Dacia Iluministă

ReLigare (15)

Originea Cosmologică a Religiei

„Toate credințele religioase despre lume încep cu Cosmologia. Cele mai vechi civilizații aveau cosmologii mitologice care implicau zei cosmici care erau antropomorfisme ale forțelor naturale, de exemplu, soarele este un zeu, cerul este un zeu, pământul este un zeu, oceanul este un zeu, vânturile sunt zei, planetele sunt zei și așa mai departe.
Avraamismul a optat pentru un Creator antropomorfic atotputernic. Filozofii greci antici au privit la o forță divină, rațională, pe care nu o antropomorfisează, permițând astfel filosofiei și, eventual, științei naturale să se dezvolte separat de religie. Știința modernă a eliminat toate conceptele filozofilor greci antici (Logos, Nous, Arche, Apeiron), lăsând doar atomi de Materie lipsiți de Minte, lipsiți de Viață și fără Scopuri, susținute de o Probabilitate bizară, nerealistă, neobservabilă. Rezultatul logic inevitabil al „cosmologiei” materialist-științifice este Ateismul, deoarece nu există niciun loc pentru niciun Zeu și nici măcar un loc pentru Mintea liberă. Acei oameni de știință care continuă să fie credincioși construiesc în mod necinstit și irațional un domeniu de credință separat de cel al științei lor cunoscute.
Această carte se referă la evoluția religiei, a filosofiei și a științei prin diferitele teorii cosmologice ale umanității, în special cele referitoare la Lume (Pământul), „Lumea de Sus” (cerul și raiul), „Lumea de Dedesubt” (inclusiv iadul) și Lumea Viselor (a statelor transcendente și de mișcare mentală între diferitele niveluri de Existență).
Ceea ce credeți despre Natura Realității este direct condiționat de modul în care înțelegeți Cosmologia.
Oamenii pot înțelege cosmologia în termeni de patru atitudini de bază:
Theism, Deism, Panteism și Ateism.
Cu Teismul, un singur Dumnezeu (monoteism) sau mulți zei (politeism) creează, proiectează și supraveghează lumea și își manifestă un interes personal în umanitate. Aceasta este viziunea în Avraamism și vechile religii păgâne.
Cu Deismul, un singur Dumnezeu sau mai mulți zei nu sunt interesați deloc de oameni și acționează mai mult în maniera Legilor și Forțelor Ştiințifice. Aceasta a fost viziunea standard a Iluminismului.
Cu Panteismul, Dumnezeu și Natura sunt în mod efectiv același lucru: toți suntem parte a lui Dumnezeu / Natură. Acesta este punctul central al religiei orientale.
Cu Ateismul, universul este lipsit de sens, inutil, fără scop și nu este altceva decât un proces mecanic. Aceasta este viziunea materialist-științifică standard.
Agnosticii sunt cei care nu se angajează la nici unul dintre punctele de vedere de mai sus, de aceea nu au o cosmologie clară. (În practică, marea majoritate a agnosticilor acceptă cosmologia ateistă a materialismului științific, dar refuză să excludă ceva „mai mult”. Acest lucru nu are sens deoarece, dacă există ceva „mai mult”, materialismul științific este respins).”

ReLigare (5)

Cele 4 Viziuni asupra Existenţei

1) Teiștii (avraamiștii) cred că „Dumnezeu” – o Super-Ființă atotputernică – este unitatea de bază a Existenței și toate lucrurile derivă de la el. El creează totul din Nimic, deci există o distincție clară între Creator și Creația lui. Creatorul este etern și necesar; Creaţia sa este temporală si contingentă. Creatorul trebuie să existe; Creatul lui nu-i musai să existe. El a ales să o facă să existe.

2) Panteiştii (adepții religiei orientale) cred că „Dumnezeu”, sau „Unicitatea” (Oneness), sau „Calea” (The Way), este unitatea de bază a Existenței. Spre deosebire de Dumnezeul Avraamic, această Unicitate creează totul nu din Nimic, ci din Sine. Prin urmare, totul este într-adevăr „Dumnezeu” și devii „Iluminat” atunci când realizezi că eşti de fapt, Dumnezeu. Evadezi din durerile și îndoielile existenței temporale și contingente (Samsara = lumea materială, ciclul morții și renașterii la care este legată viața în lumea materială) prin mutarea Conștienței tale către ordinea eternă și necesară a existenței (numită Nirvana, Moksha sau Tao).

3) Ateii (oamenii de știință) adoptă viziunea Avraamică asupra lumii, debarasându-se însă de „Dumnezeu”. Pentru Ştiință, nu există nicio ordine necesară, eternă a Existenței. Lucrurile temporale, contingente (materia) pot fi create din Nimic, fără nici un Motiv/Raţiune. În vreme ce avraamiștii cred că un Dumnezeu inteligent creează în mod miraculos lumea din Nimic, oamenii de știință cred că din Nimic, se creează în mod aleatoriu și miraculos, lumea. Oamenii de ştiintă inlocuiesc o Fiinţă Miraculoasă (“Dumnezeu”) cu un Miracol şi mai mare: Inexistenţa care la intamplare generează Existenţa, prin niciun Mecanism. „Explicația” Ştiinței pentru Realitate, este cea mai apropiată de Magie și Minune!? Asta pentru că știința refuză să recunoască o Ordine Eternă și Necesară a Existenței. Știința înlocuiește o ordine eternă, rațională, cu o ordine temporală și irațională bazată pe întâmplare, acauzalitate, indeterminare, accident și șansă. Existența nu poate veni din Non-Existență și viceversa. Știința încearcă să stabilească o relație între Inexistență și Existență chiar dacă acest lucru este imposibil datorită faptului că cea mai fundamentală lege științifică este Legea Conservării Energiei: energia nu poate fi nici creată, nici distrusă.
Dacă acceptați acest lucru, atunci sunteți de acord că există o ordine energetică eternă și necesară. Știința nu este de acord. În schimb, știința susține că energia poate fi creată sau distrusă la întâmplare. Astfel, știința vorbește despre „împrumutarea” energiei din Nicăieri și apoi “răsplătirea” înapoi în Nicăieri!? Pretenţia Ştiinţei de a fi în concordanță cu Conservarea Energiei este deci frauduloasă și ridicolă.

4) Matematica ontologică afirmă că unitatea fundamentală a Existenței este Monada Matematică, iar acesta nu este altceva decât ceea ce umanitatea numește Mintea sau Sufletul. Este Eternă și Necesară și este făcută din Energie Pură. „Energia” în sine cuprinde Unde Sinusoidale Matematice, Imateriale care există în afara spațiului și timpului. Lumea nu este creată de „Dumnezeu” (Abrahamism), din „Dumnezeu” (religia orientală), sau din Nimic (știința), ci din sistemele eterne de energie matematică, care sunt Minți vii, indestructibile.
Matematica ontologică l-a înlocuit pe Dumnezeu cu o „Ecuație a lui Dumnezeu”, care servește drept ecuație de bază a Existenței, și definește proprietățile tuturor Monadelor și toate Interacțiunile lor.
Știința este o întreprindere empirică bazată pe Simțuri, Experimente şi Observații.
Matematica Ontologică este bazată pe Rațiune, Logică, Analiză și Dovadă.

Deci, aveți patru opțiuni atunci când vine vorba de înțelegerea existenței:

1) teismul (un Dumnezeu etern, necesar, care creează lumea din Nimic),

2) panteismul (o Unicitate eternă, necesară care creează lumea în Sine);

3) ateismul (Inexistența care creează la întâmplare lumea)

4) deismul (o ordine matematică eternă și necesară a Monadelor care creează lumea).

Tot ceea ce credeți și gândiți despre Realitate, va rezulta în întregime din viziunea asupra lumii pe care alegeți să o îmbrăţişaţi. Odată ce ați ales, niciuna dintre celelalte 3 posibilități nu vă va mai satisface.