Dacia Iluministă

Sociologia (13)

„Nineteen Eighty- Four” & „Brave New World”

Cele mai renumite două romane distopice ale secolului al XX-lea au fost “O mie nouă sute optzeci și patru” (Nineteen Eighty- Four) a lui George Orwell și “Formidabila Nouă Lume” (Brave New World) a lui Aldous Huxley. Comparând cele două opere, Neil Postman a scris: “Ceea ce temea Orwell, erau cei care ar interzice cărțile. Ceea ce temea Huxley era că nu ar exista nici un motiv să se interzică vreo carte, pentru că nu ar mai fi nimeni care să vrea să citească vreuna. Orwell s-a temut de cei care ne-ar lipsi de Informație. Huxley se temea de cei care ne-ar da atât de multă Informaţie Superfluă, încât să fim reduși la Pasivitate și Egoism. Orwell s-a temut că Adevărul ar fi ascuns de noi. Huxley se temea că Adevărul va fi înecat într-o mare de Irelevanță. Orwell s-a temut că vom deveni o Cultură Captivă. Huxley s-a temut că vom deveni o Cultură Trivială. Așa cum a remarcat Huxley în “Brave New World”, libertarienii și raționaliștii care se opun Tiraniei, nu au reușit să țină seama de apetitul aproape nelimitat al omului pentru Distracţie/Distragere. În „Nineteen Eighty- Four”, Orwell a adăugat că oamenii sunt controlați de Durere/Suferinţă. În „Brave New World”, ei sunt controlaţi de Plăcere. Pe scurt, Orwell se temea că Frica de Durere/Suferinţă ne va ruina. Huxley s-a temut că Dorința/Plăcerea ne va distruge. “
Lumea noastră de astăzi ni le dă pe amândouă odată, aceste două Distopii Polare Opuse. Suntem într-o lume de Plăcere inimaginabilă și simultan, de Frică/Oroare de neimaginat (războiul, terorismul, foametea, sărăcia, dezastre naturale, nesiguranță, șomaj, nevroze, depresie, boli psihice). Este timpul să lăsăm în urmă Plăcerea și Suferinţa (raiul și iadul) și să adoptăm RAŢIUNEA. Cu Rațiune, putem proiecta Plăcerea și Suferinţa de care avem nevoie pentru a duce vieți optime “.

Sociologia (11)

Peter Joseph – The Zeitgeist Movement

Q: Peter – care credeți că este cel mai mare obstacol în calea schimbării sociale?
A: Narcisismul oamenilor: Modul natural în care Mintea, presată de nevoia culturală de Status şi teama de a-l pierde, precum şi de lipsa Securității viitoare, va favoriza „Câștigurile” pe termen scurt în detrimentul Progresului pe termen lung.
Majoritatea oamenilor cred că sunt social Conștienți. Le place să creadă că atunci când merg la un miting activist sau semnează o petiție, fac ceva pentru a progresa lucrurile. Dar cea mai mare parte este o iluzie cathartică. Ceva care le dă aprobarea tacită pentru a se întoarce la căile narcisiste înguste și interesate esclusiv de sine. Acesta este ciclul. Această atitudine socială pasivă sau derizorie accentuează vinovăția individului, de dată ce se întoarce și își promovează propria lume superficială.
99,99% din oameni nu sunt satisfăcuţi de carieră, familie, propriul ego şi propria imagine și ţin cu dinadinsul să arate totuşi că au „succes” într-un fel. Această tendință este ceea ce menține cel mai mult temerile și traiectoriile negative ale societății, deoarece nimeni nu are curajul să meargă la nivelul următor.
Este de asemenea, ceea ce reduce sensul de Compasiune a oamenilor, căci „prea multă” Compasiune înseamnă a-şi submina instinctul de supraviețuire şi a risca să piardă un avantaj Competitiv.
Astăzi în Occident, mai ales începând cu anii 1960, oamenii s-au transformat în interior, subscriind la logica propriei îmbunătățiri, pentru a se promova și a-și asigura stabilitatea doar pentru ei înșiși. Și asta va schimba lumea externă. Deci, pentru a schimba lumea, schimbă-ţi modul în care vezi lumea, asta este logica. Câte grupuri de auto-ajutorare, grupuri de meditație și organizații de tip „life coach” avem în comparație cu organizaţiile care încearcă să facă schimbări structurale în societate? Probabil un raport de 1000: 1. Este profund miopic.
Firește, este foarte greu să-ți schimbi Sinele într-un mod care se contrazice cu stimulentele structurii sociale, deoarece fiecare este atât de orientat / răsplătit de ea. Supraviețuirea în acest Sistem depinde de succesul afacerii, care presupune o Persona (ceea ce arătăm celorlalţi – Jung) atractivă.
Hyper-individualismul, Grupismul, Egoismul, Vanitatea și acest joc psihologic al Activistului “Catharsis” – paralizează societatea prin teama eventualelor pierderi viitoare. Din acest motiv, nu putem avea încredere în „majoritatea democratică” că va face ceva pentru a ajuta cu adevărat.
Ei sunt prea hipnotizați, se pregătesc pentru următoarea fotografie, întâlniri de afaceri, strategia de investiții, şcoala de gătit, sesiunea de terapie, manichiură, îndepărtarea moliilor, mărirea sânilor, tratamentul pentru chelie, frecventarea clubului, vizionarea TV, shopping, etc.”

ReLigare (6)

Budismul şi Suferinţa

Învățăturile lui Buddha privesc Suferința și Metoda propusă pentru a pune capăt suferințelor (Meditaţia).
Ele nu au nimic de-a face cu Ontologia, Epistemologia, Gnoza, Ştiința, Metafizica și Matematica. Budismul este o religie exclusiv idealistă şi anti-raționalistă, preocupată de tehnici de ameliorare a Suferinței. Nu are nimic de-a face cu Rațiunea, Logica și Cunoașterea. Este feroce anti-intelectuală. Este vorba numai despre Lumea Senzitivă, Contingentă, Temporală, nu despre Lumea Eternă Inteligibilă, Necesară și Eternă.

Cele Patru Adevăruri Nobile conțin esența învățăturilor lui Buddha. Aceste patru principii pe care Buddha a ajuns să le înțeleagă în timpul meditației sale sub copacul Bodhi.
“Adevărul suferinței (Dukkha).
“Adevărul originii suferinței (Samudaya).
“Adevărul încetării suferinței (Nirodha [Nirvana]).
“Adevărul căii spre încetarea suferinței (Magga).
Budismul, după cum puteți vedea, este definit exclusiv de teama Suferinței. Deoarece Viața inevitabil implică Suferința, budismul este o Frică de Viață și despre a fugi de Viață.

Nirvana
În tradiția budistă, Nirvana, semnifică „a stinge”.
Scopul budismului este acela de a opri Mintea de la lucru!? Budismul este o ideologie uluitoare și inutilă. Pentru toți acei oameni care iubesc Meditația: îți dai seama că Scopul este să-ți distrugi Mintea și Identitatea? Poţi tu numi „iluminare”, starea de Moarte? Dacă da, scurtează-ţi calvarul… fă-ţi o lobotomie!… e acelaşi lucru.

Karma
Karma este legea propusă de Cauză și Efect în domeniul etic și moral.
Legile științifice ale Cauzei și Efectului au totuşi o formulă matematică asociată cu ele și stau la baza unor previziuni testabile. A văzut cineva o formulă matematică asociată cu Karma? A văzut cineva o previziune făcută pe bază de Karma? Karma este un rahat total. Este pur și simplu jenant când oamenii menționează karma ca pe un aspect real al existenței și o leagă de Cauza și Efectul științific.
Karmismul este acela care permite şi justifică Sistemul Castelor, motiv pentru care este pe placul Păpuşarilor Sistemului Sclavagist; încă un motiv de repulsie pentru adevăraţii Iluminaţi.

Care este mesajul budismului? – Detașează-te … Retrage-te … Dezangajează-te. S-ar putea să fii mort … sau un copac!?
De fapt, trebuie să atacaţi, să vă angajați, să avansați, să trăiți.
Trebuie să vă străduiți pentru Cunoaştere. Trebuie să arzi de Dorințe. Trebuie să Riscați totul. SuperOmul lui Nietzsche, este opusul SubOmului Budist, un adevărat Ultim Om (Last Man). Budiștii sunt cerbii timizi care trăiesc în păduri, ascunzându-se în spatele copacilor. Eşti aici pentru a fi o persoană de acțiune, nu un observator pasiv care meditează sub un copac. Eşti aici pentru a face o diferență, nu să vă retrageți din luptă.
Ați întâlnit vreodată un budist practicant care nu era un liberal politic corect? Ați întâlnit vreodată un budist radical? Îți poți imagina un Nietzsche budist?

Budiștii și copacii
Copacii sunt la fel cu Natura. Sunt puternici, tăcuți, netulburaţi. Ei nu suferă. Își scufundă rădăcinile în sol și se hrănesc și beau de la Mama Pământ. Frunzele lor sunt suflate de vânt și spălate de ploaie. Ei există într-o Stare NeConştientă care ar putea fi descrisă în termeni budiști ca fiind „fără minte” și „fără gânduri”.
Budiștii construiesc săli de meditație printre copaci. Ei stau sub copaci și-şi golesc mințile lor … ca și cum ar fi copaci. Ei vor să fie la fel de liberi de suferință ca și copacii, să fie la fel de înrădăcinați ca și copacii. Copacii îndeplinesc toate aspirațiile budiștilor – eliberați de dorință, mânie, suferință și ignoranță.
Budismul este total ostil Vieții Active, Dinamice, Rațiunii, Cunoașterii și Înţelegerii.
Budiștii vor doar să fie Pasivi ca şi Copacii care nu au nevoie de nimic.
Ceea mai mare bucurie a budistului este aceea de a înființa o comunitate de meditație… budiștii nu-şi petrec timpul construind hiperdrive pentru nave spațiale, asta e sigur.
Ce faci tăcut și static sub un copac (ca Buddha) dacă nu vrei să fii copac? Acțiunile tale te trădează. Oamenii dinamici fac lucruri. Oamenii statici nu fac.Oamenii dinamici acceptă și îmbrățișează suferințele și dorințele lumii. Oamenii care stau sub un copac nu-și doresc altceva. Ei doresc să nu mai fie aici, pentru ca să nu mai sufere şi să nu mai dorească. Ei doresc să fie ca niște copaci … pentru că copacii nu suferă și nu doresc. Budismul: cum să vă risipiți viața, cum să fugiți de viața voastră, în timp ce vă pretindeţi „iluminaţi”. O viață fără dorință și suferință nu este o viață deloc. Ai putea tot aşa de bine, să nu exişti!? Spiritualitate Budistă? Nimeni din cei care neagă existența Sufletului poate fi cu adevărat Spiritual. Aici sunt incluşi toți materialiștii științifici și toți budiștii.

Sindromul Stockholm

Iată preluată din Wikipedia, explicaţia lipsei de implicare politică a românilor, deşi toţi sunt nemulţumiţi de ceea ce văd în jur :

Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul. Persoanele captive încep în a se identifica cu răpitorii, ca și un mecanism defensiv, din teama de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât intr-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute ca și o amenințare, întrucât într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit.
Drept consecință, victima devine hiper-vigilență în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, intrucat ar pierde singura relație pozitivă formată – cea cu răpitorul.
Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emotional foarte mare. Acest comportament este considerat ca o strategie obișnuită de supraviețuire pentru persoanele care sunt victime ale abuzului inter-personal și a fost observat în cazul divorțurilor cu copii, al copiilor abuzați emoțional, al membrilor sectelor religioase, prizonieri de război și tabere de concentrare.
Numele acestui sindrom provine dintr-un caz real de jaf la o bancă din Stockholm, caz în care jefuitorii au ținut captivi angajații băncii pentru 6 zile (între 23 și 28 august 1973). În acest caz victimele s-au atașat emoțional de răpitori și chiar le-au luat apărarea ulterior eliberării). Termenul a fost avansat de către criminologul și psihiatrul Nils Bejerot, cel care a asistat poliția în timpul jafului și care s-a referit la acest sindrom în cadrul unei emisiuni de știri din acele zile
O teorie care încearcă să explice sindromul Stokholm este teoria disonanței cognitive. Aceasta spune că oamenii în general nu pot sta nefericiți pentru perioade lungi de timp, și când oamenii sunt răpiți pentru o perioadă lungă de timp, o să fie nefericiți pentru toată acea perioadă de timp sau ajung să îi iubească pe răpitori și să se identifice cu ei
Sindromul poate fi explicat din punctul de vedere al evoluționismului. În istorie au existat și există multe practici care au implicat răpirea femeilor sau copiilor (vezi ienicerii turci care proveneau din copiii răpiți sau practica răpirii femeilor pentru a deveni soțiile răpitorilor). Femeile răpite care nu acceptau noul statut, care încercau să fugă sau nu cooperau erau omorâte, încarcerate sau pedepsite drastic. Pe de altă parte, femeile care se supuneau răpitorilor ajungeau să câștige favorurile acestora, să aibă o viață mai bună și să aibă copii. De-a lungul generațiilor aceasta ar putea să fi avut un efect de a selecta în populația respectivă acele gene care favorizau pasivitatea și solidarizarea cu răpitorii

Menţionez că noi îi „căutăm” la „Mişcarea Dacia” pe… ceilalţi !