Dacia Iluministă

Printre tinerii de azi, se vehiculează ideea greşită că cei cu părul alb azi, ar fi fost nişte „marionete în stare vegetativă” ale unui regim totalitar!?… nimic mai fals! Este adevărat că „generaţia în blugi” a anilor 70 era alcătuită în special din studenţime şi o parte a intelectualităţii, dar şi din alte categorii sociale, deoarece sistemul de învăţământ era mult mai eficient în acele vremuri, iar studiul limbilor străine luase un mare avânt.
Sistemul a înăbuşit azi orice „spirit de frondă” în acele sectoare, excepţiile fiind infime şi asta în ciuda „libertăţii de informaţie” de care beneficiază azi!? Scriu aceste rânduri pentru a stimula tinerii la această INFORMAŢIE ALTERNATIVĂ INTOXICĂRII MEDIATICE ŞI IDEOLOGICE.

Pentru a demonstra că e o idee greşită, o să argumentez cu IDOLUL GENERAŢIEI MELE … JOHN LENNON:

Ca premisă, trebuie spus că altele erau conjuncturile acum 40 de ani şi deci, totul trebuie „citit” prin această prismă.
Faptul că „spiritul revoluţionar” al lui Lennon şi nu numai, nu erau cultivate de regimul comunist, se datorează faptului că atât comunismul, cât şi capitalismul, se încadrează în aceeaşi paradigmă a PUTERII şi a NEBUNILOR CARE O DEŢIN… de fapt Lennon „loveşte” în bloc! Deşi axat în special pe lupta împotriva războiului imperialist din Vietnam, Lennon nu uită să specifice că Revoluţia nu se va face cu portretul lui Mao în mâini!?
Lennon era un adept convins al NON-VIOLENŢEI şi considera că TREZIREA este soluţia, motiv pentru care solicita artiştilor şi intelectualilor o implicare masivă, pentru că aveau VIZIBILITATEA atât de necesară.
Ca o paranteză, astăzi „Mişcarea 5 Stele” are succes, deoarece e „împinsă” de BEPPE GRILLO, un artist cu VIZIBILITATE, în ciuda eforturilor SISTEMULUI de a-l contrasta, aşa cum a procedat şi cu LENNON la vremea sa.
Astfel ne întrebăm UNDE SUNT ARTIŞTII ŞI INTELECTUALII NOŞTRI???
Aşa cum am specificat, autorităţile comuniste „ignorau” activitatea „lennonilor”, deoarece pricepeau mesajul lor, motiv pentru care practicau o CENZURĂ DRASTICĂ.
Astfel, pentru a cunoaşte muzica şi literatura progresistă, se pusese în act o adevărată CONTRABANDĂ. Cărţile circulau pe sub mână până se toceau, iar muzica profita din plin de reproducerea pe bandă magnetică, ce începuse să se difuzeze în masă. Fenomenul nu putea fi stăpânit de regim, dar nici nu avea proporţii de masă, aşa că totul se limita la o supraveghere atentă a păturilor ce accesau aceste surse de informaţie şi cultură alternativă.
Din filmul pe care-l propun în final, vedem îndârjirea SISTEMULUI în a-l contrasta pe LENNON, dar fără a ajunge la ELIMINARE, decât într-un târziu, probabil ca efect secundar al propagandei anti-Lennon. Sistemul s-a limitat în acest caz la urmărire, ascultare, dezinformare, manipulare, discreditare, ignorare, etc., ceea ce demonstrează totuşi o reacţie mai puţin violentă, decât ar fi fost capabile autorităţile comuniste.
Formele de REZISTENŢĂ ale intelectualităţii erau reprimate violent şi deşi nu se mai aminteşte de ele, acestea au existat, cu toată TEROAREA instaurată. Astfel, puţini ştiu azi că BLUGI, expresie a „decăderii capitaliste”, erau obiectul unui „comerţ subteran” imens,  că pletele, pantalonii evazaţi şi minijupa, erau considerate „împrumuturi periculoase” ce erau efectiv tăiate cu foarfecile de către „brigăzile muncitoreşti”, până când studenţimea s-a revoltat inclusiv în şedinţele UASCR, că discotecile studenţeşti şi-au impus „alegerea liberă a repertoriilor”, că studenţimea a reclamat şi obţinut Vacanţa de Paşte, că miliţia nu avea acces în cartierele studenţeşti, ca să nu vorbim de studenţii care au avut ATITUDINE POLITICĂ ANTI-SISTEM şi care, fie că au fost arestaţi, fie că au fost exilaţi (împinşi la emigrare).