Dacia Iluministă » Blog Archive » … Ieri am trecut Prutul şi am ajuns până la Nistru !

… Ieri am trecut Prutul şi am ajuns până la Nistru !

Agosto 16th, 2011 Posted in Attualità

De mult timp îmi propun să vizitez Basarabia, dar timpul prea scurt şi programul încărcat al concediilor mele în Dacia, m-au împiedicat să-mi satisfac această dorinţă, până zilele astea. Primul loc în care m-am oprit, a fost Statuia lui Ştefan ce Mare şi Sfânt, aflată la loc de cinste în inima Chişinăului. O să public ceva fotografii ale monumentului şi ale plăcilor comemorative ce dezvăluie soarta statuii marelui Domnitor.

Ştefan cel Mare şi Sfânt străjuieşte inima Chişinăului şi sufletul basarabenilor


Pe cele două plăci de bronz de la intrarea în Parcul din spatele Statuii, sunt descrise peripeţiile acesteia de-a lungul anilor, până în zilele noastre când şi-a recăpătat prestigiul şi semnificaţia.

Hronicul Monumentului (I)


Hronicul Monumentului (2)


Nu întâmplător, Statuia se află în apropierea clădirii Guvernului, în faţa căruia tronează un monument de comemorare a victimelor comunismului, ceea ce la Bucureşti nu se găseşte încă… probabil deoarece mai sunt comunişti prin preajmă !?

... există români care s-au detaşat net de... comunism !


Tot în preajma Domnitorului, în Parcul din spatele Monumentului, se găsesc busturile tuturor oamenilor de cultură ai lor… care sunt şi ai noştri. M-a impresionat profund prezenţa unor buchete de flori la bustul Eminescului !!! Marele Alecsandri străjuieşte falnic în faţa Bibliotecii Naţionale, iar Vieru este onorat şi el alături de marii clasici.

Buchete proaspete la picioarele Marelui Eminescu


Alecsandri străjuieşte Biblioteca Naţională... alături de Tricolor !


În faţa Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie îşi alăptează „puii”, cine alta, dacă nu… Lupoaica !?

Lupoaica tronează şi la Chişinău... nu cumva e... dacică ?


Vizita mea la Chişinău, ghidată de prietenii din „Mişcarea Dacia” cu care am avut plăcerea să mă întâlnesc, nu se putea termina decât pe malurile … Nistrului.

Peisaj încântător, Nistrul în spate, un prieten basarabean şi o casă, adevărat muzeu ţărănesc (inclusiv acoperită cu strat gros de trestie)


Nu ştiu de ce, dar m-am întors acasă cu impresia că dacii ăştia liberi… au ceva în plus faţă de noi !?!?



Leave a Reply