Dacia Iluministă

Valeriu Popa – Sfaturi

Am selecţionat mai jos, câteva SFATURI ale celebrului senzitiv Valeriu Popa, care au mare legătură cu Principiile şi Obiectivele „Mişcării Dacia” :  

Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeză boli, cum ar fi boala coronariană (ischemia), hepatita, impotenţa şi frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.

Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el. În măsura în care reuşim să-l iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime în noi înşine şi în cel ce ne-a jignit.

Se cuvine să iertăm nu numai în gând, ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate.
Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume, încât iubirea se va întoarce la tine din belşug.

Cum dăruieşti, aşa primeşti. Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul. Iertându-l, te arăţi superior. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.

Nu căutaţi plată, nici laudă şi nicio răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun, noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica dorinţele omeneşti, cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.

Când eşti mânios, mânia devine stăpâna ta, te acaparează complet. În această stare, vei face lucruri pe care mai târziu le vei regreta.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că prelungiţi durata lor. Când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs., să nu căutaţi milă sau compătimiri.

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe, încercaţi să nu aduceţi sentimentele acasă. Ieşiţi în stradă – cu deosebire în locurile înverzite – şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic.

Mâncatul este un serviciu divin şi ca atare, nu trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă apăsătoare. Cea mai bună măncare, cel mai sănătos meniu natural se transformă în otravă în corpul dvs. dacă atmosfera în care gătiţi şi măncaţi este tensionată.

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.

Dacă un om fură şi înşeală pe alţii o viaţă întreagă, el va fi pedepsit să suporte şi pagubele pe care le-a făcut altora. În concluzie,cel care a făcut bine va recolta binele, iar cel care a făcut un rău va recolta răul.

Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc., sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustare. În această situaţie el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul. Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt. Cu cât suntem mai ataşaţi de „material”, cu atât mai greu suportăm schimbările vremurilor şi suntem mai bolnăvicioşi.

Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă.
Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult. Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.

Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la Sursă şi intrăm în suferinţă.

Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală. Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni, provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul păcătos.

Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur si să intre în armonie cu ea.

Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile rele emise, plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi şi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei, conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.
De aceea, străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu (gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc.), se întoarce la noi, producănd efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia, fără să plătească. De aceea, oricând aveţi gânduri negative despre o persoană, să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel, ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.

Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţii săi, a părinţilor pe copii creează ruperea şi deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave.

Sub nici un motiv să nu spui unui copil: eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost etc. fiindcă aceasta creează în el cusurul ce i se reproşează. Mama care spune copilului: ‘Uite, dacă ai să fii cuminte, dacă ai să înveţi bine, îţi cumpăr cutare lucru’ face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis.

Dacă copilul este ocrotit în permanenţă, el se va deprinde a nu se mai păzi singur şi în acest mod îşi va pregăti primejdii în
viitor. Mamele care se sacrifică până la umilinţă pentru binele copiilor lor sfârşesc într-o mare amărăciune. La fel şi copiii de a căror naştere părinţii nu s-au bucurat, sunt profund nenorociţi, întrucât trăiesc într-un chin spiritual.

Copiii trataţi cu asprime nu devin buni. Ei vor vedea în părinţii lor adevăraţi duşmani, cănd aceştia întrebuinţează continuu pedepse şi ameninţări.

Să mulţumeşti părinţilor pentru ceea ce eşti tu astăzi, iar copiii tăi îţi vor mulţumi pentru ceea ce vor fi ei mâine.
Egoismul şi Cruzimea închid canalele energetice şi omul respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie el este nevoit să ia energia de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protecţie al copiilor săi. Copiii încep să fie bolnavi, pot avea tulburări psihice şi alte probleme.

Egoismul şi interesul personal ne izolează de restul oamenilor şi acest simţ al separării îi face pe oameni insensibili la nevoile altora. Egoiştii au foarte puţini prieteni. Câteva cunoştinţe şi relaţii superficiale le umplu viaţă. Contactele cu ceilalţi sunt limitate. Prin felul de a gândi, se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile voastre puteţi să schimbaţi un egoist, făcându-l generos.

Trufia şi dispreţul faţă de oameni generează lipsa dorinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii.
Ura este o forţă care te leagă de persoana pe care o urăşti. Dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane.

Eugenio Montale (Nobel Literatură 1975) : Ammazzzare il tempo (A omorî timpul)

„A omorî timpul

A omorî timpul, este o problemă din ce în ce mai preocupantă, care se prezintă omului de azi şi de mâine.
Nu mă gândesc la automatizarea, care va reduce tot mai mult orele dedicate muncii. Se prea poate ca atunci când săptămâna de lucru va coborî de la 5 la 4,sau 3 zile, să se limiteze folosirea maşinilor ce înlocuiesc munca omului. Se prea poate ca atunci, să fie inventate noi tipuri de munci inutile, pentru a nu lăsa de izbelişte milioane, sau miliarde de şomeri; dar se va trata tot de o muncă ce va lăsa o mare disponibilitate de timp liber, de ore în care nu se va evita spectrul timpului.
De ce se lucrează ? Desigur pentru a produce lucruri şi servicii utile societăţii omeneşti, dar mai ales, pentru a extinde nevoile omului, deci pentru a reduce la minim orele în care e mai uşor să ni se prezinte atât de urâtul „spectru al timpului”. Multiplicând nevoile inutile, se ţine omul ocupat, chiar şi atunci când el crede de a fi liber.”Petrecerea timpului” în faţa unui televizor, sau urmărirea unei partide de fotbal, nu este „timp liber”, ci un divertisment, sau altfel spus, un mod de a evita pericolosul monstru, de a se îndepărta de el. Nu se poate omorî timpul, fără a-l umple cu diverse preocupări. Şi cum sunt puţini oamenii capabili de a privi conştient în acel gol şi de a-l umple cu Spirit, iată necesitatea de a face ceva, chiar dacă acel ceva, serveşte numai să anestezieze teama ca acel gol să nu ni se repropună.”

Se poate rezuma, că se poate imagina şi o lume cu mult „timp neomorât”, dar sunt puţini aceia ce sunt capabili de a-l umple cu… SPIRIT.
Iată cum conceptul de democraţie, fundamentat pe „omorârea timpului” fără preocupări spirituale, este un FACTOR DE REGRES socio-economic !
Eugenio Montale este fără îndoială un „pesimist”, care justifică astfel „omorârea timpului”, deşi e conştient că este un „element negativ”.
Spre deosebire de el, Mişcarea Dacia este „optimistă” şi militează pentru creearea acestui „timp liber”, pentru ca apoi, să-l dedice… SPIRITULUI.

Este o cale lungă, dar trebuie început de undeva, deoarece altfel, „omorârea timpului” devine „politică de stat” şi Statul actual va face tot ce e posibil în această direcţie, cultivând FUTILUL tocmai în această fază de LIPSĂ DE RESURSE !? 

Acest fenomen este … ABERANT !!!

Cu toate astea, fenomenul nu este nou. Se cunoaşte că în timpul Comunei din Paris, pentru a asigura de lucru tuturor, existau două mari echipe : una de săpători de gropi şi alta de acoperitori de gropi !? … dar în acelaşi mod poate fi interpretat şi orice război „serios” din Istorie ! … tot aşa se explică existenţa a mii de companii telefonice în Era Internetului !… tot aşa se explică de ce se mai vorbeşte încă de ŞOMAJ, când soluţia o avem la îndemână, dând de lucru tuturor şi muncind toţi mai puţin !? … tot aşa se explică poate şi „interzicerea accesului la ENERGIA GRATIS”, sau „interzicerea vindecării unor BOLI” şi multe alte „chestii”, care sumate ar depăşi abundant 75% din activităţile omeneşti !!!

În două cuvinte doamnelor şi domnilor, ĂŞTIA ne ţin ocupaţi, pentru a nu pricepe noi ce FORŢĂ suntem !!!

Se pricepe acum, de ce Mişcarea Dacia nu are „seamăn” în „panarama politică românească” (şi nu numai) ???