Vă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link
Posts Tagged ‘Lucifer’
The Cosmic March
The Cosmic March
What symbolises the march of the souls from the Genesis Point into the material world, and ever-expanding space? – the Pythagorean Tetraktys, one of the most sacred symbols of the Illuminati.
The universe is in fact always God. It begins as God in his state of maximum potential and minimum actualisation and ends as God in the state of minimum potential and maximum actualisation, and then it starts over…and it repeats the cycle forever.
If we did but know it, we are all God and everything we see, hear, touch, smell and feel is God. All matter is God. All mind is God. There is nothing but God. God does not create the universe, God IS the universe. The universe is the vehicle that takes the hidden God (Deus Absconditus) to the revealed God (Deus Manifestus).
The dialectic is the cosmic engine that converts potential into actuality, and keeps raising it higher and higher until it’s perfect, until it has reached its divine Omega Point. There’s no need for any Creator. The cosmos propels itself. It raises itself up through dialectical feedback loops. It makes itself conscious. It makes itself intelligent. It perfects itself.
Abraxas, the God of Illuminism, was the first cosmic consciousness to attain gnosis – God Consciousness. But he is not a unique God. We can all join Abraxas. He leads us all forward.
Abraxas is the synthesis of two opposing dialectic forces: good (altruism; consideration for others) and evil (selfishness; contempt for others). He is beyond good and evil and operates according to pure reason. In other words, he is a God of mathematical precision and logic. He always knows the right and best thing to do because he can solve all possible equations regarding any conceivable situation. He is all-powerful, all-knowing and infallible, just as God is supposed to be. Mathematics guarantees that. He is not moral perfection (although he would never commit any immoral acts), but rather rational perfection, the perfection of mathematics.
Lucifer is the cosmic principle of good, and Satan of evil. The dialectic necessarily creates all possible principles, which are then resolved in higher and higher syntheses. Good and evil are resolved only in the attainment of God consciousness.
All individuals are attracted to the Satan Principle – “Me, me, me: look after No. 1 and screw over everyone else” – to some degree. Fortunately, many people find greater satisfaction from the Lucifer Principle – “Do as you would be done by; help others and they will help you.” The world is a constant battleground between the Satan and Lucifer principles. Those at the top of society are invariably Satanists. The extraordinarily disproportionate amount of wealth and power they have grabbed for themselves shows that personal enrichment and aggrandisement are their only motivation. They care nothing for others. Such people should never be allowed anywhere near positions of power over society. They are the least fit to rule.
Satan is, ultimately, a bad mathematician, someone who never grasped the Cosmic Equation. He is obsessed with the “One” – himself. Lucifer is a better mathematician, but still not perfect. He is obsessed with the “Many” as opposed to the One. Abraxas is the perfect mathematician who reconciles the One and the Many. Both are essential. Neither can be neglected.
The supreme community, the ideal political state, is the one that maximises individual liberty within the context of the Collective. If some individuals are permitted too much liberty, others are enslaved (this is how capitalism operates). If all are forced to be equal, everyone is enslaved (this is how communism operates).
The optimal solution is to provide equality of opportunity but not equality of outcomes. The most meritorious will take greatest advantage of equal opportunities and rise to the top, thus generating the best possible governments consisting of the demonstrably most talented individuals.
This is the Meritocratic State. It applies 100% inheritance tax at death to ensure that privileged family dynasties never come into being. Maximum individual liberty within a rational State demands that all personal wealth be gifted voluntarily, or by law if needs be, to the Commonwealth when an individual dies. It is inherently anti-meritocratic for an individual to pass on his wealth to specific people rather than to the Commonwealth. No one on earth has the right to increase one person’s freedom and opportunity at the expense of another person’s freedom and opportunity. The system of privilege whereby rich parents pass on prosperity to their children is a direct attack on the opportunities and scope for freedom of those children who do not have rich parents. If seen for what it truly is, privilege is an act of violence and war against the non-privileged and ought to reap the appropriate response. There is simply no place at all for privilege in this world of ours. It is Meritocracy or War. Take your pick.
Excerpt from The God Factory
Mike Hockney
The Cloning of God
The Cloning of God
God had an inner compulsion to externalise himself: to make a consciousness outside and beyond himself, and through this otherness to come to full consciousness.
Hegel, one of the greatest grandmasters of the Illuminati, said, “The divine Idea is just this: to disclose itself, to posit the Other outside itself and to take it back again into itself in order to be subjectivity and mind/spirit.”
Consciousness, including that of God, requires interaction with otherness if it is to develop. God is compelled to create otherness – to externalise himself – and through a study of that otherness we can gain sure knowledge of God.
Hegel criticised conventional Western religion on the grounds that it separates God from the universe, and makes all of his attributes independent of the universe. God, according to the traditional view, would be exactly the same whether or not anything else existed. His nature wouldn’t alter in the slightest even if there were no universe and no other creatures. Hegel fiercely attacks this view. If God had no inner need to create anything else then why did he? Is he capricious? Was he bored? Curious? None of these make any sense in relation to a perfect God without deficiency. God is entirely self- sufficient and needs nothing else according to the tenets of mainstream Western religion. Hegel said, “If God is all sufficient and lacks nothing, how does he come to release Himself into something so clearly unequal to him?”
No Christian, Jew or Muslim can answer why God creates the world when he has no need to do so. If he does it for a reason such as wanting to spread his love then it implies that he has a need to do that, yet God, by definition, needs nothing. If he does it because he wants to be obeyed and worshipped then that also indicates deficiency on his part. If God is truly self- sufficient, it is impossible that he would ever have felt the need to create anything. Therefore God is not self-sufficient. Therefore a God of whom it is claimed that he is self- sufficient cannot exist. God creates otherness because he must. He has no choice. He is compelled. Creation is an act of inner necessity. God needs others as much as they need him. Anyone who doesn’t understand that single truth can never understand God. They will always believe in a fantasy.
God created many things as he evolved – a dazzling realm fashioned from light – but none of them gave him what he needed: an otherness comparable to himself. Eventually, after endless experiments, God succeeded in cloning himself. The clone was the being that is now known as Lucifer, Son of God, the Angel of Light, the Morning Star, Lux Mundi, the Light of the World.
God, through his interaction with Lucifer, became fully self-conscious, as did Lucifer. Between them, they created the first language, the divine language. Then Lucifer wanted a brother as a companion and God granted his wish. The second son of God was a fateful being. His original name was Paracletus, meaning “the Comforter” or “one called to help” because he was to be Lucifer’s brother and friend. But religion knows him by his later name of Satanel, then simply Satan. Satan means “accuser/adversary”. It will be explained below why Paracletus, second son of God and beloved brother of Lucifer, became the sworn enemy of his father and brother and acquired his dread new name.
Satan’s fatal flaw was “hyperephania” – extreme pride. Afflicted by doubts about himself, lacking self-esteem, in awe of his father, envious of his radiant brother, unsure of his identity, Satan compensated by cultivating an exaggerated ego. After an age, he believed himself superior to Lucifer and even God. He resented their relationship and was jealous of it. He resented being the youngest and least powerful. Resentment became hate. Hate became action. That action was rebellion. He stood as the adversary of God and Lucifer. He accused them of plotting against him. He opposed all of their plans.
Having created Lucifer and Paracletus, God provided his sons with the secret of how to clone themselves. The clones of the two sons were the beings now known as angels. The realm of light became populated by many beings of light: God, his two sons and the choirs of angels. But the angels were loyal to their respective creators and reflected their natures. Satan’s angels were infected with his discontent.
Satan and his army of angels rebelled against God, Lucifer and their loyal angels. The struggle was long and furious, but Satan and his followers lost and fell. They were banished from God’s realm, being cast out into darkness where the light of God never penetrated.
Satan wanted his own realm where he was the sole master. He discovered the secret of matter and fashioned a rival universe of matter rather than light. This was the universe of the Big Bang – our universe. “Let there be light,” Satan announced as he brought this universe into existence: a mockery of God’s light. Satan is the creator and ruler of our universe of the Big Bang, and he’s assisted by his rebel angels – called the archons, groups of whom were given regions of the universe to rule on Satan’s behalf. 144 archons are assigned to earth. They are responsible for most of the secret history of earth. They are opposed by two groups within that secret history: the Illuminati (consisting of approximately 6,000 people i.e. a similar number to that of the Old World Order), and the small group that created the Illuminati but stands outside of the society, just as the archons stand outside the Old World Order. That small group consists of 36 angels of Lucifer.
The Illuminati and the Old World Order are mirror images. Both groups know the secret history of earth, and the strange and fateful struggle that takes place behind the scenes and to which the rest of humanity is mostly oblivious.
Satan was almost as bright as Lucifer in his earliest days, but he grew repelled by light and made himself dark. He became “darkness visible” to use John Milton’s immortal phrase. He is truly the prince of darkness, yet it must never be forgotten that he is the Son of God and contains the divine spark.
Through Satan, evil entered the universe. The birth of evil is not difficult to understand. It is a product of a damaged self-consciousness, of low self esteem finding a way to over- compensate. It is exactly the sort of situation with which Freud and Jung would be familiar. Why should gods be any different from humans? We are made in their image.
Excerpted, page 216
© The Illuminati’s Secret Religion
Artwork by Asteri-A
ReLigare (11)
CE AR TREBUI SĂ ŞTIE LUMEA
de STEVE GAMBLE · fragmente
„Când sărbătoreau străbunii noştri Anul Nou? (atenţie „daci cre(ş)tini”!)
25 Martie, atunci este momentul! Aceasta a fost în momentul Echinocţiului de Primăvară, când orele de lumină egalează orele de noapte. Acesta a fost considerat momentul Primăverii, timpul pentru Noua Creștere, Viața Nouă, văzută ca un Nou Început, un An Nou. Astăzi, sărbătorim această perioadă a anului ca fiind PAŞTELE!
Uită-te la numele lunilor noastre dacă nu mă crezi. Septembrie este acum a 9-a lună, însă SEPT înseamnă ŞAPTE. Octombrie este luna a 10-a, totuși OCT înseamnă OPT. La fel ca luna noiembrie și luna decembrie este luna a 12-a, dar DEC înseamnă ZECE!
Religiile Avraamice au reuşit să ne îndepărteze de la Ciclurile Naturale, făcându-ne mai ușor de Controlat cu Poveştile lor..
Hristos era de fapt Soarele care în fiecare cultură era venerat de mii de ani ÎNAINTE de Hristosul creștin. Aceste „poveşti” despre Hristos sunt despre Soare care se mișca prin cele 12 semne ale Zodiacului. Iată de ce Hristos avea 12 ucenici.
25 decembrie (Solstiţiu de Iarnă) a fost întotdeauna, în fiecare cultură, ziua în care am sărbătorit Nașterea din nou a Soarelui (creşterea), cunoscută sub numele de Dies Natalis Solis Invicti. Aceasta a fost ziua în care Soarele (Hristos) a început să se înalțe în Ceruri după „trei zile de dormit”.
Lucifer a fost planeta Venus.
Venus (Lucifer) face forma Pentagramei în Ceruri în timpul ciclului său de 8 ani. De aici, importanța Pentagramei în Științele Occulte și Kabbalah, Venus (Lucifer) fiind divinizat(ă) ca Zeitate.
Lucifer (Venus), în ciclul său ceresc apare dimineața ÎNAINTE de Soare (Hristos) anunțând astfel sosirea iminentă a acestuia. Prin urmare, Lucifer (Venus) a fost considerat a fi un „mesager” și a fost astfel identificat ca un Înger (adică mesager). Lucifer înseamnă literalmente Aducătorul de Lumină, de unde și numele original.”
ReLigare (8)
Apollo și Dionysos
Apollo este Intelect și Dionysos este Voinţă/Will. Dionysos este Id, în timp ce Apollo este SupraEul ( Psihicul după Freud: Id, Eul, SupraEul). Dionysos este Irațional (în măsura în care evită orice standard obiectiv și este condus exclusiv de impulsurile sale). Apollo este Rațional.
Un al treilea Dumnezeu – Dumnezeul roman Janus – acționează ca Eul, care mijlocește între Apollo și Dionysos. Janus are două fețe și poate privi în față și înapoi. Janus poate, prin urmare, să privească şi Id-ul și SuperEul și să negocieze Rațional între ele.
Am putea numi Satan Id, Lucifer Superego și Abraxas Ego.
Acestea sunt toate schemele dialectice: Id-ul este Teza, SuperEul este Antiteza, și Eul este Sinteza.
Universul începe ca Dionysus și manifestă o feroce la Voinţă de Putere. Apollo
evoluează treptat de la Dionysus, la fel ca în teoria Creierului Triunghiular (Triune Brain): Neocortexul (unde are loc procesarea rațională) evoluează din creierul iniţial/stem (creierul reptilian dedicat Voinței Pure) și Sistemul Limbic (dedicat Sentimentelor și Intuițiilor).
Majoritatea bărbaților sunt controlați de Creierul Reptilian, iar majoritatea femeilor de cel Limbic. Omenirea mai înaltă este controlată de Neocortex. Id-ul Freudian este situat în Creierul Reptilian și în Sistemul Limbic „inferior”. SuperEul Freudian este situat în Sistemul Limbic „superior” și Neocortexul Inferior. Eul freudian este situat în Neocortexul Superior.
Neocortexul Superior este viitorul omenirii, lansarea umanității la divinitate.
Omenirea Mythos este definită de Creierului Reptilian și de cel Limbic. Logosul omenesc este definit de Neocortex.
Uită-te la Avraamism … absolut deconectat de Neocortex: “Raţiunea este Curva diavolului “, a spus Luther. Avraamismul este despre Credință, care nu are nicio legătură cu Rațiunea. Uită-te la Islam, plin de teroriști maniacali și persecutori intoleranți. Aceasta este o religie pură Id (și iudaismul ar fi fost exact același lucru dacă „poporul ales” s-ar fi dovedit în Istorie mai de succes din punct de vedere militar).
Creștinismul este mai mult o religie a Creierului Limbic. În Biblia creștină, Vechiul
Testament este despre Creierul Reptilian și Noul Testament despre Creierul Limbic.
Tora și Coranul sunt ambele exclusiv legate de Creierul Reptilian. Nici o altă religie în afară de Iluminism nu este interesată de Neocortex.
Iluminismul este religia monismului dialectic (auto-rezolvare, auto-optimizare
matematică ontologică). Începe ca Voința Pură (Dionysos), apoi evoluează spre Intelect (Apolinic). Prima încercare de înțelegere a lumii este prin Emoționalismul Mythos, care este apoi înlocuit de Raționalismul Logosului.
Dacă vrem să devenim Dumnezei, trebuie să fim ghidați de Neocortex, Logos și Apollo.
Acesta este destinul Omenirii „Noi”. Omenirea „Veche” este blocată în nebunia lui Mythos. Este garantat că a doua ne duce drept spre EXTINCŢIE.
Demiurgul YHWH – Satana, „Dumnezeul” Avraamic, este Dionisian, condus de Voința Pură.
Citiți Tora, Vechiul Testament și Coranul și veți vedea că ele privesc Dominația și Supunerea, morcovul (raiul) și bastonul (iadul) și Controlul Minții prin Spălarea Creierului.
Masa Rotundă Meritocratică, pe de altă parte, se referă la Raționalism și la abolirea Stăpânilor și a Sclavilor.
Tags: Abraxas, Apollo, Avraamism, Creştinism, Dyonisos, Ego, Freud, ID, islam, Iudaism, Logos, Lucifer, Mytos, Noul Testament, Religie, Satana, Super Ego, Triune Brain, Vechiul Testament, Will, Will to Power, YHWH
PSIHOCOSMOSUL (4)
UMBRA/SHADOW
Umbra/Shadow este arhetipul NeConștientului Individual. Înmagazinează tot ceea ce este respins de Ego și Persona. Este întotdeauna de același sex ca Persona, adică Persona/Masca unui bărbat va fi însoţită de o Umbră masculină și Persona/Masca unei femei de o Umbra de sex feminin.Umbra este imaginea lui Dorian Gray ținută închisă în cel mai profund seif. Totuși, cu cât este mai mult ascunsă, cu atât îi crește puterea.
Umbra este partea noastră întunecată – necivilizată, animală, primitivă, brută, neadaptată.
O persoană sănătoasă trebuie să se străduiască să-şi integreze Jekyll și Hyde pentru a obține un bun Echilibru al Psihicului.
Umbra poate fi, de asemenea, un depozit al Creativității Reprimate. Băiatul care vrea să fie dansator de balet sau violonist, dar nu poate pentru că prietenii și familia lui consideră asta inacceptabil, își va îngropa partea artistică în Umbra sa.
Umbra este forța întunecată din natură care, dacă este exploatată și sublimată, poate da naștere la o Creativitate incredibilă, iar dacă o lăsăm liberă, poate elibera o Distrugere teribilă, poate provoca Nevroze, Psihoze, sau chiar acţiuni criminale.
Nevroza se instalează atunci când un Ego este atacat de elemente NeConștiente și nu se poate ocupa de ele corect, dar totuși rămâne intact. În Psihoză, un Ego vulnerabil este copleșit de conținutul NeConștientului, atât Individual cât și Colectiv, și se dezintegrează complet. Victima Psihozei nu mai este o ființă umană Conștientă. Ego-ul său s-a destrămat. El și-a pierdut capacitatea de a fi Conștient și acum sălăşluieşte doar în lumea crepusculară a NeConștientului.
ANIMA / ANIMUS
Anima / Animus provine din latină şi înseamnă Suflet.
În timp ce Umbra este de același sex cu Persona, dar are caracteristicile psihologice opuse, Anima (pentru bărbați) sau Animus (pentru femei) are atât aspectele psihologice opuse, cât și sexul opus. Anima / Animus este, de asemenea, cunoscut sub numele de Soul-Image. Reprezentarea noastră internă a „sufletului geamăn” perfect. Aceasta ghidează relațiile noastre cu sexul opus și mai presus de toate, determină cum și de cine ne “îndrăgostim”.
Primul nostru contact cu Anima / Animus este prin părintele nostru de sex opus. Această relație are în mod invariabil o influență imensă asupra dezvoltării ulterioare a Soul-Image. Este posibil să încorporăm multe dintre calitățile părintelui sau dimpotrivă, să respingem calitățile pe care le manifestă.
Soul-Images sunt proiectate în interesele noastre apropos de dragoste – de aceea iubiţii/tele noștri/astre par a avea o calitate deosebită pe care nimeni nu o posedă.
Pentru bărbați, Anima reprezintă Eros (dragoste / sex). Poate fi reprezentată de o fecioară, o curvă, o seducătoare, o femme fatală, o sirenă, o muză – cineva care ne electrizează.
Pentru femei, Animus reprezintă Logos (Raţiunea) și reflectă căutarea femeii pentru Înţelegere și Cunoaștere. Când este fată, Animus este de regulă tatăl ei. Înaintând în vârstă, devine figura ideală a unui Erou. Mai târziu, poate fi o figură respectabilă, cum ar fi un filosof, om de ştiinţă, doctor sau un preot.
Dacă cineva are o Raţional-Persona (thinking type), Soul-Image este Sentiment-Orientat (feeling type) și invers. Dacă e Intuitiv, va avea un Senzitiv Soul-Image și invers.
Anima este partea feminină a bărbatului, femeia sa interioară. Este prin intermediul ei, că înțelege sexul feminin. Pentru o femeie, Animus este aspectul masculin, bărbatul ei interior.
Dacă se întâmplă ceva în neregulă cu dezvoltarea arhetipală a Anima / Animus, un individ se poate identifica cu Soul-Image și astfel, poate dobândi caracteristici ale sexului opus. Jung a considerat acest lucru ca fiind la baza homosexualității și transvestismului. Dacă un bărbat se identifică cu Anima, el devine efeminat și Persona și Anima lui se răstoarnă și se îndrăgostește de bărbați.
În alte cazuri, Anima (feminin) și Umbra (masculin) (sau Animus-masculin și Umbra -feminin în cazul femeilor), se amestecă. Acest lucru poate face ca Soul-Image să se conecteze la sexul greșit sau la impulsurile Umbrei întunecate și periculoase. Aceasta conduce la fenomene precum homosexualitatea non-efeminată, bisexualitatea, bondage, sadomasochismul, dominația și supunerea, precum și toate tipurile de “perversiune” sexuală. În alte cazuri, Anima / Animus se poate asocia cu anumite Obiecte, ceea ce duce la Fetișism.
MANA
“Mana” este un cuvânt polinezian care înseamnă „o forță vie, supranaturală, divină”, care poate alege să dăruiască noroc, puteri magice și mare înțelepciune asupra oamenilor. În ceea ce privește psihologia jungiană, ea se referă la puteri superioare ascunse în profunzimile psihicului pe care le putem accesa și elibera. Intuiţia şi Inspirația provin de acolo, precum și Spiritele și Îngerii Păzitori care pot apărea oamenilor în timp de criză pentru a-i salva.
„Istoricul religiilor și scriitorul Mircea Eliade clarifică faptul că MANA (sau echivalentul său în alte culturi primitive, atât antice cât și contemporane) se găsește în aceeași prezență fizică a lucrurilor. Fiind o ființă animată (vizibilă sau invizibilă) sau inanimată, există pentru omul arhaic o forță de viață latentă; evocarea forței latente a lucrurilor de către preot este însăși esența practicilor șamanice proprii religiilor arhaice” – Wikipedia (Ita)
Aceasta este puterea divinităților Mana care deși ne pot conferi puteri divine, ele pot la fel de bine să ne conducă şi spre nebunie și să ne distrugă, la fel ca și practica kundalini (“Puterea Şarpelui”) ce poate duce la Iluminare sau Nebunie.
Personalitățile sau divinitățile Mana pot părea cu totul copleșitoare pentru Ego, în special pentru un Ego vulnerabil. Ele au caracterul unei forțe externe, superioare. Astfel de divinități pot induce Schizofrenie. Persoanele care devin posedate de ele sunt consumate de Megalomanie. Cineva ca Hitler – un orator fermecător capabil să utilizeze Energia Umbrei și să captiveze o mare națiune – a fost un om posedat, o Personalitate Mana. Cu toate acestea, dacă divinitățile Mana sunt integrate corect în Conştienţă, te pot face un SuperOm.
„De ce monarhii sunt încă populari? De ce țările din secolul 21 au încă familii “regale”? Este pentru că oamenii reduşi mintal proiectează divinități Mana în acești regi și regine, prinți și prințese. Oricine admira regalitatea este un nebun. În mod similar, “profeții” sunt proiecții Mana. Din nou, numai minoraţii mental sunt posedaţi de ei. Lecția este că toate cele mai mari comori pe care le oferă NeConștientul vin cu avertismente. Acestea vă pot afecta serios sănătatea. Toate aceste abilități superioare la care avem potenţial acces trebuie tratate cu mare grijă și integrate cu Conștiența noastră cu prudență, abilitate și control suprem… puţini sunt capabili de aşa ceva.”
Iată un exemplu de Arhetipuri din MATRIX:
Neo trebuie să renunțe nu numai la falsul Persona, dar și la o întreagă lume falsă. Agentul Smith este Umbra lui, Trinity este Anima lui, în timp ce Morpheus, Oracolul și Arhitectul sunt înţelepţii săi consilieri Mana.
SINELE / SELF
Sinele/Self este arhetipul Unității, Totalității și Integrității.
Jung susţinea că „din acest Arhetip a venit ideea Dumnezeului monoteist.”
Puterea mai mare decât Ego, la care avem cu toții acces, este Sinele.
Scriitorii mari, artiștii, oamenii de știință și gânditorii, apelează la această sursă: Sinele Superior.
Psihicul este totalitatea Conștienței și a NeConștienţei, iar Sinele se află în centrul său.
Acesta este Sinele nostru Superior în comparație cu Sinele Inferior reprezentat de Ego. Este Sinele nostru adevărat ce este legat la Inima Vie a Cosmosului.
Jung spunea despre Self că „ nu este numai Centrul, ci și întreaga Circumferință care îmbrățișează atât Conștientul, cât și NeConștientul; este Centrul acestei totalități, la fel cum Ego este centrul Conştientului.“. Self/Sinele este definit perfect de Monada Leibniziană:
Pentru „a închide Cercul”, iată „Generatorul de Monade”: Formula lui Euler, „The God Formula”
În termeni religioși, l-am numi pe Lucifer drept Persona Morală, pe Satana ca Umbra Malefică, pe Sofia ca Anima Înțeleaptă, Logos-ul ca Animus Raţional, și Abraxas ca Sine Superior, Entelehia Cosmică.
Sarcina noastră, ca Ego individual, este de a integra toate aceste componente. Dacă reușim atunci ajungem la același nivel ca Abraxas. Devenim literalmente GOD.
În povestea lui Goethe despre Faust, chipul public al lui Faust este Persona (la care el renunță atunci când își vinde sufletul Diavolului), Mephistopheles este Umbra lui, Elena din Troia este Anima, iar Dumnezeu este Sinele Său Superior.
Sinele/Self este “întreaga persoană”.
Ego este capabil să integreze conținutul NeConștientului Individual, dar nu poate face același lucru cu NeConștientul Colectiv.
Sinele, la ultimul nivel, poate realiza acest lucru.
“Viața mea este o poveste despre auto-realizarea NeConștientului”.
Jung
