Vă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link
Fraţii
Valea Timocului
Exemplu de dăinuire peste secole !!!
Fraţi
Două zile printre vlasi (vlahi) şi sârbi
(2)
După cele două zile petrecute „forţat” pe malul drept al Dunării, am priceput că Decebal a vrut să-mi arate ceva şi că 13 este numărul meu norocos !
Am putut să constat personal prietenia ce leagă românii şi sârbii, ospitalitatea lor deosebită, chiar şi în aceste grele vremuri de Criză, ce au obligat jumătate din locuitorii din Donji-Milanovac, să-şi încerce norocul în alte părţi. Am putut să simt mândria originilor străvechi ale vlasilor (vlahilor) şi forţa cu care îşi apără tradiţiile şi fiinţa naţională. Am simţit în ei o Forţă, care poate în alte comunităţi s-a … diluat.
M-a impresionat calmul cu care trec peste situaţii limită şi „încăpăţânarea” de a-şi atinge scopul.
Am cunoscut persoane care sufereau de boli foarte grave, dar care-şi continuau viaţa fără dramatizări, întocmai strămoşilor noştri daci, imperturbabili în faţa morţii !
Am cunoscut un „juma’ sârb-juma’ rrom”, care deşi neinstruit, juca şah la nivel de Prima Categorie.
Am putut să constat hărnicia fraţilor noştri şi marea lor disponibilitate de a practica orice meserie utilă lor şi celor din jur.
Am descoperit un loc unde încă nu se încuie uşile, nici ziua şi nici noaptea !
Dar cel mai mult mi-a plăcut minimalizarea zeului BAN. Cu insistenţe şi tertipuri am reuşit să-mi plătesc datoriile !Se vede că maiestozitatea munţilor şi a celui mai important fluviu al Europei, reunite în cel mai spectaculos scenariu natural al vechiului continent, influenţează şi caracterele oamenilor.
Se vede că leagănul civilizaţiei colocat în preajma acestui fluviu ce sparge munţii, a lăsat o bună moştenire generaţiilor de până acum şi … sperăm şi pentru cele ce vor veni !
Vlasii (Vlahii) sunt români !
Autorităţile române sunt responsabile de soarta vlasilor (vlahilor) , care sunt români fideli Serbiei !
De ce noi nu putem sta “în rând” cu restul europenilor ???
Văzând şi reportajul PRO-TV, mă simt obligat să fac nişte precizări.
Serbia este o ţară prietenă, iar noi nu avem pretenţii teritoriale.
Actuala situaţie a românilor din Serbia, este rezultatul unei politici (din nou politica !!!) de deznaţionalizare practicată de regimul comunist şi continuată până în ziua de azi, inclusiv de clerul ortodox sârb.
În actualele condiţii, în care Serbia încearcă să se alinieze cerinţelor Comunităţii Europene în vederea aderării, Autorităţile române au obligaţia sfântă de a aduce la normalitate statutul românilor din această ţară prietenă, ce trebuie ajutată să intre acolo unde-i este locul.
Românii au dreptul de a vorbi şi studia limba strămoşilor, de a purta nume româneşti, de a avea biserica lor, rămânând fideli Serbiei, dar cu respectarea drepturilor inalienabile garantate de legile europene !!!
Românii şi sârbii, sunt şi trebuie să rămână mereu prieteni, aşa cum au fost în multe împrejurări de-a lungul Istoriei, pe baza respectului reciproc !
Fraţi
Două zile printre vlasi (vlahi) şi sârbi
(1)
După ultimul din multele mele voiaje în … DACIA, mă aflam pe drumul de întoarcere spre … ROMA, când, în dreptul lui Decebal (pe malul sârbesc al Dunării), la ora 2 din noaptea zilei de sâmbătă 13.02.2010, trecând peste o piatră considerată de mine suficient de mică , am rămas fără pompa de alimentare cu motorină la automobil.
Perplexitatea mea a fost nemăsurată, mai ales că 13 este numărul meu norocos, iar de Decebal … ce să mai vorbim ! Ba mai şi ningea pe ruptelea ! Ba mai aveam şi nevasta şi soacra „on board” !
Ca orice automobilist, am îmbrăcat vesta reflectorizantă, am pus „triunghiul” şi semnalele luminoase, am asigurat familia cu pături, am scos lopata şi lanterna din port-bagaj şi m-am pus pe … aşteptat.
După vreo jumătate de oră ( timp în care zăpada crescuse cu 10 cm.), apare un autobuz, din care coboară şoferul şi un tânăr, care cercetează maşina, constatând că piatra a făcut daune de remediat numai într-un atelier auto. Foarte amabili, se oferă să ducă doamnele la adăpost şi îmi dau numărul de telefon al poliţiei din Donji-Milanovac, asigurându-mă că pe acele meleaguri, toţi vorbesc româneşte. Întradevăr, când am telefonat, mi-a răspuns un poliţist cu care mă puteam înţelege. Foarte amabil, m-a asigurat că va face tot posibilul să gasească pe cineva care să mă remorcheze. Eu mă resemnasem deja că la acea oră din noapte şi în acele condiţii meteo, o să am mult de aşteptat, aşa că am intrat în automobil, mai ales că traficul era … inexistent !
Am simţit un pic de amar în gură, când un SUV cu număr de Bucureşti, m-a depăşit fără atingeri de frână. Nu că aş fi avut vreo „pretenţie”, dar măcar să mă intrebe de … sănătate !? Se vede treaba că era … un urmaş al Romei.
Cănd am revenit cu telefonul la Poliţie, aşa cum mi se recomandase, mare mi-a fost surpriza aflând că o maşină se afla în drum spre noi. Vă imaginaţi bucuria mea văzând acel Citroen. Aveam să aflu ulterior că era un poliţist sârb, sculat din somn de colegul său. Trebuie să remarc priceperea deosebită de care acesta a dat dovadă în a mă instrui şi a parcurge în acele condiţii, cei 20 Km care ne separau de Donji-Milanovac, „agăţaţi” cu un cablu, „printre munţi şi printre văi” şi pe o zăpadă ce cădea în neştire.
Ajunşi la destinaţie, am abandonat propriul mijloc de transport şi am fost conduşi de amabilul poliţist-remorcător, la unicul Hotel din localitate, care din nefericire nu avea camere incălzite, fiind frecventat numai vara. Între timp, colegul din sediu căuta de zor prin telefon un mecanic dispus să facă un control automobilului meu.
Din cele relatate până în prezent, puteţi să vă imaginaţi complexitatea şi gravitatea situaţiei în care ne găseam, mai ales că primul Service pentru automobilul meu se găsea la … 150 Km, iar mecanici pricepuţi şi dotaţi în zonă, pentru automobile mai noi … nu prea se găseau, majoritatea autohtonilor dispunând de automobile vechi, „ţinute în viaţă”, tocmai pentru că nu sunt … tehnologice.
Astfel am ajuns ca după o discuţie între cei doi „îngeri salvatori”, unul dintre ei să ne ofere … ospitalitate acasă la el !!!
Ceea ce trebuie să subliniez, este că în nici un moment nu s-a discutat de … bani !?
Va urma …
