Dacia Iluministă

Vă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!

Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link

Posts Tagged ‘Socrate’

Istoria Hiperiană a lumii (secolul al IV-lea î.Hr., Partea I)

Aprile 18th, 2019 No Comments Posted in Mişcarea Dacia

„În secolul al IV-lea î.en, influența lui Socrates în societatea greacă era imensă. Socrate, totuși, nu scrisese niciodată nimic și toată filozofia lui fusese făcută sub forma unui dialog verbal cu ceilalți. A fost unul dintre studenții lui Socrates, Plato, care a transformat aceste dialoguri filosofice într-o formă scrisă și din aceste scrieri ale lui Platon am desprins cea mai mare parte a cunoștințelor noastre despre Socrate. Problema este însă că Platon a scris aceste lucrări după moartea lui Socrate și, deși Plato fusese studentul lui Socrates și a fost prezent în multe dintre discuțiile reale ale maestrului său, nu există nici o modalitate de a ști exact în ce măsură lucrările lui Platon reprezintă filozofia lui Socrates sau dacă Platon folosea caracterul lui Socrate pentru a-și prezenta propriile idei. Oricum, filosofia lui Platon reprezintă o culminare a tuturor ideilor marilor gânditori anteriori și în ceea ce priveşte scrierile sale, rămâne, fără îndoială, cea mai importantă și influentă activitate filosofică din toate timpurile.

Cu un secol înaintea lui Platon, Anaxagoras a pregătit calea reconcilierii ideilor lui Heraclit și a celor lui Parmenide, iar Platon a făcut din această reconciliere obiectivul său principal. Parmenides sugerase că în lumea materială Schimbarea era doar o iluzie și că adevărata realitate nu se schimbă niciodată. Aceasta a fost prima dată când un filosof a susținut că ar putea exista două aspecte ale realității. Platon a preluat această idee și a afirmat că există două domenii distincte de existență, una materială și una imaterială. Tărâmul imaterial era tărâmul Formelor. Platon afirmă că tărâmul Formelor este realitatea adevărată. Formele sunt perfecte în orice mod, ascultând matematica lui Pitagora. Tărâmul material conține doar copii inferioare ale Formelor, de aici iluzia schimbării despre care a vorbit Parmenides. Este tărâmul perfect al Formelor care nu se schimbă niciodată (N.T. – aici greşeşte Platon… totul e în „mişcare”, Devenire, inclusiv Formele – Illuminati), doar domeniul material făcând-o, conform ideilor lui Heraclit și Anaxagoras.

Platon a realizat că, în domeniul material, nu există niciodată nici un fel de perfecțiune. De exemplu, se poate desena un cerc pe hârtie sau se poate observa ceva circular în natură, dar nici unul dintre aceste cercuri nu vor fi cercuri adevărate. Nu vor fi perfect circulare. Va exista întotdeauna un fel de imperfecțiune pentru ele. Singurele cercuri adevărate, perfecte există în domeniul imaterial al Formelor, ca Formă a cercului. Nu putem niciodată să „simțim” un cerc perfect cu Simțurile noastre, numai cu Rațiunea putem concepe un cerc perfect, Raţiunea fiind singura care ne oferă acces la domeniul Formelor.

Platon a sugerat că tărâmul material a fost modelat de un fel de sculptor cosmic pe care l-a numit Demiurgul. Demiurgul, o ființă conștientă, a putut să acceseze Formele cu Rațiunea lui și apoi a procedat la sculptarea materiei în copii ale Formelor. Platon a reușit să reunească toate ideile marilor geniali care l-au precedat. Tărâmul său imaterial al Formelor a fost derivat din Parmenide, în timp ce tărâmul său material al materiei a fost derivat din Heraclit. Demiurgul său, care desăvârșește domeniul material bazat pe Forme, este similar cu cel al lui Anaxagoras, iar Formele reprezintă ele însele Perfecțiunea Matematică de tipul pe care Pitagora l-a prevăzut.

Platon și-a înființat Academia din Atena, o formă timpurie a Universității, pentru a-și preda filosofia altora. Spre deosebire de școala secretă a lui Pitagora, Academia lui Platon a fost o instituție mai publică și aceasta arată progresul intelectualității din secolele al VI-lea și al IV-lea î.Hr. În Şcoala Misterelor a lui Pitagora a existat o sinteză a intelectualității raționale și a misticismului aproape religios. Totuși, în timpul lui Platon, aceste două moduri de gândire s-au despărțit, iar filosofii au avut tendința de a se angaja în intelectualismul rațional în detrimentul misticismului. Aşa cum s-a petrecut și în Tragedia Greacă, când, după ce Apollo și Dionysus lucraseră împreună, au fost separați și Dionysus a fost trimis în Obscuritate. Este marea sarcină a hiperianismului să-l restabilească pe Dionysus în locul lui de drept, alături de Apollo. Acești doi zei vor fi întotdeauna în opoziție, dar o Sinteză a celor doi ne va ridica întotdeauna la înălțimi mai mari decât oricare ar putea face-o separat”.

Brice Merci

Tags: Anaxagoras, Apollo, Dionis, Forme, Heraclit, HiperUmanitate, Hyperianism, Parmenide, Pitagora, Platon, Raţiunea, Socrate

ReLigare (8)

Gennaio 26th, 2018 No Comments Posted in Mişcarea Dacia

Îngerii sunt reali

„Datorită scepticismului științific, Îngerii sunt de obicei considerați o absurditate, însă mulți dintre cei mai mari intelectuali ai lumii, cum ar fi Socrates, Platon, Plotinus, Sf. Augustin, Bonaventure, Thomas Aquinas, Descartes și Leibniz, au acceptat existența lor. Acești gânditori iluştri erau mult mai inteligenți decât oamenii de știință tipici, și trebuie spus că știința nu a demonstrat niciodată inexistența Îngerilor şi cu atât mai mult, a Minţii. De fapt, Îngerii sunt creaturile arhetipale ale Minții, deoarece sunt fără corpuri materiale. Sunt intelecturi pure și posedă o Cunoaștere uluitoare, divină. Atunci când au nevoie temporar de un organism pentru a interacționa cu oamenii, ei își pot valorifica puterea și cunoștințele intelectuale pentru a produce unul, din atomii din aer.

Existența Îngerilor este dovedită de Matematică. Îngerii nu sunt mai misterioși sau mai incredibili decât numerele „imaginare” și „complexe”, monadele leibniziene (singularități) sau fotonii fără masă, fără dimensiuni, sau zero și infinit. O mare parte din cele susţinute de oamenii de știință cu privire la Mecanica Cuantică sunt de un ordin mult mai ridicat de improbabilitate, ilogică și absurditate decât orice s-ar fi spus despre Îngerii. De fapt, știința ar face bine să studieze Matematica „Îngerilor” -Ontologică- dacă dorește să spună lucruri sănătoase, raționale despre Mecanica Cuantică.

Oamenii aparțin Ordinii Dimensionale a Existenței, iar Îngerii aparțin Ordinului Fără Dimensiuni.
Știința, bazată pe Materialism, Empirism și Dimensionalitate, nu poate spune literalmente nimic despre existența fără dimensiuni, dar există un subiect suprem pentru știință care poate face totul atât de ușor… Matematica.

Plotinus a spus: „Omenirea se găsește la jumătatea distanței dintre zei și fiare”.

Ce suntem noi – animale mai evoluate sau îngeri căzuți? … sau suntem noi Înger în Maimuţă?”

Tags: Adimensional, Corp, Descartes, Dimensional, Îngeri, Intelect, Leibniz, maimuţă, Matematică, Mecanica Cuantică, Minte, Platon, Plotinus, Sf. Augustin, Socrate

Psihocosmos (22)

Gennaio 15th, 2018 No Comments Posted in Mişcarea Dacia

Ferestrele Sufletului

„Ochii sunt fereastra pentru sufletul tau” – William Shakespeare

Dacă Fotonii sunt Gânduri în sine, atunci când „vedem” (treaz), vedem de fapt Gândurile Universului, Gândurile Colectivului Monadic.

Când visăm, nu vedem Gândurile Colectivului Monadic, ci Gândurile NeConștientului nostru.

Simțurile noastre sunt pur și simplu modalități de a detecta Gânduri Externe Conștienței noastre: acelea ale Minții noastre NeConștiente (vis) sau Gândurile Colectivului Monadic (treaz).

Gândurile noastre Conștiente sunt NeSenzoriale. Asta pentru că ele sunt gândurile noastre, de aceea nu sunt percepute ca fiind externe pentru noi. Toate celelalte gânduri, chiar și cele ale NeConștientului nostru, par să fie externe pentru noi, iar orice gânduri externe pot fi observate, percepute sau intuite într-un fel sau altul (inclusiv visând, care este o experiență senzorială internă).

Cu urechile noastre, auzim Gândurile Colectivului Monadic, cu ochii noștri, vedem Gândurile Colectivului Monadic, cu nasul nostru, mirosim Gândurile Colectivului Monadic, cu limbile noastre, gustăm Gândurile Colectivului Monadic, cu mâinile și pielea atingem și simțim Gândurile Colectivului Monadic, cu intuiția noastră, interacționăm NeLocal cu Gândurile Colectivului Monadic, sau cu gândurile altor Minți sau cu gândurile NeConștientului nostru.
NeConstientul nostru ne vorbește?

În visele noastre, NeConștientul nostru poate genera oameni, cunoscuți sau necunoscuți, care ne vorbesc. De ce NeConstientul nostru nu poate folosi pur și simplu aceste personaje pentru a ne spune gândurile sale? De ce este întotdeauna atât de misterios?

NeConștientul nostru nu o are în sine competențele lingvistice create de om (deși poate folosi abilitățile noastre lingvistice conștiente). Tot ce poate face este să sugereze o emoție sau o temă, iar personajele din visele noastre trebuie să încerce să transmită sensul mesajului pe care NeConștientul intenționează să ni-l transmită. .

NeConştientul nostru „ne vorbește” mai degrabă ca o ființă umană dintr-o cultură necunoscută, folosind propriul limbaj și o logică ciudată.
NeConstientul nostru este un străin pentru noi!

*****

Unii oameni îşi creează avataruri mentale care să le desluşească/decodifice oamenilor, gândurile lor NeConştiente. Copiii au „prieteni imaginari”. Adulții vorbesc despre „îngeri pazitori”, scriitorii spun că personajele lor își au o viață proprie. Socrate susţinea că a fost în comunicare cu „demonul” său. Jung purta conversații cu un înțelept gnostitic, numit Philemon – guru-ul său interior. Philemon i-ar fi spus lui Jung că nu ne generăm propriile noastre gânduri; mai degrabă, acestea au o realitate exterioară a lor, ca și obiectele din lume.”