Dacia Iluministă

Ştiinţa (2)

Gravitația

Gravitaţia rezultă din Materie în spațiu-timp; nu există nici o gravitaţie într-o Singularitate Imaterială în afara spațiului și timpului. Nu a existat o gravitaţie înainte de crearea Universului Big Bang. Nu este energia în sine care e asociată cu gravitaţia, ci energia spațio-temporală, adică masa.
Energia Mentală fără dimensiuni nu are nimic de-a face cu Gravitaţia.
Ron Cowen a scris: „La o gaură neagră, teoria gravitației lui Albert Einstein se confruntă cu fizica cuantică, dar conflictul ar putea fi rezolvat dacă universul ar fi o proiecție holografică.“
Gravitaţia trebuie înțeleasă ca o proprietate a Hologramei, ci nu interferența care generează holograma.
Gravitaţia nu este deci universală. Se aplică numai spațiu-timpului și nu are nici o relevanță pentru non-spațiu-timp. Orice teorie validă a gravitației trebuie să ţină cont de Singularitățile în care există gravitație zero.
Corpurile noastre sunt afectate de gravitaţie, dar Mințile / Sufletele noastre nu sunt.
Toate proprietățile lumii fizice pot fi derivate direct din proprietățile analitice ale unei Singularități matematice ontologice, în care totul poate fi calculat ușor și direct cu referire la unde sinusoidale și proprietățile lor. Gravitaţia, ca spațiu-timpul, își datorează existența relațiilor de fază asimetrice ale sinusoidelor și orice teorie adevărată a gravitației trebuie să se concentreze asupra acestor relații de fază.
Singularitatea este un mediu de gravitaţie zero. Nu există gravitaţie acolo unde nu există Materie. Toate Mințile funcționează în absența gravitației. Pot călători oriunde, chiar și în găuri negre … și din nou înapoi.
Minţile acţionează în spațiu-timp, dar nu sunt în spațiu-timp.

Sociologie (7)

Niciun Geniu adevărat nu se pleacă la Common Sense. Măreţia omului nu sălăşluieşte în arena obișnuită, sterilă, obișnuită, îngenuncheată, a Common Sense-ului. Sigur, Common Sense-ul vă va ajuta să supraviețuiți, dar nu vă va duce niciodată în apropierea Adevărului Existenţei. Common Sense-ul este cel mai rău instrument imaginabil pentru înțelegerea Realității. Întotdeauna conduce oamenii departe de Cunoaștere și aproape de Prejudecăți, așa cum a observat şi Einstein.”

Mathematikós (1)

Pilotul Minții – „Fantomă/Duh” şi „Maşină/Dronă”

Matematica explică totul. Matematica vine în două ramuri: Dimensională și Adimensională:
Matematica Dimensională se referă la lumea Senzorială și Materială a Spatiu-Timpului și este ceea ce oamenii de știință studiază. Este baza fizicității/materialismului. E Matematica „Mașinii”.
Matematica Aimensională se referă la lumea Non-Senzorială, Imaterială (Mentală) a Frecvenței și e ceea ce studiază matematicienii ontologici. Este baza Non-Fizicităţii. Este Matematica „Fantomei”.
Dimensionalitatea se referă la toate numerele dintre Zero și Infinit (numerele care definesc Spațiu-Timpul). Adimensionalitatea se „învârte” în jurul lui Zero și Infinit (care definesc Singularitățile).

Pentru a înțelege Fantoma/Duhul din Mașină, imaginați-vă o Dronă. Aceasta este o Mașină fără Pilot. În sine, este total imobil. Nu are o Voință, nici o Teleologie. Drona devine funcțională numai când este controlată de la distanță de un Pilot la mii de km… un Pilot cu Voință și Teleologie. Pilotul este Fantoma/Duhul Maşinii/Dronei. Oricine ar găsi o Dronă ruptă în deșert nu ar fi confruntat cu nimic altceva decât cu o mașină ruginită care se descompune. Nu ar exista dovezi ale unui Pilot.
În Matematica Ontologică, moartea unui Creier (Maşina) apare atunci când controlul Minții care-l controlează (Fantoma/Duhul) se rupe … exact așa cum o Dronă „moare” de îndată ce conexiunea cu Pilotul său de control se descompune. Moartea este un fenomen Local, Dimensional, dar Viața este Non-Locală, Adimensională. Moartea este cuprinsă în Spațiu-Timp, în timp ce Viața este în afara spațiu-timpului. Viața este monadică, iar o Monadă este o Singularitate de Frecvență, Imaterială.
„Căutarea Conștienței în Creier este ca și cum ar trebui să cauți reporterul în radio”. –Nasseim Haramein
Căutarea Pilotului Dronei în dronă este ridicolă. Căutarea Sufletului în Corp este absurdă. Căutarea Minții în Creier este nebunie.

“Mișcarea unei particule elementare, conform Teoriei Undelor Pilot a lui Bohm, este legată de o Forță Totală dată de suma a doi termeni: o Forță Clasică (derivată dintr-un Potențial Clasic) și o Forță Cuantică (derivată dintr-un Potențialul Cuantic) “– Ignazio Licata, Davide Fiscaletti, „Potențialul Cuantic: Fizică, Geometrie și Algebră”

Mișcarea unui corp, conform Teoriei Iluministe a Minţii Pilot, este legată de o Forță Totală dată de suma a doi termeni: o Forță Clasică (derivată din Materialismul Ştiințific) și o Forță Mentală (derivată din Matematica Frecvențelor a lui Fourier). Mintea este Pilotul (Fantoma – „ghost”) care dirijează Corpul („Mașina”).
Fără Minte, Corpul uman nu ar avea Pilot, deci ar fi doar o colecție inertă, moartă de atomi materiali.
În 1931, John von Neumann a publicat „Bazele Teoriei Cuantice”, care până astăzi rămâne Biblia Matematică pe această temă. În această carte, von Neumann a oferit dovada matematică precum că o realitate clasică obișnuită nu ar putea sta la baza Teoriei Cuantice. De mai bine de douăzeci de ani, dovada lui von Neumann a constituit o coroborare matematică a „Interpretării de la Copenhaga”. Cu toate acestea, în 1952, David Bohm a făcut imposibilul și a dezrădăcinat această “dovadă” prin construirea unui model de electron cu atribute clasice a cărui comportare a corespuns predicțiilor Teoriei Cuantice. În acest model, electronul este privit ca o particulă obișnuită, cu o diferență esențială: electronul are acces la Informații despre mediul său. Pentru a deriva acest model, Bohm a început cu Ecuația Schrödinger, care este formula matematică centrală a Fizicii Cuantice. Folosind elegant matematica, Bohm a imparţit efectiv această ecuaţie in doua părţi sau termeni: un termen clasic care reproduce in esenţă Fizica Newtoniană si un termen non-clasic numit Potenţialul Cuantic. Termenul clasic tratează electronul ca o particulă obișnuită, ca și în fizica clasică. Potențialul Cuantic non-clasic este un termen asemănător cu „ca unda” care furnizează Informații electronului, legând-l de restul Universului. Potențialul Cuantic este responsabil pentru binecunoscuta Dualitate Undă-Particulă și toate celelalte fenomene bizare pentru care Teoria Cuantică a devenit celebră. Într-adevăr, caracterul non-local al realității cuantice – așa cum rezultă din Teorema lui Bell (vezi experimentul Einstein-Podolsky-Rosen) și observat empiric în experimentele renumite ale lui Alain Aspect – poate fi privit ca o dovadă plauzibilă pentru existența unei entități simbolizate cu Potenţialul Cuantic. “-
http://www.halexandria.org/dward404.htm
Potrivit lui von Neumann, o realitate clasică obișnuită nu poate sta la baza Teoriei Cuantice.
Potrivit lui Bohm, o realitate clasica poate sta la baza Teoriei Cuantice, doar că, prin adăugarea de ceva complet non-clasic … o Undă Pilot (Potențial Cuantic) care are acces la informații despre mediul particulei (întregul Univers!). Particula este o entitate spaţio-temporală; entitatea Undă Pilot este o Singularitate non-locală.
În termenii Dualităţii Minte-Materie, sau „Fantomă”-„Maşină”, realitatea „mașinii” este o realitate clasică, dar, atunci când se adaugă realitatea cuantică, aceasta devine o realitate „fantomă” în „mașină”, adică Mintea este adăugată la Materie.
Aspectul Dual Ontologic din Iluminism (Frecvență și Spațiu-Timp) nu este o realitate clasică, și sprijină pe deplin noțiunea de Undă Pilot, exprimată prin Singularitatea Frecvențelor Fourier în afara spațiului și timpului, prin care sunt interconectate toate lucrurile.
“Particula” este Corpul localizat; “Unda Pilot” este Mintea non-localizată (de fapt, Unda Pilot este legată mai degrabă de Mintea Cosmică decât de o Minte Individuală). Fiecare dintre noi are un Corp călăuzit de o Minte, iar Mintea noastră este legată de întregul Univers.
Când ne dezvoltăm suficient Mintea, devenim literalmente Dumnezeu!”

Thanatos&Eros

Thanatos – instinctul Morţii – corespunde Materialismului Ştiințific potrivit căruia suntem „mașini”, cu greu putem fi considerați vii. Poate că „ne-morţi”, “strigoi”, „zombi”, sunt termenii potriviţi.
Eros – asociat cu viața, creativitatea, sensul și scopul – este esența matematicii ontologice … reflectând universul ca un organism auto-rezolvant, auto-optimizant.
Eros este o caracteristică „fantomă”;
Thanatos o caracteristică „mașină”.
Potrivit Monadologiei lui Leibniz, locuim într-un univers fundamental viu.
În materialismul științific, locuim într-un univers fundamental mort, într-o „mașină” moartă, iar noi înșine suntem „mașini” moarte sau ne-moarte (Zombie-Strigoi). Ceea ce este sigur este că, în viziunea științifică asupra lumii, suntem fără Scop, fără Suflet.