Join Us on FACEBOOKVă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!

Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link




Hyperian History Of The World (14th Century, Part 2)

luglio 11th, 2019 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia

Hyperian History Of The World (14th Century, Part 2)

At the start of the 14th Century, with the might of the Catholic church at its full strength having exterminated the Cathars and brought down the Knights Templar, it may seem as though the Dark Ages had become darker than ever. Yet the resurgence of Gnostic resistance was the prelude to the great rebirth of human brilliance, creativity and philosophy known as the Renaissance. But before that great age began proper, a single great work of human creativity appeared in the world showing beyond doubt that all was not lost. Ancient Greece had given to the world the great poems of Homer and Rome had bestowed upon us Virgil and Ovid, yet after the end of antiquity it seemed as though such literary brilliance would never again grace the world. Until, that is, a new artistic genius appeared in the world, in Italy, the great poet Dante Alighieri, who wrote one of the most magnificent literary creations the world has ever seen, his Divine Comedy.

Catholic philosophy had reached its zenith at the end of the previous century in the work of Thomas Aquinas, and that philosophy/theology was a major influence on Dante, who was a Catholic, yet Dante did something far greater. He created an artistic creation of great imagination which nonetheless remained a work which presented all the knowledge of the world which was available at the time. Like Aquinas, Dante was influenced by Greek philosophy as much as by Catholic theology, and his poem contains references to and characters from both biblical sources and classical mythology. Dante presents the entire cosmology of the universe as it was known at the time. He journeys through the universe as it was understood to be in that age, describing it all in wondrous detail and yet also presenting a spiritual undertaking, a sacred quest from the depths of ignorance and despair to the heights of knowledge and transcendence.

Dante’s description of the universe is ostensibly in complete accordance with catholic dogma, yet it contains so many references to the pre-christian mythology of antiquity that it becomes difficult to see the Divine Comedy as a purely christian work. Dante seems to straddle the border between christianity and classical paganism, between the submission of catholicism and the heretical yearning for knowledge of gnosticism. The comedy is also a perfect union of mythos and logos, as it presents the cosmology and philosophy of the time but told through poetry, rich in symbolism and beauty.

Never before had an artist so wonderfully presented all of the knowledge of their time in a single work of creative majesty. Dante describes the cosmological view of the universe as it was known in his time. He begins his journey by delving deep into the earth under which is located Hell itself. Dante descends lower and lower through the circles of Hell until he reaches Satan himself in the deepest pit at the very centre of the world. Following this, Dante comes through to Mount Purgatory, which rises up away from Hell but on the southern Hemisphere of the earth. At the summit of this mountain is located the Garden of Eden and after this, Dante begins his journey upwards through the crystal spheres of the heavens getting closer and closer to the divine until he reaches the very top, the highest level, the Empyrean where Dante engages in the Beatific vision, the union with the Divine itself.

The poem is split into three major sections, Inferno (Hell), Purgatory and Paradise. Each of these three realms is further divided into nine circles, with a final level each time bringing the total to ten, these final levels being, firstly, the realm of Satan in Hell, secondly, Eden at the peak of Purgatory and finally the Empyrean at the highest level of Paradise. This almost mathematical structure is further reflected in the structure of the poem, with each of the three sections divided into thirty-three Cantos, with the first section, Inferno, also having an introductory Canto bringing the total to one hundred. The poem is therefore a masterpiece of both form and content, perfectly balanced.

Although ostensibly a Christian work, the Divine Comedy can nonetheless be interpreted in an almost gnostic way which is very relevant to Hyperianism. Dante begins his journey in Hell, which is significant. Dante seems to reject the conventional christian idea of a soul being sent either to heaven or hell after death depending on its behaviour whilst on earth. Instead, Dante realises that one can only reach the divine by first traversing through hell and purgatory. This is in accordance with the gnostic idea that hell is where we are now, upon this physical earth and that only by struggling through that realm can we escape it and reach heaven.

Dante’s poem, notable for being written in Dante’s vernacular language of Italian rather than the conventional Latin which was the literary language of the time, represents, in a way, an individual managing to transcend the suppressive nature of the dogmatic Catholic Church. Although Dante does not contradict catholic theology, he nonetheless manages to create a description of reality which rises higher and is far more complete than anything attempted by any ‘official’ sources, whether the work of catholic philosophers such as Aquinas or even the bible itself. Dante manages to rise higher than that, reaching a higher level of transcendence and injecting into the work his own ideas in such a way as to it almost being taken as a new dogma for a new version of his religion, one he has devised for himself.

As such, Dante’s work represents a major breaking away from the iron grasp of repressive religion. By creating a work which presents such a wondrous and complete account of reality embellished by the highest level of literary quality, Dante has taken religion away from the oppressive church and given it back to the individual. Of course the true philosophy of reality is absolutely objective and universal, yet Dante shows us how we can creatively interpret it in our own individual way, thereby liberating us from the oppression of earthly structures which seek to keep us down.

We are all suffering here in hell and we must descend down into its darkest depths if we are to emerge through onto the other side and begin the trials of purgatory which lead onwards and upwards towards paradise and the divine itself. The poem ends, “But now my will and my desire, like wheels revolving with an even motion, were turning with the Love that moves the sun and all the other stars.”

As we say, Ad Astra, to the stars.

IGNAVI

ottobre 22nd, 2018 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia
„- Ignavi
 
La începutul Infernului lui Dante (Canto III), acesta întâlnește un grup de suflete blestemate, un grup care reprezintă majoritatea oamenilor din lumea contemporană. Dante și ghidul său, vechiul poet roman Virgil, trec prin poarta mare a iadului care poartă recele avertisment:
“Lăsați orice speranță, voi ce intrați aici.”
În jurul lor, pot auzi țipetele chinului și suferinței sufletelor celor blestemați. Ei se găsesc într-un peisaj pustiu şi întunecos, vestibul iadului, rezervat oamenilor care sunt respinși atât de rai cât și de iad. Iadul în sine se întinde peste Râul Acheron, iar Charon, este ghidul infernal, însărcinat cu transportul celor blestemați peste râul îngrozitor. (Râul Styx se află mai adânc în cercurile iadului). Dar aici, în „sala de așteptare” a iadului, o mare de suflete este captivă pentru eternitate. Ei nu vor trece niciodată prin poarta iadului și nici nu vor trece vreodată râul. Ei sunt într-o Nicăieri Veșnic.
Acesta este Vestibulul Indiferenţilor, Nesemnificativilor, Neutrilor. Ei sunt numiţi „Ignavi” – sufletele moderate sau fricoase care nu s-au angajat niciodată în nicio Cauză. Ei au refuzat să facă o alegere în viață. Ei erau neutri, blazaţi, cei care au rămas în umbră în timp ce mari Evenimente se produceau. Ei erau prea slabi si patetici pentru a ajunge la o Opinie despre orice.
Ignavi sunt cei care nu lasă urme în lume. Ei sunt la derivă prin viață: necombativi, cu jumătate de inimă, monotoni, trişti și gri. Nu contribuie semnificativ la nimic. Există miliarde de astfel de oameni. Ei nu au fost niciodată cu adevărat vii; ei nu și-au explorat niciodată potențialul și nu au pornirea de a trăi pe deplin viața. Ei sunt Anti-Faustieni. Cei mai mulți oameni din lume sunt de acest tip : Zombi consumerişti și birocraţi a căror sarcină cea mai dificilă în fiecare zi este manipularea unei bucăți de hârtie de colo-colo sau cumpărarea de futilităţi pentru a-i face să se simtă bine cu ei înșiși. Ei nu știu și nici nu le pasă de mari Cauze, de Luptele Eroice și de Campaniile de Schimbare a Lumii. Ei prefera să vadă American Idol.” – Mike Hockney

„The Ignavi
Near the beginning of Dante’s Inferno (Canto III), Dante encounters a vile group of damned souls, a group that represents most of the people in the contemporary world. Dante and his guide, the ancient Roman poet Virgil, pass through the great gate of hell that bears the chilling warning, “Abandon all hope, ye who enter here.” All around them, they can hear the screams of torment and anguish of the souls of the damned. They find themselves in a dark, dismal landscape, the vestibule of hell, reserved for people who are rejected by both heaven and hell. Hell itself lies across the River Acheron, and Charon, the infernal boatman, is charged with ferrying the damned across the dreadful river. (The River Styx lies deeper within the circles of hell.) But here, in the waiting room of hell, a great host is permanently trapped. They will never escape through hell’s gate, and nor will they ever cross the river. They are in an eternal nowhere.
This is the Vestibule of the Indifferent, the Indecisive, the Neutrals. They are called the “Ignavi” – the lukewarm or cowardly souls who never committed themselves to any cause. They refused to make a choice in life. They were apathetic neutrals, those who remained on the sidelines while great events transpired. They were too weak, feeble and pathetic to reach a conclusion about anything.
The Ignavi are those who leave no mark on the world. They drift through life: non-committal, half-hearted, bland, dreary and grey. They make no meaningful contribution. There are billions of such people. They have never been truly alive; they have never explored their potential and have no concept of living life to the full. They are the anti-Faustians. Most people in the world of this type – zombie consumerists and office workers whose most difficult task each day is shuffling a piece of paper from the in-tray to the out-tray, or deciding what meaningless trinket they will purchase to make them feel good about themselves. They neither know nor care about great causes, about heroic struggles and campaigns to change the world. They would rather watch American Idol.”
– Mike Hockney

IGNAVI

luglio 1st, 2018 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia
„Dante îi considera posesori ai celor mai rele suflete dintre toate. Aceștia erau „Ignavi” – cei neutri, leneși, apatici, oportuniști, cei ale căror singure Cauze erau cele proprii, cei care nu făceau vreodată un angajament față de nimic altceva în afara propriului interes.
 
Acești oameni au provocat un şoc în mintea medievală a lui Dante. Ce ar face el în lumea de astăzi, mai ales din SUA și Europa, unde Ignavi sunt acum mai mult sau mai puțin singurele persoane pe care le puteţi întâlni – oameni care s-au ataşat nemilos la lăcomia, egoismul și narcisismul lor … libertarieni, anarhiști, relativiști, subiectiviști, empiriciști, nihiliști, agnostici, capitaliști prădători și alţii asemenea. Oameni care disprețuiesc statul, societatea și guvernul și sunt interesați doar de propriile nevoi și dorințe. Oameni care resping adevărul absolut și obiectiv. Oamenii care cred că fiecare are calea proprie și propriul adevăr și că singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să-ți asculți propria propagandă, propriile opinii și convingeri, interpretările tale proprii, propriile tale experiențe.
 
Aceasta a devenit acum poziția rasei umane care a asigurat ascensiunea irezistibilă a Omului Mediocru, cel mai patetic și individualist tip de persoană care se închină sieşi, care nu are absolut nimic de a da lumii în afară de mediocritate zdrobitoare, minciună și trivialitate. El este exemplul perfect al Efectului Dunning-Kruger. Nietzsche i-a numit pe acești conservatori de sine „Last Men” și i-a considerat produsul final al rasei umane, opusul total al Supermen-ului său.
 
Am intrat acum în Epoca Last Men. Social-Media este mijlocul lor de a-și răspândi peste tot gunoiul plictisitor, distrugând totul despre calitate, merit și excelență. Nu-i mai puteți auzi pe cei cu ceva semnificativ de spus din cauza zgomotului lipsit de sens al mediocrilor.
 
Omenirea este acum la o răscruce de drumuri. Suntem la Endgame. E timpul să alegeți o parte. Dacă doriți să evitați Vestibulul Iadului, trebuie să vă raliați în spatele unui banner și să-i dați totul, să-i dați inima și sufletul.
 
După cum a spus Nietzsche: “Oricine s-a angajat vreodată să construiască un nou Rai, a găsit puterea pentru asta în Iadul său”.
http://www.armageddonconspiracy.co.uk/

ReLigare (7)

dicembre 29th, 2017 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia

Budismul şi Evoluţia

Budiştii au cumpărat literalmente din gâtlejul unui mistic antic, care nu știa nimic despre Matematică, deci nimic despre adevărata Realitate. Și ce spune asta despre ei? Nu sunt cu adevarat persoane raţionale. Sunt emoționali convinşi de povesti prosteşti din cele mai vechi timpuri. Nu au reușit să evolueze. Nu au reușit să acceseze cunoștințele disponibile în lumea de astăzi.
Oricine crede că răspunsurile la Existență se află în lumea antică este un dușman al Cunoașterii. De ce altfel ignoră toate cunoștințele care au ieșit la iveală după vremurile lui Buddha? Unde este matematica acum faţă de cum era in Epoca lui Buddha?
Iluminații se bucură de viziunea lui Pitagora, dar lumea Cunoașterii a evoluat de atunci. Pitagora a fost primul matematician ontologic, dar matematica din zilele lui nu a fost suficient de avansată pentru ca el să cunoască toate răspunsurile. Acum este!
Deci, ce te conduce la IluminareMeditația Transcendentală sau Matematica Transcendentală? Ce ne va permite să construim nave stelare? Cântarea Mantrelor? Mult succes în asta!
Nu medita… Calculează! Dar este prea greu, nu-i așa? Mult mai bine pentru voi e să rămâneți pe Calea Minimei Rezistențe.
Unde sunt toate Premiile Nobel pentru hinduși și budiști? Listează toate marile realizări filozofice, științifice, matematice, de inginerie și realizări tehnologice ale hindușilor și budiștilor în ultimii 400 de ani. Cum a învins o armată britanică mică și a stăpânit India întreagă timp de secole? Ce fac hindușii și budiștii în epoca actuală? Construiesc Podul până la Cer? Nu, budiștii construiesc centre de meditație în junglă (adesea pentru turiștii albi), În timp ce hindușii bogați imită consumerismul occidental fără suflet. Exact ceea ce are nevoie rasa umană mai presus de toate. Meditația este utilă numai dacă scopul său este să gândiți mai rațional și logic, mai matematic. Dar ăsta nu este obiectul budismului!
Budismul – fără Dumnezeu și fără Suflet – este cel mai contradictoriu dintre toate religiile: Ateism-Spiritual.
Budiștii sunt Ignavi. Budiștii spun: „Suntem procese cosmice. Nu avem suflet, niciun Sine Esential, niciun Sine Transcendent. Avem doar un Sine Contingent, Empiric, Temporal, a cărui autonomie este în întregime iluzorie. Dacă nu avem un Suflet, un Sine Esențial, atunci nici Universul nu ar avea, că doar Aș Above, So Below”. Asta înseamnă că budismul se reduce la Materialismul Ştiințific, cu excepția faptului că „materia” în budism este Hilozoică (materia este concepută ca o substanță vie), sau Panpsihică (materia are inerente calități mentale). Cu toate acestea, Universul budist nu poate fi niciodată Conștient, deoarece Conștiența necesită un Sine Mental Etern, Necesar, Esențial și aşa ceva nu există în budism. Ați întâlnit vreodată un budist practicant care nu era un liberal politic corect? Ați întâlnit vreodată un budist radical? Îți poți imagina un Nietzsche budist?

The Driver – Conducătorul:
– Potrivit lui Dante, Dragostea este conducătorul universului. Dumnezeu emană dragostea față de univers și universul se străduiește cât mai bine pentru a-i întoarce dragostea.
– Potrivit Taoismului și Star Wars, Echilibrul conduce universul. Universul este yin și yang, partea luminoasă a Forței și partea întunecată. Ori de câte ori acestea ies din starea de Echilibru, acesta se reinstaurează.
– Potrivit hinduismului și budismului, Karma (Cauza și Efectul etic și moral) conduce universul.
– Conform Ştiinței Clasice, „Cauza și Efectul” este conducătorul universului. Universul este un dispozitiv gigantic, determinist, mergând înainte ca o mare Mașină, conform inevitabilității mecanice.
– Conform Ştiinței Moderne, universul este condus de întâmplare, de șansă și de accident. Este doar o secvenţă de miracole aleatorii. Universul însuși se presupune că a fost născut dintr-un miracol aleator.
– Conform Matematicii Ontologice, Rațiunea conduce Universul. Acesta este un univers bazat pe Principiul Rațiunii/Motivării Suficiente (Principle of Sufficient Reason), exprimat prin mințile matematice monadice, auto-rezolvante, auto-optimizante.
ALEGE!

IGNAVI

ottobre 22nd, 2017 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia


„În Canto III al Infernului, Dante întâlnește un grup de Suflete Blestemate, un grup care reprezintă majoritatea oamenilor din lumea contemporană („majoritatea democratică” n.tr.): IGNAVI  (Leneş, Puturos, Nepăsător, Nehotărât şamd.)
Dante și ghidul său, vechiul poet roman Publius Vergilius Maro, trec prin poarta mare a Iadului care poartă avertismentul înfiorător:

“Renunțaţi la toate speranțele, voi care intrați aici”.
În jurul lor, pot auzi țipetele chinuiţilor și suferința sufletelor celor blestemați. Ei se găsesc într-un peisaj întunecos, vestibulul iadului, rezervat oamenilor care sunt respinși atât din Rai cât și din Iad. Iadul în sine se întinde peste râul Acheron și Charon (Râul Styx se află mai adânc în cercurile iadului). Dar aici, în „sala de așteptare” a Iadului, „oaspeţii” sunt prinşi pentru Eternitate. Ei nu vor scăpa niciodată prin poarta iadului și nici nu vor trece vreodată râul. Ei sunt într-un Nicăieri Veșnic.

Acesta este Vestibul celor Indiferenţi, Necunoscuţi, Neutri. Ei sunt numiţi “Ignavi” – sufletele călduțe sau lașii care nu s-au angajat niciodată în nici o Cauză. Ei au refuzat să facă o alegere în viață. Ei erau Apatici Neutri, cei care au rămas pe margine în timp ce se manifestau mari Evenimentele. Ei erau prea Slabi, Neputincioşi si Patetici pentru a ajunge la o Concluzie despre orice.

Ignavi sunt cei care nu lasă urme în lume. Ei trec prin viață cu jumătate de inimă, blanzi, trişti și gri. Nu contribuie semnificativ la Nimic. Există miliarde de astfel de oameni. Ei nu au fost niciodată cu adevărat vii; ei nu și-au explorat niciodată potențialul și nu au capacitatea de a trăi pe deplin Viața. Cei mai mulți oameni din lume de acest tip – zombies consumatori și birocraţi a căror sarcină cea mai dificilă în fiecare zi este purtarea unei bucăți de hârtie de colo, colo. Ei nu știu și nici nu le pasă de Mari Cauze, de Luptele Eroice și de Campaniile de Schimbare a Lumii. Ei ar prefera în schimb să vadă… American Idol.”
„How to become God – The Illuminati Secret Religion”


QR Code Business Card