Codex Rohonczi
„Melodia din Rohonczi Codex“
La finele anilor optzeci, etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu, ghidându-se după atestarea făcută de Viorica Enăchiuc (pe atunci, Mihai), studiază conținutul codicelui și descoperă o notație similară unei cântări în neume gregoriene, pe care o numește cea mai veche notație descoperită a unei melodii românești. Deși este probabil ca argumentele cercetătorului să vizeze o situație reală (este mult mai la îndemână a identifica un set de neume decât o scriere), atestarea filigranului hârtiei arată clar faptul că nu poate fi vorba de cea mai veche melodie.” (wiki)
… obiecţiunea referitoare la GRAMATICĂ este puerilă dacă ne gândim la o limbă veche de milenii (probabil), de pe vremea când GRAMATICA nu exista şi se scria : „mama apa”, de la care s-a ajuns azi la ” Mama , te rog frumos să-mi dai un pahar cu apă” (exemplu)
… o altă obiecţie : „absența oricărei surse istorice din secolul XI, contemporane cu Alexie Comnenul, Constantin Dukas sau Robert de Flandra care să îl menționeze pe Vlad;” … istoricii ăştia au o idee fixă ! … cum se comportă ei când găsesc un PRIM DOCUMENT despre cineva ? … îl ignoră deoarece nu mai există altă „atestare documentară” anterioară ??? 🙂
… ce ciudat că toţi se leagă de „hârtia italienească” (principala obiecţie la autenticitate), fără să se gândească la posibilitatea ca manuscrisul ”Codex Rohonczi” să fie o… COPIE după un document mai vechi !?!?
… poate e mai bine ca „documentele Vaticanului” (dacă există) să rămână acolo până o guverna Mişcarea Dacia, deoarece istoricii de azi ar fi capabili să le ardă, ca să nu cadă de fazani ! 🙂
