Join Us on FACEBOOKVă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!

Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link




Hyperian History Of The World (18th Century, Part 2)

Settembre 12th, 2019 No Comments   Posted in Dacia Iluministă

Hyperian History Of The World (18th Century, Part 2)

Philosophically speaking, 17th century rationalism had flourished in continental Europe, beginning with Descartes and culminating with Leibniz going into the 18th century. In parallel to this course, there had also been a strain of philosophy running in Britain which opposed rationalism. This was empiricism.

If the continental rationalists followed the example of Plato, then the British empiricists followed the example of Aristotle. Beginning with Francis Bacon, the empiricists were ‘outward’ looking philosophers, much more like scientists, who looked out into the physical world around them and sought to explain it based solely on their experiences of it.

Towards the end of the 17th Century, it was John Locke who, disregarding rationalism completely, said that humans can only have knowledge that is ‘a posteriori’ i.e. based upon experience. He described the human mind as a ‘tabula rasa’, a blank slate completely empty at our birth but then becoming populated with ideas based only on the experiences we have of the world.

Locke’s empiricism was materialist, philosophically accompanying the empiricist, materialist science of Newton. Going into the 18th century, Irish philosopher and Anglican bishop George Berkeley feared that Locke’s philosophy would lead to atheism and so proposed an alternative version of empiricism which was idealist rather than materialist. According to Berkeley, matter only exists when it is being perceived by an observer. Without observation there is no matter at all. So what stops the room ceasing to exist when we exit it? Conveniently, Berkeley said that god was constantly observing everything in the universe, thereby stopping things from ceasing to exist when we stop observing.

But the most extreme empiricist of the 18th century was Scottish philosopher David Hume. With Hume empiricism descends into absolute skepticism. Given that, according to Hume, all our knowledge derives from our experiences, from what we observe, it becomes impossible to provide any rational explanation of anything, as reason supposes causation and, as Hume insists, causation cannot be observed, therefore we can never really be certain of anything. Hume’s philosophy leads towards complete uncertainty about anything whatsoever.

Of course, another way of looking at Hume’s philosophy is to say that it proves that empiricism is clearly a false ideology which will never provide any certain knowledge about the universe. Unfortunately, Hume did not see it this way, concluding rather that no philosophy could provide any certain knowledge about the universe, as he had presupposed that empiricism was the only relevant philosophy.

Hume’s philosophy was the culmination of British empiricism the way that Leibniz’s was the culmination of continental rationalism. However, the next great continental philosopher, the German Immanuel Kant, was far more influenced by Hume than by Leibniz. Inspired by a desire to resolve Hume’s skeptical conclusions, Kant attempted to sculpt a grand system which would synthesise the two parallel strains of philosophy.

Whereas Descartes divided everything into mind and matter, Kant divided everything into the phenomenal and the noumenal. The phenomenal realm corresponded to the physical realm of matter, the realm that we experience with our senses, that we can see, hear, touch and feel. The noumenal realm corresponded to realm of mind, like Plato’s realm of the perfect Forms, the true realm of things as they really are in themselves. However, in line with empiricism, Kant suggested that we can only ever experience the phenomenal realm and never experience the noumenal realm, as our minds only interpret the noumenal realm and it is this interpretation that creates the phenomenal realm that we experience.

Kant had far more rigorously defined all of these issues philosophically but had still reached the conclusion that we can never know how the universe actually is. This was due to his ignoring of the mathematical side of things. Kant’s attempt was valiant, yet he ought to have ignored British empiricism and focused on Leibniz’s rationalism and its need for mathematical rigour. Ingenious though his philosophy was, Kant’s failure to apply mathematics to it is what resulted in his conclusion that we can never truly know the universe.

Nonetheless, Kant became one of the most influential philosophers of the modern age and his ideas, along with those of the British empiricists, would influence the science which had begun with Newton. As such, science became completely based on empiricism and materialism, Newton was a hero, as were Kant and Hume, with Descartes and Spinoza being reduced to academic curiosities and Leibniz all but forgotten.

Nonetheless, this age of enlightenment was clearly an improvement on the preceding dark age of christian domination. Despite ignoring the wisdom of the great rationalists, the world of the 18th century seemed to be brightening and great wonders were still to come, both artistically and politically.

Mathematicos (7)

Febbraio 12th, 2018 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia

Formula lui Dumnezeu – „God Formula”

Mintea este în afara spațiului și timpului, totuși ea aparține aceluiași sistem major ca spațiu și timpul, prin urmare, pot interacționa pe deplin. În următoarea diagramă, axele sunt în afara spațiului și timpului și tot ceea ce se află în interiorul axelor este în spațiu și timp… astfel încât să puteți vedea exact cât de strâns legate sunt acestea:

Mintea reflectă activitatea axială (asociată cu relațiile de fază ortogonală); Materia este inter-axială (legat de relațiile de fază non-ortogonale).

S-a spus mai înainte și o vom spune din nou: întreaga Existență – orice secret și mister al vieții – este reflectată în diagrama de mai sus. Deblocarea tuturor Misterelor şi cheia Întregului. Înțelegerea Ontologiei acestei diagrame este înțelegerea întregii Realităţi.

Relația minte / suflet, zero / infinit, lumină / lumină ruptă, interacţiunea Materie-Minte, Matematica Fourier, Soul Camera, viața de apoi, reîncarnarea, devenirea Dumnezeu, Dialectica Hegeliană, Monadologia lui Leibniz, principiul antic „As Above, So Below” și holografia, toate sunt implicite în această diagramă. Este baza la „The Grand Unified Theory of Everything”. Este baza electromagnetismului (comportament axial), dualităţii Undă-Particulă, principiului “incertitudinii” lui Heisenberg, mecanicii cuantice, forțelor nucleare puternice și slabe și gravitaţiei.

Diagrama de mai sus (Formula lui Euler) este Matematica Noumenală (așa cum se prezintă Rațiunii noastre Non-Senzoriale), în timp ce „Ştiința” este Matematică Fenomenală (așa cum se prezintă Simțurilor noastre). Oamenii își imaginează că Fenomenon sunt reale și Noumenon ireale. De fapt, toate Fenomenele sunt aparenţe Noumenale. Oamenii de știință nu au înțeles niciodată acest lucru. Nici Kant.

Trucul este să înțelegi că Matematica este purtătorul de informații rațional, în timp ce informațiile transmise sunt experiență empirică, pe care o întâlnim ca senzații și sentimente.

Omenirea este atât de confuză cu privire la Existență, deoarece nu poate să facă legătura între Senzații și Sentimente cu Rațiunea (matematica). De aceea se refugiază în Religie, Filozofie și Ştiință. Trebuie sa faca distinctia intre noumenon si fenomenon, rational si empiric, metafizic și fizic, purtătorul de informații și informațiile purtate, între ceea ce poate fi Cunoscut și ceea ce poate fi Experimentat.

PsycheLogos (1)

Gennaio 24th, 2018 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia

Behaviorism/Comportamentismul

Actuala Paradigma Ştiinţifică alterează şi Psihologia.

Unde Freud și Jung au studiat Mintea NeConștientă, Psihologia Comportamentistă/ Behaviorism-ul a decis că Mintea era irelevantă. Pentru ca Psihologia să fie o Ştiință, așa cum au afirmat comportamentiştii, trebuie să se ocupe de Observabil, nu de stări interne, NeObservabile. Când vine vorba de om, observațiile lor nu sunt gândurile, sentimentele, intuițiile, percepțiile, senzațiile, voința și dorințele lor introspective, ci pur și simplu acțiunile și comportamentele lor demonstrabile. Astfel, Comportamentismul a eliminat în mod eficient din Psihologie… Mintea.

Comportamentismul a dus la simpla aplicare de stimuli pentru ființele umane și să le urmărească răspunsurile comportamentale.

Având în vedere că exact același lucru se face regulat şi animalelor, oamenii au fost reduşi la același statut cu ele. Oamenii sunt deci priviţi ca niște automate carteziene, lipsite de Suflete.

În orice moment, mentalitatea științifică duce război chintesenţei umane, pentru a reduce totul la Observabilele Senzoriale – singurele lucruri pe care știintele le pot concepe.

Oamenii de știință sunt „gânditori” înguşti și limitaţi.
Raţiunea şi Logica nu sunt pentru ei, ci doar lucrurile pe care le pot Simți.

Holografic Jung

NeConștientul Colectiv Jungian este un concept foarte Holografic.
Un Unic, Întreg Ansamblu al NeConștientului este deținut în Comun de fiecare persoană, adică Întregul este în fiecare Parte, influențând fiecare Parte. Nimeni nu poate fi vreodată în afara NeConștientului Colectiv. Face parte din ADN-ul nostru Mental, dar, având în vedere faptul că este IMaterial și în afara Spațiului și Timpului, nu este în mod evident o parte a Ştiinței, care nu ia în consideraţie aşa ceva. De fapt, NeConștientul Colectiv este pur și simplu Singularitatea cu un alt nume. Este Colectivul Monadic Interconectat, care funcționează în mod Obiectiv, adică fără capriciile Subiective ale Monadelor Individuale.

Fiecare ființă umană are trei niveluri mentale de bază:

1) Conștientul (aparținând unei Monade Individuale);

2) NeConștientul Individual (care aparține și el Monadei Individuale) și

3) NeConştientul Colectiv (aparținând tuturor Monadelor). Suntem toți Mental Interconectaţi, indiferent dacă ne place sau nu.

Prin înţelegerea NeConștientul Colectiv, telepatia, ESP, sincronicitatea, telekineza, clarviziunea, necromanția și așa mai departe, toate devin posibile. Sunt Matematic Posibile, dar imposibile din punct de vedere științific. Ele ascultă de Matematică. Totul e în Matematică. Dacă doriți să studiați fenomenele psihice, puneți-vă deoparte cărțile voastre oculte și alegeți o carte despre Matematică și Holografia Fourier.

NeConștientul Colectiv funcționează prin Arhetipuri, comune tuturor culturilor și tuturor timpurilor. Ele sunt modele și teme universale pentru rasa umană și sunt, de obicei, explorate prin artă, religie, politică și psihologie. Știința nu are nimic de spus despre ele.

NeConștientul Colectiv este transpersonal … merge dincolo de simpla experiență personală, deci este vitală pentru cele mai înalte experiențe Mistice și Spirituale, acelea care ne pun în legătură cu Cosmic Oneness

Kant și Jung

Kant a spus că Mințile Individuale au proiectat Spațiu și Timpul prin intermediul Intuițiilor lor înnăscute. Acest lucru face Spațiul și Timpul extrem de Subiective. Totuși, dacă relocăm această proiecție de la NeConștientul Individual Kantian la NeConștientul Colectiv Jungian, acesta devine un proces Obiectiv în care toate Mințile funcționează în conformitate cu aceeași Proiecție Colectivă a spațiu-timpului. Pentru a face această schimbare, trebuie să ne îndepărtăm de înțelegerea Newtoniană despre spațiu și timp, și să adăugăm o Noumenală Singularitate de Frecvență (conformă cu NeConştientul Colectiv).
Kant susţinea că Domeniul Noumenal nu poate fi cunoscut. Nu este Adevărat! În Domeniul Noumenal este Matematica Ontologică! Domeniul Noumenal este domeniul Raţiunii Pure şi poate fi cunoscut, lucru pe care Kant l-a negat în cea mai faimoasă lucrare a sa, demonstrând astfel că face parte din „banda empiriciştilor”.