Dacia Iluministă

Eugenio Montale (Nobel Literatură 1975) : Ammazzzare il tempo (A omorî timpul)

„A omorî timpul

A omorî timpul, este o problemă din ce în ce mai preocupantă, care se prezintă omului de azi şi de mâine.
Nu mă gândesc la automatizarea, care va reduce tot mai mult orele dedicate muncii. Se prea poate ca atunci când săptămâna de lucru va coborî de la 5 la 4,sau 3 zile, să se limiteze folosirea maşinilor ce înlocuiesc munca omului. Se prea poate ca atunci, să fie inventate noi tipuri de munci inutile, pentru a nu lăsa de izbelişte milioane, sau miliarde de şomeri; dar se va trata tot de o muncă ce va lăsa o mare disponibilitate de timp liber, de ore în care nu se va evita spectrul timpului.
De ce se lucrează ? Desigur pentru a produce lucruri şi servicii utile societăţii omeneşti, dar mai ales, pentru a extinde nevoile omului, deci pentru a reduce la minim orele în care e mai uşor să ni se prezinte atât de urâtul „spectru al timpului”. Multiplicând nevoile inutile, se ţine omul ocupat, chiar şi atunci când el crede de a fi liber.”Petrecerea timpului” în faţa unui televizor, sau urmărirea unei partide de fotbal, nu este „timp liber”, ci un divertisment, sau altfel spus, un mod de a evita pericolosul monstru, de a se îndepărta de el. Nu se poate omorî timpul, fără a-l umple cu diverse preocupări. Şi cum sunt puţini oamenii capabili de a privi conştient în acel gol şi de a-l umple cu Spirit, iată necesitatea de a face ceva, chiar dacă acel ceva, serveşte numai să anestezieze teama ca acel gol să nu ni se repropună.”

Se poate rezuma, că se poate imagina şi o lume cu mult „timp neomorât”, dar sunt puţini aceia ce sunt capabili de a-l umple cu… SPIRIT.
Iată cum conceptul de democraţie, fundamentat pe „omorârea timpului” fără preocupări spirituale, este un FACTOR DE REGRES socio-economic !
Eugenio Montale este fără îndoială un „pesimist”, care justifică astfel „omorârea timpului”, deşi e conştient că este un „element negativ”.
Spre deosebire de el, Mişcarea Dacia este „optimistă” şi militează pentru creearea acestui „timp liber”, pentru ca apoi, să-l dedice… SPIRITULUI.

Este o cale lungă, dar trebuie început de undeva, deoarece altfel, „omorârea timpului” devine „politică de stat” şi Statul actual va face tot ce e posibil în această direcţie, cultivând FUTILUL tocmai în această fază de LIPSĂ DE RESURSE !? 

Acest fenomen este … ABERANT !!!

Cu toate astea, fenomenul nu este nou. Se cunoaşte că în timpul Comunei din Paris, pentru a asigura de lucru tuturor, existau două mari echipe : una de săpători de gropi şi alta de acoperitori de gropi !? … dar în acelaşi mod poate fi interpretat şi orice război „serios” din Istorie ! … tot aşa se explică existenţa a mii de companii telefonice în Era Internetului !… tot aşa se explică de ce se mai vorbeşte încă de ŞOMAJ, când soluţia o avem la îndemână, dând de lucru tuturor şi muncind toţi mai puţin !? … tot aşa se explică poate şi „interzicerea accesului la ENERGIA GRATIS”, sau „interzicerea vindecării unor BOLI” şi multe alte „chestii”, care sumate ar depăşi abundant 75% din activităţile omeneşti !!!

În două cuvinte doamnelor şi domnilor, ĂŞTIA ne ţin ocupaţi, pentru a nu pricepe noi ce FORŢĂ suntem !!!

Se pricepe acum, de ce Mişcarea Dacia nu are „seamăn” în „panarama politică românească” (şi nu numai) ???

Ce sunt AROMÂNII ?

CUVINTE VECHI GRECEŞTI CARE SE MAI PĂSTREAZĂ ÎN LIMBA AROMÂNĂ  ŞI ÎN LIMBA ROMÂNĂ.
Din pacate pentru grecii  care susţin că aromânii sunt „greci romanizaţi”, cuvintele de mai jos se găsesc şi în limba română.

Α) LINEAR B (ANCIENT HELLENIC SCRIPT);acum 3500 ani
Grek Linear B   = Aromanian                          = Romana
1. a-ko-ro (field)= A-go-ro (field) ,/romana   = ogor
2. Me-ri (honey)= Nie-ri(honey),/romana     =miere
3. Pa-te (father)  = Ta-te(father),/romana        =tata
4. Wo-ko (house)= O-ko ( place),/romana      =okol,oki
5. Ko-ru (casque)= Ko-ru (horn),/romana       =korn

Β) HOMERIC EPIC POEMS (7th century BC):adica acum 2700 ani
4)maia or mae=maternal grandmother, Odyssea Τ, 16, /romana =ma-mae
5) tini             =you Iliad Ε, 485 “,/romana      = tine
6) pera or pere=fire Iliad α, 52, /romana          =para(pera) focului
7)perostie       =andiron/ ,                                    =pirostie
9) Lecuriki     = fire bug(lycos=light)/romana =likarire,licar,licurici
15) liao           =take, keep”=/romana                 =a lua

C) ancient Hellenic Literature
2)reu= river (from ancient word reo=ρέω=κυλώ),/romana=rau,parau
3) Vavo=grandmother, from Vavo/Ιάμβη, Dionyses nanny,romana =baba ,b=v
4) Triapu= footpath, from word atrapos,/romana =trap ,trapas (cal)
5) kinosko= know and recognise, from ancient word yinosko=know./romana =cunosc
6) Esti=be , from ancient word esti=”εστί”=be,/ romana=este
7)  Ou=egg, from ancient word oon=ωόν=egg/,romana=ou
9) Firitha = window, from ancient word thira = door/romana=firida
10) Trasto=bag, from thrasso=contain,/romana=traista
11) Balios=brindled =for black horses with white patch like the name of Achilleas’ horse
“πώλοι βαλιός και τριχί βαλιοί ,),/romana=cal balan,Balai

Deci iată cum sunt prostiţi aromânii din Grecia, pentru ca sa işi piardă limba şi să nu ştie cine au fost stramoşii lor adevaraţi, adică Traco-daco-getii, din care provin şi macedonenii, care nu puteau să fie slavi. Exact cum sunt prostiţi şi alţii în Serbia, Bulgaria, Basarabia, Ucraina, Slovacia, Ungaria, ba chiar şi în … România, de către „istoricii şi lingviştii lui peşte” !!!
Numai orbii nu vad cuvintele reu, kinosco, eşti, firida, traista, likarire, tate, tata, mae …etc. toate în limba română de azi .

CONCLUZIE : aceste cuvinte demonstrează, NU că aromânii sunt „greci romanizaţi”, ci că atât greaca veche, cât şi stră-româna sunt derivate din LIMBA PELASGILOR/HIPERBOREILOR !!!  Faptul că avem cuvinte comune cu slavii, grecii şi romanicii, nu se datorează faptului că „am împrumutat” de la ei, ci … INVERS !!!

Continuitatea traco-geto-dacică în Spaţiul carpato-dunăreano-pontic (9) Civilizaţia sătească/gentilică în contrast cu civilizaţia urbană/sclavagistă/globalizatoare

Reamintesc tuturor celor ce citesc aceste rânduri, că exprim opinii personale, ce nu sunt împărtăşite de „istoriografia contemporană”, deşi există suficiente probe, pe care încerc să le produc. Demersul meu nu este „maniacal”, deoarece chestiunea este atât de complexă, încât nimeni nu poate avea certitudini… dar nici măcar „istoricii şi lingviştii lui peşte” nu pot afirma că sunt deţinătorii „adevărului absolut”, deoarece numai proştii au CERTITUDINI ! O să continui să propun noi „puncte de vedere”, care sigur nu au fost contemplate până în prezent, sau care au fost tratate disparat.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

O să încep cu citarea lui Lucian Blaga, ce afirma într-o convorbire cu Mircea Eliade următoarele :

 „Moartea pentru cei de la sat, are o cu totul altă semnificaţie decît pentru orăşeni. Sufletul mortului pleacă să-şi intîlnească fraţii, rudele, prietenii, în lumea cealaltă. Este vorba deci, de o nouă comunitate a „celor duşi”. De aceea nici durerea în faţa morţii nu este atît de tragică, la sat.”…

„In cartea mea, Geneza metaforei şi sensul culturii, am dedicat un întreg capitol Satului, dezvoltînd tocmai această conştiinţă de care dă dovadă săteanul că trăieşte în centrul Lumii. Geografia în care îşi fixează săteanul locuinţa, este o geografie mitologică. Viaţa satului, în întregimea ei, are un sens cosmic, totalitar.” …

„  Ţăranul de pretutindeni, dar mai ales. ţăranul român — care se păstrează şi astăzi autentic — este un politehnician. El singur e arhitect, plugar, cîntăreţ, zidar. Fireşte, există şi la sat o diviziune a muncii, dar ea e infinit mai puţin riguroasă ca la oraş. Viaţa satului e totalitară şi cosmocentrică…”…

Mircea Eliade către Lucian Blaga :

„…  noi, românii, avem misiunea de a crea un om universal, altul decît cel întrupat de greci sau de Renaştere. Eu văd în „sistemul”‘ dumitale unul din semnele care vestesc acest „om universal”” românesc…”

extrase din :
„Vremea”, Anul X, Nr. 501, 22 August 1937, p. 10-11

………………………………………………………………………………………

Am afirmat mai devreme, că civilizaţia traco-geto-dacă a fost una de tip sătesc-gentilică, fapt ce a determinat un „curs paralel” cu civilizaţia ce continuă să se manifeste şi care poate fi definită ca fiind „urbană-sclavagistă-globalizatoare”. Aceasta explică lipsa scrierilor, datorită „caracterului oral”, dar şi lipsa relicvelor arheologice, deoarece este o civilizaţie construită pe „elemente naturale, expuse prin definiţie degradării şi reciclării în Ambient”. În acest sens probează Folclorul (vezi Mioriţa), Datinile („păgâne”) şi Legile Nescrise (Legea Valahă, Legile Belagine, Legea Pământului), toate transmise exclusiv pe cale orală. 
Pe de altă parte, „urmele lăsate posterităţii” (probe arheologice) sunt rare, deoarece „integrarea în Ambient” şi „micimea comunităţilor”, presupune utilizarea „materialelor naturale” (lemn, lut), iar „lăsarea pentru posteritate a urmelor vremelnicii treceri prin viaţă”, nu face parte dintre obiectivele „înscrise în ADN-ul strămoşilor noştri”, care punctau pe Spirit şi nu pe Material. Materialul era contemplat numai în măsura în care răspundea cerinţei minime de „supravieţuire fizică şi spirituală”. PROBELE DOCUMENTARE lipsesc, deoarece nimeni nu se preocupa de populaţiile paşnice autohtone, cronicile cuprinzând „isprăvile” invadatorilor şi cuceritorilor temporari. Aşa se explică de ce se vorbeşte de Cumania, Vandalia, Pecenegia, etc., deşi urmele lor în IDENTITATEA NAŢIONALĂ a autohtonilor sunt NULE !

Lipsa cetăţilor fortificate în spaţiul carpato-dunăreano-pontic, se explică prin înţelegerea INUTILITĂŢII lor pentru menţinerea IDENTITĂŢII NAŢIONALE, bazându-se pe CREAŢII MATERIALE !… nimeni nu a reuşit pe această cale, deoarece MATERIALUL nu este ETERN. Iată un subiect de meditaţie pentru lingvişti, arheologi şi istorici.

IDENTITATEA NAŢIONALĂ s-a format şi perpetuat prin DISPERSIA în forme organizatorice auto-suficiente, într-un „spaţiu fortificat  natural” şi bogat în „resurse pentru supravieţuire”. Până şi tactica militară a autohtonilor a fost din cele mai vechi timpuri şi până azi, „retragerea strategică din faţa invadatorului superior numeric, tehnic şi material” pe înălţimi şi în codrii, pârjolind totul în calea lor, pentru a produce „criza de resurse”, fără de care PERMANENŢA  nu e de conceput. Chiar şi în cazurile de „staţionări prelungite, sau chiar permanente” (de obicei pe văi şi şesuri), veneticii nu au ajuns NICIODATĂ să-şi asigure CONTROLUL INTREGULUI TERITORIU, fără de care PREPONDERENŢA nu s-a putut răsturna, deoarece în timp, „mocanii coborau din munţi ca să-şi redobândească posesiunile multimilenare”.

 O să ne întoarcem acum să privim în trecutul îndepărtat, pentru a releva alte „elemente” neconsiderate suficient :

Am vorbit despre PRIMA MARE REVOLUŢIE SOCIO-ECONOMICĂ ce se datorează OIERITULUI. Mulţi sociologi consideră Cultivarea Pământului ca fiind prima revoluţie socio-economică, dar mie mi se pare că această trecere de la stadiul de culegător, la acela de cultivator, nu a fost suficientă să asigure o „explozie demografică” pe măsura OIERITULUI, acesta din urmă aducând belşug de hrană şi îmbrăcăminte. Cu toate astea, nu minimizăm importanţa cultivării terenului, mai ales că este cauza evoluţiilor socio-economice de-a lungul marilor cursuri de apă : Tigru, Eufrat şi Dunăre (ca să ne referim numai arealul caucazienilor). Privind harta de mai jos şi ţinând cont că Anatolia poate răspunde cerinţelor de agricultură numai în restrânse zone litorale, descoperim că „arealul tracic” este considerat ca mult anterior „arealului italic/roman”. Dacă mai ţinem cont că Tigrul şi Eufratul sunt fluvii ce seacă total în anumiţi ani şi că întregul „areal sumerian” are o întindere mult mai mică decât Muntenia, pricepem că nu putea fi „sursa civilizaţiei caucaziene”, aşa cum nici Nilul nu putea fi. Ambele arealuri sunt „strîmte” şi nu pot justifica explozii demografice semnificative, numai prin cultivarea terenurilor, datorită „sărăciei de resurse alimentare”. Cu toate astea, chiar şi Anatolia a fost, cel puţin după venirea FRIGIENILOR dinspre Balcani, tot un AREAL TRACIC, până la vremea PARŢILOR care erau şi ei „urmaşi ai lui Alexandru Machedon” (cel puţin conducătorii).

                                                                                                Propagarea agriculturii

Ca să ne facem o idee despre posibilitatea ca Arealul Anatolic, sau Arealul Sumero-Babilonian, să fie considerat „posibil leagăn al omenirii”, vă prezint fără cuvinte, aceste hărţi ale unor teritorii INOSPITALIERE dpdv GEO-CLIMATIC în cea mai mare parte, spre deosebire de Spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic :

Anatolia

Iran

Pe de altă parte, iată cum arăta Europa acum 18.000 de ani în vremea erei glaciale şi cum arată azi, pentru a pricepe cum e treaba cu HIPERBOREENII/PELASGII ăştia, pe care unii nu pricep că provin din arealul nostru, devenit în timp AREALUL TRACIC (căruia îi aparţin şi sciţii, şi sarmaţii – ce sunt caucazieni, ci nu protopersani/iranieni – , precum şi străbunii germanicilor şi slavilor).

Ţineţi de asemenea cont că sumerienii (începând cu mil. al V-lea î.C. – 1000 de ani după LEPENSKY VIR şi TĂRTĂRIA), erau consideraţi înainte de venirea semiticilor akadieni (mileniul al III-lea î.C.), „cu capete negre”, numiţi aşa probabil de oamenii lui Ghilgameş scăpaţi „de la potop”(care probabil că aveau… „capete palide”). În ultimul timp se acreditează tot mai mult ipoteza că POTOPUL a avut loc în Arealul Mării Negre.
Marea Neagră a fost lac cu apă dulce (de aceea este azi SALMASTRĂ, adică „puţin sărată”)
Studiind sedimentele şi geografia Mării Negre, cercetătorii Ryan şi Pitman au ajuns la concluzia că acum 12 000 de ani, când respectiva mare era un lac cu apă dulce, înconjurat de pământuri cultivabile – din cauza încălzirii climatice, gheţarii au început să se topească, proces ce ar fi durat 5000 de ani. Mediterana a crescut în volum şi, în jurul anului 7000 î.C. (contemporan cu LEPENSKY VIR / TĂRTĂRIA şi puţin anterior culturii CUCUTENI), un volum uriaş de apă s-a ridicat şi a năvălit în Marea Neagră cu forţa a 200 de cascade Niagara. Atunci s-au format strâmtorile Bosfor şi Dardanele, iar nivelul Mării Negre a crescut în timp până când a ajuns să înece pământurile cultivate din jur împreună cu posesorii lor, surprinşi de inundaţii. Cei doi geologi americani presupun că povestea potopului a fost păstrată în memoria supravieţuitorilor îngroziţi şi, transmisă probabil, din generaţie în generaţie, sub forma legendei lui Noe, ceea ce ar explica universalitatea naraţiunilor despre diluviu.

Cert este că încălzirea planetară continuă şi azi, accelerată de „contribuţia omenească iresponsabilă” aşa cum se pricepe din graficul de mai jos, ce arată o creştere de peste un grad în ultimii 100 de ani. Dacă ţinem cont că diferenţa de temperatură între perioada glacială şi cea „optimă vieţii” este de 4-5 grade, şi se realizează în mii de ani, rezultă că procesul actual de încălzire este foarte/prea rapid. „Mişcarea Dacia” ţine cont de acest fenomen în Principiile şi Obiectivele sale, nu atât pentru a împiedica un curs de altfel natural, cât pentru a contrasta o „exploatare nesustenabilă a planetei” !

Despre sumerieni şi urmaşii lor, aici sunt nişte informaţii interesante (în engleză), printre care şi despre nişte GUTI, care tare mă duc cu gândul la… GEŢI/GOŢI : 

„Assyriologist Julius Oppert sought to connect the Gutians of remote antiquity with the later Gutones (Goths), whom Ptolemy in 150 AD had known as the Guti, a tribe of Scandia.
………………
According to the historian Henry Hoyle Howorth (1901), Assyriologist Theophilus Pinches (1908), renowned archaeologist Leonard Woolley (1929) and Assyriologist Ignace Gelb (1944) the Gutians were pale skinned and blonde haired. This identification of the Gutians as fair haired first came to light when Julius Oppert (1877) published a set of tablets he had discovered which described Gutian (and Subarian) slaves as namrum or namrûtum, meaning “light colored” or “fair-skinned”. This racial character of the Gutians as blondes or being light skinned was also taken up by Georges Vacher de Lapouge in 1899 and later by historian Sidney Smith in his Early history of Assyria (1928)
…………….
Gutian dynasty of Sumer

As Akkadian might went into a decline, the Gutians began to practice hit-and-run tactics on Mesopotamia; they would be long gone by the time forces could arrive to deal with the situation. Their raids crippled the economy of Sumer. Travel became unsafe, as did work in the fields, resulting in famine. The Gutians eventually overran Akkad, and as the King List tells us, their army also subdued Uruk for hegemony of Sumer — although it seems that autonomous rulers soon arose again in a number of city-states, notably Gudea of Lagash.
………………….
The Gutians (also Guteans or Guti) were a tribe that overran southern Mesopotamia when the Akkadian empire collapsed in approximately 2154 BC.
Sumerian sources portray the Gutians as a barbarous, ravenous people from Gutium or Qutium (Sumerian: Gu-tu-umki or Gu-ti-umki) in the mountains…
The Sumerian king list represents them as ruling over Sumer for a short time after the fall of the Akkadian Empire, and paints a picture of chaos within the Gutian administration.”

Tot ce am descris succint până aici, pare fără legătură cu tema CONTINUITĂŢII , sau cu aceea a CIVILIZAŢIEI GENTILICE/SĂTEŞTI, dar la o privire generală, NU !

Astfel, „civilizaţia urbană/sclavagistă” s-a dezvoltat cu începere de la Arealul Iranian şi s-a propagat pe linia Atena-Roma şi mai departe, iar cea „gentilică-sătească” a „rezistat” în Arealul Hiperborean/Pelasgic.

Că arealul sumero-babilonean este izvorul „civilizaţiei urbane/sclavagiste”, o demonstrează CODUL lui HAMMURABI ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Hammurabi )

CIVILIZAŢIA URBANĂ/SCLAVAGISTĂ a fost condiţionată de CULTIVAREA PĂMÂNTULUI, care implica „mari mase de oameni pentru puţină hrană”. Acest DEFICIT DE HRANĂ a condus la „diviziunea pe clase” a populaţiei, care în mare majoritate erau şi sunt… SCLAVI. Tot acest DEFICIT DE HRANĂ a stimulat MIGRAŢIILE din locurile de baştină, către „locuri mai binecuvântate de Natură”, cu implementarea VIOLENŢEI ARMATE ca formă de acaparare a RESURSELOR.

Treptat, şi arealul hiperboreic/pelasgic a căzut victimă acestui SISTEM, singurii care au rezistat şi continuă încă să o facă, fiind locuitorii spaţiului carpato-dunăreano-pontic, favorizaţi de CETATEA FORTIFICATĂ NATURAL în care sălăşluiesc şi de OCUPAŢIA DE BAZĂ-OIERITUL, care-i face MOBILI într-un MEDIU INACCESIBIL, IZOLAŢI în mici comunităţi familiare/tribale şi guvernaţi în relaţiile sociale de LEGI SIMPLE NATURALE.
„Mişcarea Dacia” îşi propune să menţină acest curs şi să anihileze efectele devastatoare ale SISTEMULUI URBAN/SCLAVAGIST/GLOBALIZATOR, profitând de CRIZA IREVERSIBILĂ în care acesta se află şi care este determinată de SUPRAPOPULAŢIA ce nu mai este necesară azi SISTEMULUI, datorită „cuceririlor tehnologice” şi care necesită RESURSE mai mari decât cele disponibile, pentru menţinerea „standardelor actuale de bunăstare”.
Omenirea trebuie „să se întoarcă” la ARMONIA CU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR, iar asta nu este posibil cu actualele AGLOMERĂRI URBANE, care nu-şi justifică NECESITATEA SOCIO-ECONOMICĂ, ci doar sunt sursă/fruct de… FUTIL !
„Mişcarea Dacia” are Principii şi Obiective clare în această chestiune !
Mulţi se vor „minuna” şi se vor întreba : cum o să facem la New York de exemplu ?
Foarte simplu : o să înceapă şi americanii o „nouă cucerire spre Vest”, de data asta RESPECTUOŞI PENTRU AMBIENT !!!

… acelaşi curs se poate implementa pretutindeni, începând cu ELIMINAREA FUTILULUI din viaţa socio-economică şi cu acceptarea ideii că nu suntem stăpâni aici, ci doar PARTE COMPONENTĂ !!!
SCHIMBAREA MODULUI DE VIAŢĂ şi a MORALITĂŢII nu va fi o trecere „fără dureri” (ca orice facere) şi va necesita mulţi ani pentru implementare, dar trebuie început de undeva, iar noi suntem „în prima linie” !!! … ĂIA PUŢINI DE AZI, CARE VOR FI MULŢI MÂINE !!!

Surse :
http://www.physicalgeography.net/fundamentals/7x.html … paleoclimatologie
http://www.scotese.com/future2.htm … paleogeografie
http://www.ncdc.noaa.gov/paleo/ctl/clihis10k.html … potop/traci

Continuitatea traco-geto-dacică în spaţiul carpato-dunăreano-pontic (8) –OIERITUL ŞI… SAREA–

Aşa cum am promis, voi trata chestiunea CONTINUITĂŢII noastre, pe baza unor elemente ce nu sunt luate în consideraţie de „istoricii lui peşte”, atunci când neagă protocronismul şi dacismul.
Voi demonstra încă o dată, că nu au calificarea necesară de a hotărî singuri trecutul poporului nostru, fiind necesară şi contribuţia altor „specialişti”.
În cazul de faţă mă voi referi la un zootehnist şi un … inginer, în persoana d-lui ing. agronom Stefan Puscasu, doctorand la Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti şi d-lui ing. Gabriel Gheorghe, fondator al grupului GETICA, pe care-i voi cita pentru „chestiunea OIERITULUI ca expresie a Primei Revoluţii Socio-Economice a civilizaţiei actuale”, respectiv pentru „importanţa SĂRII în dezvoltarea societăţii omeneşti”.
Citatele sunt „largi” pentru o susţinere cât mai „profesională”, aşa că … citiţi cu răbdare, deoarece se vor lămuri multe afirmaţii din episoadele anterioare. Cum „Mişcarea Dacia” acordă o mare importanţă trecutului nostru istoric, ne rezervăm dreptul de a cere RESCRIEREA ISTORIEI NEAMULUI, deoarece ceea ce ni se bagă pe gât este INCOMPLET, dacă nu chiar … FALS !!!
Iată ce am selecţionat dintr-un articol al d-lui Ştefan Puşcaşu despre OIERIT :

Este bine stiut ca inca din neolitic (mil. 4-5 î.C.) Peninsula Balcanica constituia un loc foarte propice dezvoltarii agriculturii si cresterii animalelor. Zonele agricole europene se aflau in bazinele mijlociu si inferior al Dunarii. Oile au fost printre primele animale domesticite aici. Cum oile si caprele domesticite aveau nevoie de hrana diferita de cea a omului, acesta a trebuit sa urmeze turmele in cautare de zone unde se gasea iarba din abundenta, apa si umbra (ŞI SARE – adaug eu şi ne lămurim mai jos). Acestea trei sunt elementele fundamentale pentru o turma. Asa a luat nastere pastoritul, considerat printre cele mai vechi ramuri ale agriculturii.
………………………..
Din oaia carpatină provin cam toate grupele de rase de oi din Europa Centrala si de Est, din Balcani si din jurul Marii Negre, pana in Georgia. Concret, din oaia scito-dacica au rezultat patru grupe: grupa valaha (Zackel), care nu e altceva decat ţurcana, grupa ruda si carnabat, tigaia si valaha cu coarne in tirbuson sau ratca. Tot din oaia straveche scito-dacica s-a desprins si oaia veche, spaniola, din care provin rasele de oi din tarile nordice si occidentale.
Turcana este oaia din interiorul Carpatilor. Hasdeu spune ca turcana este cuvant vechi dacic, ce insemna “oaie, capra”.
Turcana este o oaie rustica ce are si astazi, dupa cateva mii de ani de evolutie, aceeasi conformatie, aceeasi rezistenta la boli, cat si aceeasi grosime si lungime a firului de lana. Dar si oaia tigaie este veche, ea este prezenta, de pilda, pe monumentul de la Adamclisi, deci ea exista in Dobrogea acum doua mii de ani. In schimb, imbracamintea dacilor de pe Columna lui Traian prezinta ciucuri lungi, care nu pot proveni decat de la turcana. Turcana este oaia de munte, cu lana aspra, care nu se imbiba de apa atunci cand ploua, iar tigaia e subcarpatica si are lana semi-fina.
Fabuloasa poveste a oilor romanesti
Si ratca este veche, insa aria ei de raspandire este restransa, doar in Muntii Banatului. In plus, ea nu rezista la deplasari lungi sau la pendularea sezoniera si din acest motiv este mai putin cunoscuta.
In aromana, aruda inseamna “lana fina”, deci ruda este tot o tigaie. Unii o considera o rasa aparte, altii nu. Este numita ori “ruda romaneasca cu cap negru”, ori “tigaia romaneasca cu cap negru”. Denumirea oficiala este “oaia cu cap negru de Teleorman (carabasa)”.
………………………………
La noi au fost conditiile climatice cele mai propice pentru domesticirea oii. Nordul era inca sub gheturi, calota glaciara cobora pana in Nordul Italiei, acoperea Germania si mare parte din Polonia, ca sa nu vorbesc de tarile nordice. In schimb, in Carpati, au fost conditii foarte bune pentru aparitia pastoritului.
Din acest nucleu carpatin, stramosii nostri s-au extins spre rasarit, pana in teritoriile actualelor tari Rusia si Ucraina – pe tot tarmul nordic al Marii Negre, pana la Marea de Azov. Spre nord, pana in Slovacia si Polonia, adica pana unde le-a permis clima si relieful. Spre vest, in Ungaria, Elvetia, Istria, Italia, cu aria reto-romana, dar poate si cu alte zone, si ramane deschisa discutia cu oaia spaniola. In sud-est, in Serbia, apoi in sud, in actualele Bulgaria, Albania, Grecia si spre sud-est, in Turcia.
Prin aceasta “colonizare” se explica multimea de toponime romanesti din toate zonele mentionate. Asa se explica asemanarile lingvistice greu de explicat altfel, precum si urmele de traditii autentic romanesti. Iata un exemplu: in Bosnia-Hertegovina, pastorii nostri au gasit locuri bune de pastorit, iar cand au venit slavii peste ei, s-au refugiat in munti. Si asa, avem acolo muntele numit Durmitor. Si asa peste tot pe unde au ajuns, au dat nume locurilor. In zonele mai deschise, aceste toponime nu s-au mai pastrat, caci s-au perindat mai multe neamuri. In cele mai greu accesibile, mai ales in munti, ai surpriza sa gasesti in toate aceste tinuturi nume stravechi romanesti.

Exista scenele de pe Columna lui Traian si Monumentul de la Adamclisi, unde apar oi in repetate randuri, dar se poate vedea in unele scene si imbracaminte facuta din lana oilor – un soi de paturi cu ciucurasi, purtate de daci ca mantii. Si astazi, unii ciobani, cand se duc cu oile, isi pun pe umeri o simpla patura aspra. Exista si dovezi arheologice, cum e foarfecele pentru tuns oile, descoperit in cetatea dacica de la Capalna, apoi oasele de oi descoperite intre ofrandele aduse de daci zeilor. Asta se facea in special primavara, cand incepea anul agricol. In concluzie, nu exista nici o indoiala ca oaia ocupa un loc foarte important in viata dacilor.
În trecut carnea se consuma in cantitati mult mai mici decat acum. Baza alimentatiei o constituiau laptele, branza, cerealele, legumele si fructele. Oaia era oricum mai usor de crescut decat vaca si era foarte productiva. La fel si capra. Carne se consuma mai rar, la sarbatori, cu anumite ocazii, si cel mai adesea avea rol ritualic, caci animalul era sacrificat pentru zei. Din pacate, astazi ne-am indepartat de modul de alimentatie sanatos al stramosilor nostri, printr-un consum excesiv de carne.
Nicolae Iorga spunea ca “am cucerit teritoriu cu oile”. Cele mai vechi modalitati de crestere a oilor sunt nomadismul si transhumanta. In cazul nomadismului, pastorii si oile pribegeau toata viata in cautare de pasuni, neavand o asezare stabila, pe cand in cazul transhumantei, pastorii se intorceau iarna sau in anul urmator la asezarile lor. Cum oile se inmulteau repede, era mereu nevoie de pasuni noi, si asa au inceput deplasarile cu turmele, nucleul de plecare constituindu-l Muntii Carpati.
Asa au ajuns ciobanii romani in Alpi! E o explicatie plauzibila, pentru ca asemanarile lingvistice cu aria reto-romana nu se datoreaza doar elementului latin, ci merg mult mai in adancime, la substratul prelatin. De pilda, in dialectul sursilvan din Alpi la miel se spune “tschutta”, iar al nostru “ciuta” e recunoscut ca fiind cuvant dacic. In friulana, la oaia care nu fata i se spune “sterpe”, exact ca in romana, unde “sterp” e cuvant dacic, inrudit cu albanezul “shterpe”, care inseamna acelasi lucru.
Triburile aromanilor care au ajuns in Macedonia greceasca si in Thesalia au adus cu ei rasele vlahiko, thaki (un fel de kivirgic), precum si rasele din grupa ruda (carnabat), sarakatsaniko, care este karakachan-ul saracacenilor si cutovlahilor din sudul Rodopilor, iar in restul Thesaliei, karagouniko, rasa de oi a karagunizilor.
Aromanii erau inconjurati din toate partile de straini si de aceea si-au dezvoltat un puternic spirit de casta, conservator. Si-au protejat si perpetuat cu multa grija traditiile, din tata in fiu. Iata, de pilda, carlibana, care este toiagul pastorului la aromani, are sculptat in capat stindardul dacic. E un lucru extraordinar, ramas din vremea dacilor. Carlibana era un fel de sceptru al sefului familiei.
In unele dialecte italiene exista cuvinte foarte asemanatoare cu cele din “stocul” dacic. De pilda, in graiurile din Valle d’Aniene, la est de Roma, la tap se spune “tzappu”. Ceea ce inseamna ca e posibil ca inainte de venirea triburilor italice in zona sa fi existat legaturi stranse cu Dacia si cu Balcanii. Daca ar fi sa incercam o recapitulare, am putea spune ca in Carpati este nucleul pastoritului european.

Vechimea pastoritului la romani si, am putea spune, primordialitatea lui la romani, caci mai toate neamurile din partea asta a Europei de la daci au invatat pastoritul, se vede si din balada populara Miorita, care nu este atestata decat la romani si aromani.
Nu numai ca nu este atestata in alta parte, dar la noi au fost numarate 930 de variante! Theodor Sperantia afirma in 1914 ca Miorita este un rest din cultul dacic al cabirilor. Cred ca si jocul arhaic “Capra” este la fel de vechi.
Originea conflictului din Miorita pare sa oglindeasca tot aceasta expansiune a pastoritului. Este stiut ca intre pastori se iscau frecvent conflicte din pricina pasunilor. Toti erau in cautare de pasuni bune, pentru a avea oi mai mandre si mai “ortomane”. Da, Miorita contine, pe langa alte multiple semnificatii, si amintirea sau dovada acestui proces de extindere a pastoritului dinspre Carpati spre teritoriile invecinate.

Oaia a reusit, in decursul timpului, sa scape de foamete atatia si atatia oameni, iar pastoritul este atat de adanc inscris in existenta si traditiile noastre, incat putem spune ca este insusi sufletul poporului roman. Fara pastorit, nu mai suntem noi insine. Putem spune intr-un fel ca daca piere pastoria, va “pieri” si Romania.

……………………..

Şi acum, iată ce scrie d-l Gabriel Gheorghe despre SARE :

Sarea si un crampei de istorie

România este spatiul cel mai favorizat de pe glob, atît în ce priveste cantitatea de sare, cît si calitatea sarii si mai ales prezenta unor masive de sare la suprafata solului.
Ca un corolar al fiziologiei umane, viata de tip uman nu a putut aparea decît într-un spatiu cu surse de sodiu la îndemâna. În Europa nu a existat decît un singur astfel de spatiu, cel Carpatic, leaganul civilizatiei europene.
Înca din Neolitic în curtea fiecarui taran exista un bolovan de sare pe care, când se-ntorceau de la câmp, vaca, oaia etc. îl lingeau, luându-si ratia de sodiu pe care le-o cerea organismul. Când plecau în transhumanta cu turmele de oi, la iernatic, ciobanii carpatici duceau cu ei, pe magarusi, cantitati suficiente de sare pentru ei si pentru oi, ca sa le ajunga pîna-n primavara, pîna la revenirea acasa, în Carpati, singura sursa de sare la suprafata în tot spatiul transhumant pericarpatic.
Am retine atentia asupra unui fapt deosebit de important pentru istoria Europei care n-a fost înca mentionat: au existat salase ale pastorilor valahi în spatiul din Nordul Marii Negre, pîna-n Caucaz, în Peninsula Balcanica, pîna la Marea Egee si Marea de Marmara, în Iliria si Panonia, pîna la Marea Adriatica, de unde primavara turmele reveneau în Carpati. În toate spatiile circumcarpatice mentionate mai sus nu exista sare la suprafata, de aceea, la fiecare plecare, în transhumanta, toamna, pastorii luau cu ei sarea trebuincioasa pîna la revenirea în Carpati, în solnita Europei.
Nu exista, si nu era posibila, o transhumanta inversa, din aceste zone adiacente spre Carpati, pentru ca nimic nu putea veni din zone fara sare, unde, înainte de stabilirea unor drumuri ale sarii, pentru aprovizionarea continua cu sare, nici oamenii, nici animalele lor nu puteau dainui.
Oaia a fost domesticita, în Spatiul Carpatic, înca în Mezolitic, cu circa 10 000 ani în urma, de unde s-a raspândit prin astfel de pendulari periodice, la început, neaparat cu samarii doldora de sare carata pe magarusi.
Necesarul minim de sare este stabilit astfel, în lucrarile de specialitate: 1g/zi la copii sub un an, 10 g/zi la cei între 1 si 14 ani, 25 g/zi la adulti, la munca usoara, si 35 g/zi la munca grea, în zona temperata.
Cifrele medii de consum de sare variaza de la tara la tara. În practica rezulta o cantitate medie de cca 7,5 kg/an.persoana.
Pentru animale sînt necesare: 10-30 g/zi de vaca care de lapte (în ultima vreme se prefera furaje sarate), 7-15 g/zi de oaie, 5-10 g/zi porc etc.
În industria alimentara se folosesc: 2-2,5% sare la unt si margarina, 1,75-3,25% la brânzeturi, 1,5-2% la legume conservate, 3-20% la legume murate, 2-6% la mezeluri si carne conservata, 10-30% pentru conservarea pestelui etc.
Din cifrele de mai sus (12) rezulta ca pentru existenta fizica (!) a oricarui grup uman sînt indispensabile mari cantitati de sare..
De asemenea, trebuie retinut ca, pîna la aparitia frigiderelor, mari cantitati de sare erau folosite pentru conservarea alimentelor.
Eminentul antropolog român Dr. Dardu Nicolaescu-Plopsor, într-un interviu (v. “Magazin” nr. 33 din 13 august 1983, p. 7) arata: Sarea a fost dintotdeauna folosita de om în alimentatie. O dovada indirecta a acestei supozitii o constituie, dupa unii oameni de stiinta, faptul ca asezarile omenesti cele mai vechi se regasesc, de regula, pe vai si NUMAI ÎN APROPIEREA IMEDIATA A UNOR MASIVE DE SARE.
Aceasta mentiune a regretatului Dardu Nicolaescu-Plopsor, referitoare la asezarile umane din Carpati, coincide pâna la idetitate cu relatarile lui Herodot (sec. V î.e.n) care, în Cartea IV § CLXXXI – CLXXXV, pomeneste diverse populatii vietuind lânga un deal de sare si un izvor de apa.
În interviul citat, Dardu Plopsor continua: Asemenea constatari au îndemnat o serie de cercetatori sa avanseze ideea ca, în procesul evolutiei hominizilor spre om, consumul de sare ar fi jucat un rol important.
Într-adevar, în aria Culturii Cucuteni (mileniul IV î.e.n), între asezarile neolitice de la Tîrpesti si Tolici, în padurea Toliciului, s-au descoperit cîteva izvoare de apa sarata, cunoscute si folosite înca în Precucuteni III. Descoperiri asemanatoare s-au facut si în alte zone ale Culturii Cucuteni, dar si în Cultura Cris (cca 5000 î.e.n.). Pentru surse a se vedea Revista “Getica”, 1-2/1992, p. 56.
În acest context, nu trebuie sa mire ca cele mai vechi urme materiale (diafize de tibie si de femur apartinînd unui hominid) de acum cca 1 800 000 – 2 000 000 ani au fost descoperite în Spatiul Carpatic, pe malul Lacului Getic, pe teritoriul comunei Bugiulesti, judetul Vâlcea, în punctul numit Valea lui Graunceanu, de catre antropologii români Constantin si Dardu Nicolaescu-Plopsor. Comunicate si atestate la diverse congrese internationale, aceste decoperiri ar putea reprezenta prima statiune australopitecina descoperita pe continentul european, cele mai vechi urme de vietuire umana, din perioada de început a procesului de hominizare, în cea mai timpurie etapa din istoria omenirii, prepaleoliticul.
Viata umana nu a putut aparea decît într-o zona cu sare la îndemâna. Spatiul Carpatic reprezinta un astfel de loc priviligiat natural. Între toate zonele lumii, Spatiul Carpatic se bucura de cea mai mare densitate de resurse de sare: peste 300 masive de sare, de calitate deosebita, usor de exploatat, unele fiind chiar la suprafata solului, sub forma unor munti (dealuri) de sare. În afara acestor peste 300 masive de sare, situate pe ambele versante ale Carpatilor, în Spatiul Românesc se mai gasesc peste 3 000 de izvoare sarate (Dr. I.P. Voitesti, 1920) si numeroase lacuri sarate (Amara, Razelm, Lacul Sarat etc.).
Mama noastra ne-a spus ca, în copilarie, dupa primul razboi mondial, în comuna Pietricica, judetul Bacau, luau, cu galeata, apa sarata, dintr-o slatina, cu care gateau mâncarea.
Începînd din mileniul VI î.e.n. are loc o explozie demografica, iar apoi o înmultire permanenta a populatiei, astfel ca oamenii au trebuit sa se raspîndeasca, sa traiasca si în zone lipsite de zacaminte de sare.
Dependenta de sare fiind fiziologica, naturala, a facut ca aceasta raspîndire a populatiei sa fie conditionata de asigurarea aprovizionarii continui cu sare a populatiilor care roiau din Spatiul matca. Asa s-au dezvoltat stravechile drumuri ale sarii care pleaca din Carpati, radial, în toate directiile: spre sud, spre vest, spre nord, spre est, ca o Roza a vînturilor. De-a lungul acestor drumuri au aparut noi si noi asezari omenesti, din ce în ce mai departate de sursele de sare.
Un astfel de drum pornea de la salina Slanic, trecea prin Bucuresti, unde a si ramas o artera care poarta numele Drumul sarii, traversa Dunarea si ajungea pîna la Bosfor.
Transportul la distante din ce în ce mai mari nu era scutit de dificultati si de pericole, riscuri care trebuiau platite. De aceea, sarea era scumpa, ajungînd în unele momente, în anumite zone, moneda de schimb. Din aceasta situatie s-a nascut expresia a fi (prea) sarat = a fi (prea) scump, referitor la un bun, o marfa. De asemenea, avem expresia daca se varsa sare iese cearta, justificata numai de raritatea si pretul ridicat al sarii în acele timpuri.
Fiind un produs de mare pret, sarea facea parte, în unele zone, dintre produsele care se aduceau ca daruri la altarele diverselor divinitati.
Pe masura îndepartarii oamenilor de sursele naturale de sare ia nastere un comert deosebit de prosper cu sare, ca aliment de stricta necesitate. Rolul sarii în istorie a fost crucial: Venetia s-a dezvoltat, la-nceput, datorita comertului cu sare si a purtat razboaie ca sa nu piarda monopolul comertului cu sare, iar Londra si Hamburgul s-au dezvoltat în legatura cu comertul cu sare.
Dardu Plopsor sustinea ca, la Geti, sarea era considerata ca având însusiri mitico-magice, asa-zisele fructiere dacice nefiind altceva decît recipiente rituale pentru sare.
Asupra însusirilor mitice lucrurile sînt neîndoielnice. J.J. Ehrler (13. p. 46) scrie: Juramîntul (românilor) se depune pe APA, PAINE si SARE (subl. ns.), deoarece se stie ca românul – odata ce a jurat pe acestea – îndura mai degraba tortura si îsi da viata decît sa declare ceva sau sa-si tradeze complicii, asa dupa cum s-a întâmplat în mai multe rânduri. Este vorba de un juramînt sacru!
În Calus, un ritual preistoric atestat numai în România, o datina multimilenara în legatura cu o zeitate zoomorfa (CALUL), în Cercul sacru se depun pentru a fi vrajite de Calus, numai produse – simboluri ale alimentatiei – ale Spatiului Românesc: DROB DE SARE, seminte, dar numai din plante care cresc în Spatiul Carpatic din stravechime: grâu, mei, orz, ovaz, secara, niciodata porumb (Ion Ghinoiu, Calusul, comunicare prezentata la S.C.{. GETICA, la 19 iunie 1993).
Aspectul magic este foarte raspîndit: sarea se foloseste în diferite descântece si în talismane, pentru vindecarea unor boli (14, p. 19, 84, 202, 245, 247, 376, 384, 388, 393).
Ca simboluri ale alimentatiei, ale conditiilor minimale de existenta, la Români, si numai la Români, oaspetii dragi erau si sînt primiti cu pâine si sare, în semn de prietenie si de ospitalitate.
Doua forte ocîrmuiesc lumea: Foamea si Dragostea (Schiller). Foamea era conditia de existenta a insului, dragostea a speciei. Ca specia sa subziste trebuie ca insii care o compun sa-si asigure, în primul rând, existenta individuala. De aceea, alimentatia, simbolurile ei, reprezenta o constanta existentiala care-i jaloneaza insului si, indirect, speciei, viata, de la nastere la mormînt. Nimic nu se facea fara rost în momentele de început ale existentei umanitatii ca si pe tot parcursul evolutiei sale, pîna de curând, la aparitia asa-zisei societati de consum. În antecedentele sale omul a depins de natura si a colaborat cu ea, într-un proces, el însusi, natural. Viata nu era usoara, iar omul era format si pregatit pentru lupta zilnica a vietii. De aici totul, în existenta sa, decurgea si se înfaptuia sub imperiul necesitatii, moasa oricarui act constient din lunga istorie a umanitatii.
Când, azi, constatam ca numeroase popoare europene, ne referim la cele care ne-au lasat mentiuni în acest sens, îsi revendica originea Carpatica (spanioli, francezi, englezi, danezi, scandinavi), iar pentru altele, daca nu gasim aratari ale lor, directe, ne vorbesc documentele de diverse feluri, tot scenariul de desfasurare al acestei evolutii îsi are temeiul în conditiile mai usoare, mai favorabile pentru viata oferite, în mod natural, de Spatiul Carpatic, una din acestea fiind aceea ca a reprezentat, milenii în sir, solnita Europei.
…………………………………………………….

Domnilor „istorici ai lui peşte”, înainte de a scrie Istoria Neamului pe bază de „documentele altora”, căutaţi să cunoaşteţi poporul din care proveniţi… dacă proveniţi !?!?

Continuitatea traco-geto-dacă în spaţiul carpato-dunăreano-pontic (7) -Coiful de aur de la Coţofeneşti-

Coiful de aur de la Coţofeneşti

Astăzi o să aprofundez chestiunea acestui coif, pe care am abordat-o încă de acum doi ani, deoarece ridică foarte multe întrebări şi deoarece aduce importante confirmări în legătură cu „ignorarea adevărului istoric de către istoriografia naţională”.

Aici este o dovadă că am adus informaţii preţioase despre acest coif, încă din februarie 2011 :

Istorici frustraţi ! from Miscare Virtuala Dacia on Vimeo.

Revenirea la acest subiect, se datorează atacurilor celor de la Revista HISTERIA… pardon HISTORIA, asupra unui filmuleţ apărut pe youtube intitulat „Dacii – Adevăruri tulburătoare”, realizat de jurnalistul Daniel Roxin, în care diverse personalităţi pasionate de trecutul nostru traco-geto-dac, expun concepţii catalogate de „istoricii lui peşte” drept „manifestări fascistoide şi naţional-comuniste”.
Apropos de aceste acuzaţii, am atras atenţia că nouă, celor de la „Mişcarea Dacia”, ni se ridică părul pe spinare numai la cuvântul LEGIUNE, darămite la ideologia acesteia !!! … ca dovadă, iată un site al „naţionaliştilor autonomi din Timişoara”, care numai „dacomaniaci” nu sunt, „lingând blidele” HISTERIEI… pardon HISTORIEI, demonstrând că „fascistoizii” sunt în tabăra lui „Pisso&co”, ci nu la noi !  http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Flupta-ns.blogspot.ro%2F2012%2F05%2Fdezastrul-de-la-cetatile-dacilor-din.html&h=4AQEWoqh0AQHeNBGleYChsPPs_PGrIlIFcIV3IVoNVwn4bA
Cât despre „naţionalismul comunistoid”, afirm cu tărie că dacă a existat o „intenţie manipulatoare” în acele vremuri, nu înseamnă că nu mai putem aborda subiectul în continuare !
Nu o să intru în detalii în ceea ce priveşte filmul, ci o să mă axez pe „chestiunea Coifului de aur de la Coţofeneşti”, pentru a demonstra că şi alţii, în afara „istoricilor cu patalama”, pot să contribuie la „cercetarea Istoriei Neamului”, ba chiar aducând în discuţie chestiuni de o mare RELEVANŢĂ ŞTIINŢIFICĂ, care pot fi apoi aprofundate în „ambient de competenţă”.

„Descoperirea” mea, constă în aceea de a fi identificat pe partea dreaptă a coifului, o reprezentare a SIMBOLISTICII MITRAICE ce se cheamă (cel puţin aici în Italia, în româneşte negăsind documentaţie) … TAUROCTONIA (uciderea taurului sacru), deşi eu nu exclud, ca de fapt să se trateze de… BERBECTONIE (dacă se poate zice aşa).
Iată că se deschide deja un subiect de aprofundare ştiinţifică, TAURUL şi BERBECUL fiind două constelaţii ce au o „succesiune pe cer” neindiferentă, luată în consideraţie de analiştii simbologiei mitraice. Părerea mea „la prima vedere”, este că TAURUL nu este reprezentativ la noi, pe când BERBECUL… da !  Apoi las la latitudinea astrologilor/astronomilor considerarea altor interpretări temporale, simbolistice şi celeste (notaţi că nu sunt „condescendent” şi cer intervenţia altora decât istoricilor, deoarece ei nu sunt … competenţi !).  Cert este că simbolistica mitraică este o simbolistică solară şi celestă !!!
„Adevărul istoric” pe care-l promovează istoricii cu patalama este că „Mitraismul a fost adus în Dacia de romani după 106 d.C.” (ietete că şi pe ăsta l-ar fi adus romanii !?).
Ce mai ştim, este că împăraţii traco-geto-daci ai Imperiului Roman, au fost adepţii acestui cult (vezi Galeriu, Constantin şi ceilalţi) şi nu mai revin asupra celor ce deja am prezentat anterior.
Mai ştim că MITRAISMUL a fost îmbrăţişat mai ales de către MILITARI şi că s-a practicat mulţi ani în Roma în sălaşuri subterane, cu anumite caracteristici constructive pe care nu le voi detalia acum, deşi intrigante. Biserica din DENSUS este după părerea mea (şi nu numai) un templu mitraic şi probabil că Densuşianu pricepuse asta, deoarece „se leagă la concepţia sa” despre „sensul migraţiei popoarelor şi deci şi a spiritualităţii”. Se poate întreba cineva ce era „scris” pe ALTAR înainte de a fi şters ??? … răspunsul se găseşte fără îndoială la Vatican, care a dat edictul.
Mai ştim că şi azi ZOROASTRISMUL (derivat din MITRAISM) este practicat, având ca „principii” :

1. Egalitatea: Drepturi egale, indiferent de rasă sau religie.
2. Respect față de toate formele de viață.
3. Condamnarea asupririi ființei umane, actele de cruzime și sacrificiile de animale.
4. Ecologia: Natura ocupă un loc central în zoroastrism și multe sărbători sunt celebrate în natură: ziua anului nou este prima zi a primăverii, sărbătoarea apei în vară, sărbătoarea toamnei la sfârșitul anotimpului și sărbătoarea focului la jumătatea iernii.
5. Muncă grea și caritate.
6. Fidelitate familiei, comunității și tarii.

Alte elemente caracteristice :

Simbolul focului: Energia creatorului este reprezentă în zoroastrism prin foc și soare, elemente trainice, radiante, pure și care susțin viața. Zoroastriști în mod normal se roagă în fața focului sau a unei surse de lumină. Nu se adorează focul, ci este simbolul divinității.

Se observă dintr-o privire asemănarea cu … ZAMOLXIANISMUL !!!

De asemenea, precizez că MITRAISMUL este considerat de mulţi istorici ai religiilor ca „precursor al Creştinismului”, având foarte multe „elemente în comun” asupra cărora nu o să detaliez, pentru a nu răni „convingeri ale altora”.
Învățăturile lui Zoroastru au lăsat urmă în cele trei mari religii: iudaismul, creștinism și prin aceste două, a fost influențat și islamul.
Exemplu de aceste urme sunt: îngerii, arhanghelii etc, la fel ca și personificarea răului ca șarpe sau întuneric și Dumnezeu ca lumină.
Unele studii (Boyce, 1987; Black and Rowley, 1987; Duchesne-Guillemin, 1988) cred că un mare număr de elemente de eshatologie, angeologie și demonologie a iudaismului, cu influență mare în creștinism, au originea în zoroastrism și au fost transferate iudaismului în timpul captivității babiloniene și erei persane.
Înainte de secolul XI d.C., zoroastrismul ajunsese în nordul Chinei pe Drumul mătăsii, având statut oficial în unele zone din China. Ruine de temple zoroastristas au fost găsite în Kaifeng și Zhenjiang, și potrivit unor aprecieri, au existat până în anul 1130. În orice caz, influența zoroastrismului se poate aprecia în budism, în special în simbolul luminii.

Iată cum se „încrucişează” marile religii ale omenirii !!!

Ca să revenim la „oile noastre”, păi dacă MITRAISMUL a fost adus în DACIA de către romani, cum se explică atunci prezenţa unui SIMBOL MITRAIC pe un coif de aur traco-geto-dac din sec. al V-lea î.C. ???
Să nu aud pe cineva că l-a pierdut vreun persan prin Prahova, că îi spun că tipologia acestui coif este EXCLUSIV TRACO-GETO-DACICĂ, existând multe alte coifuri cu aceleaşi caracteristici, descoperite în diverse locuri din … DACIA nord şi sud-dunăreană !!!
Cert este că dacă o civilizaţie adoptă „convingeri religioase” ale altei civilizaţii, aceasta din urmă ori este SUPERIOARĂ, ori este ANTERIOARĂ, ori… ambele !!!
Ceea ce ne interesează pe noi să subliniem, este că CIVILIZAŢIA TRACO-GETO-DACĂ este ANTERIOARĂ celei romane, dacă nu şi SUPERIOARĂ !!!
SUPERIORITATEA derivă din PRINCIPIILE propăvăduite de MITRAISM/ZOROASTRISM (expuse mai sus), care sunt foarte asemănătoare cu principiile … „Mişcării Dacia” !!!
Lărgind prin LOGICĂ „aria consideraţiilor”, putem afirma că şi LIMBA precum şi FONDUL GENETIC al poporului traco-geto-daco-român, sunt ANTERIOARE şi SUPERIOARE, celor ale poporului  roman !  Rămâne de stabilit în continuare PRIMORDIALITATEA între civilizaţiile SUMERIENE şi cele DANUBIENE, dar asta „data viitoare” când vom vorbi despre … DOMESTICIREA CAPRINELOR, „Prima Mare Revoluţie Socio-Economică” a civilizaţiei actuale !
De asemenea voi reveni pe temele „primordialităţii civilizaţiei rurale/tribale asupra celei orăşeneşti/babilonice/globalizatoare” şi „analiza caracteristicilor migraţiilor din mileniul întunecat”.
Aceste trei argmente sunt importante pentru a explica „nedumeririle istoricilor lui peşte” în legătură cu PROTOCRONISMUL şi DACISMUL.
Pentru mine devine tot mai evident că DENSUŞIANU nu era un „ramolit” cum este prezentat de „istoricii lui peşte”, ci un mare istoric, cu o mare percepţie a „adevărului istoric”. Ţineţi cont că DENSUŞIANU nu a cunoscut COIFUL de aur de la Coţofeneşti, acesta fiind descoperit în 1926.