Dacia Iluministă

Sociologia (13)

„Nineteen Eighty- Four” & „Brave New World”

Cele mai renumite două romane distopice ale secolului al XX-lea au fost “O mie nouă sute optzeci și patru” (Nineteen Eighty- Four) a lui George Orwell și “Formidabila Nouă Lume” (Brave New World) a lui Aldous Huxley. Comparând cele două opere, Neil Postman a scris: “Ceea ce temea Orwell, erau cei care ar interzice cărțile. Ceea ce temea Huxley era că nu ar exista nici un motiv să se interzică vreo carte, pentru că nu ar mai fi nimeni care să vrea să citească vreuna. Orwell s-a temut de cei care ne-ar lipsi de Informație. Huxley se temea de cei care ne-ar da atât de multă Informaţie Superfluă, încât să fim reduși la Pasivitate și Egoism. Orwell s-a temut că Adevărul ar fi ascuns de noi. Huxley se temea că Adevărul va fi înecat într-o mare de Irelevanță. Orwell s-a temut că vom deveni o Cultură Captivă. Huxley s-a temut că vom deveni o Cultură Trivială. Așa cum a remarcat Huxley în “Brave New World”, libertarienii și raționaliștii care se opun Tiraniei, nu au reușit să țină seama de apetitul aproape nelimitat al omului pentru Distracţie/Distragere. În „Nineteen Eighty- Four”, Orwell a adăugat că oamenii sunt controlați de Durere/Suferinţă. În „Brave New World”, ei sunt controlaţi de Plăcere. Pe scurt, Orwell se temea că Frica de Durere/Suferinţă ne va ruina. Huxley s-a temut că Dorința/Plăcerea ne va distruge. “
Lumea noastră de astăzi ni le dă pe amândouă odată, aceste două Distopii Polare Opuse. Suntem într-o lume de Plăcere inimaginabilă și simultan, de Frică/Oroare de neimaginat (războiul, terorismul, foametea, sărăcia, dezastre naturale, nesiguranță, șomaj, nevroze, depresie, boli psihice). Este timpul să lăsăm în urmă Plăcerea și Suferinţa (raiul și iadul) și să adoptăm RAŢIUNEA. Cu Rațiune, putem proiecta Plăcerea și Suferinţa de care avem nevoie pentru a duce vieți optime “.

EPICUR – pe scurt şi pe înţelesul tuturor

Epicur a fost un filosof grec din sec. al IV-lea î.C., care a creat Şcoală la vremea sa şi pentru vremurile următoare.
Iată câteva elemente de EPICURISM ( Doctrină morală a lui Epicur și a discipolilor săi bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului) :

După Epicur, PLĂCEREA este de două tipuri :
– PLĂCEREA CINETICĂ : legată de plăcerile corpului, ale simţurilor, care odată satisfăcute, lasă locul INSATISFACŢIEI.
– PLĂCEREA STATICĂ : este de lungă durată şi se obţine când te bucuri de fiecare zi, ca şi când ar fi ultima. Conduita recomandată, este aceea a unuia care se mulţumeşte cu puţin. deci „cu cât se posedă mai puţin, cu atât se teme mai puţin de eventuala pierdere”.

Epicur clasifica astfel NEVOILE :
– Nevoi NATURALE şi NECESARE… de exemplu A BEA APĂ.
– Nevoi NATURALE, dar NENECESARE… de exemplu A BEA VIN. În timp, se doreşte vin tot mai bun, deci se ajunge la INSATISFACŢIE.
– Nevoi NENATURALE şi NENECESARE… de exemplu nevoia de glorie, putere, avere, etc. care nu sunt naturale, nu au limite, deci produc INSATISFACŢIA.

Epicur era respectuos pentru ANIMALE care sunt şi ele dotate de SENSIBILITATE (spre deosebire de egocentriştii aristotelieni,  care promovau primatul omului asupra acestora),  … de fapt era VEGETARIAN , iar mesele sale erau bazate pe pâine, brânză şi apă.

Epicur elaborează TETRA-DOCTORIA, pentru CELE 4 FRICI ALE OMENIRII :
1. FRICA DE ZEI : nu vă fie frică de ZEI, deoarece ei în PERFECŢIUNEA lor, nu se ocupă să dea PREMII ŞI PEDEPSE unora mortali ca noi, renunţînd la a lor NATURĂ DIVINĂ.
2. FRICA DE MOARTE : când noi suntem, MOARTEA nu există, iar când aceasta există, nu mai suntem noi !
3. LIPSA DE PLĂCERE : mulţumiţi-vă cu PLĂCERILE NECESARE/FUNDAMENTALE şi renunţaţi la PLĂCERILE FUTILE.
4. DUREREA FIZICĂ :  e suportabilă când e uşoară, va trece când e acută, iar când va fi foarte acută, va produce MOARTEA, unde nu mai există DURERE.

Această filosofie, poate fi pusă chiar şi parţial, în sprijinul unor PRINCIPII de-ale noastre :
DEZVOLTARE SUSTENABILĂ, AUTARHIA, NOUL CONCEPT DE HABITAT, SOLIDARITATE UMANĂ, ELIMINAREA ACTIVITĂŢILOR FUTILE, APARTIDISMUL, ETICA SOCIALĂ, etc.

Sursa, în ciuda celor care o contestă,este wikipedia (cea în italiană, deoarece filosofii noştri nu frecventează această adevărată BIBLIOTECĂ !?) http://it.wikipedia.org/wiki/Epicuro