Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link
Posts Tagged ‘Realitatea’
SIMŢURI vs. RAŢIUNE
Iată mai jos explicaţia faptului că SIMŢURILE sunt „ÎNŞELĂTOARE” şi că nu trebuie să ne configurăm EXISTENŢA pe ele. Tot aşa (As Above, So Below), dacă o Societate se axează pe SIMŢURI şi IGNORĂ RAŢIUNEA ŞI LOGICA MATEMATICII ONTOLOGICE (cum se întâmplă azi în virtutea MATERIALISMULUI EMPIRICIST), se poate spune că e RUPTĂ DE REALITATEA OBIECTIVĂ:
„Simțurile noastre ne induc în eroare. Noi, ca oameni, avem cinci simțuri (vederea, auzul, mirosul, atingerea, gustul), alte creaturi au mai multe simțuri pe care noi nu le avem cum ar fi: sonar, navigație electro-magnetică sau simțuri ca ale noastre, dar dincolo de spectrul uman de percepție, auzul deasupra domeniului uman, abilitatea de a recunoaște și diferenția mirosurile și gusturi pe o perioadă lungă de timp, la distanțe mari și într-o gamă mai largă.
Știința ne-a dat capacitatea de a ne amplifica simțurile naturale prin utilizarea mijloacelor tehnologice. Ne-a permis să vedem în spectrul X Ray, ultrasunete, sunete înalte / joase etc.
Dar toate informațiile sunt prelucrate și clasificate după limbajul nostru cultural, care nu este nici obiectiv, nici absolut.
De exemplu: în cultura Inuit zăpada este un fenomen predominant și ca atare Inuții pot diferenția cultural acest fenomen și astfel au în limba lor 50 de cuvinte diferite pentru a descrie “zăpada”. Nu este cazul culturilor deșertice.
Filtrarea informațiilor prin simțurile și limbajul nostru este înșelătoare, incompletă și părtinitoare.
Pentru a înțelege pe deplin Realitatea, avem nevoie de un Limbaj Nemijlocit, de Limbajul Existenței în sine, de Matematică.
Datele Senzoriale sunt OUTPUT-ul organelor de simț și al creierului (deci Subiective) care procesează Date Obiective. Atunci când organele de simț și creierul sunt absente, tot așa este și Informația Senzorială. Semnalele Obiective nu sunt ele însele Senzoriale: DEVIN Senzoriale după o procesare adecvată.”
Mike Hockney