Dacia Iluministă

SCRISOARE

SCRISOARE

Voi, ISTORICII şi LINGVIŞTII LUI PEŞTE, puteţi să căutaţi mult şi bine prin cioburi şi hârţoage !… vă explic eu cum e cu PRIMORDIALITATEA şi cu CONTINUITATEA poporului meu !
Ştiu că şi voi sunteţi printre cei care DENIGREAZĂ ocupaţia cea PRIMORDIALĂ şi că azi Iuaţi în batjocură OIERITUL şi OIERII , dar asta deoarece sunteţi FIII ORAŞULUI care trăiesc pe spinarea SATULUI , singurul loc unde se păstrează IDENTITATEA NAŢIONALĂ a unui popor !
Din vremuri imemorabile, ORAŞUL – CETATEA a fost ADĂPOSTUL VENETICILOR, şi al celor celor FĂRĂ DE ŢARĂ, chiar dacă autohtoni, care s-au înconjurat de ZIDURI pentru a-şi menţine PRIVILEGIILE şi CONTROLUL asupra PRODUCĂTORILOR DE BUNURI ESENŢIALE !
PRIMA NECESITATE pentru asigurarea supravieţuirii, a fost şi va rămâne HRANA şi ÎMBRĂCĂMINTEA şi astea nu se realizează pe uliţele cetăţilor !!!… acolo, doar se înzeceşte CÂŞTIGUL „INTERMEDIARILOR” , pe spinarea PRODUCĂTORILOR, pentru ca mai apoi să fie luaţi şi în derâdere cu etichetări dispreţuitoare precum ŢĂRAN şi CIOBAN !?
– Vă daţi mari credincioşi şi ctitoriţi biserici, ignorând în nimicnicia voastră, că şi Isus se definea… PĂSTOR !?
– Aţi înlocuit LÂNA, PIELEA şi BLANA cu PETROLUL !
– CARNEA pe care ne-o puneţi azi pe masă, aparţine unor animale care nu ştiu ce-i PĂŞUNEA şi LUMINA ZILEI ! Numai PUBLICITATEA MINCINOASĂ ne mai amăgeşte cum arată o vacă cu floarea în gură.
– LAPTELE l-aţi făcut PRAF, ca să puteţi să-l subţiaţi cât mai mult !
– BRÂNZA cu care au crescut mii de generaţii, nu mai e bună dacă nu trece prin vase de inox, că alea STRĂMOŞEŞTI de LEMN şi LUT, nu aduc PROFIT nimănui din ORAŞ !
– Aţi fost autorii CIVILIZĂRII prin chimizare, nuclearizare, „export de democraţie”, convertire cu sabia, genociduri, etc.
– Străbunii noştri aveau „câte o plantă pentru fiecare betegeală”, iar voi aţi pus de INDUSTRII FARMACEUTICE cu care mai mult ne ortăviţi, decât să ne vindecaţi !… poate că asta şi vreţi !?
– Ca să vă măriţi PROFITUL aţi inventat E-urile şi IRADIERILE, că metodele de conservare străbune, nu puteau fi aplicate roşiilor şi bananelor luate gratis unora mai sclavi ca noi şi aduse peste mări şi ţări pentru PROFITUL PETROLIERILOR !
– Străbunii noştri nu aveau SCLAVI, pe când voi aţi reuşit deja să ne sclavizaţi pe toţi !
– Aţi înterzis să mai consumăm produsele noastre tradiţionale, ca să ne băgaţi sub nas OTRĂVURILE VOASTRE MC-DONALD-iste !
– Ne-aţi şters TRADIŢIILE şi aţi adus MANELISMUL de pe alte meleaguri !
– Ne-aţi şters CREZURILE pentru a le face loc altora VENETICE !
– Ne-aţi luat LÂNA, INUL şi CÂNEPA ca să ne fraieriţi cu „ţoalele de marcă” şi cu „fibre sintetice” ale aceloraşi PETROLIERI !
– Ne-aţi deconsiderat MUNCA, pentru a da valoare FUTILULUI !
– Ne-aţi gonit în LUMEA LARGĂ, ca să puteţi voi să vă faceţi mendrele !
– Ne-aţi desfiinţat TĂRGURILE unde se practica TROCUL, pentru a vă introduce voi BANII VOŞTRI DE HÂRTIE şi aţi inventat BURSE DE VALORI, unde se recunoaşte deschis că se face SPECULĂ !
– Ne-aţi şters din „memoria colectivă” LEGEA NOASTRĂ VALAHĂ, că deh, nu era SCRISĂ !?… şi ne-aţi adus LEGI STRĂINE de SPIRITUL NOSTRU !… şi le-aţi înmulţit şi continuaţi s-o faceţi, numai ca să profitaţi voi din MULŢIMEA şi AMBIGUITATEA lor !
– Aţi inventat DREPTUL DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ, ca să puteţi PROFITA numai voi „aleşii” !
– Aţi inventat ŞOMAJUL ca ARMĂ DE ŞANTAJ SOCIALşi l-aţi adus aici unde în străbuni, OBŞTILE asigurau MUNCĂ PENTRU TOŢI ŞI MAI PUŢINĂ… atâta cât să asigure SUPRAVIEŢUIREA DEMNĂ şi să lase şi timp de dedicat FAMILIEI şi SUFLETULUI !

Vă avertizez că ne fierbe sângele în vine şi că mulţi dintre voi, vor fi curând… popiţi !!!

semnează : un ţăran

P.S.
… şi uite aşa mi-au venit idei pentru o NOUĂ PARADIGMĂ, ba chiar şi pentru o MIŞCARE DACIA, care să militeze pentru o „întoarcere în timp”  !… că vorba aia : MERGEM ÎNAINTE, CĂ ÎNAINTE ERA MAI BINE !

Şi traco-geto-dacii şi urmaşii lor sunt consideraţi … sălbatici !?

Acest text a fost adoptat ca document al „Mişcării Dacia”, deoarece este în SPIRITUL acesteia !

Se pot identifica mari asemănări între modul de a gândi şi soarta indigenilor americani şi… TRACO-GETO-DACI !!! Încercaţi să înlocuiţi în text „pieile roşii” cu „traco-geto-dacii” !

Cu un minim efort, se pot desluşi prevederi ale LEGILOR BELAGINE în cuvintele căpeteniei „pieilor roşii” !!!

Se pune problema : CINE E SĂLBATIC ?

Noi cunoaştem RĂSPUNSUL !!!

Noi „ţinem” cu pieile roşii !!!

………………………………………………..

„În anul 1855, una din cele mai cunoscute căpetenii indiene, pe numele său Seattle, căpetenie a indienilor Dwamish, a scris Preşedintelui SUA, Franklin Pierce, o scrisoare ca răspuns la cererea acestuia de a le cumpăra o parte din pământurile tribului său. Aceasta va dăinui mereu ca o mostră de înţelepciune, putând fi considerat pe drept cuvând unul din primele mesaje ecologiste din lume.

Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului? Ideea ni se pare stranie. Dacă prospeţimea aerului şi murmurul apei nu ne aparţin, cum le putem vinde?

Pentru poporul meu nu există colt al acestui pământ care să nu fie sacru. Un ac de pin care sclipeşte, un mal nisipos, o brumă întinsă în mijlocul pădurii întunecate, totul este sfânt în ochii şi în memoria celor din poporul meu.

Seva care urcă în arbori poarta în ea credinţa Pieilor Roşii; fiecare luminiş şi fiecare insecta sunt sacre pentru memoria şi credinţa poporului meu.

Când albii merg la ceruri şi uită locul natal, morţii noştri nu-şi uită niciodată acest pământ frumos pentru că el le este mamă. Noi facem parte din pământ fi el face parte din noi.

Florile sunt surorile noastre, cerbii, caii, vulturii sunt fraţii noştri; crestele stâncilor, roua preriilor, căldura din pieptul poneilor şi omul aparţin aceleiaşi familii.

Acest pământ este sacru pentru noi. Iar apa scânteietoare care se prăvăleşte în râuri şi pârâiaşe nu este numai apă, ea este sângele strămoşilor noştri.

Trebuie să-i învăţaţi pe copiii voştri că pământul nostru este sfânt, că fiecare imagine ce se reflectă în apa clară a lacurilor este ca o fantomă care vorbeşte despre întâmplări, despre amintiri ale vieţii celor din poporul meu. Murmurul apei este vocea tatălui meu.

Râurile sunt surorile noastre; ele ne astâmpără setea, ne poartă canoea şi ne hrănesc copiii. Dacă noi vă vindem pământul nostru va trebui să vă amintiţi toate acestea şi să-i învăţaţi pe copiii voştri că râurile sunt surorile noastre şi ale voastre şi de aceea trebuie să le iubiţi ca pe fraţii voştri.

Noi ştim că omul alb nu înţelege modul nostru de a vedea lucrurile. Pentru el o palmă de pământ face cît oricare alta pentru că el este un străin care vine în noapte, îşi ia de pe pământ ceea ce îi trebuie şi-l părăseşte. Pământul nu-i este frate, ci duşman. Işi uită mormântul tatălui său şi îşi creşte copiii fără dragoste de pământul natal … El tratează pe mama sa, pământul, şi pe tatăl său cerul, ca pe lucruri care se pot cumpăra, jefui sau vinde, asemenea oilor şi perlelor colorate. Lăcomia sa va sărăci pământul si-l va lăsa pustiu.

Eu nu ştiu nimic, modul nostru de a fi diferă de al vostru (…)

Nu exista un colt liniştit în oraşele omului alb. Nicăieri nu se aude creşterea ierbii primăvara sau bătaia aripilor de fluturi. Dar poate că este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.

Zgomotul din oraşe te asurzeşte. Ce rămâne din viaţă daca nu poţi asculta clipocitul apei şi cântecul broaştelor în noapte?

Dar poate este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.Indianul preferă adierea vântului care mângâie oglinda iazului şi mireasma vântului spălat de ploaia de amiază sau parfumat de pini.

Aerul este scump omului roşu pentru ca toţi împart acelaşi suflu. Animalul, arborele şi omul – toţi respiră la fel. Omul alb nu pare să perceapă aerul pe care îl respiră.

Asemenea unui muribund, el nu-i mai recunoaşte mirosul … Trebuie să ştiţi că aerul este cu mult mai preţios şi că suflul aerului este acelaşi în toate lucrurile care trăiesc. Aerul care a dat strămoşilor noştri prima lor respiraţie primeşte, de asemenea, ultima lor privire. Şi dacă ne vindem pământul, voi trebuie să-1 păstraţi curat şi sfânt pentru ca omul să poată simţi mângâierea vântului şi dulceaţa câmpului în floare.

Dacă hotărâm sa vă vindem pământ, voi pune o condiţie: omul alb trebuie sa trateze animalele de pe acest pământ ca pe fraţii şi surorile sale.

Eu sunt sălbatic si nu înţeleg un alt mod de a trăi. Am văzut miile de bizoni care putrezeau in preerie lăsaţi acolo de omul alb care i-a ucis din goana trenului.

Eu sunt un sălbatic şi nu pricep cum acest cal de fier care fumegă poate fi mai important decât bizonii pe care noi nu-i ucidem decât pentru nevoile vieţii noastre.

Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar dispărea, omul ar muri complet solitar, pentru că tot ceea ce li se întâmpla animalelor i se întâmplă imediat şi omului.

Toate lucrurile sunt legate între ele. Spuneţi copiilor voştri că pământul de sub picioarele lor nu este altceva decât cenuşa strămoşilor noştri … învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce noi i-am învăţat pe ai noştri – pământul este mama noastră şi ceea ce se întâmplă pământului, nouă ni se întâmplă şi se întâmplă copiilor pământului. Dacă omul batjocoreşte pământul, pe sine se batjocoreşte.

Noi o ştim de mult – nu pământul aparţine omului, ci omul pământului.

Noi o ştim bine – toate lucrurile sunt legate între ele, aşa cum sângele face legătura între membrii aceleiaşi familii…,[…] nu omul a ţesut pânza pământului; el este doar un fir. Tot ceea ce el face cu pânza pământului, lui îşi face. Nici omul alb care are un Dumnezeu … nu poate să nu împărtăşească acest destin comun.

Când ultimul om va dispărea de pe acest pământ şi când amintirea sa nu va mai fi decât umbra unei imagini care străbate preeria, râurile şi pădurile vor păstra spiritul fraţilor mei pentru că ei iubesc acest pământ ca pruncul bătăile inimii materne.

După toate, noi suntem probabil fraţi şi surori. Există ceva pe care noi 3 ştim bine şi pe care omul alb îl va şti poate într-o zi: Dumnezeul nostru este acelaşi cu al vostru. Voi credeţi că Dumnezeu este numai al vostru ca şi pământul nostru. Este imposibil. El este Dumnezeul omului şi are aceeaşi îndurare pentru toţi oamenii, albi sau roşii.

Cel ce-şi murdăreşte patul va pieri într-o zi sufocat de propriile sale mizerii. Dar în timp ce noi pierim, voi veţi străluci iluminaţi de forţa unui Dumnezeu care v-a condus pe acest pământ şi care, într-un scop special, v-a permis să ne dominaţi.

Acest rost este ciudat pentru noi. Noi nu înţelegem pentru ce sunt ucişi toţi bizonii, de ce nu sunt domesticiţi caii sălbatici, de ce lucrurile cele mai ascunse ale naturii sunt înăbuşite de mirosul greu al oamenilor, de ce priveliştea frumoaselor coline este tulburată de strigătele lor.

Unde sunt desişurile ascunse? Au dispărut. Unde este marele vultur? A dispărut şi el. Este sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii.”

Pământul este leagănul şi sursa de existentă a vieţii noastre. Aceasta o ştiau, mult mai bine decât noi, oamenii care trăiau nemijlocit în natură. In mod paradoxal, în numele civilizaţiei şi al prosperităţii, l-am uitat, degradîndu-l, pustiindu-l. Pământul a devenit irespirabil. Riscăm să dispărem sufocaţi de propria noastră “operă”.Daca omul distruge Pământul care l-a creat şi care-l hrăneşte, înseamnă că ori doreşte sa se sinucidă, ori adevărurile pe care le deţine despre sine şi natură sunt false.

Sursa : http://silviupricope.wordpress.com/2012/08/01/nu-exista-un-colt-linistit-in-orasele-omului-alb/