Dacia Iluministă

Despre DISTRIBUTISM şi propagatorii acestuia din România şi aiurea (4)

Printre exemplele ce ne sunt furnizate de adepţii DISTRIBUTISMULUI, se numără MONDRAGON CORPORATION din Ţara Bascilor(Spania) şi COPERATIVELE din Emilia Romagna (Italia).
Pornesc de la premiza că ideea cooperativistă în sine nu-mi displace. Ceea ce nu-mi place este integrarea în Sistemul dedicat … PROFITULUI.
MONDRAGON CORPORATION a pornit din iniţiativa preotului catolic José M. Arizmendiarrieta în 1956, în plină dictatură a lui Franco. Era o perioadă de reconstrucţie după cel de-al doilea război mondial, în care nu lipsea „frontul de lucru” într-o Ţară a Bascilor persecutată de Dictator, pentru ajutorul dat republicanilor în Războiul Civil. Trebuie înţeles că Franco a sprijinit această iniţiativă de origine Vaticană, pentru „disciplinarea” unui popor rebel, despre care se spune că are multe în comun cu pelasgii din spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic (asemenea sarzilor şi corsicanilor). În acest context de sprijin probabil material, dar mai ales dogmatic al Vaticanului şi a lui Franco, cooperativismul basc devine un protagonist economic, ajungând treptat la statutul de CORPORATION, ce are puţin în comun cu „spiritul iniţial”. Dacă la începuturi raportul dintre salariul minim şi cel maxim era 1:3, s-a ajuns treptat până la 1:7 şi se pare că acesta e deja … depăşit, cu scuza „de piaţă” a „competenţei manageriale”. Tot aşa, banca Corporaţiei s-a intoxicat cu titluri toxice, deoarece „pentru a sta pe Piaţă”, trebuie să „intri în joc”. Astăzi, MONDRAGON CORPORATION „investeşte” în ţări cu forţă de muncă ieftină, EXPLOATÂND-O, se „intoxică” cu Titluri Bancare Toxice, a început să concedieze inclusiv „asociaţii”, a trebuit să „guste” din experienţa grevelor, etc.; în două cuvinte S-A PIERDUT SPIRITUL ORIGINAR !
Acelaşi fenomen caracterizează şi COOPERATIVISMUL ITALIAN, mult mai vechi şi înrădăcinat în teritoriu, fiind divers „colorat politic” (dreapta-centru-stânga).
A devenit o practică difuză „intrarea mascată” a Marilor Capitaluri în lumea cooperativismului, pentru a beneficia de „tratamentul fiscal de favoare” de care acestea se bucură.
Concluzia mea este că DISTRIBUTIVISMUL, aşa cum este popularizat, nu este altceva decât o formă de PRELUNGIRE A AGONIEI unui SISTEM deja MORT. Este drept că pentru noi, a fost garnisit SUPERFICIAL cu Naţionalism şi Ecologism, dar s-a „aruncat” pe Religie şi nu pomeneşte nimic despre DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ. Părerea mea este că în acest model, găsim puţină cunoaştere a „problemelor româneşti”, din cauze obiective de altfel, şi puţin din ceea ce se chiamă … SOLIDARITATE.
Astăzi, până şi „guvernanţii mondiali” accceptă Nesustenabilitatea Dezvoltării în actualele condiţii !
Bineînţeles că demonstrează din nou incapacitatea de a găsi soluţii viabile, propunând o frânare a dezvoltării în Occident şi o accelerare a acesteia în Lumea Subdezvoltată !?

Ăştia tot nu au priceput că Resursele NU EXISTĂ şi că e mai bine ca acele ţări să se dezvolte pe alte principii, ci nu pe acelea care produc FUTILUL, POLUAREA, IMORALITATEA, CONSUMERISMUL, etc. !

Părerea mea este că societatea omenească nu poate fi lăsată „pe mâna” Economiei de Piaţă şi atunci devine necesară intervenţia unui FACTOR DE REGULAMENTARE, care nu poate fi altul decât… STATUL !

Dar nu un Stat cum s-a experimentat până în zilele noastre, ci unul bazat pe COMPETENŢĂ şi RESPONSABILITATE, aşa cum îşi propune „Mişcarea DACIA” !

Cooperativismul pe care îl contemplăm noi pentru Dacia viitoare, trebuie să asigure necesităţile esenţiale, să se limiteze la un teritoriu de referinţă al cărui potenţial să fie fructificat, să fie respectos cu Ambientul, să fie un cadru de socializare, să se dedice Dezvoltării Sustenabile, să-şi bazeze activităţile pe principii de Competenţă şi Responsabilitate, să cultive Solidarietatea, să se încadreze în Strategia Naţională, etc., într-un cuvânt, să fie în consonanţă cu Principiile şi Obiectivele „Mişcării DACIA”.