Dacia Iluministă

      Urmarind ceea ce se mai intampla prin Romania, am aflat de o initiativa surprinzatoare a consilierei Primului Ministru. Aceasta femeie fermecatoare si fara indoiala foarte bine pregatita, posesoare a unui Curriculum Vitae remarcabil, a avut ideea lansarii unui Concurs de Criza.
     In doua cuvinte, se trateaza de un concurs pentru solutii de iesire din actuala Criza, dotat cu un premiu simbolic, constand intr-o cina cu “ideatoarea” la sediul Guvernului, ca pretext pentru colocvii pe aceasta tema data.
Prima constatare nu poate fi decat pozitiva, desi multi au obiectat, carcotind ca “ei” sunt alesi tocmai pentru a “ne” da aceste solutii. Eu sunt de parerea ca este o initiativa de tot respectul, care demonstreaza cunoasterea gravitatii situatiei si imposibilitatea gasirii acestor solutii in cadrul restrans al Guvernului.
     Demn de remarcat este si aportul exclusiv al d-nei Consilier, in analizarea solutiilor si “dialogul” aproape in timp real cu participantii. Tin sa remarc importanta participare (520 de propuneri si comentarii intr-o saptamana) si calitatea deosebita a unor “candidati“. Bineinteles ca au fost si “mocofani”, pentru ca mama imbecililor este mereu gravida, dar au fost o minoritate si au fost “tratati” cum se cuvine.
     Desi nu sunt de formatie economist, am avut curiozitatea sa citesc si eu toate propunerile (unele “in diagonala”) si tin sa va spun ca mi-a luat ceva timp.
     Dupa prima saptamana, ideea castigatoare a fost “utilizarea somerilor si detinutilor la muncile pentru Comunitate“.
Personal sunt de acord cu o astfel de solutie, mai ales ca in Programul Miscarii Virtuale DAC, este “prinsa” aceiasi initiativa, pentru ca nu mi se pare normal ca o intreaga comunitate sa plateasca intretinerea delincventilor. Cum acestia nu sunt obisnuiti sa munceasca, “spada lui Damocles” a muncii fortate, i-ar determina sa se gandeasca de doua ori, inainte de a incalca Legea. In ceea ce priveste somerii, nu mai este nevoie de comentarii.
     Cand ma refer la “munca fortata“, multi “aparatori ai drepturilor omului“, vor face un salt de pe scaun, dar eu sunt convins ca IN ACEST MOMENT, si noi, cei NORMALI, avem drepturile noastre care trebuiesc respectate!
      Pana aici, s-ar parea ca impartasesc entuziasmul d-nei Consilier, dar trebuie sa neg aceasta eventualitate , iar in urmatoarele postari, voi explica DE CE?

Alla prossima !