Dacia Iluministă

Sociologia (15)

Grecia antică

„Grecia Antică a dat naștere civilizației occidentale. Cu siguranță, Grecia antică nu a fost depășită niciodată în gloria sa, așa că apare întrebarea imediat – nu ar trebui să încercăm să ne întoarcem la ingredientele care i-au făcut pe greci atât de minunați?

Care au fost caracteristicile care au făcut Grecia antică atât de vibrantă, dinamică și progresivă?

1) Concurența. Întreaga cultură greacă se învârtea în jurul Concurenței. Grecii erau obsedați de ea, urmărind excelența, realizarea, gloria, victoria (supravegheată de Nike, zeița Victoriei).
Aceasta este, de asemenea, baza Meritocrației Iluministe. O Lume fără Concurență și căutare obsesivă pentru glorie nu merge nicăieri. Este degenerată și va fi lăsată deoparte de națiuni mai puternice și mai competitive.

2) Polis – orașul-stat. Grecia nu era o singură țară. A fost împărțită în multe sute de oraşe-stat, fiecare cu propriul sistem politic, cultură, idei, reguli de cetățenie. Cu alte cuvinte, a fost un focar de diferite idei dialectice, de creativitate, de experimentare socială, politică, economică, culturală și militară. Era ca un laborator uriaș unde au fost testate toate abordările posibile ale vieții. Acesta a fost opusul unui stat național actual, stufos, conformist, în care fiecare stradă în fiecare oraș arată exact la fel, pline de magazinele acelorași mari corporații multinaționale. Grecia a fost opusul Proiectului Globalist. Era vorba doar de sărbătoarea Micului și Unicului, mai degrabă decât al Marelui și Şablonului. Un Stat Meritocratic Iluminist va fi de asemenea un Mozaic mare de Comunităţi Autonome, fiecare cu propriul său caracter și moduri de a face lucruri.

3) Cetățenia – Grecii erau determinaţi să fie cetățeni buni. Cei care și-au evitat responsabilitățile civice au fost cunoscuți ca Idioți („idiotes”) și au fost trataţi cu dispreț. A fost privită ca o rușine a fi un Cetățean Pasiv, ci nu unul Activ. În zilele noastre, cetățeanul activ este mai mult sau mai puțin… inexistent.
Libertatea Negativă (care implică cetățeni ce nu vor să aibă nimic de-a face cu Statul) a înlocuit Libertatea Pozitivă (în care cetățenii sunt consacrați Statului). În Statul Meritocratic Iluminist, va exista o întoarcere copleșitoare a Cetățeniei Active și a Libertății Pozitive.

4) Perfecțiunea – Grecii au fost cei mai mari iubitori ai Perfecțiunii. Ei au dorit acest lucru într-un mod în care nimeni nu l-a făcut înainte sau de atunci încoaace. Grecii au fost probabil cei mai frumosi si mai fermecători oameni fiind atat de obsedati de Perfectiunea Fizica.
Filosofii la rândul lor căutau Perfecțiunea Minții și a Sufletului.
Spartanii au căutat să fie războinicii perfecți.
Atenienii doreau să fie democrații perfecți și așa mai departe. Jocurile Olimpice au reunit cele două obsesii grecești pentru Competiție și Perfecțiune, efectuate în fața zeilor pentru a-i satisface și a atrage concurenți din toate orașele-state. Statul Meritocratic Iluminist va avea Jocuri Olimpice pentru tot! Fiecare activitate va avea o versiune proprie a Jocurilor Olimpice, astfel încât să se poată identifica cei mai buni și cei mai merituoşi din toate domeniile.
Statul Meritocratic Iluminist va fi de asemenea angajat să urmărească în cele din urmă Perfecțiunea.

5) Pagânism – Grecii antici au fost total rezistenţi la Monoteismul Evreiesc. Ei s-au regăsit într-o multitudine de zei și zeițe și au fost mult mai toleranți religios.
Statul Meritocratic Iluminist va fi de asemenea… „păgân”. Monoteismul Avraamic va fi ilegal, la fel ca și doctrina pernicioasă a Karmei.

6) Eugenia – S-a estimat că aproximativ 25% dintre copiii greci mureau în primul an de viață. Viața era dură. Bolile erau multe. Numai cei mai rezistenţi supraviețuiau. Având în vedere cât de grea era supraviețuirea chiar și pentru copiii nou-născuți sănătoși, nu se risipea energie sau îngrijorare pentru bebelușii slabi. În lumea modernă, mulți oameni de toate vârstele, de la nou-născuți până la centenari, sunt automat îngrijiți de stat, chiar dacă evident calitatea vieţii lor este aproape de zero și reprezintă o povară uriașă pentru îngrijitorii lor și pentru contribuabili. Din moment ce Sufletele oamenilor nu pot muri, ei se vor Reîncarna într-un Corp nou și vor avea o calitate a vieții mult mai ridicată („Îndârjire Terapeutică”).

Libertatea pozitivă

Grecia antică însemna Cetățenie Activă cîn slujba Statul și Interesului General. Ideea modernă a Libertății Negative – a statului de a lăsa singuri pe cetățenii atomizaţi, egoiști, bazaţi pe propriile mijloace, era de neconceput. Libertarienii Anarcho-Capitaliști ar fi fost uciși în Grecia antică pentru înaltă trădare împotriva Statului. În vechea Sparta, toți copiii de sex masculin erau îndepărtați de la familiile lor la vârsta de șase ani pentru a fi instruiți și educați la academia militară, unde trăiau în cazărmi. Statul avea prioritate absolută, nu Familia. Ideea modernă a Familiei ca centrul vieții ar fi fost ridicol. Statul era cel mai important lucru. Persoanele și Familiile erau perfecționate prin intermediul Statului, nu prin propriile alegeri individuale.
Ataşamentul Greciei antice pentru Orașele-Stat a fost opusul urii faţă de stat, afișată în Lumea de astăzi.”

Philosophia (6)

„Master / Slave

Deci, doi copii sunt lăsați singuri la capetele opuse ale unei mari insule nelocuite. Ei reușesc cumva să supraviețuiască copilăriei și ambii cresc în izolare unul față de celălalt, până la adolescență. În acest moment nici nu pot vorbi, deoarece nu au auzit un Limbaj, nici nu pot gândi într-un mod Conștient și ambii sunt indiscutabili asemenea fiarelor sălbatice.

La un moment dat, ei se întâlnesc. Având creierul uman, fiecare este capabil să recunoască faptul că celălalt este o ființă similară, care trebuie să aibă o experiență subiectivă similară a lumii. Astfel, Conștiența începe să se dezvolte în ei pe măsură ce interacţionează.

Despre Continuitatea traco-daco-getă în spaţiul carpato-dunăreano-pontic (1)

De trei ani mă tot ciocnesc cu diverşi indivizi pe teme daciste şi asta nu deoarece „îi caut”, ci deoarece mă caută ei pe mine, când citesc numele mişcării. Ba unii se introduc în mişcare ca un adevărat „cal troian” … unii din prostie, alţii din… interes.
„Caii de bătaie” ai denigratorilor dacologiei sunt:

1. „Barbarismul” societăţii traco-geto-dacice.
2. Lipsa atestării limbii traco-geto-dacilor.
3. Lipsa atestării CONTINUITĂŢII (mileniul întunecat), deci negarea „rădăcinii traco-geto-dacice a poporului român”, bătându-se monedă pe „influenţa popoarelor migratoare” asupra formării poporului român şi a limbii române.

În continuare o să mă dedic explicării unui concept care poate explica în mare măsură, nu numai „lipsa atestărilor”, ci şi „felul nostru de a fi… NECIVILIZAŢI”.
Afirm în acest context, că românii de azi sunt urmaşii traco-geto-dacilor, CONTINUITATEA noastră fiind asigurată de „CIVILIZAŢIA DE TIP SĂTESC/TRIBAL”, favorizată de :
1. CADRUL NATURAL specific spaţiului carpato-dunăreano-pontic, caracterizat de : munţi falnici, păduri de nepătruns ce acopereau aproape întreg teritoriul şi ape multe şi bogate cu văi adânci uşor de controlat, ce au format o adevărată CETATE FORTIFICATĂ NATURAL, propice SUPRAVIEŢUIRII/CONTINUITĂŢII.
2. RESURSELE NATURALE de o varietate excepţională, începând cu… SAREA a cărei importanţă puţini o sesizează şi terminând cu terenurile şi apele favorabile oricărei activităţi agricole, silvice, piscicole, pomicole, sau zootehnice.
3. O CONCEPŢIE DE VIAŢĂ moştenită din negura veacurilor, potrivit căreia „omul este parte a Naturii”, ci nu stăpân al acesteia, motiv pentru care singurele legi care guvernau societatea erau LEGILE NATURALE, chemate uneori Legile Belagine, Legile Frumoase, sau Legea Pământului. Aşa se explică „lipsa fricii de moarte” la înaintaşii noştri… ei ştiau că moartea „e ceva natural”! Tot aşa se explică „respingerea futilului”, cu concentrarea pe „supravieţuirea cu mimimul efort” şi pe „libertate”, pentru care se mergea până la „sacrificiul suprem” cu liniştea celui care ştie că tot acolo ajunge, cu atât mai mult, dacă sunt „alterate” aceste două exigenţe. Aşa se explică şi „dezinteresul pentru Material” şi „interesul pentru Spiritual”, precum şi afirmaţia că „dacii erau cei mai viteji şi mai cinstiţi dintre traci”.
4. OCUPAŢIA DE BAZĂ a străbunilor noştri care era… OIERITUL, ce presupune traiul în strânsă legătură cu Mediul Înconjurător, cicluri naturale de transhumanţă, izolare faţă de alte comunităţi şi simplitatea vieţii cotidiene determinată de desele schimbări de ambient. Această activitate este prevalent montană/sub-montană, ceea ce ne determină să considerăm că leagănul poporului român se află în zona montană şi sub-montană, aceea care a asigurat supravieţuirea/continuitatea Naţiei. Şesurile , podişurile şi văile largi au fost „terenuri de penetraţie a intruşilor”, care pe alocuri au reuşit chiar să-i înlăture/asimileze pe autohtoni. În paralel cu oieritul, se lucra lemnul, lutul şi metalele şi se practica o „agricultură de subzistenţă”.

Scurtă trecere în revistă a evoluţiei societăţii în spaţiul carpato-dunăreano-pontic de-a lungul mileniilor

Învitându-vă să ţineţi cont de cele expuse mai sus, o să încerc să-mi exprim opiniile în acestă chestiune.
Nu o să mă afund prea mult în „negura vremurilor” pentru a explora temeiul teoriilor despre „civilizaţiile necunoscute încă”, ci o să pornesc în a prezenta viziunea mea de la momentul COMUNEI PRIMITIVE/GENTILICE.

Marija Gimbutas afirmă pe bună dreptate că în acea perioadă, Matriarhatul caracteriza societatea omenească, aducând ca probe Cultura Cucuteni, care abundează de reprezentări sacre feminine. În aceea perioadă, datorită abundanţei spaţiului vital şi deci şi a resurselor, „cultura războinică” nu apăruse încă, dovada fiind mormintele din care lipseau cu desăvârşire armele. Rolul femeii era justificat de primordialitatea maternităţii, creşterii prolei, conducerii treburilor casnice şi pregătirii hranei, în vreme ce bărbaţii erau mai mult în afara satului/tribului, pentru vânătoare, activităţi agricole, conducerea turmelor, procurarea lemnului şi a altor materiale, etc.
Prima „revoluţie” se produce când acest spaţiu vital se aglomerează datorită creşterii demografice, născându-se „competiţia”. Atunci intră în rol elementul masculin, care treptat se pune în fruntea societăţii.
Tot Marija Gimbutas afirmă că „leagănul civilizaţiei europene” este în bazinul inferior al Dunării şi nordul Mării Negre.
Dar nu trebuie uitat, că mult timp înaintea ei, Nicolae Densuşianu scria acelaşi lucru în „Dacia Preistorică”, pentru ca astăzi o grămadă de nărozi să-l derâdă !?
Tot înaintea Marijei Gimbutas, colectivul de istorici ai Universităţii Cambridge, publica „The Cambridge History of India” (1922), unde se afirma că bazinul Dunării este „leagănul civilizaţiei euro-indiene”.
Să nu-mi spună mie cineva că pustiurile din jurul Tigrului şi Eufratului erau locul ideal pentru deavoltarea unei „civilizaţii primordiale” !?!? Orientul Mijlociu nu are caracteristicile unui „Spaţiu Vital Primordial”, mai ales pentru… CAUCAZICI/ARIENI (o zice şi numele) !
Explicaţia acestei localizări este simplă :
După ultima glaciaţiune, gheţarii din nordul Europei se topesc treptat, clima temperată favorizează supravieţuirea şi deci explozia demografică, mai ales pe văile apelor. Cum Dunărea este „cea mai cea din Europa”, oferind „condiţiile cele mai prielnice”, are loc o explozie demografică ce duce la migrarea treptată a „surplusului”, mai întâi spre Est şi Vest, iar mai apoi spre Nord. Aşa s-ar explica limbile romanice, slave şi germanice. Confirmarea acestei evoluţii este Lepenski-Vir/Schela Cladovei, unde s-au descoperit cele mai vechi urme de civilizaţie umană (mil. 6-7 î.C.).
Aceşti migratori au fost primii care au răsturnat Matriarhatul, deoarece în mişcarea lor au întâlnit alte populaţii, cu care au intrat în „competiţie pentru spaţiu vital”. Locul unde Matriarhatul a rezistat cel mai mult a fost „spaţiul originar”, aşa explicându-se existenţa… Amazoanelor în nordul Mării Negre.
În spaţiul carpato-dunăreano-pontic, putem vorbi deci despre o perpetuare a „non-violenţei” în vremuri când începuse deja „cultura războinică”.
Această „cultură războinică” a determinat apariţia „culturii urbane”, caracterizată de „localităţile fortificate” ca „centre de control” a populaţiei şi teritoriului.
Odată cu apariţia „cetăţii/urbei” se impune „consemnarea relaţiilor inter-umane” şi astfel se trece de la „cultura orală” la … SCRIERE.
O paranteză despre SCRIERE :
La început a fost … GÂNDUL, care pentru a fi împărtăşit, a dat naştere VERBULUI. Pentru „consemnarea Verbului” s-a apelat la SCRIERE.
Dacă facem o „analiză calitativă” a acestor trei noţiuni, observăm că GÂNDUL este cel mai pur şi nu poate fi „echivoc”. VERBUL deja poartă în sine „sămânţa denaturării”, motiv pentru care la mare cinste erau în Grecia antică ORATORII, care „erau meşteri în ale Verbului”. SCRIEREA este cea mai „vulnerabilă denaturării”, devenind în timp „principalul mijloc de manipulare în masă”.
Am citit undeva : „Cuvântul Scris îşi pierde a treia dimensiune (a Verbului), devenind bidimensională”. Nu cumva GÂNDUL are … patru dimensiuni ??? … aş zice chiar aşa ! Imaginaţi-vă în câte feluri se poate exprima VERBAL cuvântul „mama” şi o să pricepeţi că nici semnele de punctuaţie nu sunt suficiente pentru a le „transpune în SCRIS” !!!
Iată deci cum prin SCRIERE, reuşim să „consemnăm”, dar este evident că nu cuprindem toate dimensiunile, dându-se naştere la INTERPRETĂRI DIFERITE în funcţie de… CITITOR !… apoi apar COPIERILE/TRANSCRIERILE care pierd (uneori în totalitate) „mesajul iniţial” … cu sau fără voia „scriitorului” !!!
Iată cum un „handicap” al traco-geto-dacilor (lipsa scrierilor) poate deveni o „formă de puritate”, prin perpetuarea (dictată de împrejurări) a „mesajului iniţial”. Sau poate tocmai de aceea străbunii noştri nu permiteau (?) oricui să scrie (când văd azi ce şi cum scriu unii… le dau dreptate !) !?
Să reţinem deci, că SCRISUL apare în „civilizaţia urbană”, pe când în spaţiul carpato-dunăreano-pontic „se rămâne în urmă”, datorită perpetuării unei „civilizaţii rurale/tribale – ORALE”.

Un alt efect al „migraţiei din spaţiul iniţial”, este „competiţia pentru spaţiu vital” care stimulează dezvoltarea la migranţi a unor noi tehnici de luptă, tipologii constructive, scrieri, etc., producându-se ceea ce se cheamă… PROGRESUL. Bineînţeles că „populaţia din spaţiul originar” rămâne din nou în urmă ! Aşa se face că traco-geto-dacii se vor apăra când vor fi atacaţi, cu COASE ŞI SECERE „adaptate” noii întrebuinţări, pe care le numeau ei FALX şi
SICA, nişte „arme neconvenţionale”, curbe şi cu tăişul spre interior. Dar cine sunt cei ce i-au atacat ? Păi majoritatea (începând cu romanii) erau tot „de-ai lor”, care „au făcut un tur mai mult sau mai puţin larg”, s-au mai amestecat pe ici pe colea cu alţii şi au ajuns din nou de unde au plecat !?… bineînţeles că se întorceau mai „progresaţi”, sau altfel spus „mai civilizaţi” (???). Alţii erau numai nişte sălbatici din stepe şi pustiuri îndepărtate, care hălăduiau după mâncare, neştiind ei să şi-o procure singuri. Norocul traco-geto-dacilor, că trăiau răsfiraţi prin munţi şi văi adânci, la adăpostul unor păduri întunecoase şi feriţi de ape dese şi năvalnice, în aşa fel că „noii veniţi” nu puteau decât să vină în haită, să fure puţinul ce omul nu putea să ducă cu el pe creste, sau în codru şi să plece, deoarece ei nu erau obişnuiţi să producă, ci să fure şi să distrugă, motiv pentru care erau folosiţi ca mercenari de unii sau de alţii, până dispăreau de pe scena Europei, ale căror popoare aşa-zis caucaziene/ariene, nu le puteau uita fărădelegile şi îi hăituiau neîncetat. Astfel, popoare de alte rase, venite din locuri îndepărtate, au dispărut unul după altul după hălăduiri de 100-200 de ani, de parcă nici nu fuseseră „spaima Europei” ! Asta a fost soarta hunilor, vandalilor, pecenegilor, cumanilor, etc. Puţinii care au venit cu „gânduri paşnice” au fost primiţi cu ospitalitate şi… asimilaţi. Alţii au venit în număr mai mare şi s-au aşezat pe la şesuri, sau văi mai largi, s-au fortificat, ba chiar s-au şi aliat cu alţii de aceeaşi teapă, sau s-au supus unor „puteri”, care i-au legitimat, cu condiţia să le poarte interesele.

(va urma)