Dacia Iluministă

OIKOS-NOMOS (3)

Economia de Piaţă

“Desemnarea Pieței ca fiind Naturală, iar Statul ca fiind NeNatural, este o ficțiune convenabilă pentru cei legați de status quo: ELITA PRIVILEGIATĂ INDIVIDUALISTĂ. Distribuția actuală a Puterii, a Bogăției și a Resurselor se vrea  Naturală și astfel, Inevitabilă și Incontestabilă. Desigur, acest lucru nu este adevărat. Statele formează, susțin și adesea creează Piețe, inclusiv piețele neo-liberale. Aspectul acestor Piețe depinde de Echilibrul Claselor Sociale la un moment dat. Piețele Capitaliste, Inegalitatea și Degradarea pe care le produc, sunt o creație politică, nu un produs al Naturii.
Natura și Societatea (și statele și piețele) sunt inseparabile – produse simultan de oameni prin Procese Ideologice, Politice și Economice “.

NICOLE M. ASCHOFF

Noi aderenţi la „Mişcarea Dacia”

În postarea anterioară vi l-am prezentat pe Silviu Pricope, iar acum o să vă prezint pe Tiberiu Chirilă, un tânăr student român din Liverpool :

„Pentru a functiona, economia are nevoie de un flux constant de tranzactii, corolar, trebuie sa existe o nevoie constanta de tranzactii. Aceasta nevoie este satisfacuta de un consum constant, insa, cu cat consumul este mai mare, cu atat cresc profiturile si astfel tendinta de a incuraja un consum cat mai mare posibil. Astazi, companiile au ajuns in situatia de a vinde periodic o noua versiune al aceluiasi produs intreg in loc sa vanda un produs care poate fi imbunatatit folosind conceptul modular, fiindca asa este mai profitabil (exemplu iPhone).

Acest fenomen duce la accelerarea epuizarii resurselor pamantului. Devine tot mai evident ca actualul model economic este incompatibil cu modul de operare a naturii.
 Practic am ajuns sa avem un soi de anti-economie: in loc sa economisim, consumam resurse cat mai rapid posibil, in loc sa distribuim resursele acolo unde este nevoie, le irosim acolo unde este cel mai profitabil, atat in detrimentul oamenilor cat si a naturii.

Cum ar fi daca maine s-ar descoperi un leac pentru cancer foarte ieftin? Din punct de vedere medical ar fi un succes legendar, insa din punct de vedere financiar ar fi un dezastru colosal pentru furnizorii de medicamente, tratamentul pentru cancer fiind extrem de profitabil. Nu putem spune ca avem o economie atunci cand aceasta prospera prin suferinta oamenilor si prin distrugerea mediului doar pentru a maximiza profiturile.

 In natura, totul se naste si moare, sistemele economice nu fac exceptie. Capitalismul ne-a ajutat sa progresam, insa vremea lui a trecut. Usor, usor nu mai face fata realitatilor perioadei in care am intrat. Capitalismul e ca o ciorba, o vreme este hranitoare si gustoasa, insa la un moment dat expira si daca vom continua sa o consumam dupa acest punct pentru a o manca, devine otrava.”

Iată cum încet, dar sigur, reuşim să creştem dpdv … CALITATIV !

Ca să mai şi râdem, propun o postare a acestui tânăr :

„Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema:
Care este diferenţa dintre “politician” şi “hoţ”?
Raspunsul unuia dintre repondenti i-a sărit în mod special în ochi.
“Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine”.
Iar replica lui Millor fu doar: “Stimate domn, sunteţi un geniu. Sunteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi!”

Cu o mână de astfel de oameni, România poate realiza … MAREA SCHIMBARE DE PARADIGMĂ SOCIO-ECONOMICĂ !!!… este ceea ce urmăreşte „Mişcarea Dacia” !!!

Şi traco-geto-dacii şi urmaşii lor sunt consideraţi … sălbatici !?

Acest text a fost adoptat ca document al „Mişcării Dacia”, deoarece este în SPIRITUL acesteia !

Se pot identifica mari asemănări între modul de a gândi şi soarta indigenilor americani şi… TRACO-GETO-DACI !!! Încercaţi să înlocuiţi în text „pieile roşii” cu „traco-geto-dacii” !

Cu un minim efort, se pot desluşi prevederi ale LEGILOR BELAGINE în cuvintele căpeteniei „pieilor roşii” !!!

Se pune problema : CINE E SĂLBATIC ?

Noi cunoaştem RĂSPUNSUL !!!

Noi „ţinem” cu pieile roşii !!!

………………………………………………..

„În anul 1855, una din cele mai cunoscute căpetenii indiene, pe numele său Seattle, căpetenie a indienilor Dwamish, a scris Preşedintelui SUA, Franklin Pierce, o scrisoare ca răspuns la cererea acestuia de a le cumpăra o parte din pământurile tribului său. Aceasta va dăinui mereu ca o mostră de înţelepciune, putând fi considerat pe drept cuvând unul din primele mesaje ecologiste din lume.

Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului? Ideea ni se pare stranie. Dacă prospeţimea aerului şi murmurul apei nu ne aparţin, cum le putem vinde?

Pentru poporul meu nu există colt al acestui pământ care să nu fie sacru. Un ac de pin care sclipeşte, un mal nisipos, o brumă întinsă în mijlocul pădurii întunecate, totul este sfânt în ochii şi în memoria celor din poporul meu.

Seva care urcă în arbori poarta în ea credinţa Pieilor Roşii; fiecare luminiş şi fiecare insecta sunt sacre pentru memoria şi credinţa poporului meu.

Când albii merg la ceruri şi uită locul natal, morţii noştri nu-şi uită niciodată acest pământ frumos pentru că el le este mamă. Noi facem parte din pământ fi el face parte din noi.

Florile sunt surorile noastre, cerbii, caii, vulturii sunt fraţii noştri; crestele stâncilor, roua preriilor, căldura din pieptul poneilor şi omul aparţin aceleiaşi familii.

Acest pământ este sacru pentru noi. Iar apa scânteietoare care se prăvăleşte în râuri şi pârâiaşe nu este numai apă, ea este sângele strămoşilor noştri.

Trebuie să-i învăţaţi pe copiii voştri că pământul nostru este sfânt, că fiecare imagine ce se reflectă în apa clară a lacurilor este ca o fantomă care vorbeşte despre întâmplări, despre amintiri ale vieţii celor din poporul meu. Murmurul apei este vocea tatălui meu.

Râurile sunt surorile noastre; ele ne astâmpără setea, ne poartă canoea şi ne hrănesc copiii. Dacă noi vă vindem pământul nostru va trebui să vă amintiţi toate acestea şi să-i învăţaţi pe copiii voştri că râurile sunt surorile noastre şi ale voastre şi de aceea trebuie să le iubiţi ca pe fraţii voştri.

Noi ştim că omul alb nu înţelege modul nostru de a vedea lucrurile. Pentru el o palmă de pământ face cît oricare alta pentru că el este un străin care vine în noapte, îşi ia de pe pământ ceea ce îi trebuie şi-l părăseşte. Pământul nu-i este frate, ci duşman. Işi uită mormântul tatălui său şi îşi creşte copiii fără dragoste de pământul natal … El tratează pe mama sa, pământul, şi pe tatăl său cerul, ca pe lucruri care se pot cumpăra, jefui sau vinde, asemenea oilor şi perlelor colorate. Lăcomia sa va sărăci pământul si-l va lăsa pustiu.

Eu nu ştiu nimic, modul nostru de a fi diferă de al vostru (…)

Nu exista un colt liniştit în oraşele omului alb. Nicăieri nu se aude creşterea ierbii primăvara sau bătaia aripilor de fluturi. Dar poate că este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.

Zgomotul din oraşe te asurzeşte. Ce rămâne din viaţă daca nu poţi asculta clipocitul apei şi cântecul broaştelor în noapte?

Dar poate este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.Indianul preferă adierea vântului care mângâie oglinda iazului şi mireasma vântului spălat de ploaia de amiază sau parfumat de pini.

Aerul este scump omului roşu pentru ca toţi împart acelaşi suflu. Animalul, arborele şi omul – toţi respiră la fel. Omul alb nu pare să perceapă aerul pe care îl respiră.

Asemenea unui muribund, el nu-i mai recunoaşte mirosul … Trebuie să ştiţi că aerul este cu mult mai preţios şi că suflul aerului este acelaşi în toate lucrurile care trăiesc. Aerul care a dat strămoşilor noştri prima lor respiraţie primeşte, de asemenea, ultima lor privire. Şi dacă ne vindem pământul, voi trebuie să-1 păstraţi curat şi sfânt pentru ca omul să poată simţi mângâierea vântului şi dulceaţa câmpului în floare.

Dacă hotărâm sa vă vindem pământ, voi pune o condiţie: omul alb trebuie sa trateze animalele de pe acest pământ ca pe fraţii şi surorile sale.

Eu sunt sălbatic si nu înţeleg un alt mod de a trăi. Am văzut miile de bizoni care putrezeau in preerie lăsaţi acolo de omul alb care i-a ucis din goana trenului.

Eu sunt un sălbatic şi nu pricep cum acest cal de fier care fumegă poate fi mai important decât bizonii pe care noi nu-i ucidem decât pentru nevoile vieţii noastre.

Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar dispărea, omul ar muri complet solitar, pentru că tot ceea ce li se întâmpla animalelor i se întâmplă imediat şi omului.

Toate lucrurile sunt legate între ele. Spuneţi copiilor voştri că pământul de sub picioarele lor nu este altceva decât cenuşa strămoşilor noştri … învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce noi i-am învăţat pe ai noştri – pământul este mama noastră şi ceea ce se întâmplă pământului, nouă ni se întâmplă şi se întâmplă copiilor pământului. Dacă omul batjocoreşte pământul, pe sine se batjocoreşte.

Noi o ştim de mult – nu pământul aparţine omului, ci omul pământului.

Noi o ştim bine – toate lucrurile sunt legate între ele, aşa cum sângele face legătura între membrii aceleiaşi familii…,[…] nu omul a ţesut pânza pământului; el este doar un fir. Tot ceea ce el face cu pânza pământului, lui îşi face. Nici omul alb care are un Dumnezeu … nu poate să nu împărtăşească acest destin comun.

Când ultimul om va dispărea de pe acest pământ şi când amintirea sa nu va mai fi decât umbra unei imagini care străbate preeria, râurile şi pădurile vor păstra spiritul fraţilor mei pentru că ei iubesc acest pământ ca pruncul bătăile inimii materne.

După toate, noi suntem probabil fraţi şi surori. Există ceva pe care noi 3 ştim bine şi pe care omul alb îl va şti poate într-o zi: Dumnezeul nostru este acelaşi cu al vostru. Voi credeţi că Dumnezeu este numai al vostru ca şi pământul nostru. Este imposibil. El este Dumnezeul omului şi are aceeaşi îndurare pentru toţi oamenii, albi sau roşii.

Cel ce-şi murdăreşte patul va pieri într-o zi sufocat de propriile sale mizerii. Dar în timp ce noi pierim, voi veţi străluci iluminaţi de forţa unui Dumnezeu care v-a condus pe acest pământ şi care, într-un scop special, v-a permis să ne dominaţi.

Acest rost este ciudat pentru noi. Noi nu înţelegem pentru ce sunt ucişi toţi bizonii, de ce nu sunt domesticiţi caii sălbatici, de ce lucrurile cele mai ascunse ale naturii sunt înăbuşite de mirosul greu al oamenilor, de ce priveliştea frumoaselor coline este tulburată de strigătele lor.

Unde sunt desişurile ascunse? Au dispărut. Unde este marele vultur? A dispărut şi el. Este sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii.”

Pământul este leagănul şi sursa de existentă a vieţii noastre. Aceasta o ştiau, mult mai bine decât noi, oamenii care trăiau nemijlocit în natură. In mod paradoxal, în numele civilizaţiei şi al prosperităţii, l-am uitat, degradîndu-l, pustiindu-l. Pământul a devenit irespirabil. Riscăm să dispărem sufocaţi de propria noastră “operă”.Daca omul distruge Pământul care l-a creat şi care-l hrăneşte, înseamnă că ori doreşte sa se sinucidă, ori adevărurile pe care le deţine despre sine şi natură sunt false.

Sursa : http://silviupricope.wordpress.com/2012/08/01/nu-exista-un-colt-linistit-in-orasele-omului-alb/

Manifest al Mişcării Dacia

Am văzut că mulţi vor un MANIFEST AL MIŞCĂRII DACIA pentru a-l distribui. Pe lângă materialele de la FIŞIERE, vă propun „ceva de ultimă oră” ! Tocmai am primit de la un ANONIM un manifest în versuri !?!? … rezultă că respectivul, este fără îndoială un bun cunoscător al Principiilor şi Obiectivelor noastre !!! Am fost autorizat de asemenea să permit „completarea” cu noi versuri, bineînţeles legate de Principiile şi Obiectivele mişcării şi fără „asumare de paternitate” … va fi o OPERĂ COLECTIVĂ , că doar avem printre Obiective… OPEN SOURCE !!! Suntem astfel şi prima mişcare politică ce are un PROGRAM nu numai UNIC , ci şi … VERSIFICAT ! Eu nu sunt un „om de litere” şi nu mă voi exprima în legătură cu „valoarea literară”, dar ideea mi se pare … excelentă ! Pe parcurs, invităm pe cei „cu patalama” să „finalizeze” … PROGRAMUL !!!

Dragii mei compatrioţi,
Noi vrem MUNCĂ PENTRU TOŢI !
Unii vor sări în sus,
Că-i ceva ce s-a mai spus !?

Comuniştii bunăoară,
Chiar dacă străini de ţară,
Au adus din Răsărit,
Seminţe ce-au răsădit.

Toate bune şi frumoase,
Dacă nu ar fi rupt oase !?
Oase de intelectuali,
De burgheji şi … proletari.

De ţărani, ce să mai zic,
Tot neamul, mare şi mic,
În colhoz de nu intrau,
La Canal îi trimiteau !

Când gândeşti la aşa treabă,
Normal că unu se-ntreabă :
Ăştia oare ce doresc
Vărsând sânge românesc ?

Când pe tancuri au venit
Provenind din Răsărit,
Ne-au promis marea cu sarea
Şi-ncepură… deportarea ?

Aveam multipartidism
Şi un copilandru rege,
Şi ne-au dus spre comunism,
Complici la fărădelege !?

Noi speram cu toţii-n ei,
Dar s-au dovedit … mişei.
La fel ca americanii
Aşteptaţi în munţi cu anii !?

Iată însă dragii mei,
Că noi nu suntem ca ei !
Noi vrem MUNCĂ PENTRU TOŢI
Fără credit pentru hoţi !

Vrem o PARADIGMĂ NOUĂ
Când ceilalţi se fac că plouă.
Vrem bază pe COMPETENŢĂ,
Iar ceilalţi pe delincvenţă !?

Vrem cu Moldova UNIRE,
O reală înfrăţire
Într-o ţară cu vechi nume,
Cel al DACIEI străbune.

Cu vecinii, PACE vrem !
Doar un lucru noi cerem :
Aşa cum au toţi ceilalţi,
DREPTURI pentru-ai noştri FRAŢI !

Vrem SALARII-echilibrate,
Gratis tot în SĂNĂTATE,
ŞCOALĂ gratis pentru toţi,
Puşcărie pentru HOŢI !

Vrem respect pentru NATURĂ,
Fonduri la AGRICULTURĂ,
NUCLEAR nu mai dorim,
SOARE-VÂNT să folosim !

Nu vrem LEGI din altă parte,
Nici chiar de la Bonaparte,
Căci strămoşii ne-au lăsat
LEGI BELAGINE de-urmat !

EI vor CREŞTERE, PROFIT,
Omul tot mai asuprit.
Noi îl vrem în LIBERTATE
Şi trăind cu DEMNITATE.

Cu FUTILITĂŢI ne-ocupă
Timpul nostru limitat
Iar RESURSE pentru „după”,
Fiilor nu au lăsat.

„După noi Potopul !”
„Important e scopul !”
Gândind mişeleşte
Cu vârf se plăteşte !

Suntem mulţi cei ce urzim
Fără să ne auzim
Vremurile nu sunt coapte
Şi vorbim încă în şoapte

Dar va veni ca un val
BLESTEMUL LUI DECEBAL !
Cu MIŞCAREA DACIA,
Curăţi-vom Patria !

N-o să fie VIOLENŢĂ,
Ci o mare CONVERGENŢĂ.
Căci noi vă propunem vouă
Altă PARADIGMĂ, nouă !

Herodot spunea în veac
Despre GEŢI că-s renumiţi
Şi erau din Neamul Trac,
Cei mai VITEJI ŞI CINSTIŢI !

BUREBISTA ne veghează !
DECEBAL, nu este mort !
Ei ne vor cu mintea trează,
În CARPATICUL LOR FORT !