Dacia Iluministă

Sorin Olteanu şi … siguranţa de sine

Atrag atenţia că nu sunt un lingvist şi că s-ar putea să greşesc, nefiind eu aşa de sigur de mine cum este d-l Sorin Olteanu, care este desigur un erudit, dar care-şi permite un limbaj „foarte colorat” la adresa altora… chiar prea colorat ! Suntem însă de o vârstă şi o să-mi permit să-i atrag atenţia că uneori „este în greşeală” . Nu o să detaliez un răspuns la http://soltdm.com/tdman/teme.htm , ci o să „punctez” numai câteva aspecte, sigur fiind că un „lingvist adevărat” ar putea spune mai multe.

În primul rând, premiza de la care pleacă „omul de ştiinţă” Sorin Olteanu este :

„Să mai facem o ultimă şi fundamentală observaţie: legile funcţionează într-un singur sens, anume dinspre latină spre română, lucru normal pentru cei care judecă cu bun simţ istoria şi care, în baza nenumăratelor argumente existente, şi-au format convingerea că românii provin din romani şi nu invers.”

OBIECŢIE : …şi dacă totuşi limba română nu derivă din cea latină, legile dumneavoastră rămân valabile, numai că se schimbă … sensul !
Cu toate astea, eu cred mai LOGICĂ „dezvoltarea paralelă” a celor două limbi.
Există „teoria limbii matcă”, emisă de unul ce se cheamă Noam Chomsky şi care este LINGVIST de faimă internaţională.

ÎNTREBAREA 1 : dumneavoastră credeţi că LATINA este „limbă matcă” ?… atunci greaca veche ce este ???
Păi dacă latinii „vin în Istorie” după greci, ba chiar şi după traci (de la care au „luat” pe Eneea „întemeietorul”), cum rămâne cu „limba matcă” ?
Noi „tracomaniacii” susţinem chiar, că şi GRECII „vin de undeva”… o zic ei, referindu-se la … PELASGI !!!
Trageţi concluziile… că doar Noam Chomsky nu o fi un „maniac” !?!?

ÎNTREBAREA 2 : puteţi explica diferenţele între „latina lui Cicero” şi cea a lui Sant’Agostino (400 de ani diferenţă) ?
… pe care o luaţi ca „bază de analiză” în influenţa asupra limbii române ?… nu de altceva, dar sunt cu totul şi cu totul DIFERITE şi desigur „popolanii”… „vulgul”, nu-i cunoştea pe niciunul din ei… ce să mai zicem de „legionarii romani”, care nici măcar romani nu erau şi nici nu aveau jurnale şi radio-televiziuni !?

OBIECŢIE : Susţineţi ROTACISMUL (prima „lege” enunţată de dumneavoastră, sau de alt „om de ştiinţă lingvistică”) ca dovadă a influenţelor „dinspre latină înspre română”, dar „sărăcia fonetică” a latinei în raport cu româna, favorizează „direcţia inversă”. Am putea deci vorbi de LOTACISM !? … se cunoaşte dificultatea chinezilor de a pronunţa pe R, înlocuindu-l cu L. Cum Italia este ţara cu cele mai multe cazuri de DISLEXIE, întrebaţi un medic de ce apare această boală. Vă sugerez alt medic decât Cuejdean… nu de altceva, dar are altă specialitate ! 😀
Discursul poate fi extins şi la FRANCEZI.

ÎNTREBAREA 3 : de ce sarda este considerată „limbă pre-indo-europeană”, iar mie toţi italienii îmi spun că provin de acolo ?
Legat de asta : de ce steagul sarzilor are capete de „negrii”, ca şi cel al corsicanilor, dar şi ca sigiliile valahe şi moldoveneşti ?… ba chiar există şi „steme papale” cu aceste reprezentări (inclusiv a actualului papă) !?
De asemenea limba etruscilor este considerată pre-indo-europeană şi reamintesc în acest context influenţa majoră a acestora asupra latinilor până în sec al III-lea î.C.
Vă spun eu de ce : pentru că „avem particularităţi lingvistice asemănătoare”… LOGIC !!!
Păi atunci şi limba română e pre-indo-europeană, că aşa pricepem de ce suntem „kentum” care scriu „SUTĂ” !!!

OBIECŢIA CEA MAI CEA : susţineţi că ŞCOALĂ, nu provine din latinescul SCOLA (care vine din grecescul SCHOLA/È), deoarece vine din slavonul SKOLA !?!? Asta deoarece altfel nu ar mai fi valabilă… legea dumneavoastră (sau a cui o fi) !?!? Îmi vine în minte profesorul meu de matematică, atunci când „o luam pe ocolite”… îmi spunea : „de ce te scarpini cu mâna stângă la tâmpla dreaptă ?”
Haideţi domnule să fim serioşi, că doar or fi avut daco-românii ăştia şi şcoli… că doar nu i-or fi aşteptat pe slavi ca să le spună cum se chiamă locul ăla unde se studiază !? … sau credeţi că romanii/bizantinii se interesau de toate, numai de copii lor NU !?
Păi slavii de unde au împrumutat cuvântul, dacă nu de la rumunii găsiţi acolo ? … de la greci ? … atunci şi rumunii l-au împrumutat de la greci (σχολείο-scholio) , ci nu de la slavi, că doar grecii aveau şcoli NU ???… atunci de ce Dicţionarele „scriu prostii” ???… şi pe urmă sunt sute de astfel de prostii şi asta deoarece sunt sute de … prostiţi !
Bulgarii şi sârbii încep să vină în Balcani prin sec al VI-lea d.C., iar aromânii Chiril şi Metodiu le „fac” alfabetul în sec al IX-lea.
Bulgarii zic училище la „şcoală”, deci rămân numai serbo-croaţii ca „sursă”.
Hai domnule, că ai dat-o rău în bară !!!

CONCLUZIE
Poate s-a observat că am pus ghilimele la „oamenii de ştiinţe lingvistice” !?
Le aduc la cunoştinţă acestora, că în ŞTIINŢĂ, nu există EXCEPŢII DE LA LEGI !!!… se poate vorbi de excepţii de la REGULI, care au caracter subiectiv, iar când sunt şi „reversibile”, îşi pierd… sensul !!!
Ca şi la „oamenii de ştiinţe istorice”, recomand acestora un pic de bun simţ şi mai puţină „euforie intelectuală punctată de vulgarităţi”, deoarece tot ceea ce ne pot propune, sunt … IPOTEZE… aşa cum fac şi „tracomanii” !
Poate ar trebui să ţineţi cont de opiniile „colegului” ce v-a recomandat (aşa cum declaraţi) :

„Mi-aduc aminte că cineva mi-a dat mai demult o “lucrare” în care afirma că porneşte de la trei “principii”: 1. româna provine din latină (mi-am spus: cam truistic, dar e ok!), 2. basca provine din română (!) şi 3. latina provine din română (!!!)”

Cred că dumneavoastră nu aţi înţeles ce sugera… eu DA !
Continuăm să aşteptăm un lingvist adevărat, care să pună la punct dicţionarele, deoarece „ceea ce găsim pe piaţa lingviştilor” este … de milă… dacă nu … de silă !
Şi să nu se supere cineva, deoarece a acuza de MANII este cu mult mai … de prost gust !

Citate despre daci şi Dacia

CITATE DESPRE DACIA SI DACI

Dio Cassius – “Decebal era foarte priceput in planurile de razboi si iscusit in infaptuirea lor, stiind sa aleaga prilejul de a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Dibaci in a intinde curse, era un bun luptator si se pricepea sa foloseasca izbanda, dar si sa iasa cu bine dintr-o infrangere. Din aceasta pricina mult vreme a fost un dusman de temut pentru romani.”

Iordanes, Getica – “… ce mare placere, ca niste oameni viteji sa se indeletniceasca cu doctrinele filozofice, cand mai aveau putin ragaz de razboaie. Puteai sa-l vezi pe unul cercetand poezia cerului, pe altul proprietatile ierburilor si ale arbustilor, pe acesta studiind cresterea si scaderea lunii, pe celalalt observand eclipsele soarelui si cum, prin rotatia cerului, soarele vrand sa atinga regiunea orientala, este dus inapoi spre regiunea occidentala…”

Dio Chrysostomus, Discursuri – ” Se intampla ca am facut acum o calatorie lunga, drept la Istru si in tara getilor am ajuns la niste oameni intreprinzatori, care nu aveau ragazul sa asculte cuvantari ci erau agitati si tulburati. Acolo, la ei, puteai sa vezi peste tot sabii, platose, lanci, toate locurile fiind pline de cai, arme si oameni inarmati, veneam sa vad oameni luptand, unii pentru stapanire si putere, iar altii pentru libertate si pace”

Strabon, Geografia – “Prin tara lor curge raul Marisosm ce se varsa in Dunare. Ei (romanii) numeau Danubius partea superioara a fluviului si cea dinspre izvoare pana la cataracte. Tinuturile de aici se afla in ceam mai mare parte in stapanirea dacilor. Partea inferioara a fluviului, pana la Pont – de-a lungul careia traiesc getii – ei o numesc Istru. Dacii au aceeasi limba cu getii”.

Inscriptia lui Acornion de la Dionysopolis – “In tineretea sa, pe cand era rege Burebista, cel dintai si cel mai mare dintre regii stapanitori asupra Traciei si obtinand de la acesta stapanirea peste intreg tinutul de dincolo de Potamos si peste imprejurimi, Acornion face foarte multe lucruri bune patriei sale, spunand si dandu-i totdeauna cele mai bune sfaturi si castigand prin vorbele sale bunavointa regelui pentru orasul sau.”

Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii – Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată
(Mihai Eminescu)

“Părinţi din zile vechi-străvechi, smerit plec fruntea-n faţa voastră. E o cinste şi un noroc să vă fie cineva urmaş. Treimea vieţii voastre a fost cumpătarea, seninătatea şi omenia. Prin ele, v-aţi ridicat pe treapta cea mai înaltă a vredniciei omeneşti. (…)
Dintru început, cumpătarea a fost lauda voastră cea mai mare. Când grecii şi romanii se îmbuibau la bachanalii şi saturnalii, pornindu-se pe desfrâu, voi dimpotrivă arătaţi o cinstire deosebită pustnicilor. Eraţi aproape creştini înainte de creştinism. Şi ce lecţie i-aţi dat lui Lisimah, urmaşul lui Alexandru Macedon, când s-a cercat să cotropească ţinutul dinspre gurile Dunării! Fiind biruit şi prins, l-aţi ospătat pe talgere de aur, voi mulţumindu-vă cu străchini de lut şi cu linguri de lemn. Cumpătarea a fost legea cea dintâi a vieţii voastre. Vechimea cuvântului arată vechimea virtuţii, căci nu din sărăcie venea înfrânarea, ci din judecată: nu în cele trupeşti, ci în cele sufleteşti puneaţi voi preţul traiului pe pământ…” S. Mehedinti