Mişcarea Dacia şi… PLATON
Democraţia, un sistem politic criticat de Platon
„Ce reprezintă Atena pentru filosoful Republicii? Platon condamnă democraţia ateniană fondată pe egalitatea între cetăţeni în participarea guvernării statului, competenţi sau nu în materie de politică sau pe plan juridic. Acesta este reproşul lui Platon sistemului politic ce privilegiază opinia publică în defavoarea cunoaşterii şi înţelepciunii. În democraţie, fiecare este autorizat să-şi exprime opinia asupra modului de funcţionare a statului. Pentru Platon acest fel de a proceda nu face decât să introducă diviziuni în stat atunci când intervin în discuţie probleme capitale pentru guvernare. Mulţimea este nestatornică, schimbătoare în faţa discursului demagogilor. În acest caz, mulţimea este capabilă să judece în bloc şi să condamne la moarte în mod ilegal şi să reabiliteze în acelaşi timp. Platon nu face diferenţă esenţială între oratorul popular şi tiran. Democraţia, în forma sa extremă, conduce la tiranie deoarece poporul doreşte să fie unicul suveran, fiindcă demagogul şi curtizanul sunt la fel. După demagogi, sofiştii joacă un rol esenţial în statul democratic, unde arta de a vorbi este cheia puterii. Pentru Platon, aceştia sunt nonproductivi, se vând celor care oferă mai mult. După ce au devenit maeştri în arta înşelăciunii, ei apără interesele celor care i-au plătit. Sunt semnul consecinţei democratice. Iată ce spune Platon despre ei: În oligarhie, ţinută în dispreţ şi izolată de către magistraturi, ei sunt fără experienţă şi fără forţă, pe când în democraţie, ei comandă aproape exclusiv şi sunt ei cei mai violenţi dintre aceşti lideri care vorbesc şi acţionează; restul, aşezaţi în tribune, murmură şi închid gura în faţa contradictorilor, astfel încât într-un asemenea guvern toate lucrurile, cu excepţia câtorva, trec prin mâna lor (Republica,VIII, 564d-e). Platon afirmă de asemenea ambiguitatea instituţiilor democratice atunci când opune numele realităţii regimului, revelând astfel defectele şi piedicile sistemului. Rolul mulţimii este acela de a da magistratura şi puterea celor mai buni demagogi şi de a aproba deciziile lor.”
Mulţi au rămas perplecşi atunci când am afirmat că „nu cred în DEMOCRAŢIE AŞA CUM E ÎNŢELEASĂ AZI”. Iată că în acest articol, o serie întreagă de IDEI ale „Mişcării Dacia”, se regăsesc în gândirea lui PLATON. Şi nu numai referitor la DEMOCRAŢIE ! Citiţi cu atenţie tot articolul şi veţi descoperi multe „tangenţe” !!!… inclusiv asupra : COMPETENŢEI, PROPRIETĂŢII PRIVATE, SPIRITUALITĂŢII, MATERIALISMULUI, DEMAGOGIEI, POPULISMULUI, etc.
Există în articol o singură omisiune apropos de MITUL CAVERNEI, de unde a dispărut… MANIPULAREA PANOURILOR, element esenţial al „poveştii”, pe care noi l-am tratat pe îndelete cu ceva timp în urmă !
Eu personal, cred că „priza la mase” a Principiilor şi Obiectivelor noastre ar fi enormă, deoarece fiecare om de rând, va descifra imediat ADEVĂRATA SEMNIFICAŢIE a acestora. Până şi basarabenii care se opun REUNIFICĂRII ar putea să-şi schimbe părerea, deoarece acestea le-ar oferi O NOUĂ PERSPECTIVĂ… DE BUN SIMŢ… venită de la fraţii lor, care astfel şi-ar recăpăta DREPTUL LEGITIM LA RESPECT FRĂŢESC!
În concluzie, afirm că e mai bine să-i spui omului „să nu se întindă mai mult decât îi e plapuma”, garantându-i în acelaşi timp „o distribuţie etică a resurselor”, precum şi „transparenţa acestei distribuţii”, ca expresie a primordialităţii INTERESULUI GENERAL.
Principiile şi Obiectivele „Mişcării Dacia”, chiar dacă perfectibile, deja oferă aceste GARANŢII !!!
