„Leibniz a pus întrebarea: “De ce este ceva mai degrabă decât nimic?” Heidegger a declarat că aceasta este cea mai profundă și cea mai cuprinzătoare întrebare din toate. William James s-a referit la aceasta ca fiind „cea mai intunecată întrebare din toată filosofia”.
Nimic nu este mai misterios decât „Nimic”. Din el, totul urmează. De mult timp, conceptul de infinit a fost la fel de misterios ca și „nimic”, dar Georg Cantor a revoluționat înțelegerea umană a infinității…
În mod simplist, „Nimic”, spre deosebire de “Ceva”, pare să nu necesite nici o explicație. Nu necesită nicio muncă și niciun creator. De îndată ce apare „Ceva”, întrebările curg. De unde a venit „Ceva”, din ce e făcut, unde se întâmplă, după ce legi, dacă există, se supune, cine sau ce a făcut-o? Celelalte „Ceva”-uri vor interacționa cu primul “Ceva” și așa mai departe. Golul dintre Nimic și Ceva pare infinit și de netrecut.
Oamenii care pretind că problema este irelevantă deoarece „Dumnezeu” a existat întotdeauna și, prin urmare, nu a existat niciodată o stare de „Nimic”… Acum trebuie să răspundem de ce este Dumnezeu mai degrabă decât Nimic… Cum poate “Dumnezeu” să fie mai probabil decât „Nimic”? Dumnezeu este cea mai complexă entitate imaginabilă. Cum poate complexitatea infinită să fie mai probabilă decât nimic? Nimic nu necesită nimic. Dumnezeu necesită totul. Existența, mai mult decât a fi improbabilă, ar trebui să fie inevitabilă, astfel încât misterul Nimicului trebuie rezolvat înainte ca misterul lui Dumnezeu să poată fi cercetat.
Unii atei spun că existența a „Ceva” este un fapt brut. La urma urmei, nimeni, indiferent de ce cred ei, poate nega că există ceva. Deci, spun oamenii, să ignorăm problema „Nimic”. Ei spun că timpul, spațiul, materia și energia au început cu Big Bang și nu se poate spune nimic despre ceea ce s-a întâmplat înainte de acel eveniment. (Ciudat, unii susțin apoi că Big Bang-ul a fost rezultatul unei „fluctuații a vidului”, acceptând astfel în mod paradoxal că Ceva s-a întâmplat totuşi înainte de Big Bang.)
A privilegia „ceva” peste „nimic” sau invers, este a face imposibilă înțelegerea adevăratei naturi a universului. Eroarea constă din a face „a fi” (BEING) principalul fapt al universului. Religiile iudaismului, creștinismului și islamului sunt toate vinovate în această privință. Punctul lor de plecare este ființa perfectă – Dumnezeu – care apoi creează Ceva, dar mai puțin perfect, Ființa – „Creația” (cea mai mare parte este mai degrabă perisabilă decât eternă, ceea ce este ciudat fiindcă Dumnezeu Creatorul este veșnic). Dacă aceasta este falsă și cu siguranță este, atunci orice concluzie la care au ajuns aceste religii este de asemenea falsă.
Înțelepciunea mai înaltă a gnosticismului examinează mai profund întrebarea lui Leibniz… Dar este această diviziune aparent infinită între „ceva” și „nimic” justificată?
Iluminarea ne învață că „nimic” și „ceva” sunt la fel de fundamentale și că sunt legate în mod inextricabil. Nu poate exista una fără cealaltă. De fapt, într-un sens, acestea sunt același lucru. Cum vine asta?
Următorul pas în rezolvarea problemei aparține lui G.W. Hegel, o altă figură în filosofie și un alt Iluminist secret.
Hegel a introdus Dialectica. Procesul Dialectic funcționează astfel:
Pasul 1) Descoperim un „lucru” care are nevoie de explicații și facem o declarație despre el, de ex. „Există ceva.” Noi numim aceasta Teză.
Pasul 2) Descoperirea și analiza ulterioară dezvăluie o contradicție, ceva ce se opune tezei. Noi numim aceasta Antiteză. Antiteza la “Ceva există” este “Nimic nu există”.
Etapa 3) Al treilea pas se numește Sinteză și încearcă să concilieze teza și antiteza. Hegel folosește cuvântul “aufheben” pentru a descrie acest amestec de teză și antiteză. Este un cuvânt greu de tradus în limba engleză, deoarece conține simultan semnificații de „conservare”, „anulare” și „ridicare”. Deci, sinteza păstrează ceea ce este mai adevărat în teză și antiteză, înlătură ceea ce este cel mai fals și ridică ceea ce este lăsat într-un Adevăr mai înalt.
Etapa 4) Procesul nu se încheie cu această Sinteză, care pur și simplu devine o Teză nouă și cu care începem procesul din nou. Cu fiecare iterație a acestui ciclu dialectic, avansăm, reducem contradicțiile, perfecționăm conceptele noastre și ne apropiem de ceea ce se poate numi Adevărul Absolut, adică adevărul care nu conține nici o contradicție de sine și nu poate fi contestat. Într-o anumită măsură, dialectica seamănă cu metoda științifică pe care se bazează astăzi atât demult Cunoașterea. Metoda științifică creează Adevăruri Provizorii, care devin tot mai puternice și mai puternice prin testare și perfecționare continuă. În cele din urmă, ipotezele științifice devin teorii științifice – care sunt efectiv legile științei.
De asemenea, există o legătură clară între Dialectica și arta medievală a Alchimiei – arta secretă introdusă pentru prima oară de Illuminati. Alchimia vizează transformarea plumbului în aur. Nu într-un sens fizic (deși unii alchimiști au crezut că este posibil), dar într-un sens metaforic. Pentru a ajunge la aur (puritate perfectă în termeni simbolici) de la punctul de plecare al plumbului (materialul de bază, impur și coruptibil simbolic) necesită distilare constantă, rafinare, îndepărtarea impurităților. Același lucru este cu Dialectica – o rafinare continuă pentru a elimina erorile. Pe măsură ce ajungem la nivele mai ridicate și mai ridicate de Sinteză, urcăm pe scara Adevărului – ne mutăm de la Adevărurile Parțiale murdar şi, confuze la Adevărurile de Aur incoruptibile prin care ne pot conduce în viaţă.
Și Adevărul trebuie să fie distilat și rafinat”
The Illuminated Pleb
Tags:
Alchimia,
antiteză,
Ceva,
Dialectica,
Distilare,
Existenţă,
Nimic,
Rafinare,
Separare,
sinteză,
teză
„Universul este MATEMATIC.
Trăim într-o ECUAŢIE MATEMATICĂ COMPLEXĂ.
Suntem FUNCŢII MATEMATICE.
Suntem SISTEME MATEMATICE DE INFORMAŢII.
EXISTENŢA este INFORMAŢIE.
INFORMAŢIA este ENERGIE.
ENERGIA este „MATERIA” şi „FORMA” Aristoteliene combinate.
MATEMATICA este tot ce există.
MATEMATICA este EXISTENŢA de fapt.
MATEMATICA este ADEVĂRATUL DUMNEZEU.
NOI înşine suntem DEVENIRI ale MATEMATICII.
CE DEVENIM noi?
Noi DEVENIM DUMNEZEI.
Niciun DUMNEZEU nu ne-a creat.
NOI creăm pe DUMNEZEU prin noi şi din noi.”
Mike Hockney – „The Quantum Riddle”
Formula lui Dumnezeu – „God Formula”
Mintea este în afara spațiului și timpului, totuși ea aparține aceluiași sistem major ca spațiu și timpul, prin urmare, pot interacționa pe deplin. În următoarea diagramă, axele sunt în afara spațiului și timpului și tot ceea ce se află în interiorul axelor este în spațiu și timp… astfel încât să puteți vedea exact cât de strâns legate sunt acestea:
Mintea reflectă activitatea axială (asociată cu relațiile de fază ortogonală); Materia este inter-axială (legat de relațiile de fază non-ortogonale).
S-a spus mai înainte și o vom spune din nou: întreaga Existență – orice secret și mister al vieții – este reflectată în diagrama de mai sus. Deblocarea tuturor Misterelor şi cheia Întregului. Înțelegerea Ontologiei acestei diagrame este înțelegerea întregii Realităţi.
Relația minte / suflet, zero / infinit, lumină / lumină ruptă, interacţiunea Materie-Minte, Matematica Fourier, Soul Camera, viața de apoi, reîncarnarea, devenirea Dumnezeu, Dialectica Hegeliană, Monadologia lui Leibniz, principiul antic „As Above, So Below” și holografia, toate sunt implicite în această diagramă. Este baza la „The Grand Unified Theory of Everything”. Este baza electromagnetismului (comportament axial), dualităţii Undă-Particulă, principiului “incertitudinii” lui Heisenberg, mecanicii cuantice, forțelor nucleare puternice și slabe și gravitaţiei.
Diagrama de mai sus (Formula lui Euler) este Matematica Noumenală (așa cum se prezintă Rațiunii noastre Non-Senzoriale), în timp ce „Ştiința” este Matematică Fenomenală (așa cum se prezintă Simțurilor noastre). Oamenii își imaginează că Fenomenon sunt reale și Noumenon ireale. De fapt, toate Fenomenele sunt aparenţe Noumenale. Oamenii de știință nu au înțeles niciodată acest lucru. Nici Kant.
Trucul este să înțelegi că Matematica este purtătorul de informații rațional, în timp ce informațiile transmise sunt experiență empirică, pe care o întâlnim ca senzații și sentimente.
Omenirea este atât de confuză cu privire la Existență, deoarece nu poate să facă legătura între Senzații și Sentimente cu Rațiunea (matematica). De aceea se refugiază în Religie, Filozofie și Ştiință. Trebuie sa faca distinctia intre noumenon si fenomenon, rational si empiric, metafizic și fizic, purtătorul de informații și informațiile purtate, între ceea ce poate fi Cunoscut și ceea ce poate fi Experimentat.
Tags:
As Above,
Existenţă,
Formula lui Dumnezeu,
Formula lui Euler,
Fourier,
God Formula,
Hegel,
Infinit,
Kant,
Leibniz,
Materie,
Minte,
raţiune,
Reîncarnare,
Religie,
So Below,
Ştiinţă,
Suflet,
The Grand Unified Theory of Everything,
Viaţa de Apoi,
Zero
„Common Sense”: „Inteligența” pentru Proşti
„Common Sense este doar o colecție de Prejudecăți dobândite la vârsta de optsprezece ani.”
Cel mai mare dușman al Iluminării este „Common Sense”. În viața de zi cu zi, Common Sense „lucrează”, de aceea oamenii obișnuiți îl respectă. Majoritatea managerilor de exemplu, au Common Sense, adică știu cum să se adapteze Sistemului, să se supună regulilor acestuia, să se facă promovaţi pe trepte superioare, să evite ideile radicale, să evidențieze succesele lor modeste și să învinovățească pe alții pentru eșecurile lor, să rămână permanent în domeniul convențional, acceptabil și necontroversat. Din păcate, sunt fără speranță la orice altceva. Toate Geniile pe de altă parte, pot „vedea” mult dincolo de sfera Common Sense-ului convenţional. Ei folosesc Imaginația, Intuiția și Ideile Vizionare, nu Trivialitățile Common Sense-ului. Ce ați prefera să fiți – un Manager de mijloc cu o viață comună confortabilă sau un Geniu care a deblocat ușa Tainerelor Existenței? Tragic pentru omenire, cei mai mulți oameni aspiră să fie manageri de mijloc. Asta e amploarea ambiției lor, orizontul lor. Aceştia sunt genul de oameni pe care Nietzsche i-a numit ca „Ultimi Oameni” (Last Man).
O persoană cu Common Sense va alege neputința, banalitatea și conformitatea. O persoană cu Common Sense dorește să fie la fel ca oricine altcineva, dar cu mai mult succes. Doar Excepţionalii sunt capabili să respingă ideea de a se conforma maselor. Nietzsche a descris masele conformiste, spălate pe creier, ca „turmă comună”, petrecându-și viața în pășunat.
Oamenii de afaceri și mulți oameni obișnuiți celebrează acest tip de Common Sense și se înfurie pe „intelectuali”. În multe țări, adevăraţii intelectuali sunt considerați inutili, indiferenți, pierzându-și timpul cu prostii speculative, nepractice. Cu toate acestea, dacă extratereștrii ostili ar intenţiona să extermine lumea noastră, „apărarea” pentru ca umanitatea să-şi merite continuarea existenței, ar fi operele celor mai mari intelectuali și artiști ai noștri, pe care le-am oferi ca dovezi. Nu am arăta conturile de profit și pierderi, PowerPoint-uri manageriale, conturi bancare, casele, sau mașinile noastre.
Nu, le-am arăta picturile și frescele lui Michelangelo, Raphael și Da Vinci, sculpturile lui Rodin, Degas și grecii antici, filosofiile lui Pitagora, Platon, Aristotel, Heraclitus, Descartes, Leibniz, Hegel, Nietzsche, lucrările celor mai mari matematicieni precum Gauss, Fourier, Euler, Riemann, Cantor, ecuațiile științifice ale lui Einstein, Dirac, Heisenberg, Schrödinger, Feynman, Clerk Maxwell; le-am arăta lucrările lui Crick și Watson despre ADN, le-am spune despre Darwinism, despre Freud, Jung și Adler, le-am oferi operele lui Shakespeare și ale lui Goethe, le-ar da poezia lui Byron, Shelley, Yeats, Eliot, muzica lui Beethoven, Mozart și Wagner.
Nu am prezenta străinilor o listă cu Bogați, Celebrități, Manageri, Bancheri, Avocați, Contabili, Antreprenori, Administratori de fonduri speculative și Comercianți de top. De ce nu?
Deoarece știm cu toții că acești oameni nu reprezintă deloc Gloria Umanităţii, Potențialul Uman exprimat la maxim. Deci, trebuie să vă întrebați de ce li se acordă acestora atâta importanță în societatea noastră, când sunt irelevanţi și chiar de rușine. Răsplata Exagerată pe care o primesc pentru eforturile lor mediocre, nu are nicio legătură cu Meritul, cu Excelenţa.
Niciun Geniu adevărat nu se pleacă la Common Sense. Măreţia omului nu sălăşluieşte în arena obișnuită, sterilă, obișnuită, îngenuncheată, a Common Sense-ului. Sigur, Common Sense-ul vă va ajuta să supraviețuiți, dar nu vă va duce niciodată în apropierea Adevărului Existenţei. Common Sense-ul este cel mai rău instrument imaginabil pentru înțelegerea Realității. Întotdeauna conduce oamenii departe de Cunoaștere și aproape de Prejudecăți, așa cum a observat şi Einstein.”
Tags:
Adevăr,
Artişti,
Common Sense,
Einstein,
Excelenţă,
Existenţă,
Genii,
Iluminare,
intelectuali,
Last Man,
Mediocritate,
Nietzsche,
Potenţial,
Sistem
Inteligența artificială
„Dacă folosim un model de calculator pentru a simula vremea, nu ne așteptăm ca simularea să determine vântul și ploaia. Nu ne așteptăm ca simularea unui uragan să fie un uragan. Cu toate acestea, susținătorii inteligenței artificiale își imaginează că simularea Conștienței în mașini va conduce la conștientizarea mașinilor. Câtă prostie ?!
Conștiența, ca și vremea, este în mod fundamental legată de Existență. Numai o planetă, luna sau soarele pot avea „vreme”. O simulare pe calculator nu poate avea vreme. De asemenea, numai Mintea vie poate avea Conștiență, nu o simulare pe calculator a unei Minți vii. Un computer, o mașină, un android, un robot, un cyborg, nu va fi niciodată Conștient, pentru că niciodată nu va avea o Minte (Suflet) reală, premisa pentru evoluția Conștienței.
De ce oamenii de știință nu acceptă această logică simplă? Deoarece ca materialiști ce sunt, ei consideră Conștiența umană ca apărută din adunarea atomilor lipsiți de viață și fără minte în anumite moduri. Deci, dacă puteți obține Conștiență biologic (natural) de la lucruri care nu au Minte, logic ar fi s-o obţii și din ceva artificial. Nu se consideră că există vreo diferență în natură între adunările naturale de atomi și cele făcute de om din atomi lipsiți de Viață și fără Minte.
Desigur, odată ce accepți că ființele umane au Suflete Eterne Monadice și că acestea sunt cele care sunt de fapt responsabile de Conștiența noastră, atunci vedeți cât de cretină este ideea construirii mașinilor conștiente. Nimeni nu poate construi o Monadă. Nimeni nu poate introduce o Monadă într-o mașină. Cel mai bun lucru la care se poate spera, este să se creeze o minunăţie de mașină, la care o Monadă să se conecteze și să o exploateze (ca un pilot ce dirijează o dronă)”.
Tags:
„Maşină”,
Atomi,
Conştienţă,
Dronă,
Existenţă,
Inteligenţa Artificială,
Materialism,
Minte,
Monada,
Pilot,
Suflet
Vă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!
