Join Us on FACEBOOKVă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!

Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link




„PICĂTURA CHINEZEASCĂ” A Venit Timpul Pentru REPUBLICA OBŞTEASCĂ DACIA

Giugno 12th, 2020 No Comments   Posted in Dacia Iluministă








În contextul actual al Crizei Covid-19, Cartea Neagră a Mişcării Dacia „Republica Obştească Dacia – Ghid de Meritocraţie Iluministă Practică”, devine cea mai importantă dintre toate cele scrise până în prezent, prin actualitatea sa şi iminenţa implementării unui astfel de PROIECT DE ŢARĂ.

Cartea Albă cuprinde Ideologia Mişcării Dacia inspirată pe Iluminismul Pitagoreic.
Cartea Roşie şi Addendum-ul la aceasta cuprind citate semnificative din lucrările unor Iluminişti Pitagoreici, ca dovadă că avem o nouă şi puternică Bază Spirituală pentru Proiectul nostru.
Cartea Albastră caută să explice Criza Covid-19 şi consecinţele probabile ale acesteia.

Aceste rânduri sunt scrise în completare la Cartea Albastră pentru a demonstra IMINENŢA implementării unui Proiect/Paradigmă similar aceluia din Cartea Neagră… şi nu numai în România!
Asta, dacă nu vrem să înfruntăm EXTINCŢIA, chiar şi PARŢIALĂ!?
Ceea ce trebuie priceput din capul locului, este că această Trecere se va face cu o mare vărsare de sânge, la nivel global!!!
Reamintesc aici că OWO a decis să-şi schimbe AGENDA devenită nesustenabilă.
Ceea ce nu are în vedere OWO este faptul că COVID-19 este PICĂTURA CHINEZEASCĂ pentru o Schimbare ce nu va fi conformă AGENDEI lor!!!
În aparenţă, CHINA colaborează activ cu OWO, dar este o ILUZIE.
CHINA este pregătită să preia conducerea globală de una singură, eventual cu spijinul Rusiei şi a aliaţilor de azi şi de mâine.
Pare incredibil?
Păi
e suficient să vedem ce se petrece în lume în aceste zile mai ales în„ţările care contează” şi să aplicăm RAŢIUNEA şi LOGICA.
INSTABILITATEA
POLITICĂ, SOCIALĂ ŞI ECONOMICĂ va duce inexorabil la ANARHIE, ce nu va putea fi stăvilită de Statele Liberale Slabe aşa cum mai speră OWO şi atunci va interveni un Stat Puternic ce va face ORDINE.
Bineînţeles că ANARHIA va produce multe victime până ce se va restabili ORDINEA: negrii vor omorî albi şi invers, homofobii vor omorî homosexuali şi invers, creştinii vor omorî islamici şi invers, cei de stânga vor omorî pe cei de dreapta şi invers, săracii vor omorî bogaţi şi invers, poliţiştii vor omorî cetăţeni şi invers şamd.
Toate aceste Tabere sunt azi incitate peste nivelul anilor trecuţi tocmai în acest scop: ANARHIA.
Statele Liberale Slabe nu vor putea deveni Puternice pentru a putea controla prin măsuri represive… popoarele nu vor accepta pe termen lung LIPSIREA DE LIBERTATE.

Criza COVID-19 a fost produsă cu intenţia de „a schimba pe ici pe colo, fără ca Elita Occidentală să piardă CONTROLUL”… dar îl va pierde!!!
Încercarea de „arest la domiciliu” (Lockdown şi Distanţierea Socială) şi Cenzura din ultimile luni vor avea consecinţe grave curând, deoarece popoarele dorm, dar nici chiar aşa cum greşit crede OWO… şi atunci vom avea ANARHIA. Deja ANTIFA e pe teren, iar contropartea de asemenea. Mai nou în SUA se accentuează conflictualitatea Stânga-Dreapta, Alb-Negru şi Indigen-Emigrat Istoric, cu manifestări ridicole de ambele părţi.
Ceea ce se petrece azi în Amerika, se va petrece mâine la noi!
România când va face ce se face de exemplu în Canada apropos de ÎNCĂLCAREA CONSTITUŢIEI???

https://www.youtube.com/watch?v=ghka1b3aPVk&fbclid=IwAR1ONfA5zgkSb_pgzajlEYzOToz5Kq1BJWBnOsG1llwj5ae9DDyslfzvDwE

SUA şi Occidentul sunt „decăzute în sângele lor” după cum spunea Nostradamus (bineînţeles că se va găsi un deştept să râdă la această citare):
S
tatele Occidentale sunt nişte Coloşi Cu Picioare De Lut ce acum trebuie să plătească POLIŢELE pentru Colonialism, Multiculturalism, Militarism, Imperialism, Capitalism.
SUA este exemplul cel mai edificator al
EŞECULUI MULTICULTURALISMULUI, iar restul ţărilor „civilizate” o urmează ORBEŞTE… CHINA în schimb, este o MONOCULTURĂ intransigentă faţă de orice încercare de subminare.
Ţările „civilizate” spre deosebire de China, au o populaţie cu
QI în cădere liberă datorită unui Sistem Educaţional tot mai slab şi practică aşa zisa „corectitudine politică” ce permite între alte Libertăţi Negative cultivate în numele LIBERALISMULUI, pe cea mai dăunătoare: LIBERTATEA RELIGIOASĂ, adică ÎNDOBITOCIREA PROPRIEI POPULAŢII.


Noua Strategie OWO s-ar derula în trei Etape „controlate”, iar a patra va fi în exclusivitate chinezească:

În prima etapă se instaurează CONTROLUL („1984”), în special prin implementarea tehnologiei 5G şi ulterior 6G.
Nu sunt
nicidecum împotriva PROGRESULUI TEHNOLOGIC, ci împotriva folosirii sale în detrimentul INTERESULUI GENERAL, după cum intenţionează OWO.

În a doua etapă se dă „pâine şi circ” (”Brave New World”), adică se implementează Venitul Universal de Bază (UBI) cu condiţia acceptării Controlului.

În a treia etapă se va trece la eliminarea treptată a beneficiarilor „inerţi” ai UBI, adică a acelora fără aport economic (Georgia Guidestones) şi aici un rol primordial pentru ţările occidentale îl va avea ANARHIA.

A patra etapă va fi CONTROLUL CHINEI (ca protagonistă) asupra Lumii în urma restabilirii ORDINII. Ni se vor prezenta ca SALVATORI şi nu va fi din punctul meu de vedere INCORECT, mai ales dacă vor instaura un regim Meritocratic Iluminist, acesta fiind în opinia noastră singurul PAS ÎNAINTE posibil pentru întreaga omenire.

Să analizăm ce s-a întâmplat în Lume în această perioadă de Criză,
care sunt evenimentele următoare şi să vedem cum e contemplat fiecare din aceste Evenimente în Cartea Neagră apelând la Logică şi Raţiune:

IMPLOZIA SISTEMULUI

Într-un timp scurt, Sistemele Sociale, Economice, Financiare şi Politice dictate de vechea Paradigmă au colapsat, sau sunt în fază avansată de colaps:

– milioane de oameni au rămas fără
serviciu, deci fără Utilitate Socială, iar robotizarea şi alte noi tehnologii vor accentua procesul. Deja se vorbeşte de Universal Basic Income (UBI), de reducerea zilelor lucrătoare, de munca la domiciliu, de Comerţul Electronic, ca fiind soluţii pentru evitarea Anarhiei. Evident că în aceste condiţii se impune şi un Control al Populaţiei. Dacă nu o facem noi iluminiştii în mod CONŞTIENT şi TREPTAT, se va ocupa Mama Natura, sau OWO prin eliminarea „excesului”, deoarece este evident că nu mai au nevoie de prea mulţi SCLAVI!
În această situaţie, CARTEA NEAGRĂ prevede în alternativă MUNCĂ MAI PUŢINĂ ŞI PENTRU TOŢI.
În acest fel dispare „şantajul social şi economic” al OWO.
Nu vom mai avea „Războiul Săracilor” între cei care lucrează şi cei care sunt fără ocupaţie. „Divide et Impera” în acest context va dispare.


Economia s-a oprit aproape total cu excepţia celei legate de producerea Bunurilor De Strictă Necesitate. S-a ajuns la situaţii paradoxale precum cea a preţului negativ al petrolului ca urmare a prăbuşirii consumului, şi asta e doar începutul, deoarece vor urma şi alte prăbuşiri, cu consecinţe formidabile. Globalizarea a murit şi tot ce e legat de aceasta va avea aceeaşi soartă. Printre altele, se va trece la Suveranism, ca etapă obligată.
Suveranismul a început deja să-şi facă simţită prezenţa prin Naţionalizări totale sau parţiale, chiar dacă încă mai sunt numite Ajutor de Stat. De la o zi la alta vor fi numite simplu
NAŢIONALIZARI şi vor cuprinde inexorabil toate domeniile de activitate. Acestea vor mina fundamentele Proprietăţii Private aşa cum e definită azi şi vor pune bazele Statului Puternic. Acela va fi momentul în care Elita Super-Bogată va dispare.
Deocamdată, oameni precum BILL GATES decid soarta omenirii şi controlează TOT.
Apropos de GATES,
a venit vremea să ne întrebăm: who is WHO (World Health Organisation)???
Răspunsul este GATES&co!?!?

Faptul că actualii guvernanţi nu au învăţat nimic din Lecţia Covid-19, e demonstrat de faptul că încă mai contează pe „Re-Pornire”, pe „Întoarcerea La Normalitate”!? Au început deja să arunce banii pe fereastră pentru Bănci, Producătorii de automobile, Aviaţie, Intreprinderi Falimentare şi alte activităţi FUTILE, fără să priceapă că NIMIC NU MAI POATE RĂMÂNE CUM A FOST!? Curând vor începe Tensiunile Sociale (vezi SUA din aceste zile) şi finalul va fi cu „ghilotine din nou roşii”!!!
CARTEA NEAGRĂ prevede eliminarea PROPRIETĂŢII PRIVATE în favoarea PROPRIETĂŢII OBŞTEŞTI (COMUNITARE) şi a FOLOSINŢEI INDIVIDUALE VIAGERE, dar lumea nu e pregătită să facă acest pas în mod PAŞNIC, RAŢIONAL şi GLOBAL, deci îl va face cu multă vărsare de sânge.

– în lipsa unor activităţi economice importante pentru circulaţia banilor, Finanţele se află de azi într-o Criză Existenţială ce nu se va rezolva prin metodele obişnuite (Bailout). „Tipărirea virtuală” a monedelor nu va rezolva Criza fără a submina fatal Principiile de bază ale Capitalismului. Colapsul Financiar va duce obligat la Naţionalizarea Băncilor Private… până şi Trump a făcut deja primul pas timid cu FED, nu pentru că ar fi anti-sistem, ci pentru că a fost obligat de conjunctură, aşa cum vor fi obligaţi în viitorul apropiat şi toţi ceilalţi guvernanţii:

Jim Bianco wrote on Bloomberg:

In other words, the federal government is nationalizing large swaths of the financial markets. The Fed is providing the money to do it. BlackRock will be doing the trades. This scheme essentially merges the Fed and Treasury into one organization. …
In effect, the Fed is giving the Treasury access to its printing press.

Cu alte cuvinte, guvernul federal naționalizează marile piețe financiare. Fed oferă banii pentru a face acest lucru. BlackRock va face operaţiunile. Această schemă îmbină, în esență, Fed și Trezoreria într-o singură organizație. …În realitate, Fed acordă Trezoreriei accesul la presa sa de tipărit bani.

Curând o Masă Critică va pune în discuţie Tipărirea
De Bani de către Privaţi.
Vom avea o singură BANCĂ NAŢIONALĂ aşa cum este prevăzut în CARTEA NEAGRĂ şi singurul „acţionar” va fi STATUL!

Toate Partidele de guvern dar şi opoziţiile şi-au pierdut total credibilitatea, neavând răspunsuri RAŢIONALE şi LOGICE la noile probleme apărute. Fără excepţie, toate au în vedere REPORNIREA, „ÎNTOARCEREA LA NORMALITATE”!?!?
Pentru orice Om Raţional
acestea sunt total „cu pluta”!!!… e drept că în acest moment sunt puţini în această categorie a oamenilor raţionali, dar în viitor vom avea o accelerare puternică a DEŞTEPTĂRII.
Care REPORNIRE?
Care ÎNTOARCERE LA NORMALITATE?
Să punem din nou accentul pe Democraţie, Creştere Nesustenabilă, Consumerism, Utilizarea Iraţională a Combustibilor Fosili, Sportul Profesionist, Înalta Modă, Publicitatea, Dezinformarea Mediatică, Ignoranţa Politicienilor,
Cultul Celebrităţilor Ignorante, Sistemul Mafiot generalizat în toate domeniile şi tot ce mai denunţăm noi la Mişcarea Dacia???
Păi domnilor, chiar nu aţi înţeles că toate astea
„şi-au trăit traiul şi şi-au mâncat mălaiul”???
Uite că sunt vreo 3 luni că apele, aerul şi solul se purifică pentru că s-au oprit Transporturile Neesenţiale, nu ne mai ducem cu milioanele la Stadioane, nu mai mergem la Shopping, consumăm Strictul Necesar şi mult mai Raţional, Comerţul Electronic „zboară”, nu mai mergem la Biserici să ne prostească popii, nu mai cutreierăm lumea ca Turişti, consumăm mai puţin alcool şi droguri, nu mai sunt accidente de circulaţie,
a început să ne cam doară în cur de Celebrităţi pentru că avem altele pe cap şi nu se poate să nu devenim cam invidioşi pe cei care au făcut Lockdown şi Distanţiere Socială în vile de lux, numai pentru faptul că au dat-o cui trebuie sau ştiu să dea bine cu piciorul într-o băşică!? Publicitatea a devenit comică, propunându-ne să ne radem ca un bomber apus din fotbal, să cumpărăm SUV-uri şi alte tâmpenii, de dragul de A NE ÎNTOARCE LA NORMALITATE!?
Aşa ceva numai nişte CRETINI mai pot concepe!
Curând vor dispare TOATE PARTIDELE actuale, aşa cum prevede CARTEA NEAGRĂ!

Cînd noi am scris „Republica Obştească Dacia – Ghid de Meritocraţie Iluministă Practică(2016-2017), am şi menţionat printre posibilele Elmente Declanşatoare ale Schimbării de Paradigmă… PANDEMIA!!!
Iată că a venit această „picătură CHINEZEASCĂ ce a umplut paharul”!


Iată cum proiectam noi Noua Lume în Cartea Neagră, cum o avem azi şi cum o vom avea mâine:

a.
MUNCA a devenit MAI PUŢINĂ şi mâine va trebui să fie PENTRU TOŢI aşa cum am prevăzut noi… altfel am avea ANARHIE (vezi Amerika celor 40 de milioane de noi şomeri).
Soluţia Venitului de Bază Universal (UBI) vehiculată de anumite cercuri înspăimântate de repercursiunile sociale ale Crizei COVID-19, este incorectă în opinia noastră, deoarece noi suntem adepţii DEMNITĂŢII şi suntem categoric împotriva AJUTOARELOR SOCIALE, cu excepţia celor alocate persoanelor care nu au practic posibilitatea de a presta niciun fel de MUNCĂ.
Forţa de muncă disponibilizată va trebui implicată în ameliorarea Ambientului şi în alte activităţi sociale ce au fost neglijate până în prezent. Mulţi vor trebui recalificaţi.
Nimeni nu trebuie lăsat în urmă! Vom munci probabil 4,3,2,1 zi pe săptămână, sau perioade de 6,5,4 luni pe an, strict pentru acoperirea NECESITĂŢILOR VITALE, şi mai ales, pentru satisfacerea INTERESULUI GENERAL, nicidecum al vreunuia PRIVAT.
În România, această organizare va cădea în sarcina OBŞTILOR, comunităţi maxim composibil Autonome şi Autosuficiente, cărora Statul Puternic Meritocratic Iluminist condus de o MASĂ ROTUNDĂ A COMPETENŢILOR le va stabili Drepturile şi Obligaţiile fundamentale, urmând ca prin structura intermediară a REGIUNILOR să se realizeze sincronizarea la nivel naţional în funcţie de INTERESUL GENERAL.
Munca Mai Puţină şi Obştile Autonome şi Autosuficiente, înseamnă şi un grad sporit de Distanţiere Socială şi de „Lockdown”, ce ar fi benefice şi într-un caz de Pandemie precum cel prin care trecem azi.

b.
MOBILITATEA s-a redus deja cu consecinţe benefice şi se va reduce şi mai drastic prin oprirea Globalizării, instaurarea Suveranismului, Comerţului Electronic composibil la „Zero Km”, prin eliminarea Activităţilor Futile.
Un mare impact pentru reducerea Mobilităţii îl va avea organizarea în comunităţi maxim composibil Autonome şi Autosuficiente (Obşti, Falansteruri). Detalii despre diversele tipuri de Obşti Şi Falansteruri se găsesc în Cartea Neagră.
Astăzi petrecem o grămadă de timp în Auto, la Bănci, la Asigurări, la Medic, la Stadion, la Shopping şamd. Toate astea vor dispare sau vor fi drastic redimensionate.
Mobilitatea Redusă va contribui substanţial şi la limitarea propagării viruşilor şi altor patogeni, iar Obştile şi Falansterurile vor permite o rapidă circumscriere în caz de epidemie, precum şi o rezolvare mai rapidă a altor Situaţii de Criză (vezi Cartea Neagră pentru detalii)

c.
CONTROLUL POPULAŢIEI se realizează deja parţial pe baza progresului tehnologic (5G, 6G) şi se va generaliza în viitorul apropiat, că ne place, sau nu. Ce e de văzut, este CINE va face acest CONTROL: OWO, sau NWO!?
Multe RESURSE sunt deja epuizate în mare parte, iar AMBIENTUL este deja grav afectat, chiar şi în condiţiile în care miliarde de oameni trăiesc azi în condiţii mizerabile.
E o chestiune de ARITMETICĂ!!!
E o chestiune legată de BRICIUL LUI OCCAM!!!
Deja China a instaurat acest Control implementând 5G şi, după părerea unor Competenţi în materie, producând chiar şi un virus mortal. Singura necunoscută este dacă au făcut-o de capul lor, sau de acord cu alte state dezvoltate aflate sub influenţa Cabalei!? Vom vedea dacă a/au acţionat sub influenţa Arhonilor, sau a Phosterilor!?
Noi
iluminiştii de exemplu, acţionăm sub influenţa Phosterilor şi avem în vedere Controlul Populaţiei, dar în INTERESUL GENERAL. Şi noi avem în vedere o reducere treptată şi conştientă a populaţiei, precum şi un DOCUMENT UNIC ELECTRONIC care să conţină toate datele personale, bineînţeles în condiţiile existenţei unui Stat Puternic Meritocratic Iluminist, ci nu al unuia Capitalist-Prădător.
Am văzut recent un filmuleţ
la RAI despre cum funcţionează ceva de genul Document Personal Electronic „pe puncte” în China: dacă arunci o hârtie pe jos, pierzi 50 de puncte, dacă treci pe roşu, pierzi 100 de puncte, dacă donezi sânge, câştigi 200 de puncte, şamd. Bineînţeles că jurnaliştii au invocat DREPTURILE încălcate, dar nu au scos o vorbă despre OBLIGAŢIILE cetăţeneşti!?
Evident că toate acţiunile împotriva Interesului General, ar dispare în acest caz.
E asta de condamnat?
DA, dacă tehnologia e pusă în slujba celor aflaţi sub influenţa
celor 144 de Arhoni, a Întunecaţilor OWO.
În Cartea Neagră avem în vedere un astfel de Document Personal Electronic cuprinzând şi a unui Certificat de Competenţe care să ne însoţească de-a lungul existenţei pe această planetă, dar care să fie de ajutor Individului şi Comunităţii. Nu mai e nevoie să specific importanţa acestuia în determinarea APORTULUI SOCIAL şi a cuantificării MERITULUI pe baza căruia se va răsplăti fiecare individ, în limitele unui raport de 1:10 între cei din urmă şi cei mai merituoşi.
Tehnologia va fi folosită sub oblăduirea celor 36 de Phosteri, a Iluminaţilor!


d.
SCHIMBAREA TUTUROR VALORILOR
”Change All Values!” – Nietzsche
Dacă Omenirea a ajuns unde a ajuns, trebuie eliminate toate „valorile”actuale stabilite de: Religiile Majore, conceptele de Familie, Proprietate, Politică, Economie, Libertate, Democraţie, Pace, Ştiinţă şi Tehnologii, Educaţie, Sănătate, Ambient…
NIMIC din actuala PARADIGMĂ nu trebuie salvat!
Noile CONSTITUŢII vor trebui să consfinţească această SCHIMBARE, iar CARTEA NEAGRĂ proiectează în linii mari
o astfel de Lege Fundamentală constituită din Principii simple conforme Briciului lui Occam. Nu avem pretenţia unui Proiect Definitiv, ci doar a unui punct de pornire… o Sămânţă.


e. REVOLUŢIA
Desigur că va curge sânge în această Revoluţie şi vor fi şi victime colaterale. Noi Iluminiştii din Mişcarea Dacia şi de pretutindeni, dorim o SCHIMBARE PAŞNICĂ.
Vrem ca OWO responsabilă de DECĂDEREA OMENIRII
din ultimii 2000 de ani „să se predea”, dar nu o vor face, iar VIOLENŢA lor va genera violenţe tot mai mari, aşa că fiţi pregătiţi pentru Perioada De Tranziţie care nu va fi Paşnică!!!

BUBOIUL S-A SPART!!!
„PICĂTURA CHINEZEASCĂ” a umplut paharul!!!
GHILOTINELE VOR FI DIN NOU ROŞII!!!














CUVÂNT DE ÎNCHEIERE

Acum mai mult ca niciodată, ţinând cont de eminenţa unei EXTINCŢII în cazul în care PSIHOPATICII care conduc lumea de mii de ani nu sunt înlăturaţi, este urgentă organizarea unei LIGI MULTINAŢIONALE care să propună omenirii O NOUĂ PARADIGMĂ SOCIO-ECONOMICĂ.
Încercarea similară cu THE MOVEMENT după Criza din 2008 a eşuat tocmai datorită lipsei unui PROGRAM MINIM UNITAR.
Şi astăzi avem Interpret
ări Variate ale Principiilor Iluministe, dar asta nu trebuie să fărâmiţeze Liga, ci trebuie aplicată ideea de Unitate În Diversitate… apoi, cu timpul se vor realiza SINTEZE SUPERIOARE ce vor fi generalizate. Exemplul cel mai clar de Interpretare Variată este Ignorarea în occident a Antitezei Comunism, deşi a fost răspunsul cel mai puternic la Teza Capitalism. Dacă prin Sinteza Superioară ce se va face în Occident se va încerca o „îndulcire” a Capitalismului şi se vor ignora importanţii paşi înainte făcuţi în Comunism, se va pierde o Oportunitate Istorică şi se va deschide calea Luminii Care Vine De La Răsărit, deoarece Al Doilea Val Al Iluminismului a pornit şi curând va deveni TSUNAMI… rămâne de văzut cu ce PROTAGONIŞTI!?
Nu se poate imagina că un astfel de partid ar putea emerge într-un singur stat, deoarece „OWO l-ar mânca cu fulgi cu tot”.
Dacă astfel de partide ar funcţiona în mai multe state, în special în Occident, şi ar adera toate la o Ligă Multinaţională, OWO nu ar putea gestiona Represiunea şi soarta i-ar fi scrisă.
A venit vremea unei ACŢIUNI POLITICE şi a ASUMĂRII RĂSPUNDERII!

PROGRAMUL POLITIC, ECONOMIC ŞI SOCIAL al acest
ei Ligi ar trebui să fie SIMPLU şi bazat pe PRINCIPII ILUMINISTE.
Punctul de convergenţă al acestei Ligi va fi combaterea celor doi mari duşmani ai Omenirii care sunt MAMMON şi YHWH&co.
Îndrăznesc să propun şi un nume pentru această Ligă Multinaţională la care ar putea adera mişcări iluministe din toată lumea, chiar cu denumiri diferite. Va fi suficientă declararea aderării la această Ligă:
League of the Illuminists for Global Hyperian Transcendence ” – (LIGHT)

Iată
şi propunerile noastre iniţiale pentru un astfel de Program de Perspectivă, un Punct Programatic Omega, implementabil chiar şi treptat:

1. Abolirea
PROPRIETĂŢII PRIVATE, inclusiv al Proprietăţii Intelectuale, în schimbul PROPRIETĂŢII COMUNITARE şi a FOLOSINŢEI VIAGERE INDIVIDUALE.
2. Recompensarea cetăţenilor în funcţie de MERIT cu un Raport De Redistribuire A Resurselor de 1:10 (Grilă de Recompensare).
3.
Religiile vor fi considerate chestiuni individuale şi nu vor mai avea nicio interferenţă cu viaţa politică, socială şi economică în Statul Meritocratic Iluminist.
4. Protejarea
AMBIENTULUI va fi obiectiv primar al tuturor, în speranţa că nu am depăşit deja Punctul De NeÎntoarcere. Trebuie restabilit echilibrul dinamic Om-Natură. Statul Meritocratic Iluminist are ca obiectiv permanent Dezvoltarea Sustenabilă, iar în contextul actual creat de OWO, cel de Descreştere Fericită.
5.
EDUCAŢIA şi SĂNĂTATEA vor fi exclusiv în responsabilitatea Statului Meritocratic Iluminist şi vor fi GRATUITE şi EGALE pentru toţi.
6.
CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ şi cea TEHNOLOGICĂ vor fi în responsabilitatea exclusivă a Statului Meritocratic Iluminist.
7. Moştenirea Materială va fi abolităTaxa de Moştenire de 100%
Devenirea fiecărui individ în parte, nu va mai fi rodul eforturilor altora, ci exclusiv al propriilor eforturi şi talente.
8. Conducerea tuturor structurilor statale se va realiza pe principiul
MESEI ROTUNDE în jurul căreia vor sta cei mai MERITUOŞI, desemnaţi prin diverse metode ştiinţifice de cuantificare a MERITULUI şi în urma unor testări psihologice.
9.
BANII nu vor mai fi mijloc de acumulare, ci doar etalon pentru recompensarea aportului socio-economic. Gestionarea lor va fi responsabilitate exclusivă a Statului Meritocratic Iluminist prin mijlocirea unei singure Bănci Naţionale.
10. Comerţul Internaţional se va face exclusiv
„Marfă contra Marfă”, nicidecum prin mijlocirea Banilor Etalon şi va fi responsabilitatea exclusivă a Statului Meritocratic Iluminist.
11. Conceptul de
FAMILIE este schimbat în sensul că devine o chestiune între doi indivizi şi nu e subiect al vreunui contract.
Statul nu arbitrează nimic, cu excepţia cazurilor când sunt încălcate principiile sale iluministe.
12. COPIII sunt ocrotiţi de Statul Meritocratic Iluminist chiar şi în faţa propriilor părinţi şi li se vor asigura de către acesta OPORTUNITĂŢI EGALE şi CONDIŢII OPTIME DE ŞCOLARIZARE.
13.
Tuturor cetăţenilor li se garantează Minimul Necesar Supravieţuirii. Acest lucru se va realiza de către Obşti/Comunităţi.
14. Organizarea de bază a Statului Meritocratic Iluminist este
COMUNITATEA / OBŞTEA maxim composibil AUTONOMĂ şi AUTOSUFICIENTĂ, cu afirmarea concomitentă a STATULUI PUTERNIC şi a unui nou concept de HABITAT.
15.
Justiţia şi Ordinea sunt în responsabilitatea Comunităţilor care au doar obligaţia de a respecta Principiile cuprinse în Legea Fundamentală (Constituţie). O structură statală centralizată va veghea asupra respectării acestor Principii în Comunităţi şi va rezolva cazuri de interes naţional.
16.
Calitatea este considerată mai presus de Cantitate.
17. Simplitatea este aplicată în toate sferele vieții socio-economice
– Briciul lui Occam –
18. Statul Meritocratic Iluminist este Pacifist şi Nealiniat Economic sau Militar, dar deschis Solidarităţii Internaţionale, în special în favoarea ţărilor subdezvoltate, cât şi Cooperării Internaţionale în scopul servirii Interesului General al Omenirii.
19.
Organele Mediatice sunt exclusiv statale şi au rol exclusiv de a Informa, Culturaliza, Educa, Distra, nu şi de a Forma Opinie.
20 Prezenta Lege Fundamentală are o
valabilitate de 20 de ani, după care va fi pusă integral în discuţie de noile generaţii. În acest interval de timp nu sunt excluse intervenţii minore ale MESEI ROTUNDE în această Lege Fundamentală cu ocazia unor conjuncturi excepţionale.


Happy Bastille Day!

Luglio 14th, 2019 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia
Să terminăm ce am început cu PRIMUL VAL AL ILUMINISMULUI!!!… suntem pe creasta celui de-AL DOILEA VAL AL ILUMINISMULUI, ŞI ULTIMUL!!!
ACUM, ori NICIODATĂ!!!
HIPERUMANITATEA, sau EXTINCŢIA!!!

Happy Bastille day, one of the most momentous days in human history. Let it be an inspiration to us as we fight to finish what it started.

A Guide to the French Revolution

For Bastille Day, we have answers to a bunch of questions about the French Revolution.

Henry Singleton, “The Storming of the Bastille.”

Today people all over the world celebrate the 1789 storming of the Bastille Saint-Antoine — a dramatic popular rebellion that sparked the French Revolution.But what was the French Revolution, how did it reshape Europe and the world, and what relevance does it have to the workers’ movement today? Here’s a short primer, lovingly compiled by Jacobin to mark the occasion.

What was the French Revolution?

The French Revolution was one of the most dramatic social upheavals in history. In 1856, French sociologist Alexis de Tocqueville reviewed the so-called “grievance books” — lists of demands made by the various social layers of France in anticipation of the Estates-General, the assembly that would undermine Louis XVI’s reign and lead ultimately to revolution. What he discovered startled him.

When I came to gather all the individual wishes, with a sense of terror I realized that their demands were for the wholesale and systematic abolition of all the laws and all the current practices in the country. Straightaway I saw that the issue here was one of the most extensive and dangerous revolutions ever observed in the world.

The revolutionary process started with open rebellion in the summer of 1789 — including the storming of the Bastille on July 14. It would before long topple the absolute monarchy of Louis XVI, divest the nobility of their hereditary power, and completely undermine the political influence of the Catholic Church.

This dramatic revision in French society unleashed a chaotic process of revolutionary advance and reactionary blowback. The forces of property were unwilling to stand idly by as their enormous privileges were threatened; they attempted to undo all the radical changes brought on by the revolution and restore the old social hierarchies even as the revolutionaries worked to cohere an entirely different kind of society based on more egalitarian ideals.

From this unstable crucible ultimately emerged Napoleon, who would construct the Bonapartist state through war and empire, ultimately leading to France’s renewed subjugation by the old powers of Europe and the restoration of the monarchy.

What was France like before the revolution?

The vast majority of people in France lived in destitution, with little chance of escaping their condition. Peasants were entirely at the mercy of the nobility, who had preserved much of the fundamental power relationship of feudalism. As Jean Jaurès described in 1901, the economic subjugation in the countryside was profound:

There was not one action in rural life that did not require the peasants to pay a ransom… Feudal rights thus extended their clutches over every force of nature, everything that grew, moved, breathed […] even over the fire burning in the oven to bake the peasant’s poor bread.

This led to near-universal poverty in the countryside. English agriculturalist Arthur Young remarked at the time:

The poor seem poor indeed; the children terribly ragged, if possible worse clad than if with no clothes at all; as to shoes and stockings they are luxuries… One third of what I have seen of this province seems uncultivated, and nearly all of it in misery. What have kings, and ministers, and parliaments, and states, to answer for their prejudices, seeing millions of hands that would be industrious, idle and starving, through the execrable maxims of despotism, or the equally detestable prejudices of a feudal nobility?

The urban population of artisans and journeymen laborers experienced similar hardship. Economic reorganizations in the kingdom threatened the apprenticeship system, jeopardizing the ability of craftsmen to control their own work. Day laborers — permitted to exist in the cities only when they could produce papers proving their employment — were stalked by royal police.

At the same time, a wave of immigration brought dramatic demographic changes to Paris. Historian Eric Hazan estimates that in 1789 immigrants numbered about two thirds of the city’s population, and they each had to “request a passport in their region of origin to avoid being arrested en route as vagabonds and sent to beggars colonies.”

The clergy and nobility, together comprising about 1.6 percent of the population, were doing just fine — most nobles lived in extreme opulence and inherited their positions hereditarily. The Catholic Church controlled by some estimates 8 percent of total private wealth.

But in the years immediately prior to the revolution, a new class of financiers — generally upwardly mobile craftsmen or landholding peasants — began to grow in the cities, threatening to replace the nobility as the most decadent of social layers.

Meanwhile, the kingdom was in the midst of a catastrophic financial crisis. The king was broke, and the system of accounting that had developed chaotically during the Seven Years War left the his functionaries unable to account for the kingdom’s wealth until it had almost disappeared. Foreign financiers were recalling their debts, the harvest of 1788 was decimated by a drought and a series of hailstorms, and the free trade agreement brokered between France and Great Britain at the end of the Seven Years War flooded the French market with British textiles, ruining French garment production.

Things were bad. Panicked about the financial crisis, Louis XVI squeezed the people even harder, demanding increased taxes from all layers of society.

But there were rumblings of resistance, in the cities as well as the countryside. Elites like Louis-Sébastien Mercier expressed dismay at the insubordination of urban workers:

There has been visible insubordination among the people for several years now, and especially in the trades. Apprentices and lads want to display their independence; they lack respect for the masters, they form corporations [associations]; this contempt for the old rules is contrary to order… The workers transform the print shop into a real smoke den.

And peasants, still expected to sacrifice even their most basic of foodstuffs as tribute to king and church, took matters into their own hands as famine loomed. As one mayor of a rural district remarked, “It is impossible to find within half a league’s radius a man prepared to drive a cartload of wheat. The populace is so enraged they would kill for a bushel.” The starving peasants were unwilling to deliver flour to their feudal masters to satisfy the demands of an enormous war debt; they prefered to eat it instead.

What other solution but revolution?

What happened on July 14, 1789?

The storming of the Bastille on July 14, 1789 represents the popular revolution’s inaugural moment. Encouraged by the rapid pace of reforms — and exasperated with the National Assembly’s unwillingness to take a harder line with the intransigent king — masses of artisans and laborers assaulted the Bastille de Saint-Antoine, seized its gunpowder, and released the handful of prisoners held there.

By claiming the fortress on behalf of the revolution, they sent a powerful message to the forces of old wealth that still dominated the kingdom — the upheaval in France would not be a simple legislative reorganization, but rather a social revolution. From this point forward, the French revolutionary process would, in many ways, take its lead from a volatile popular insurrection that surged again each time its gains were threatened.

Hazan describes it this way:

The storming of the Bastille is the most famous event in the French Revolution, and has moreover become its symbol throughout the world. But this glory rather distorts its historical significance. It was neither a moment of miracle, nor a conclusion, nor a culminating point of the ‘good’ revolution before the start of the ‘bad’, that of 1793 and the Terror; the storming of the Bastille was one shining point on the trajectory of the Paris insurrection, which continued its upward curve…

Foreshadowing the dramatic seizure of Tuileries by thousands of sans-culottes in 1792 — which would establish the insurrectional Commune and finally depose the king — the storming of the Bastille represents neither culmination nor catalyst of the French Revolution. Rather, it was a moment in which masses of oppressed Parisians thrust themselves into the process of reform already underway in France, challenging the king’s absolutism as well as the authority of the overcautious legislative assemblies. In this way, they helped transform what could have been a period of cautious reform into a period of genuine revolution.

Who were the sans-culottes?

The sans-culottes were the insurrectionary “movement of the laboring poor” who, in historian Eric Hobsbawm‘s words, “provided the main striking-force of the revolution.” Named for their lack of the distinguished breeches worn by elites, the sans-culottes inhabited the political terrain of the street and the square as the bourgeois revolutionaries performed their political work in assembly halls and from within legislative bodies.

Most fundamentally, the sans-culottes were concerned with establishing a system of direct, local democracy which could guarantee a consistent price of for vital provisions — the poor craved the same food security as the nobles, and resented the profound difference between the bread consumed by rich elites and the bread available to common laborers.

A popular uprising ejected Louis XVI from his final hiding place in Tuileries on August 10, 1792 — a tremendous victory for the armies of sans-culottes who descended en masse upon the king, accusing him (quite rightly) of treasonous collusion with foreign monarchies to squash the revolution at home. Following this victory, the sans-culottesformed the Insurrectional Commune and proposed a sweeping reform: “equality and bread.” They wrote, “Wealth and poverty must disappear in a world based on equality. In future the rich will not have their bread made from wheaten flour whilst the poor have theirs made from bran.”

Twin aspirations motivated the sans-culottes: freedom from tyranny and access to bread.

The sans-culottes’ demand for fixed prices on foodstuffs offers insight into the development of the French economy in this period — as more and more artisans were stripped of their self-sufficiency and forced to accept wage labor, they discovered themselves unable to afford even simple consumer goods. For the sans-culottes, demanding lower food prices — not higher wages — was the intuitive response to the transition to wage labor.

Often armed only with pikes — useful for parading the severed heads of food-hoarders or monarchists through the street, as was their habit — the sans-culottes did more than just pose a grave threat to the old hierarchies of the monarchy. They also forced formal revolutionary bodies like the Legislative Assembly to adopt more radical positions to meet the expectations of the unsatisfied and insurgent poor.

Though historian Albert Soboul tried to make the case that the sans-culottes were a peculiar kind of proletariat — as did socialist Jean Jaurés — this category makes little sense in the context of eighteenth-century French society. Instead, the sans-culottes were a social coalition comprised of those who were pinched the hardest by the changing French economy, including day laborers constantly on the hunt for underpaid work, artisans (like the garment-makers) whose livelihoods were threatened by the transition to more industrial modes of manufacturing, and apprentices who were no longer permitted to form “corporations” (trade associations).

Consistently denied the democracy and plenty promised by the revolution, the sans-culottes repeatedly took things into their own hands, driving the revolutionary momentum forward each time the bourgeoisie proved hesitant to further challenge the status quo. Whatever their particular class position, their contribution to the revolution was profound. As Hazan writes:

It is true that the notion [of the ‘sans-culotte’] is fairly elastic, sometimes conjuring up by metonymy the world of popular Paris, sometimes the crowds of the great revolutionary journeés, sometimes again the militants who dominated the life of the sections. But the often violent confrontations with the assemblies and established authorities were not the work of a stereotypical ideal: they show the very real presence of this being of flesh and blood, the Parisian sans-culotte.

Sans-culotte is as sans-culotte does. Constant confrontation with the privileged, often violently and in the street, demanding a world in which food is easily available and democracy simple and direct — this orientation, more than anything else, makes a sans-culotte.

Who were the Jacobins?

Following the mass insurrection of the sans-culottes that effectively dissolved the monarchy and brought the armed bourgeoisie to power, European monarchies feared the French example would destabilize their power in their own countries. Austria took the side of the deposed regime, as did Prussia. Revolutionary France responded with declarations of war in 1792.

Meanwhile, the sans-culottes — having recently learned the power of armed mobilization — continued to make demands on the revolutionary government, threatening not only the old figures of the ancien regime but also the ascendant bourgeoisie.

In response to this crisis, the Committee of Public Safety was formed as a bulwark against the aggression of the wealthy, both French and foreign. The Committee was convened under the leadership of the most militant section of the revolutionary bourgeoisie — the Jacobins.

Officially called the Society of the Friends of the Constitution, the Jacobin Club in the period of Maximillien Robespierre embodied the most radical response to the revolutionary crisis; to defeat the forces of reaction, they found themselves compelled to take radical measures — including price controls, food seizures, and the period of tactical violence that would come to be known as the “Reign of Terror.” While in early periods the Jacobin Club had included more moderate actors, the radical wing that cohered around Robespierre — known as the Montagnards — ultimately became the dominant tendency within the Jacobins’ ranks.

Politically, these Jacobins were radically different from the forces that held power in the earlier stages of the revolution — constitutional monarchists like Lafayette (who despised the Jacobins, calling them “a sect that infringes sovereignty and tyrannies citizens”), liberals like the stargazing Parisian mayor Jean-Sylvain Bailly, and more conservative republicans like the militarist Jacques-Pierre Brissot.

Although their leadership was drawn from the ranks of the intellectual bourgeoisie — not the sans-culottes — the Jacobins were committed to separating the right of political participation from property; Robespierre wrote in 1791, “every citizen has the right to cooperate in legislation, and hence to be elector or eligible, without distinction of fortune.”

In fact, the Jacobin Club — along with the networks of fraternal organizations that sprung up to disseminate revolutionary teachings — had been instrumental in producing the very  layers of radicalized working people who would later come to be known as the sans-culottes. In the absence of political parties as we understand them today, the sans-culottes received their political education from revolutionary societies like the Jacobins, who produced newspapers and called gatherings where revolutionary propaganda was read aloud.

The Jacobin Club, by virtue of its size and militancy, had even influenced discussions in the National Assembly during the revolution’s early stages. As the Abbé Grégoire recalled:

The Jacobins would take it [a question booed by the conservative majority of the Assembly] up in their circular invitations or their papers; it was discussed by four or five hundred affiliated societies, and three weeks later addresses poured into the Assembly asking for a decree on a matter that had initially been rejected, but which the Assembly then accepted by a large majority, since public opinion had been matured by discussion.

Eric Hazan explains, “The society and its branches operated as a system for spreading revolutionary ideas across the country. Nothing is more absurd than the idea of ‘Jacobinism’ as an authoritarian and meddlesome Paris dictatorship.”

Above all else, the Jacobins were intensely concerned with translating the revolutionary fervor of 1789 into a durable and sustainable revolutionary society. They saw their role as to strengthen and deepen the radical ideals of the Revolution while protecting it from attack. As Robespierre wrote in 1794:

[W]hen, by prodigious efforts of courage and reason, a people breaks the chains of despotism to make them into trophies of liberty; when by the force of its moral temperament it comes, as it were, out of the arms of the death, to recapture all the vigor of youth; when by tums it is sensitive and proud, intrepid and docile, and can be stopped neither by impregnable ramparts nor by the innumerable armies of the tyrants armed against it, but stops of itself upon confronting the law’s image; then if it does not climb rapidly to the summit of its destinies, this can only be the fault of those who govern it.

What should we think about the “Reign of Terror”?

The Reign of Terror was a period of intense violence led by Robespierre’s Jacobins, during which the guillotine became the most potent political tool and repression the most vital political task. Though far fewer than the millions who lost their lives during the Napoleonic Wars, 17,000 people — counter-revolutionaries as well as dissident thinkers within the revolution — were executed by the guillotine. Tens of thousands more were killed without trial or died in jail — historian Timothy Tackett estimates a total death toll closer to 40,000.

The legacy of this period is still much debated. But it is hard to dispute that the terror emerged in response to the urgent need for political and military defense. The old figureheads of the ancien regime were more than mere symbols of opulence or historical tyranny; many were active antagonists of the revolution, working to dismantle its progress and assassinate its soldiers precisely at the time when the revolutionary transformation was most vulnerable.

Robespierre wrote in 1794:

If the spring of popular government in time of peace is virtue, the springs of popular government in revolution are at once virtue and terror: virtue, without which terror is fatal; terror, without which virtue is powerless. Terror is nothing other than justice, prompt, severe, inflexible; it is therefore an emanation of virtue; it is not so much a special principle as it is a consequence of the general principle of democracy applied to our country’s most urgent needs.

It has been said that terror is the principle of despotic government. Does your government therefore resemble despotism? Yes, as the sword that gleams in the hands of the heroes of liberty resembles that with which the henchmen of tyranny are armed. Let the despot govern by terror his brutalized subjects; he is right, as a despot. Subdue by terror the enemies of liberty, and you will be right, as founders of the Republic. The government of the revolution is liberty’s despotism against tyranny. Is force made only to protect crime? And is the thunderbolt not destined to strike the heads of the proud?

. . . Indulgence for the royalists, cry certain men, mercy for the villains! No! mercy for the innocent, mercy for the weak, mercy for the unfortunate, mercy for humanity.

One more thing seems nearly certain: sending political opponents within the ranks of the revolutionaries to the guillotine — the Dantonists, the Hebertists — was a reflection of political weakness that left Robespierre isolated and ultimately defenseless against the plots he so feared.

With the benefit of hindsight, Engels wrote in a letter to Marx in 1870 that:

These perpetual little panics of the French — which all arise from fear of the moment when they will really have to learn the truth — give one a much better idea of the Reign of Terror. We think of this as the reign of people who inspire terror; on the contrary, it is the reign of people who are themselves terrified.

Terror consists mostly of useless cruelties perpetrated by frightened people in order to reassure themselves. I am convinced that the blame for the Reign of Terror in 1793 lies almost exclusively with the over-nervous bourgeois, demeaning himself as a patriot…

Marx himself, though certainly critical of the particulars of “revolutionary terror” as it played out in France, took a less ambiguous stance towards violence in the defense of revolution:

[T]here is only one way in which the murderous death agonies of the old society and the bloody birth throes of the new society can be shortened, simplified and concentrated, and that way is revolutionary terror.

Who ruined the French Revolution?

By the summer of 1794 — five years after the summer of unrest that saw the convening of the Estates-General, the formation of the National Assembly, and the storming of the Bastille — the revolution was fragmented and Robespierre was increasingly isolated, left to occupy a left flank of the revolutionary leadership that was largely devoid of allies or support.

Fearful of conspiracies against his life, Robespierre had argued for the execution of fellow revolutionary leaders like Hebert and Danton while presiding over the Committee for Public Safety. Perhaps predictably, Robespierre did fall victim to a conspiracy from his right, and the dearth of possible allies — the ranks of the moderates and of the left wing having been severely culled by Robespierre’s own expeditions to the guillotine — sealed his doom.

On 9 Thermidor (July 27) of 1794, the National Convention, following the lead of Jean-Lambert Tallien, sentenced Robespierre and three other radical Jacobins to death. After a short-lived insurrection against the National Assembly — led by the Paris Commune, the assembly formed by the sans-culottes and their bourgeois allies after the victory at Tuileries two years earlier — Robespierre and his allies were arrested. The next day, they were executed by guillotine.

A violent purge of the Commune followed. Of its ninety-five leaders present at the time of Robespierre’s capture, eighty-seven died on the guillotine. As Eric Hazan writes, “A new Terror had begun.”

Filippo Buonarroti, a contemporary commentator and friend of Robespierre’s, lamented the monumental defeat, interpreting it as the result of a vulgar alliance between the surviving elements of the old aristocracy and opportunistic revolutionaries on the right wing. To justify their actions, he claims, the leaders of the so-called “Thermidorian reaction” had to distort the legacies of those they opposed, cynically warping revolutionary principles in the service of privilege. He wrote:

The interested professors of democracy, and the ancient partisans of aristocracy, were found to accord once more. Certain rallying cries that recalled the doctrines and institutions of equality, were now regarded as the impure howls of anarchy, brigandism, and terrorism.

Eric Hazan, writing centuries later, is similarly pessimistic:

What was brutally concluded with Thermidor is the incandescent phase of the Revolution, in which men of government, sometimes followed and sometimes driven forward by the most conscious section of the people, sought to change material inequities, social relations and ways of life. They did not succeed, to be sure.

Left unprotected by the popular insurgency of the sans-culottes that, in a previous era, may have come to his aid, Robespierre died without seeing the completion of the revolutionary project he embodied, and the French Revolution died soon after.

The weakened French state, stripped of so much of its democratic potential, could not deliver on the promises of the revolution, and was left in the control of those who would see the revolution’s most radical advances overturned. From this political context soon emerged Napoleon Bonaparte, and the revolution soon mutated into the Bonapartist state, built through war and empire abroad and aristocratic tyranny at home. In perhaps the most perverse example of the inversion of revolutionary principles Buonarotti pointed out, the revolutionary agenda of liberty and equality became a doctrine of global domination through Napoleon’s imperial expeditions.

The revolution was in many respects defeated — though its memories still motivated democratic upsurges like the worker-led Paris Commune decades later.

How did the rest of Europe view the revolution?

The insurrection of the sans-culottes and the liberalization of the French political system had profound effects on the surrounding monarchies. Predictably, the reaction of the monarchs was vastly different from the response of the masses.

The monarchs of Austria and Prussia — including Leopold II, a relative of the French royals — took immediate interest in the popular unrest destabilizing their neighbor kingdom, even colluding with Louis XVI and Marie-Antoinette to orchestrate an inter-kingdom war to weaken the constitutionalist state.

After Louis XVI was prevented from fleeing the nation by angry peasants and evidence of his treason was discovered in Paris, the French people were so outraged they seized the Tuileries and deposed the king, sparking skirmishes with the neighboring monarchs.

But common people in neighboring regions saw inspiration for their own liberation in the French popular struggle. Swiss Guards — hired as mercenaries to defend Louis XVI — defected to the ranks of the sans-culottes en masse during the seizure of Tuileries, and there were similar incidents of side-switching along the border, as soldiers representing the French nation absorbed dissident foreign troops.

Following the French Revolution, popular rebellions also occurred in Italy and Switzerland, citing the French struggle as an ideological and military example.

What was the relationship between the French Revolution and the Haitian one?

Between 1791 and 1804 — during the same period of revolutionary upheaval in the metropole —  slaves on the French island of Saint Domingue rose up against the plantation system that maintained their misery, demanding for themselves the rights of citizens. The rebelling slaves dispossessed the planter class of their wealth, executed the remaining planters on the island, abolished slavery, and established Haiti, the first free republic in the Americas.

Among the new nation’s inaugural documents was an appeal to that most fundamental of French revolutionary tracts: the “Declaration of the Rights of Man and Citizen.”

We would do well to remember Marx’s warning: “Ideas can never lead beyond an old world order but only beyond the ideas of the old world order. Ideas cannot carry out anything at all. In order to carry out ideas men are needed who can exert practical force.” So caution is essential to avoid overstating the role of French revolutionary ideology in the formation of the slave rebellion across the Atlantic — the most dramatic challenge ever posed to the hegemony of European slavery.

But it is clear that revolutionary pamphlets from France — of which there were many — did make it into the hands of slaves in Saint Domingue. And certainly the demands of slaves to be incorporated into the revolutionary project of metropolitan France — not to mention the demand for inclusion in the commonwealth of so-called “Enlightenment values” — shaped the revolution’s development in Europe, challenging it to expand its understanding of both man and citizen. C.L.R. James writes:

Excluding the masses of Paris, no portion of the French empire played, in proportion to its size, so grandiose a role in the French Revolution as the half million blacks and Mulattoes in the remote West Indian islands.

What did the Bolsheviks think about the Jacobins?

They were fans.

Even though the Bolsheviks were building a mass party of workers to usher in a socialist society, very different than what the Jacobins sought to accomplish, Lenin saw much to admire in their revolutionary example. He wrote in 1917:

Proletarian historians see Jacobinism as one of the highest peaks in the emancipation struggle of an oppressed class. The Jacobins gave France the best models of a democratic revolution and of resistance to a coalition of monarchs against a republic. The Jacobins were not destined to win complete victory, chiefly because eighteenth-century France was surrounded on the continent by much too backward countries, and because France herself lacked the material basis for socialism, there being no banks, no capitalist syndicates, no machine industry and no railways.

“Jacobinism” in Europe or on the boundary line between Europe and Asia in the twentieth century would be the rule of the revolutionary class, of the proletariat, which, supported by the peasant poor and taking advantage of the existing material basis for advancing to socialism, could not only provide all the great, ineradicable, unforgettable things provided by the Jacobins in the eighteenth century, but bring about a lasting world-wide victory for the working people.

It is natural for the bourgeoisie to hate Jacobinism. It is natural for the petty bourgeoisie to dread it. The class-conscious workers and working people generally put their trust in the transfer of power to the revolutionary, oppressed class for that is the essence of Jacobinism, the only way out of the present crisis, and the only remedy for economic dislocation and the war.

How should we remember the French Revolution?

The French Revolution was an enormous social reorganization affecting some twenty-five million people in France and countless others in regions as geographically distant as Haiti. During the five years of push-pull between the forces of reaction and the will of the revolutionaries, common people experienced great hardship, but also the largely unprecedented opportunity to intervene in matters of national politics and disrupt the exploitative power relationships that defined their lives. As Hobsbawm reminds us:

It was not a comfortable phase to live through, for most men were hungry and many afraid; but it was phenomenon as awful and irreversible as the first nuclear explosion, and all history has been permanently changed by it. And the energy it generated was sufficient to sweep away the armies of the old regimes of Europe like straw.

Eric Hazan concludes his book with another reminder — the French Revolution, in many ways, ended in defeat. The mainstream history is the history of the victors, the forces of reaction who succeeded in cauterizing the revolution on 9 Thermidor. So our task is to excavate the history of France’s great revolution, now buried under over two centuries of permanent counter-revolution. He writes:

The heirs of the Thermidorians, who have governed and taught us continuously ever since, seek to travesty this history. Against them, let us keep memory alive, and never lose the inspiration of a time when one heard tell that ‘the unfortunate are the powers of the Earth,’ that ‘the essence of the Republic or of democracy is equality,’ and that ‘the purpose of society is the common happiness.’

Onwards towards the common happiness. Happy Bastille Day!

Why we are so great

Maggio 30th, 2019 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

Why do Meritocrats know a few more things than others? Why in fact are we so brilliant? We do not waste our time pondering stupid questions. We do not spend our energy where it is not needed. On matters of religious morality for instance we have no interest. We do not know what it feels like to be “sinful”, nor do we fear a nonexistent person in the sky. We are “free spirits” in the truest sense of the term. We never fail, we learn. We never look backwards, only forwards. We do not follow fashions, trends, slave morality or accept the zeitgeist uncritically. We dissect, destroy and rebuild the world in our own image. What is good for us is good; all else is decrepit, deformed and degenerate.Politically, our primary interest is the salvation of humanity from itself. Look around you: the world is literally insane! We offer the only hope of sanity. Our message is simple – it is time to transvaluate all values. All systems built on unreason will perish in our wake. We’ve tried liberalism, free market capitalist democracy, fascism, communism, anarchism, libertarianism, monarchy, plutocracy, oligarchy, theocracy and all of them have failed miserably. The only system that we haven’t tried is Meritocracy based on Plato’s republic, Rousseau’s social contract and the Hegelian dialectic. In other words, the only system we haven’t tried yet is one based on rationalism lead by supremely rational individuals in the interests of the general will.

Meritocrats recognise that we have now reached peak insanity. Trump represents the apex of human stupidity, thus it is inevitable that the historical dialectic will soon swing wildly towards its antithesis, namely supreme rationalism – Meritocracy. Presently we are insurgents behind enemy lines prudently waiting for our moment to strike. But when our time comes we will usher in a new age of enlightenment and banish all the forces of endarkenment and stupidity that have plagued humanity for millennia. We know there is no messiah, no God willing to intervene and save us. We are the only vanguard of salvation. We are the new Gods in waiting. Join us!

– Pericles

Capitalism vs. Comunism = Meritocraţie

Aprile 8th, 2019 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia
The Illuminated Pleb
 
Dale Race
 
· „Idealismul și susținătorii săi, indiferent dacă din punct de vedere politic sau din pură varietate filosofică, au fost întotdeauna contestați de așa-zișii “pragmatiști” (empiriciștii și libertarienii). În același mod în care cei închiși în peștera lui Platon au contestat pe oricine îndrăznea să sugereze o altă Realitate în afară.
Nu există un Mare Plan sau o Viziune pentru avansarea societății. Clasa Proprietarilor, prin mijloacele mass-media, împinge spre cel mai mic numitor comun, povestea Hobbesiană a “stării naturii”, prin care toată lumea este singură, iar egoismul, lăcomia, narcisismul și gândirea pe termen scurt, domnesc .
În mod similar, Meritocrația este desconsiderată în același fel în care Comunismul, Socialismul și valorile iIuminismului Revoluției Franceze și Americane au fost subminate, atacate și ridiculizate de către clasa proprietarilor, deoarece au susținut cooperarea umană, gândirea utopică și viziunea asupra unei societăți mai Umane, Raționale și Iluminate.
Clasa Proprietarilor respinge și atacă orice viziune viabilă a societății, pentru că prezintă un pericol iminent pentru puterea, bogăția și posesiunile lor – tu, eu și orice altceva în societate. O societate educată, rațională și cooperativă nu poate fi controlată de viziuni minore, materialiste, dulcegării sau rasism, frică, sau bârfe despre Celebrităţi și alte Trivialităţi. În mod firesc, toate elementele cadrul celui mai mic numitor comun ar fi înlocuit de un cadru rațional de libertate care ar promova libertatea pozitivă, asupra libertății negative egoiste a unei clase de proprietari care definește totul în termeni de proprietate.
Astfel, voi, eu și toți ceilalți din societate aveți o alegere simplă.O alegere ușoară:
– O alegere uşoară, de a nu face nimic, de a se mulţumi cu plăceri ieftine, de non-gândire, de cel mai mic numitor comun, de mentalitate de turmă, fără perspective, şezuţi pe canapea, cu lectură la soare, viață ştearsă, plină de alegeri negative, unde ești în realitate un Sclav în mijlocul unui Sistem Social condus de Elită.
Sau,
Luați calea cea mai grea dar și mai plină de satisfacții, una plină de Rezistență. Unul plin de Alegeri Raționale, Logice. Egalitate, „Oportunităţi Egale Pentru Toți”. Situaţia în care cei mai merituoşi sunt mai bine recompensați. Situaţia în care numai cei mai buni reușesc. O Utopie Pozitivă este plină de Mari Proiecte Vizionare care implică Educație, Ştiință și Matematică. Unul în care Meritocrația este rege, nu Banul. Acolo unde domneşte Raţiunea.
Există doar două opțiuni: visul lui Rousseau sau coșmarul lui Hobbes? Meritocrația sau Tirania Capitalistă? Republica lui Platon sau non-societatea Thatcher?
Să fie o formă de Statism sau Individualism? Comunismul a eșuat ca formă de statalism – învins de capitalism – pentru că era prea constrângător, prea autoritar. Nu a oferit o alegere potrivită de libertate, sau ar trebui să spunem, iluzia libertății. Cetățenii săi au fost controlați în mod explicit mai mult decât în sistemul nostru actual. Comunismul era o formă totalitară de statalism; ea nu a oferit niciun stimulent pentru Creștere sau Evoluţie și astfel, a fost înfrânt în mod legitim de Capitalism.
Meritocrația, pe de altă parte, ia cele mai bune rezultate din comunism (stat puternic, piețe reglementate și centralizate) și le combină cu toată libertatea psihologică a capitalismului. În esență, prezintă o versiune rațională, reglementată a capitalismului, fără elite financiare, înlocuită în schimb cu o mentalitate de Masă Rotundă condusă de grupurile cele mai înțelepte și inteligente, cele mai empatice, care acționează ca una pentru a conduce omenirea spre stele; oferind o stare utopică în care toată lumea are Libertate Pozitivă completă pentru a-și îndeplini Potențialul. Meritocrația este o formă de Statalism cu adevărat Democratic și Rațional, mai degrabă decât Totalitarismul Comunismului. Democrația occidentală actuală este o formă individualistă de totalitarism ascuns. În cazul în care oamenii au doar iluzia de libertate, deoarece, în realitate, sectorul privat conduce societatea noastră, guvernul și tot ceea ce se întâmplă în Lume. Clasa Proprietarilor vrea să o păstreze în acest fel.
Întrebarea este, vrei să-i lași?”
 

Videoconferinţa Mişcării Dacia din 20.03.2019

Marzo 20th, 2019 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia