul are acces la Informații despre mediul său. Pentru a deriva acest model, Bohm a început cu Ecuația Schrödinger, care este formula matematică centrală a Fizicii Cuantice. Folosind elegant matematica, Bohm a imparţit efectiv această ecuaţie in doua părţi sau termeni: un termen clasic care reproduce in esenţă Fizica Newtoniană si un termen non-clasic numit Potenţialul Cuantic. Termenul clasic tratează electronul ca o particulă obișnuită, ca și în fizica clasică. Potențialul Cuantic non-clasic este un termen asemănător cu „ca unda” care furnizează Informații electronului, legând-l de restul Universului. Potențialul Cuantic este responsabil pentru binecunoscuta Dualitate Undă-Particulă și toate celelalte fenomene bizare pentru care Teoria Cuantică a devenit celebră. Într-adevăr, caracterul non-local al realității cuantice – așa cum rezultă din Teorema lui Bell (vezi experimentul Einstein-Podolsky-Rosen) și observat empiric în experimentele renumite ale lui Alain Aspect – poate fi privit ca o dovadă plauzibilă pentru existența unei entități simbolizate cu Potenţialul Cuantic. “-
http://www.halexandria.org/dward404.htm
Potrivit lui von Neumann, o realitate clasică obișnuită nu poate sta la baza Teoriei Cuantice.
Potrivit lui Bohm, o realitate clasica poate sta la baza Teoriei Cuantice, doar că, prin adăugarea de ceva complet non-clasic … o Undă Pilot (Potențial Cuantic) care are acces la informații despre mediul particulei (întregul Univers!). Particula este o entitate spaţio-temporală; entitatea Undă Pilot este o Singularitate non-locală.
În termenii Dualităţii Minte-Materie, sau „Fantomă”-„Maşină”, realitatea „mașinii” este o realitate clasică, dar, atunci când se adaugă realitatea cuantică, aceasta devine o realitate „fantomă” în „mașină”, adică Mintea este adăugată la Materie.
Aspectul Dual Ontologic din Iluminism (Frecvență și Spațiu-Timp) nu este o realitate clasică, și sprijină pe deplin noțiunea de Undă Pilot, exprimată prin Singularitatea Frecvențelor Fourier în afara spațiului și timpului, prin care sunt interconectate toate lucrurile.
“Particula” este Corpul localizat; “Unda Pilot” este Mintea non-localizată (de fapt, Unda Pilot este legată mai degrabă de Mintea Cosmică decât de o Minte Individuală). Fiecare dintre noi are un Corp călăuzit de o Minte, iar Mintea noastră este legată de întregul Univers.
Când ne dezvoltăm suficient Mintea, devenim literalmente Dumnezeu!”

Thanatos&Eros

Thanatos – instinctul Morţii – corespunde Materialismului Ştiințific potrivit căruia suntem „mașini”, cu greu putem fi considerați vii. Poate că „ne-morţi”, “strigoi”, „zombi”, sunt termenii potriviţi.
Eros – asociat cu viața, creativitatea, sensul și scopul – este esența matematicii ontologice … reflectând universul ca un organism auto-rezolvant, auto-optimizant.
Eros este o caracteristică „fantomă”;
Thanatos o caracteristică „mașină”.
Potrivit Monadologiei lui Leibniz, locuim într-un univers fundamental viu.
În materialismul științific, locuim într-un univers fundamental mort, într-o „mașină” moartă, iar noi înșine suntem „mașini” moarte sau ne-moarte (Zombie-Strigoi). Ceea ce este sigur este că, în viziunea științifică asupra lumii, suntem fără Scop, fără Suflet.

Illuminati (10)

Open Society (Societatea Deschisă)

„Într-un Sistem de Caste, poziția dvs. socială este fixă, astfel încât nu puteți schimba propriul Status decât în situaţii excepţionale şi foarte rare de altfel. Asta ar fi posibil numai în Societățile Deschise (Open Society). Într-o adevărată Societate Deschisă, aşa cum prevede Meritocraţia Iluministă, aveți șansa să vă ridicați la vârf.
Cea mai rea societate posibilă este Societatea Deschisă Falsă (de exemplu Societatea Deschisă Soroşistă), care este de fapt un Sistem de Castă viclean, deghizat. Într-un astfel de Sistem nu aveți ocazii realiste de a vă realiza visele. Sunteți permanent tentați de Privilegiaţi cu viclenie, dar nu aveţi nicio şansă, sistemul lor fiind impenetrabil. Aceasta este lumea în care trăim acum. Vestul se declară „Societate Deschisă” care încurajează Meritul, dar este de fapt o Plutocrație exclusivistă condusă de Elita Privilegiată.
Elita Individualistă trăiește în comunități închise departe de „majoritatea democratică”. Ei au un Cod elaborat de Semne și Simboluri pentru a exclude pe cei din afară. Ei merg la Şcolile și Colegiile de Elită la prețuri inaccesibile oamenilor obișnuiți; se reunesc în Cluburi și Societăți speciale care sunt închise mulțimii”

Philosophía (3)

Henri de Saint-Simon

“Henri de Saint-Simon (1760-1825) a fost un avocat al Meritocrației, sub forma unei Elite tehnico – științifice, care ar conduce societatea în conformitate cu principiile Raționale și Obiective care ar repeta succesul științei în sfera socială. Saint-Simon a fost fondatorul socialismului francez, primul socialist utopic și unul dintre Mentorii lui Karl Marx.
El a recomandat abolirea Legii Moștenirii (cu dreptul de succesiune transferat de la Familie la Stat) și crearea unui Fond Social. COMUNITATEA ar fi unicul proprietar al tuturor mijloacelor de producție și ar încredința Conducerea celor mai Capabili. Sistemul său este astfel o Tehnocrație Meritocratică, Socialistă, condusă în conformitate cu Legile Ştiințifice. El considera birocrații ca paraziți.
Saint-Simon a militat pentru emanciparea femeilor și a insistat asupra faptului că trebuie să fie tratate cu egalitate deplină față de bărbați. El a pledat pentru distribuirea egală a Proprietății, a Puterii, a Culturii și a Fericirii. În opinia sa, Libertatea și Egalitatea ar putea fi atinse numai printr-o știință socială bazată pe COMUNITATE. O societate științifică ar rezolva cu siguranță problemele celor săraci.
Este interesant de remarcat că gânditorii utopici socialişti au susținut întotdeauna cauza Experților, Intelectualilor și Meritocrației, în timp ce cei de dreapta sunt adesea extrem de ostili față de intelectuali și favorizează Democrația asupra Meritocrației. În timp ce gânditorii de Stânga doresc ca oamenii inteligenți să fie responsabili și ca societatea să imite metodologia științifică și să se bazeze pe Legi Raționale, cei de Dreapta doresc ca Bogații și Privilegiații să fie responsabili și ca oamenii obișnuiți să fie în prada Religiilor idioate ale Credinței, Iraționalităţii și Superstiției.
Este timpul ca Oamenii Inteligenți să se unească și să învingă odată pentru totdeauna Dreapta religioasă şi politică.
Persoanele de dreapta sunt proaste, conduse de sloganuri simpliste și de analiza infantilă a problemelor complexe.
Intelighenția trebuie să pună capăt stăpâtnirii Prostiei – Dumbocracy, Idiocracy, MORONarchy.
Este timpul pentru o Societate inteligentă condusă de oameni inteligenți, care să respecte Rațiunea, Logica, Ştiința, Filosofia, Tehnologia, Matematica, Psihologia, Sociologia și Arta. O generație este tot ceea ce este necesar pentru a transforma această lume a noastră ”

Philosophía (2)

„Charles Fourier

Charles Fourier (1772 – 1837) a fost un filosof și utopic socialist francez. Fourier a inventat cuvântul Feminism. El a fost un puternic susținător al importanței Comunității, iar revoluţionarii Comunei de la Paris au fost puternic influențați de ideile sale.
Fourier a definit Cooperarea ca fiind secretul unei societăți sănătoase, ce ar îmbunătăți radical nivelul de productivitate al lucrătorilor, fiecare dintre aceștia fiind recompensat în proporție directă cu contribuția sa (o muncă intensă ar fi major recompensată).
Fourier, inspirat de Falange – formațiunea militară de bază a grecilor antici care se baza pe cooperarea și coordonarea soldaților care trebuiau să se miște ca un întreg disciplinat – a aplicat acest nume noii Entități Comunitare pe care dorea să o constituie ca unitate de bază mai degrabă decât Familia. COMUNITATEA ar fi fost găzduită în clădiri uriașe și frumoase numite FALANSTERE, care erau ca hotelurile mari.
Aceste clădiri aveau patru etaje, ceI mai talentaţi ocupând ultimul etaj și cei puțin dotaţi, parterul. Recompensarea fiecăruia era determinată de locul de muncă repartizat pe baza Talentului, Meritului, Interesului și Dedicării. De asemenea, slujbele nepopulare pe care nimeni nu dorea să le facă, beneficiau de o recompensă mai mare.
Fourier a afirmat că Sărăcia este cauza majorității bolilor societății, de aceea trebuie să existe un salariu minim decent pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care nu pot lucra. Aceasta este probabil prima apariție a doctrinei “Venitului de Bază” – toată lumea în Comunitate să aibă o sumă garantată de bani pentru a trăi – presupunându-se că nimeni nu ar alege să nu facă un minim de activitate pentru Comunitate și să ia numai bani de la aceasta”