Mathematicos (6)
Cuvinte și Numere
„Adevărul refuză cuvintele create de om pentru a-l descrie. Rezultatul Cuvintelor este Mytos… Credință, Opinie, Interpretare… concepte omenești ale Realității.
Antidotul este Logos. Dacă Mythos este Cuvântul, Logosul este Numarul. Ne apropiem cu atât mai mult de Adevăr, cu atât mai mult cu cât folosim Numerele Ontologice pentru a-l descrie. Singularitățile zero / infinit nu pot fi ignorate în niciun sistem Logos.
Textele Religioase sunt false deoarece nu folosesc Matematica (Numerele). Știința e poziţionată mai bine decât Religia pentru că o face, dar o face incomplet, nefolosind TOATE Numerele, alunecând în filosofia greșită (Mythos) a Empirismului și Materialismului.
Matematica Abstractă este inferioară Matematicii Ontologice deoarece, ca şi Ştiința, nu reușește să definească și să utilizeze corect Numerele.
„Lucrarea lui Descartes a fost punctul culminant al unui proces de eliberare a Algebrei de Cuvinte, după cum Geometria greacă a eliberat Construcțiile de Numere. Odată ce a oferit un formalism pentru descrierea relațiilor algebrice, progresul a fost rapid. După patruzeci de ani de la publicarea Geometriei Algebrice a lui Descartes, filosoful german și matematicianul Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646-1716) a creat o Algebră a Infinitului. Aceasta este ceea ce numim „Calculul”, un instrument puternic pentru analiza Creșterii și a Schimbării.
Isaac Newton (1642-1727) a făcut o descoperire echivalentă mai înainte, dar el a extins doar notația lui Descartes, mai degrabă decât să-l depășească, așa că este forma leibniziană de Calcul, cea care predomină astăzi. Astfel, au fost doi filozofi, Descartes și Leibniz [Mike Hockney: Idealist-Rationalişti!], care au creat Notaţiile și Ideile care au format Matematica de atunci. … Procesul de a găsi cât de repede se schimbă Cantitatea se numește Diferențiere. Când Diferenţiem o funcție, obținem rata de Schimbare a acesteia. “– Ziauddin Sardar și Jerry Ravetz”
Mintea și Corpul
Cum se relaţionează Mințile la Corpuri? Dacă Mințile controlează cu adevărat Corpurile (cum se pare că fac), cum se explică? Răspunsul este Transformarea Fourier care permite funcțiilor matematice dintr-un Domeniu de Frecvență în afara Spațiului și Timpului (un domeniu mental) să fie reprezentate ca funcții materiale în spațiu și timp (un domeniu fizic).
Materialismul Ştiințific nu poate ajunge la această concluzie matematică simplă, deoarece neagă existența unui domeniu mental neobservabil, fără dimensiuni, în afara spațiului și timpului.
Transformarea Fourier stă la baza Mecanicii Cuantice și Holografiei. Mai mult sau mai puțin, toate problemele științei ar dispărea dacă oamenii de știință ar accepta realitatea ontologică a Transformărilor Fourier care unește două Domenii Matematice: unul în spațiu și timp (Materie – Corp) și altul în afara spațiului și timpului (Mintea).
Transformarea Fourier este exemplul arhetipal al locului în care matematica se ciocnește cu metoda experimentală a științei, care Ştiință alege să susțină Experimentele în locul Matematicii. Dacă ar inversa această politică, știința ar deveni matematică și toate absurditățile Empirismului ar fi depășite.
Știința este îngrozită de faptul că Realitatea este împărțită în două categorii radical diferite (mintea neobservabilă și materia observabilă), deoarece metoda științifică se adresează numai uneia dintre ele (materie observabilă). Totuși, Transformarea Fourier este un instrument matematic fundamental care demonstrează că nu puteți avea o Realitate care nu se împarte în două domenii inter-conexe, transformabile.
Știința nu a reușit niciodată să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat Transformarea Fourier. Dacă s-ar întâmpla, ar vedea că nu are altă posibilitate decât să accepte Ontologia Dualistă (de fapt Monismul cu dublu aspect) asociată cu Transformarea Fourier – un domeniu observabil (al materiei) și un domeniu neobservabil (mintea), care dă naștere acesteia (materia).
Știința spune că nu există Minți, ci doar Materie, care dă naștere la Minte. Leibniz a spus că există infinite minți matematice care dau naștere la fenomenul materiei. El ar fi invocat Transformarea Fourier pentru a-și explica sistemul, dacă ar fi fost cunoscut în zilele lui. Pentru Leibniz, nu există Substanțe Materiale, doar Fenomene Materiale care derivă din Minţile Matematice (adevăratele Substanțe ale Existenței).
Adevărul
„Ființele umane, prin schimbarea Atitudinilor Interioare ale Minții lor, pot schimba Aspectele Exterioare ale vieții lor” – William James
Lucrul pe care trebuie să-l schimbați mai presus de toate este atitudinea voastră față de Adevăr. Trebuie să vă întrebați ce fel de caracter trebuie să aibă Adevărul și cum putem avea acces la el. Avem oare acces la Adevărul etern prin Sentimentele, Simțurile, Intuițiile noastre, sau prin Rațiunea noastră? Dacă Adevărul nu se referă la Sentimente, este inutil să vă aduceți Sentimentele la căutarea Adevărului. Același lucru este valabil și pentru Simțuri.
Este Adevărul în „Conștiența Golită” (prin Meditaţie în religiile orientale)? Ce inseamnă asta? „Conștienţa Golită” se referă la o stare ipotetică, empirică a Minții. Are o legătură exact Zero cu Adevărul etern, necesar, cognoscibil și inteligibil.
Când îl caută, oamenii caută de regulă altceva decât Adevărul. Ei vor ca lucrurile să le hrănească Simțurile, Sentimentele și Intuițiile și nu au decât dispreț pentru Rațiune (Martin Luther – „Raţiunea e o curvă a Diavolului”). Cu toate acestea, numai Raţiunea este despre Adevărul etern, necesar. 1 + 1 = 2 este cea mai Adevărată declarație pe care ați făcut-o vreodată. Este Adevărat dintotdeauna, chiar şi dinainte de apariţia Omului în Univers, spre deosebire de toate Sentimentele, Senzațiile, Ipotezele, Credințele, Opiniile, Experiențele, Interpretările și Intuițiile Mistice.
„Nu putem niciodată să știm totul. … Nu poți ajunge până la sfârșitul Înțelegerii, dar puteți înțelege întotdeauna mai mult. “- Tara Shears
Din contră, cu siguranță putem cunoaște toate lucrurile și înțelege totul… Matematic.
Numai Matematica poate fi înțeleasă pe deplin și definitiv și, dacă Realitatea este matematică (așa cum este și cum trebuie să fie), atunci Realitatea însăși poate fi înțeleasă pe deplin și definitiv.”
