Dacia Iluministă

DRAJNA DE SUS (1)

Neam de neamu meu, atât din partea mamei , cât şi a tatălui, a sălăşluit între văile Teleajenului şi Buzăului.
Dacă ŢEVARII din partea tatălui erau moşneni lemnari şi oieri din părţile Starchiojdului, cei din partea mamei , PÂNTEŞTII, sunt atestaţi documentar din 10 Iulie 1517, de pe vremea lui Neagoe Basarab.
Obştea, în care erau oameni de frunte şi căreia Neagoe Basarab le întărea prin respectivul document, proprietatea în devălmăşie a munţilor din zonă,  se numea chiar „OBŞTEA STĂNEŞTI-PÂNTEŞTI”.
Că erau „oameni de seamă” , o demonstrează şi faptul că au ctitorit o Biserică în satul lor DRAJNA DE SUS, numită şi azi BISERICA PÂNTEŞTILOR.
La loc de cinste în faţa bisericii, se află înmormântaţi bunica mea după mamă ANA POPESCU – PÂNTEA şi bunicul NICOLAE POPESCU-DRAJNA, de fel, tot starchiojdean, ca şi Ţevarii.

Mormântul străbunilor mei

În acest cimitir, se află şi o cruce masivă dintr-o piatră de circa 100 cm înâlţime şi 25 cm grosime, cu scriere probabil slavonă spre bază, cu un simbol solar central , asemenea celui de la Fântâna lui Mihai de la Măgura (vezi fotografii Congres Dacologie)  şi din alte zeci de locaţii de pe teritoriul României, dar nu numai !

Acelaşi simbol, se află şi pe drapelul Ligii Nordului din Italia, cu denumirea de SOARELE ALPILOR.  Menţionez că „nordiştii” din Italia, se consideră urmaşi ai CELŢILOR care populau nordul peninsulei italice, încă înainte de fondarea Romei.

„CRUCEA SOLARĂ” de la BISERICA PÂNTEŞTILOR, ar trebui poate studiată de istorici, deoarece s-ar părea că scrierea de la bază (se văd doar două rânduri) nu este vizibilă complet.

Intermezzo … lingvistic

 DESPRE … BARDĂ

Citim în DEX :

BÁRDĂ, bărzi, s. f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, întrebuințată mai ales la cioplitul lemnului și, odinioară, ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună sau a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd.

Dar în DEN scrie :

bárdă (bărzi), s. f. – 1. Secure cu tăișul lat. – 2. Sapă, teslă. Mag. bárd (Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Șeineanu, Semasiol., 135; Cihac, II, 479; DAR; Candrea; Pușcariu, Lr., 273). Cuvînt de origine germanică (v. germ. barta, germ. Bart, v. fr. barde, cf. alabarda), care coincide în parte cu un cuvînt oriental (cuman. balta, tc. baltak, cf. baltag), fără să se poată distinge cu ușurință proveniența. Der. din mag. nu este absolut sigură; poate fi cuvînt importat în mag., chiar din rom., după Edelspacher, 9. Apare și în slov. barda, rut. barda; ultimul provenind din rom. (Miklosich, Wander., 12), ca și săs. bardë. Der. din mag. nefiind pe deplin satisfăcătoare, s-a propus ca etimon sl. brady (Miklosich, Slaw. Elem., 15), care prezintă aceeași dificultate constînd într-o metateză asemănătoarte cu cea din blato › baltă; tc. barda (Popescu-Ciocănel 15), care pare mai curînd de origine rom. (Candrea, Elemente, 404; G. Meyer, Türk. St., I, 2). Recent, Gamillscheg, Romania germ., II, 261, a susținut că rom. provine direct din longob. barda. – Der. bărdaș, s. m. (dulgher); bárdie, bărdiță, s. f. (sapă); bărdui, bărdălui, vb. (a tăia, a ciopli), cf. mag. bárdolni.

Un adevărat talmeş – balmeş, din partea unora care „studiază limbile cu metode ştiinţifice” !?!?
… mai cunoaştem noi un caz : „istoricii lui peşte”.

Adică, noi urmaşii traco-geto-dacilor, trăitori de milenii într-un teritoriu acoperit în proporţie de 95% de păduri, i-am aşteptat pe ungurii, sau pe slavii veniţi din STEPE, ca să ne spună ei cum se cheamă INSTRUMENTELE DE PRELUCRARE A LEMNULUI !?!?
Cine mai trece pe aici, a mai citit şi despre un alt caz analog : TESLA.

Se notează în a doua definiţie, părerea lui Gamillscheg, că BARDĂ ar veni din LONGOBARDĂ, deşi e LOGIC că e invers, deoarece familia de cuvinte a bazei BARDĂ, nu o mai are nimeni aşa bogată, precum o avem noi, ceea ce se explică prin preocupările noastre specifice legate de PRELUCRAREA LEMNULUI, pe care alţii nu le-au avut.

LONGOBARDĂ (ita) se zice în dialect LUNBARDĂ, care seamănă izbitor cu LUNGĂ-BARDĂ, cum s-ar zice şi azi pe la noi, pentru o BARDĂ LUNGĂ (armă specifică a lombarzilor), deci o BARDĂ cu mâner LUNG, mai utilă ca ARMĂ DE ATAC.
Se ştie că LIMBA LOMBARDĂ se aseamănă mai mult cu limba ROMANŞILOR, decât cu italiana.
Se mai ştie că LOMBARZII sunt CELŢI şi că CELŢII sunt originari din SPAŢIUL TRACIC DUNĂREAN, şi că au locuit masiv în sud-vestul arealului dunărean, până la Burebista (scordiscii : Între 56 și 50 î.Hr., scordiscii au fost învinși de dacii lui Burebista, și au devenit supușii săi.  http://ro.wikipedia.org/wiki/Scordisci)
Păi cum să provină BARDĂ din maghiară sau slavă, că ăia hălăduiau prin alte părţi, cu mii de ani înainte de a veni acolo unde BARDĂ era un instrument comun de MUNCĂ !?!?
Că mai apoi, INSTRUMENTELE DE MUNCĂ au devenit şi arme, precum secera (sica) sau coasa (falx), e altă treabă, care ţine seama de caracterul nostru PACIFIC, abandonat numai dacă SGÂNDĂRIT (alt cuvânt rumânesc căruia i se dau „origini necunoscute” !?)
Priviţi TESTELE ŞI BĂRZILE de dinainte de Hristos descoperite de arheologi în DACIA şi mai ţineţi cont şi de faptul că MIGRATORII nu au venit ca CIVILIZATORI în arealul latin, grec, sau bizantin, ci ca „hoarde sălbatice” dedicate JAFULUI !

Iată de ce am eu „un dinte” împotriva „lingviştilor şi istoricilor lui peşte” 
… deşi asistaţi social, asistă absenti ca nişte asini, la asasinarea Limbii şi Istoriei Neamului !