„Ce limba vorbeau dacii?”
de Daniel-Dumitru Darie
Ce limba vorbeau dacii? De ce nu se mai stie?…
Pe atunci n-aveau saracii creione si hartie!
Iar vorbele nescrise, precum se stie… zboara,
Argumentand o teza, in sine, prea usoara.
Lingvistii scocotira, cu mare luare-aminte,
Si in final gasira cam… sapte… opt cuvinte
Ce par a face parte din limba veche, traca…
Desi asta se spune, pe mine nu ma-mpaca.
Mereu am o-ntrebare: Cum oare e posibil,
Cu cateva cuvinte, sa fii inteligibil?…
Si cum sa te cunoasca cei ce vorbesc de tine?
De nu te-ar intelege, te-ar mai vorbi de bine?
Istoria nescrisa nu este-ntamplatoare,
Simbolul trac la Roma de la-nceput apare,
Pe Romulus si Remus lupoaica i-a crescut;
Din ei, legenda spune, romanii s-au nascut!
Pe daci ii ocupara urmasii lor romani…
Si i-a-nvatat latina asa, in cativa ani?
Iar dacii invatat-au latina prea usor…
Pe nimeni nu mai mira… Si toti zic: ‘Bravo lor!’
Ca un popor isi pierde treptat din obiceiuri,
Ca isi mai schimba portul… ar fi, cumva, temeiuri…
Dar ca uitat-au limba, vocabularu-ntreg,
E greu sa se admita… eu nu pot sa-nteleg!
Ardealu-a stat sub Unguri atatia ani… o mie,
Chiar asupriti, Romanii, asa precum se stie,
Nu si-au uitat nici graiul, nici obiceiul, portul,
Cum de-n a zecea parte uitat-au Dacii totul?
Cand sub Traian, Romanii, i-au biruit pe Daci,
La Sarmisegetuza n-a trebuit talmaci!
Afirm, si nu am frica, ceva ce totul schimba:
Si Dacii si Romanii vorbeau aceeasi limba!
Acesta-i adevarul? Cum poate fi posibil
Cand Roma ajunsese Imperiu invincibil?
Povestile sunt multe, dar faptu-i dovedit,
Istoria aduce dovezi de neclintit.
‘Naintea erei noastre, cand nu-i nimic précis
La Nord si Sud de Istru, cum Herodot a scris,
Traiau, ducandu-si viata, pe plaiuri Carpatine
Si cultivau pamantul, vanau, cresteau albine,
Vorbeau aceeasi limba, dar altfel se numeau,
Ilirii, Scitii, Getii sau Dacii… Traci erau.
Uniti sub Burebista si-apoi sub Decebal
Ei stavileau barbarii, veniti val dupa val…
Cu secole-nainte cand nu erau regat,
O parte dintre-acestia spre Vest au emigrat
De-a lungul Europei, pe-alocuri s-au oprit
Si-aproape in tot Sudul, treptat s-au stabilit.
Si astfel se explica de ce limba latina
Au inteles-o Dacii… Nu le era straina!
Deci nu cu Roma-ncepe acest maret trecut
Ci mult mai înainte, cand lumea s-a facut!
Si-asa se întelege de ce cu-nversunare,
Cei fara de trecuturi, lovesc la intamplare,
Aici suntem de veacuri un neam fara de moarte,
Si tot aici ramanem si mergem mai departe.
29.11.08
http://3d.editura3d.ro/
Vă rugăm să publicizaţi acest Poet şi această poezie ! … poate se mai trezeşte câte unul pe ici, pe colo !?
