Dacia Iluministă

Mathematikós (1)

Pilotul Minții – „Fantomă/Duh” şi „Maşină/Dronă”

Matematica explică totul. Matematica vine în două ramuri: Dimensională și Adimensională:
Matematica Dimensională se referă la lumea Senzorială și Materială a Spatiu-Timpului și este ceea ce oamenii de știință studiază. Este baza fizicității/materialismului. E Matematica „Mașinii”.
Matematica Aimensională se referă la lumea Non-Senzorială, Imaterială (Mentală) a Frecvenței și e ceea ce studiază matematicienii ontologici. Este baza Non-Fizicităţii. Este Matematica „Fantomei”.
Dimensionalitatea se referă la toate numerele dintre Zero și Infinit (numerele care definesc Spațiu-Timpul). Adimensionalitatea se „învârte” în jurul lui Zero și Infinit (care definesc Singularitățile).

Pentru a înțelege Fantoma/Duhul din Mașină, imaginați-vă o Dronă. Aceasta este o Mașină fără Pilot. În sine, este total imobil. Nu are o Voință, nici o Teleologie. Drona devine funcțională numai când este controlată de la distanță de un Pilot la mii de km… un Pilot cu Voință și Teleologie. Pilotul este Fantoma/Duhul Maşinii/Dronei. Oricine ar găsi o Dronă ruptă în deșert nu ar fi confruntat cu nimic altceva decât cu o mașină ruginită care se descompune. Nu ar exista dovezi ale unui Pilot.
În Matematica Ontologică, moartea unui Creier (Maşina) apare atunci când controlul Minții care-l controlează (Fantoma/Duhul) se rupe … exact așa cum o Dronă „moare” de îndată ce conexiunea cu Pilotul său de control se descompune. Moartea este un fenomen Local, Dimensional, dar Viața este Non-Locală, Adimensională. Moartea este cuprinsă în Spațiu-Timp, în timp ce Viața este în afara spațiu-timpului. Viața este monadică, iar o Monadă este o Singularitate de Frecvență, Imaterială.
„Căutarea Conștienței în Creier este ca și cum ar trebui să cauți reporterul în radio”. –Nasseim Haramein
Căutarea Pilotului Dronei în dronă este ridicolă. Căutarea Sufletului în Corp este absurdă. Căutarea Minții în Creier este nebunie.

“Mișcarea unei particule elementare, conform Teoriei Undelor Pilot a lui Bohm, este legată de o Forță Totală dată de suma a doi termeni: o Forță Clasică (derivată dintr-un Potențial Clasic) și o Forță Cuantică (derivată dintr-un Potențialul Cuantic) “– Ignazio Licata, Davide Fiscaletti, „Potențialul Cuantic: Fizică, Geometrie și Algebră”

Mișcarea unui corp, conform Teoriei Iluministe a Minţii Pilot, este legată de o Forță Totală dată de suma a doi termeni: o Forță Clasică (derivată din Materialismul Ştiințific) și o Forță Mentală (derivată din Matematica Frecvențelor a lui Fourier). Mintea este Pilotul (Fantoma – „ghost”) care dirijează Corpul („Mașina”).
Fără Minte, Corpul uman nu ar avea Pilot, deci ar fi doar o colecție inertă, moartă de atomi materiali.
În 1931, John von Neumann a publicat „Bazele Teoriei Cuantice”, care până astăzi rămâne Biblia Matematică pe această temă. În această carte, von Neumann a oferit dovada matematică precum că o realitate clasică obișnuită nu ar putea sta la baza Teoriei Cuantice. De mai bine de douăzeci de ani, dovada lui von Neumann a constituit o coroborare matematică a „Interpretării de la Copenhaga”. Cu toate acestea, în 1952, David Bohm a făcut imposibilul și a dezrădăcinat această “dovadă” prin construirea unui model de electron cu atribute clasice a cărui comportare a corespuns predicțiilor Teoriei Cuantice. În acest model, electronul este privit ca o particulă obișnuită, cu o diferență esențială: electronul are acces la Informații despre mediul său. Pentru a deriva acest model, Bohm a început cu Ecuația Schrödinger, care este formula matematică centrală a Fizicii Cuantice. Folosind elegant matematica, Bohm a imparţit efectiv această ecuaţie in doua părţi sau termeni: un termen clasic care reproduce in esenţă Fizica Newtoniană si un termen non-clasic numit Potenţialul Cuantic. Termenul clasic tratează electronul ca o particulă obișnuită, ca și în fizica clasică. Potențialul Cuantic non-clasic este un termen asemănător cu „ca unda” care furnizează Informații electronului, legând-l de restul Universului. Potențialul Cuantic este responsabil pentru binecunoscuta Dualitate Undă-Particulă și toate celelalte fenomene bizare pentru care Teoria Cuantică a devenit celebră. Într-adevăr, caracterul non-local al realității cuantice – așa cum rezultă din Teorema lui Bell (vezi experimentul Einstein-Podolsky-Rosen) și observat empiric în experimentele renumite ale lui Alain Aspect – poate fi privit ca o dovadă plauzibilă pentru existența unei entități simbolizate cu Potenţialul Cuantic. “-
http://www.halexandria.org/dward404.htm
Potrivit lui von Neumann, o realitate clasică obișnuită nu poate sta la baza Teoriei Cuantice.
Potrivit lui Bohm, o realitate clasica poate sta la baza Teoriei Cuantice, doar că, prin adăugarea de ceva complet non-clasic … o Undă Pilot (Potențial Cuantic) care are acces la informații despre mediul particulei (întregul Univers!). Particula este o entitate spaţio-temporală; entitatea Undă Pilot este o Singularitate non-locală.
În termenii Dualităţii Minte-Materie, sau „Fantomă”-„Maşină”, realitatea „mașinii” este o realitate clasică, dar, atunci când se adaugă realitatea cuantică, aceasta devine o realitate „fantomă” în „mașină”, adică Mintea este adăugată la Materie.
Aspectul Dual Ontologic din Iluminism (Frecvență și Spațiu-Timp) nu este o realitate clasică, și sprijină pe deplin noțiunea de Undă Pilot, exprimată prin Singularitatea Frecvențelor Fourier în afara spațiului și timpului, prin care sunt interconectate toate lucrurile.
“Particula” este Corpul localizat; “Unda Pilot” este Mintea non-localizată (de fapt, Unda Pilot este legată mai degrabă de Mintea Cosmică decât de o Minte Individuală). Fiecare dintre noi are un Corp călăuzit de o Minte, iar Mintea noastră este legată de întregul Univers.
Când ne dezvoltăm suficient Mintea, devenim literalmente Dumnezeu!”

Thanatos&Eros

Thanatos – instinctul Morţii – corespunde Materialismului Ştiințific potrivit căruia suntem „mașini”, cu greu putem fi considerați vii. Poate că „ne-morţi”, “strigoi”, „zombi”, sunt termenii potriviţi.
Eros – asociat cu viața, creativitatea, sensul și scopul – este esența matematicii ontologice … reflectând universul ca un organism auto-rezolvant, auto-optimizant.
Eros este o caracteristică „fantomă”;
Thanatos o caracteristică „mașină”.
Potrivit Monadologiei lui Leibniz, locuim într-un univers fundamental viu.
În materialismul științific, locuim într-un univers fundamental mort, într-o „mașină” moartă, iar noi înșine suntem „mașini” moarte sau ne-moarte (Zombie-Strigoi). Ceea ce este sigur este că, în viziunea științifică asupra lumii, suntem fără Scop, fără Suflet.

PSIHOCOSMOSUL (4)

UMBRA/SHADOW

Umbra/Shadow este arhetipul NeConștientului Individual. Înmagazinează tot ceea ce este respins de Ego și Persona. Este întotdeauna de același sex ca Persona, adică Persona/Masca unui bărbat va fi însoţită de o Umbră masculină și Persona/Masca unei femei de o Umbra de sex feminin.Umbra este imaginea lui Dorian Gray ținută închisă în cel mai profund seif. Totuși, cu cât este mai mult ascunsă, cu atât îi crește puterea.
Umbra este partea noastră întunecată – necivilizată, animală, primitivă, brută, neadaptată.
O persoană sănătoasă trebuie să se străduiască să-şi integreze Jekyll și Hyde pentru a obține un bun Echilibru al Psihicului.
Umbra poate fi, de asemenea, un depozit al Creativității Reprimate. Băiatul care vrea să fie dansator de balet sau violonist, dar nu poate pentru că prietenii și familia lui consideră asta inacceptabil, își va îngropa partea artistică în Umbra sa.
Umbra este forța întunecată din natură care, dacă este exploatată și sublimată, poate da naștere la o Creativitate incredibilă, iar dacă o lăsăm liberă, poate elibera o Distrugere teribilă, poate provoca Nevroze, Psihoze, sau chiar acţiuni criminale.
Nevroza se instalează atunci când un Ego este atacat de elemente NeConștiente și nu se poate ocupa de ele corect, dar totuși rămâne intact. În Psihoză, un Ego vulnerabil este copleșit de conținutul NeConștientului, atât Individual cât și Colectiv, și se dezintegrează complet. Victima Psihozei nu mai este o ființă umană Conștientă. Ego-ul său s-a destrămat. El și-a pierdut capacitatea de a fi Conștient și acum sălăşluieşte doar în lumea crepusculară a NeConștientului.

ANIMA / ANIMUS

Anima / Animus provine din latină şi înseamnă Suflet.
În timp ce Umbra este de același sex cu Persona, dar are caracteristicile psihologice opuse, Anima (pentru bărbați) sau Animus (pentru femei) are atât aspectele psihologice opuse, cât și sexul opus. Anima / Animus este, de asemenea, cunoscut sub numele de Soul-Image. Reprezentarea noastră internă a „sufletului geamăn” perfect. Aceasta ghidează relațiile noastre cu sexul opus și mai presus de toate, determină cum și de cine ne “îndrăgostim”.
Primul nostru contact cu Anima / Animus este prin părintele nostru de sex opus. Această relație are în mod invariabil o influență imensă asupra dezvoltării ulterioare a Soul-Image. Este posibil să încorporăm multe dintre calitățile părintelui sau dimpotrivă, să respingem calitățile pe care le manifestă.
Soul-Images sunt proiectate în interesele noastre apropos de dragoste – de aceea iubiţii/tele noștri/astre par a avea o calitate deosebită pe care nimeni nu o posedă.
Pentru bărbați, Anima reprezintă Eros (dragoste / sex). Poate fi reprezentată de o fecioară, o curvă, o seducătoare, o femme fatală, o sirenă, o muză – cineva care ne electrizează.
Pentru femei, Animus reprezintă Logos (Raţiunea) și reflectă căutarea femeii pentru Înţelegere și Cunoaștere. Când este fată, Animus este de regulă tatăl ei. Înaintând în vârstă, devine figura ideală a unui Erou. Mai târziu, poate fi o figură respectabilă, cum ar fi un filosof, om de ştiinţă, doctor sau un preot.

Dacă cineva are o Raţional-Persona (thinking type), Soul-Image este Sentiment-Orientat (feeling type) și invers. Dacă e Intuitiv, va avea un Senzitiv Soul-Image și invers.
Anima este partea feminină a bărbatului, femeia sa interioară. Este prin intermediul ei, că înțelege sexul feminin. Pentru o femeie, Animus este aspectul masculin, bărbatul ei interior.
Dacă se întâmplă ceva în neregulă cu dezvoltarea arhetipală a Anima / Animus, un individ se poate identifica cu Soul-Image și astfel, poate dobândi caracteristici ale sexului opus. Jung a considerat acest lucru ca fiind la baza homosexualității și transvestismului. Dacă un bărbat se identifică cu Anima, el devine efeminat și Persona și Anima lui se răstoarnă și se îndrăgostește de bărbați.
În alte cazuri, Anima (feminin) și Umbra (masculin) (sau Animus-masculin și Umbra -feminin în cazul femeilor), se amestecă. Acest lucru poate face ca Soul-Image să se conecteze la sexul greșit sau la impulsurile Umbrei întunecate și periculoase. Aceasta conduce la fenomene precum homosexualitatea non-efeminată, bisexualitatea, bondage, sadomasochismul, dominația și supunerea, precum și toate tipurile de “perversiune” sexuală. În alte cazuri, Anima / Animus se poate asocia cu anumite Obiecte, ceea ce duce la Fetișism.

MANA

“Mana” este un cuvânt polinezian care înseamnă „o forță vie, supranaturală, divină”, care poate alege să dăruiască noroc, puteri magice și mare înțelepciune asupra oamenilor. În ceea ce privește psihologia jungiană, ea se referă la puteri superioare ascunse în profunzimile psihicului pe care le putem accesa și elibera. Intuiţia şi Inspirația provin de acolo, precum și Spiritele și Îngerii Păzitori care pot apărea oamenilor în timp de criză pentru a-i salva.

„Istoricul religiilor și scriitorul Mircea Eliade clarifică faptul că MANA (sau echivalentul său în alte culturi primitive, atât antice cât și contemporane) se găsește în aceeași prezență fizică a lucrurilor. Fiind o ființă animată (vizibilă sau invizibilă) sau inanimată, există pentru omul arhaic o forță de viață latentă; evocarea forței latente a lucrurilor de către preot este însăși esența practicilor șamanice proprii religiilor arhaice” – Wikipedia (Ita)

Aceasta este puterea divinităților Mana care deși ne pot conferi puteri divine, ele pot la fel de bine să ne conducă şi spre nebunie și să ne distrugă, la fel ca și practica kundalini (“Puterea Şarpelui”) ce poate duce la Iluminare sau Nebunie.
Personalitățile sau divinitățile Mana pot părea cu totul copleșitoare pentru Ego, în special pentru un Ego vulnerabil. Ele au caracterul unei forțe externe, superioare. Astfel de divinități pot induce Schizofrenie. Persoanele care devin posedate de ele sunt consumate de Megalomanie. Cineva ca Hitler – un orator fermecător capabil să utilizeze Energia Umbrei și să captiveze o mare națiune – a fost un om posedat, o Personalitate Mana. Cu toate acestea, dacă divinitățile Mana sunt integrate corect în Conştienţă, te pot face un SuperOm.

„De ce monarhii sunt încă populari? De ce țările din secolul 21 au încă familii “regale”? Este pentru că oamenii reduşi mintal proiectează divinități Mana în acești regi și regine, prinți și prințese. Oricine admira regalitatea este un nebun. În mod similar, “profeții” sunt proiecții Mana. Din nou, numai minoraţii mental sunt posedaţi de ei. Lecția este că toate cele mai mari comori pe care le oferă NeConștientul vin cu avertismente. Acestea vă pot afecta serios sănătatea. Toate aceste abilități superioare la care avem potenţial acces trebuie tratate cu mare grijă și integrate cu Conștiența noastră cu prudență, abilitate și control suprem… puţini sunt capabili de aşa ceva.”

Iată un exemplu de Arhetipuri din MATRIX:
Neo trebuie să renunțe nu numai la falsul Persona, dar și la o întreagă lume falsă. Agentul Smith este Umbra lui, Trinity este Anima lui, în timp ce Morpheus, Oracolul și Arhitectul sunt înţelepţii săi consilieri Mana.

SINELE / SELF

Sinele/Self este arhetipul Unității, Totalității și Integrității.
Jung susţinea că „din acest Arhetip a venit ideea Dumnezeului monoteist.”
Puterea mai mare decât Ego, la care avem cu toții acces, este Sinele.
Scriitorii mari, artiștii, oamenii de știință și gânditorii, apelează la această sursă: Sinele Superior.
Psihicul este totalitatea Conștienței și a NeConștienţei, iar Sinele se află în centrul său.
Acesta este Sinele nostru Superior în comparație cu Sinele Inferior reprezentat de Ego. Este Sinele nostru adevărat ce este legat la Inima Vie a Cosmosului.
Jung spunea despre Self că „ nu este numai Centrul, ci și întreaga Circumferință care îmbrățișează atât Conștientul, cât și NeConștientul; este Centrul acestei totalități, la fel cum Ego este centrul Conştientului.“. Self/Sinele este definit perfect de Monada Leibniziană:

Pentru „a închide Cercul”, iată „Generatorul de Monade”: Formula lui Euler, „The God Formula”

În termeni religioși, l-am numi pe Lucifer drept Persona Morală, pe Satana ca Umbra Malefică, pe Sofia ca Anima Înțeleaptă, Logos-ul ca Animus Raţional, și Abraxas ca Sine Superior, Entelehia Cosmică.
Sarcina noastră, ca Ego individual, este de a integra toate aceste componente. Dacă reușim atunci ajungem la același nivel ca Abraxas. Devenim literalmente GOD.
În povestea lui Goethe despre Faust, chipul public al lui Faust este Persona (la care el renunță atunci când își vinde sufletul Diavolului), Mephistopheles este Umbra lui, Elena din Troia este Anima, iar Dumnezeu este Sinele Său Superior.
Sinele/Self este “întreaga persoană”.
Ego este capabil să integreze conținutul NeConștientului Individual, dar nu poate face același lucru cu NeConștientul Colectiv.
Sinele, la ultimul nivel, poate realiza acest lucru.

“Viața mea este o poveste despre auto-realizarea NeConștientului”.
Jung