Dacia Iluministă

Dunarea la Cazane

Sunt destui aceia care nu stiu, sau “ignora” prezenta unei comunitati de vlahi in Timocul sarbesc, atunci cand parcurg cei 90 Km de strada dealungul Dunarii, spre barajul de la Portile de Fier, unde se afla punctul de frontiera. Pe intregul parcurs, incepand de la Veliko Gradiste pana la hidrocentrala, pitorescul drum, serpuie paralel si “la o aruncatura de bat”, de soseaua de pe malul romanesc. Nu stiu de ce, dar cand trec de Pozarevac si mai ales cand ajung la Dunare, ma simt deja acasa. Poate pentru ca realizez ca sunt deja in Dacia. Nu vreau sa fiu prost inteles, ca as dori schimbarea statutului actual al acelui teritoriu, dar cred ca un interes major fata de fratii nostrii de peste Dunare, trebuie sa manifestam, mai ales ca se pare ca sunt cam discriminati. In timp ce secuii “nostri”, isi permit sa incalce Constitutia, frati de-ai nostri, nu se bucura nici pe departe de aceleasi drepturi. Si nu numai in Serbia ! Se vede ca noi suntem mai “ingaduitori”. Numai sa nu fie interpretata ca o … slabiciune, ca sa nu zic dezinteres pentru cei de acelasi sange si cultura cu noi. Nu prea aud voci pe aceasta chestiune in Comunitatea Europeana, care se pare ca are alte “prioritati” ! Se pare ca Dunarea nu este evaluata ca apa ce “spala” Europa, ci doar o “fognie” (canalizare) sub cerul liber. Imi aduc aminte din perioada studentiei, cum beam apa din Dunare la Galati, pe plaja Cocutza, unde mergeam cu bacul, sa ne petrecem timpul liber dupa … practica in productie ( se mai face oare asa ceva azi?). Singura masura de “prevedere”, era sa afunzi sticla sub nivelul apei, pentru a nu permite accesul … motorinei ! Se vede ca acest fluviu este binecuvantat de Dumnezeu, de vreme ce are capacitatea de a se curata de “mizeriile” din amonte !

Nu este lipsita de semnificatii prezenta in zona Cazanelor a unei efigii imense, sculptata in stanca, reprezentand un DAC si a unei bisericute “aruncata” in Dunare, inspre malul sarbesc, parca “tanjind” dupa enoriasii ei de peste apa.

Desi zona este evident rocioasa, surprinde multitudinea izvoarelor, paraurilor si raurilor care conflueaza in Dunare, obligand strada la multe viaducte. Aceste confluente, ma duc cu gandul la multele miscari virtuale nascute in Romania si care, luate una cate una, nu conteaza nimic, dar daca s-ar uni … ! Ar deveni o DUNARE !!! Nici nu banuiti cat de “puternica” este Dunarea ! Daca te apropi de apa ei, simti o puternica vibratie, semn al unui potential imens!

Mergeti si voi la Dunare !