QR Code Business Card

Join Us on FACEBOOKVă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!

Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link




Despre Continuitatea traco-daco-getă în spaţiul carpato-dunăreano-pontic (1)

Maggio 19th, 2012 No Comments   Posted in Attualità

De trei ani mă tot ciocnesc cu diverşi indivizi pe teme daciste şi asta nu deoarece „îi caut”, ci deoarece mă caută ei pe mine, când citesc numele mişcării. Ba unii se introduc în mişcare ca un adevărat „cal troian” … unii din prostie, alţii din… interes.
„Caii de bătaie” ai denigratorilor dacologiei sunt:

1. „Barbarismul” societăţii traco-geto-dacice.
2. Lipsa atestării limbii traco-geto-dacilor.
3. Lipsa atestării CONTINUITĂŢII (mileniul întunecat), deci negarea „rădăcinii traco-geto-dacice a poporului român”, bătându-se monedă pe „influenţa popoarelor migratoare” asupra formării poporului român şi a limbii române.

În continuare o să mă dedic explicării unui concept care poate explica în mare măsură, nu numai „lipsa atestărilor”, ci şi „felul nostru de a fi… NECIVILIZAŢI”.
Afirm în acest context, că românii de azi sunt urmaşii traco-geto-dacilor, CONTINUITATEA noastră fiind asigurată de „CIVILIZAŢIA DE TIP SĂTESC/TRIBAL”, favorizată de :
1. CADRUL NATURAL specific spaţiului carpato-dunăreano-pontic, caracterizat de : munţi falnici, păduri de nepătruns ce acopereau aproape întreg teritoriul şi ape multe şi bogate cu văi adânci uşor de controlat, ce au format o adevărată CETATE FORTIFICATĂ NATURAL, propice SUPRAVIEŢUIRII/CONTINUITĂŢII.
2. RESURSELE NATURALE de o varietate excepţională, începând cu… SAREA a cărei importanţă puţini o sesizează şi terminând cu terenurile şi apele favorabile oricărei activităţi agricole, silvice, piscicole, pomicole, sau zootehnice.
3. O CONCEPŢIE DE VIAŢĂ moştenită din negura veacurilor, potrivit căreia „omul este parte a Naturii”, ci nu stăpân al acesteia, motiv pentru care singurele legi care guvernau societatea erau LEGILE NATURALE, chemate uneori Legile Belagine, Legile Frumoase, sau Legea Pământului. Aşa se explică „lipsa fricii de moarte” la înaintaşii noştri… ei ştiau că moartea „e ceva natural”! Tot aşa se explică „respingerea futilului”, cu concentrarea pe „supravieţuirea cu mimimul efort” şi pe „libertate”, pentru care se mergea până la „sacrificiul suprem” cu liniştea celui care ştie că tot acolo ajunge, cu atât mai mult, dacă sunt „alterate” aceste două exigenţe. Aşa se explică şi „dezinteresul pentru Material” şi „interesul pentru Spiritual”, precum şi afirmaţia că „dacii erau cei mai viteji şi mai cinstiţi dintre traci”.
4. OCUPAŢIA DE BAZĂ a străbunilor noştri care era… OIERITUL, ce presupune traiul în strânsă legătură cu Mediul Înconjurător, cicluri naturale de transhumanţă, izolare faţă de alte comunităţi şi simplitatea vieţii cotidiene determinată de desele schimbări de ambient. Această activitate este prevalent montană/sub-montană, ceea ce ne determină să considerăm că leagănul poporului român se află în zona montană şi sub-montană, aceea care a asigurat supravieţuirea/continuitatea Naţiei. Şesurile , podişurile şi văile largi au fost „terenuri de penetraţie a intruşilor”, care pe alocuri au reuşit chiar să-i înlăture/asimileze pe autohtoni. În paralel cu oieritul, se lucra lemnul, lutul şi metalele şi se practica o „agricultură de subzistenţă”.

Scurtă trecere în revistă a evoluţiei societăţii în spaţiul carpato-dunăreano-pontic de-a lungul mileniilor

Învitându-vă să ţineţi cont de cele expuse mai sus, o să încerc să-mi exprim opiniile în acestă chestiune.
Nu o să mă afund prea mult în „negura vremurilor” pentru a explora temeiul teoriilor despre „civilizaţiile necunoscute încă”, ci o să pornesc în a prezenta viziunea mea de la momentul COMUNEI PRIMITIVE/GENTILICE.

Marija Gimbutas afirmă pe bună dreptate că în acea perioadă, Matriarhatul caracteriza societatea omenească, aducând ca probe Cultura Cucuteni, care abundează de reprezentări sacre feminine. În aceea perioadă, datorită abundanţei spaţiului vital şi deci şi a resurselor, „cultura războinică” nu apăruse încă, dovada fiind mormintele din care lipseau cu desăvârşire armele. Rolul femeii era justificat de primordialitatea maternităţii, creşterii prolei, conducerii treburilor casnice şi pregătirii hranei, în vreme ce bărbaţii erau mai mult în afara satului/tribului, pentru vânătoare, activităţi agricole, conducerea turmelor, procurarea lemnului şi a altor materiale, etc.
Prima „revoluţie” se produce când acest spaţiu vital se aglomerează datorită creşterii demografice, născându-se „competiţia”. Atunci intră în rol elementul masculin, care treptat se pune în fruntea societăţii.
Tot Marija Gimbutas afirmă că „leagănul civilizaţiei europene” este în bazinul inferior al Dunării şi nordul Mării Negre.
Dar nu trebuie uitat, că mult timp înaintea ei, Nicolae Densuşianu scria acelaşi lucru în „Dacia Preistorică”, pentru ca astăzi o grămadă de nărozi să-l derâdă !?
Tot înaintea Marijei Gimbutas, colectivul de istorici ai Universităţii Cambridge, publica „The Cambridge History of India” (1922), unde se afirma că bazinul Dunării este „leagănul civilizaţiei euro-indiene”.
Să nu-mi spună mie cineva că pustiurile din jurul Tigrului şi Eufratului erau locul ideal pentru deavoltarea unei „civilizaţii primordiale” !?!? Orientul Mijlociu nu are caracteristicile unui „Spaţiu Vital Primordial”, mai ales pentru… CAUCAZICI/ARIENI (o zice şi numele) !
Explicaţia acestei localizări este simplă :
După ultima glaciaţiune, gheţarii din nordul Europei se topesc treptat, clima temperată favorizează supravieţuirea şi deci explozia demografică, mai ales pe văile apelor. Cum Dunărea este „cea mai cea din Europa”, oferind „condiţiile cele mai prielnice”, are loc o explozie demografică ce duce la migrarea treptată a „surplusului”, mai întâi spre Est şi Vest, iar mai apoi spre Nord. Aşa s-ar explica limbile romanice, slave şi germanice. Confirmarea acestei evoluţii este Lepenski-Vir/Schela Cladovei, unde s-au descoperit cele mai vechi urme de civilizaţie umană (mil. 6-7 î.C.).
Aceşti migratori au fost primii care au răsturnat Matriarhatul, deoarece în mişcarea lor au întâlnit alte populaţii, cu care au intrat în „competiţie pentru spaţiu vital”. Locul unde Matriarhatul a rezistat cel mai mult a fost „spaţiul originar”, aşa explicându-se existenţa… Amazoanelor în nordul Mării Negre.
În spaţiul carpato-dunăreano-pontic, putem vorbi deci despre o perpetuare a „non-violenţei” în vremuri când începuse deja „cultura războinică”.
Această „cultură războinică” a determinat apariţia „culturii urbane”, caracterizată de „localităţile fortificate” ca „centre de control” a populaţiei şi teritoriului.
Odată cu apariţia „cetăţii/urbei” se impune „consemnarea relaţiilor inter-umane” şi astfel se trece de la „cultura orală” la … SCRIERE.
O paranteză despre SCRIERE :
La început a fost … GÂNDUL, care pentru a fi împărtăşit, a dat naştere VERBULUI. Pentru „consemnarea Verbului” s-a apelat la SCRIERE.
Dacă facem o „analiză calitativă” a acestor trei noţiuni, observăm că GÂNDUL este cel mai pur şi nu poate fi „echivoc”. VERBUL deja poartă în sine „sămânţa denaturării”, motiv pentru care la mare cinste erau în Grecia antică ORATORII, care „erau meşteri în ale Verbului”. SCRIEREA este cea mai „vulnerabilă denaturării”, devenind în timp „principalul mijloc de manipulare în masă”.
Am citit undeva : „Cuvântul Scris îşi pierde a treia dimensiune (a Verbului), devenind bidimensională”. Nu cumva GÂNDUL are … patru dimensiuni ??? … aş zice chiar aşa ! Imaginaţi-vă în câte feluri se poate exprima VERBAL cuvântul „mama” şi o să pricepeţi că nici semnele de punctuaţie nu sunt suficiente pentru a le „transpune în SCRIS” !!!
Iată deci cum prin SCRIERE, reuşim să „consemnăm”, dar este evident că nu cuprindem toate dimensiunile, dându-se naştere la INTERPRETĂRI DIFERITE în funcţie de… CITITOR !… apoi apar COPIERILE/TRANSCRIERILE care pierd (uneori în totalitate) „mesajul iniţial” … cu sau fără voia „scriitorului” !!!
Iată cum un „handicap” al traco-geto-dacilor (lipsa scrierilor) poate deveni o „formă de puritate”, prin perpetuarea (dictată de împrejurări) a „mesajului iniţial”. Sau poate tocmai de aceea străbunii noştri nu permiteau (?) oricui să scrie (când văd azi ce şi cum scriu unii… le dau dreptate !) !?
Să reţinem deci, că SCRISUL apare în „civilizaţia urbană”, pe când în spaţiul carpato-dunăreano-pontic „se rămâne în urmă”, datorită perpetuării unei „civilizaţii rurale/tribale – ORALE”.

Un alt efect al „migraţiei din spaţiul iniţial”, este „competiţia pentru spaţiu vital” care stimulează dezvoltarea la migranţi a unor noi tehnici de luptă, tipologii constructive, scrieri, etc., producându-se ceea ce se cheamă… PROGRESUL. Bineînţeles că „populaţia din spaţiul originar” rămâne din nou în urmă ! Aşa se face că traco-geto-dacii se vor apăra când vor fi atacaţi, cu COASE ŞI SECERE „adaptate” noii întrebuinţări, pe care le numeau ei FALX şi
SICA, nişte „arme neconvenţionale”, curbe şi cu tăişul spre interior. Dar cine sunt cei ce i-au atacat ? Păi majoritatea (începând cu romanii) erau tot „de-ai lor”, care „au făcut un tur mai mult sau mai puţin larg”, s-au mai amestecat pe ici pe colea cu alţii şi au ajuns din nou de unde au plecat !?… bineînţeles că se întorceau mai „progresaţi”, sau altfel spus „mai civilizaţi” (???). Alţii erau numai nişte sălbatici din stepe şi pustiuri îndepărtate, care hălăduiau după mâncare, neştiind ei să şi-o procure singuri. Norocul traco-geto-dacilor, că trăiau răsfiraţi prin munţi şi văi adânci, la adăpostul unor păduri întunecoase şi feriţi de ape dese şi năvalnice, în aşa fel că „noii veniţi” nu puteau decât să vină în haită, să fure puţinul ce omul nu putea să ducă cu el pe creste, sau în codru şi să plece, deoarece ei nu erau obişnuiţi să producă, ci să fure şi să distrugă, motiv pentru care erau folosiţi ca mercenari de unii sau de alţii, până dispăreau de pe scena Europei, ale căror popoare aşa-zis caucaziene/ariene, nu le puteau uita fărădelegile şi îi hăituiau neîncetat. Astfel, popoare de alte rase, venite din locuri îndepărtate, au dispărut unul după altul după hălăduiri de 100-200 de ani, de parcă nici nu fuseseră „spaima Europei” ! Asta a fost soarta hunilor, vandalilor, pecenegilor, cumanilor, etc. Puţinii care au venit cu „gânduri paşnice” au fost primiţi cu ospitalitate şi… asimilaţi. Alţii au venit în număr mai mare şi s-au aşezat pe la şesuri, sau văi mai largi, s-au fortificat, ba chiar s-au şi aliat cu alţii de aceeaşi teapă, sau s-au supus unor „puteri”, care i-au legitimat, cu condiţia să le poarte interesele.

(va urma)

Donji Milanovac

Agosto 13th, 2010 No Comments   Posted in Attualità

Pentru cei ce nu ştiu, Donji Milanovac este localitatea de baştină a lui Baba Novac, ”mâna dreaptă” a lui Mihai Viteazul, alias ”Dacus Malus” (dacul cel rău … pentru alţii). Poate va veni şi clipa, când se va ridica un monument şi ”acasă”, acestui mare general al Primei Uniri a DACIEI ! Nu de altceva, dar poate fi un frumos mesaj de prietenie şi respect reciproc între sârbi şi români, ţinând cont că acesta avea tată sârb şi mamă româncă.

Donji Milanovac de azi, este un orăşel liniştit, cu mare potenţial turistic (aviz turiştilor şi … investitorilor) :

Pe malul Dunării, ... pe partea ”cealaltă”

Oamenii sunt cordiali şi majoritatea au … aceiaşi ”limbă maternă” cu noi.

La o ”kafă” cu prietenii

Români, vizitaţi şi … investiţi în Timoc !

Lepenski Vir

Agosto 11th, 2010 No Comments   Posted in Attualità

Puţini ştiu ceva despre Şantierul Arheologic din Lepenski Vir, situat în Parcul Naţional DJERDAP, în plin Timoc sârbesc.

Demnă de respect este grija autorităţilor sîrbeşti, pentru punerea în valoare a descoperirilor arheologice, care demonstrează rădăcina dunăreană a indo-europeismului.  În acest scop, se lucrează intens la acoperirea zonei arheologice şi la amenajarea Muzeului aferent :

Lucrările de acoperire a zonei arheologice de la Lepenski Vir

Recomand călduros tuturor prietenilor, mai mult sau mai puţin … daci, să viziteze această zonă a Timocului sîrbesc, unde, în afară de a putea vorbi în ”limba mamă” cu localnicii, vor putea gusta din plăcerile unei Naturi incontaminate, a unei ospitalităţi frăţeşti, a unei bucătării tradiţionale, totul la preţuri ”de vis”.  De exemplu, un sejur all-included la un Parc Ecologic din apropiere de Lepenski Vir şi Donji Milanovac, costă 20 Euro (deocamdată) !!!  Imaginile următoare sper să vă … surprindă :

Măreţia Dunării, îmbinată la maiestozitatea munţilor Timocului

La adăpostul unui chioşc, într-o minunată livadă, alături de o colecţie interesantă de opere de sculptură cu un autor inedit :Natura

Dar cel mai mult mi-a plăcut această ”operă” :

Cred că nu mai este cazul să explic ... de ce îmi place !

Pentru … ”curioşi”, voi încărca în curând material video din această zonă, pe canalul youtube al ”Mişcării Virtuale DACIA”

To be continued.

Eminescu

Ottobre 29th, 2009 1 Comment   Posted in Eminescu

Scrisoarea a III-a (fragment)

………………………………………………………………………………..

De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rînd, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vreodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oşti.
După vremuri, mulţi veniră, începînd cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu al lui Istaspe;
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pămînt şi apă —
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimînt,
Cum veniră, se făcură toţi o apă şi-un pămînt.
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvîrtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?…
Ce-i mîna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier,
A credinţii biruinţă căta orice cavaler.
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!
………………………………………………………………………….

Impresii din DACIA (2)

Settembre 8th, 2009 No Comments   Posted in Attualità

Dunarea la Cazane

Sunt destui aceia care nu stiu, sau “ignora” prezenta unei comunitati de vlahi in Timocul sarbesc, atunci cand parcurg cei 90 Km de strada dealungul Dunarii, spre barajul de la Portile de Fier, unde se afla punctul de frontiera. Pe intregul parcurs, incepand de la Veliko Gradiste pana la hidrocentrala, pitorescul drum, serpuie paralel si “la o aruncatura de bat”, de soseaua de pe malul romanesc. Nu stiu de ce, dar cand trec de Pozarevac si mai ales cand ajung la Dunare, ma simt deja acasa. Poate pentru ca realizez ca sunt deja in Dacia. Nu vreau sa fiu prost inteles, ca as dori schimbarea statutului actual al acelui teritoriu, dar cred ca un interes major fata de fratii nostrii de peste Dunare, trebuie sa manifestam, mai ales ca se pare ca sunt cam discriminati. In timp ce secuii “nostri”, isi permit sa incalce Constitutia, frati de-ai nostri, nu se bucura nici pe departe de aceleasi drepturi. Si nu numai in Serbia ! Se vede ca noi suntem mai “ingaduitori”. Numai sa nu fie interpretata ca o … slabiciune, ca sa nu zic dezinteres pentru cei de acelasi sange si cultura cu noi. Nu prea aud voci pe aceasta chestiune in Comunitatea Europeana, care se pare ca are alte “prioritati” ! Se pare ca Dunarea nu este evaluata ca apa ce “spala” Europa, ci doar o “fognie” (canalizare) sub cerul liber. Imi aduc aminte din perioada studentiei, cum beam apa din Dunare la Galati, pe plaja Cocutza, unde mergeam cu bacul, sa ne petrecem timpul liber dupa … practica in productie ( se mai face oare asa ceva azi?). Singura masura de “prevedere”, era sa afunzi sticla sub nivelul apei, pentru a nu permite accesul … motorinei ! Se vede ca acest fluviu este binecuvantat de Dumnezeu, de vreme ce are capacitatea de a se curata de “mizeriile” din amonte !

Nu este lipsita de semnificatii prezenta in zona Cazanelor a unei efigii imense, sculptata in stanca, reprezentand un DAC si a unei bisericute “aruncata” in Dunare, inspre malul sarbesc, parca “tanjind” dupa enoriasii ei de peste apa.

Desi zona este evident rocioasa, surprinde multitudinea izvoarelor, paraurilor si raurilor care conflueaza in Dunare, obligand strada la multe viaducte. Aceste confluente, ma duc cu gandul la multele miscari virtuale nascute in Romania si care, luate una cate una, nu conteaza nimic, dar daca s-ar uni … ! Ar deveni o DUNARE !!! Nici nu banuiti cat de “puternica” este Dunarea ! Daca te apropi de apa ei, simti o puternica vibratie, semn al unui potential imens!

Mergeti si voi la Dunare !