Dacia Iluministă

Psihocosmos (22)

Ferestrele Sufletului

„Ochii sunt fereastra pentru sufletul tau” – William Shakespeare

Dacă Fotonii sunt Gânduri în sine, atunci când „vedem” (treaz), vedem de fapt Gândurile Universului, Gândurile Colectivului Monadic.

Când visăm, nu vedem Gândurile Colectivului Monadic, ci Gândurile NeConștientului nostru.

Simțurile noastre sunt pur și simplu modalități de a detecta Gânduri Externe Conștienței noastre: acelea ale Minții noastre NeConștiente (vis) sau Gândurile Colectivului Monadic (treaz).

Gândurile noastre Conștiente sunt NeSenzoriale. Asta pentru că ele sunt gândurile noastre, de aceea nu sunt percepute ca fiind externe pentru noi. Toate celelalte gânduri, chiar și cele ale NeConștientului nostru, par să fie externe pentru noi, iar orice gânduri externe pot fi observate, percepute sau intuite într-un fel sau altul (inclusiv visând, care este o experiență senzorială internă).

Cu urechile noastre, auzim Gândurile Colectivului Monadic, cu ochii noștri, vedem Gândurile Colectivului Monadic, cu nasul nostru, mirosim Gândurile Colectivului Monadic, cu limbile noastre, gustăm Gândurile Colectivului Monadic, cu mâinile și pielea atingem și simțim Gândurile Colectivului Monadic, cu intuiția noastră, interacționăm NeLocal cu Gândurile Colectivului Monadic, sau cu gândurile altor Minți sau cu gândurile NeConștientului nostru.
NeConstientul nostru ne vorbește?

În visele noastre, NeConștientul nostru poate genera oameni, cunoscuți sau necunoscuți, care ne vorbesc. De ce NeConstientul nostru nu poate folosi pur și simplu aceste personaje pentru a ne spune gândurile sale? De ce este întotdeauna atât de misterios?

NeConștientul nostru nu o are în sine competențele lingvistice create de om (deși poate folosi abilitățile noastre lingvistice conștiente). Tot ce poate face este să sugereze o emoție sau o temă, iar personajele din visele noastre trebuie să încerce să transmită sensul mesajului pe care NeConștientul intenționează să ni-l transmită. .

NeConştientul nostru „ne vorbește” mai degrabă ca o ființă umană dintr-o cultură necunoscută, folosind propriul limbaj și o logică ciudată.
NeConstientul nostru este un străin pentru noi!

*****

Unii oameni îşi creează avataruri mentale care să le desluşească/decodifice oamenilor, gândurile lor NeConştiente. Copiii au „prieteni imaginari”. Adulții vorbesc despre „îngeri pazitori”, scriitorii spun că personajele lor își au o viață proprie. Socrate susţinea că a fost în comunicare cu „demonul” său. Jung purta conversații cu un înțelept gnostitic, numit Philemon – guru-ul său interior. Philemon i-ar fi spus lui Jung că nu ne generăm propriile noastre gânduri; mai degrabă, acestea au o realitate exterioară a lor, ca și obiectele din lume.”