Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link
Posts Tagged ‘zei’
Despre BICAMERALISM
Eşti BICAMERALIST, sau NU!?
„În “Originea Conștienței în Colapsul Minții Bicamerale”, Julian Jaynes a susținut că mintea umană primitivă era mai degrabă „Bicamerală” decât Conștientă. Ceea ce a vrut să spună era că cele două emisfere ale creierului nostru aveau o relație asimetrică una cu cealaltă și că natura umană era împărțită în două prin cele două emisfere, cu o parte Dominantă numită „Zeu” (situat în emisfera dreaptă a creierului) , și o parte a Dominată numită „Om” (în emisfera stângă a creierului).
Când mintea bicamerală domnea, „Zeul” creierului din dreapta dădea ordine executate fără crâcneală de „Omul” din creierul din stânga. Creșterea Conștienței a implicat evoluția treptată a emisferei stângi, devenind mult mai puternică decât emisfera dreaptă, în final învingând-o în totalitate (ca noii zei Olimpici răsturnând vechii zei Titanici). „Zeul” a amuţit și numai „Omul” a rămas, dar acum acesta se putea imagina pe sine însuși ca un fel de Zeu.
Avraamismul păstrează un mare caracter bicameral. Pur și simplu a mutat zeul în emisfera dreaptă, proiectându-l/ antropomorfizându-l în ceruri. „Omul” avraamic se închină în continuare “Zeului”. În viziunea lui Jaynes, poemele epice ale lui Homer reflectă această minte bicamerală mai degrabă decât conștiența modernă, motiv pentru care cartea tratează zeii foarte mult ca și cum ar fi fost reali și direct experimentaţi. În același fel, Biblia reflectă mentalitatea bicamerală. Evreii, ca și grecii, au experimentat direct divinul. În zilele noastre, zeii sau Dumnezeu sunt tăcuți și par să nu interacționeze deloc cu noi. Ori Zeii au plecat – „God is dead – Nietzsche – (sau nu au existat), ori capacitatea noastră de a-i experimenta, sau credinţa că-i experimentăm, a fost pierdută.
Jaynes a oferit o explicație extrem de plauzibilă pentru ceea ce a avut loc: mințile bicamerale concepute pentru zei și dependente de zei au fost înlocuite de minți conștiente destinate acțiunii autonome (și care pot deveni ele însele zei). Bicameralismul este despre Mitul religios, în timp ce Conștiența adevărată este despre Logos şi Rațional.
De fapt, există două specii umane – specia Mythos și specia Logos, aceasta din urmă fiind mult mai evoluată. Omenirea „veche” se închină zeilor. Noua umanitate încearcă să devină zei. Majoritatea oamenilor – probabil 90% – au urme puternice vestigiale ale minții pre-moderne și pot ușor aluneca înapoi. Majoritatea oamenilor religioși din lume au doar un strat subțire de Conștiență, o Minte care este încă în esență Bicamerală. Fenomenul Hipnozei, a argumentat Jaynes, activează mintea bicamerală, cu hipnotizatorul Dominant care acționează ca „Zeu” asupra subiectului Hipnotizat/Dominat. Schizofrenia, a spus Jaynes, este o întoarcere pe deplin a bicameralismului, cu Conștiența victimei copleșită de „vocile zeilor” din capul lui, care îi ordonă.”
Mike Hockney – ”World Overworld Underworld Dreamworld”
Tags: Avraamism, Bicameralism, Conştienţă, Dominant, Dominat, Hipnoză, Julian Jaynes, Logos, Mytos, Nietzsche, raţiune, Schizofrenie, zei
ReLigare (15)
Originea Cosmologică a Religiei
„Toate credințele religioase despre lume încep cu Cosmologia. Cele mai vechi civilizații aveau cosmologii mitologice care implicau zei cosmici care erau antropomorfisme ale forțelor naturale, de exemplu, soarele este un zeu, cerul este un zeu, pământul este un zeu, oceanul este un zeu, vânturile sunt zei, planetele sunt zei și așa mai departe.
Avraamismul a optat pentru un Creator antropomorfic atotputernic. Filozofii greci antici au privit la o forță divină, rațională, pe care nu o antropomorfisează, permițând astfel filosofiei și, eventual, științei naturale să se dezvolte separat de religie. Știința modernă a eliminat toate conceptele filozofilor greci antici (Logos, Nous, Arche, Apeiron), lăsând doar atomi de Materie lipsiți de Minte, lipsiți de Viață și fără Scopuri, susținute de o Probabilitate bizară, nerealistă, neobservabilă. Rezultatul logic inevitabil al „cosmologiei” materialist-științifice este Ateismul, deoarece nu există niciun loc pentru niciun Zeu și nici măcar un loc pentru Mintea liberă. Acei oameni de știință care continuă să fie credincioși construiesc în mod necinstit și irațional un domeniu de credință separat de cel al științei lor cunoscute.
Această carte se referă la evoluția religiei, a filosofiei și a științei prin diferitele teorii cosmologice ale umanității, în special cele referitoare la Lume (Pământul), „Lumea de Sus” (cerul și raiul), „Lumea de Dedesubt” (inclusiv iadul) și Lumea Viselor (a statelor transcendente și de mișcare mentală între diferitele niveluri de Existență).
Ceea ce credeți despre Natura Realității este direct condiționat de modul în care înțelegeți Cosmologia.
Oamenii pot înțelege cosmologia în termeni de patru atitudini de bază:
Theism, Deism, Panteism și Ateism.
Cu Teismul, un singur Dumnezeu (monoteism) sau mulți zei (politeism) creează, proiectează și supraveghează lumea și își manifestă un interes personal în umanitate. Aceasta este viziunea în Avraamism și vechile religii păgâne.
Cu Deismul, un singur Dumnezeu sau mai mulți zei nu sunt interesați deloc de oameni și acționează mai mult în maniera Legilor și Forțelor Ştiințifice. Aceasta a fost viziunea standard a Iluminismului.
Cu Panteismul, Dumnezeu și Natura sunt în mod efectiv același lucru: toți suntem parte a lui Dumnezeu / Natură. Acesta este punctul central al religiei orientale.
Cu Ateismul, universul este lipsit de sens, inutil, fără scop și nu este altceva decât un proces mecanic. Aceasta este viziunea materialist-științifică standard.
Agnosticii sunt cei care nu se angajează la nici unul dintre punctele de vedere de mai sus, de aceea nu au o cosmologie clară. (În practică, marea majoritate a agnosticilor acceptă cosmologia ateistă a materialismului științific, dar refuză să excludă ceva „mai mult”. Acest lucru nu are sens deoarece, dacă există ceva „mai mult”, materialismul științific este respins).”
Tags: „Lumea de Jos”, „Lumea de Sus”, Agnosticism, Antropomorfism, Apeiron, Arche, Ateism, Avraamism, Cosmologie, Deism, filosofie, Logos, Lumea Viselor, Materie, Minte, Nous, Panteism, Rewligie, Theism, zei
EPICUR – pe scurt şi pe înţelesul tuturor
Epicur a fost un filosof grec din sec. al IV-lea î.C., care a creat Şcoală la vremea sa şi pentru vremurile următoare.
Iată câteva elemente de EPICURISM ( Doctrină morală a lui Epicur și a discipolilor săi bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului) :
După Epicur, PLĂCEREA este de două tipuri :
– PLĂCEREA CINETICĂ : legată de plăcerile corpului, ale simţurilor, care odată satisfăcute, lasă locul INSATISFACŢIEI.
– PLĂCEREA STATICĂ : este de lungă durată şi se obţine când te bucuri de fiecare zi, ca şi când ar fi ultima. Conduita recomandată, este aceea a unuia care se mulţumeşte cu puţin. deci „cu cât se posedă mai puţin, cu atât se teme mai puţin de eventuala pierdere”.
Epicur clasifica astfel NEVOILE :
– Nevoi NATURALE şi NECESARE… de exemplu A BEA APĂ.
– Nevoi NATURALE, dar NENECESARE… de exemplu A BEA VIN. În timp, se doreşte vin tot mai bun, deci se ajunge la INSATISFACŢIE.
– Nevoi NENATURALE şi NENECESARE… de exemplu nevoia de glorie, putere, avere, etc. care nu sunt naturale, nu au limite, deci produc INSATISFACŢIA.
Epicur era respectuos pentru ANIMALE care sunt şi ele dotate de SENSIBILITATE (spre deosebire de egocentriştii aristotelieni, care promovau primatul omului asupra acestora), … de fapt era VEGETARIAN , iar mesele sale erau bazate pe pâine, brânză şi apă.
Epicur elaborează TETRA-DOCTORIA, pentru CELE 4 FRICI ALE OMENIRII :
1. FRICA DE ZEI : nu vă fie frică de ZEI, deoarece ei în PERFECŢIUNEA lor, nu se ocupă să dea PREMII ŞI PEDEPSE unora mortali ca noi, renunţînd la a lor NATURĂ DIVINĂ.
2. FRICA DE MOARTE : când noi suntem, MOARTEA nu există, iar când aceasta există, nu mai suntem noi !
3. LIPSA DE PLĂCERE : mulţumiţi-vă cu PLĂCERILE NECESARE/FUNDAMENTALE şi renunţaţi la PLĂCERILE FUTILE.
4. DUREREA FIZICĂ : e suportabilă când e uşoară, va trece când e acută, iar când va fi foarte acută, va produce MOARTEA, unde nu mai există DURERE.
Această filosofie, poate fi pusă chiar şi parţial, în sprijinul unor PRINCIPII de-ale noastre :
DEZVOLTARE SUSTENABILĂ, AUTARHIA, NOUL CONCEPT DE HABITAT, SOLIDARITATE UMANĂ, ELIMINAREA ACTIVITĂŢILOR FUTILE, APARTIDISMUL, ETICA SOCIALĂ, etc.
Sursa, în ciuda celor care o contestă,este wikipedia (cea în italiană, deoarece filosofii noştri nu frecventează această adevărată BIBLIOTECĂ !?) http://it.wikipedia.org/wiki/Epicuro