Dacia Iluministă

„Liga pentru Eliberarea Nimenilor” (L.E.N.) – Poveşti (6)

Luminiţa Vâltoare este o cercetătoare ştiinţifică de mare valoare la Institutul de Microbiologie şi bună prietenă cu Geta Dacian, asistentă universitară la Psihologie. Ambele aveau publicate lucrări în domeniul lor de activitate, dar nu se afirmaseră în carieră, datorită faptului că nu erau „în rând cu lumea”. Le plăcea muzica Rock-Metal, nu votau, nu mergeau în cluburile hipsterilor, nu linguşeau şefii, nu participau la parăzile înaltei mode, nu aveau relaţii cu politicieni şi în mod particular, spuneau ce aveau de spus, verde-în-faţă.
Tocmai serveau o cină vegetariană în garsoniera Luminiţei, când pe ecranul televizorului apăru primul-ministru dând citire Declaraţiei Guvernului prin care COMPETENŢII şi NEIMPLICAŢII în vechiul Sistem erau invitaţi la Parlament, la Consiliile Locale şi Judeţene, pentru alcătuirea UNITĂŢILOR DE CRIZĂ PENTRU TRANZIŢIA PAŞNICĂ.
Acestea se priviră scurt şi pricepură că apelul le era adresat şi lor.
Se îmbrăcară de zor şi porniră spre Metrou. La coborârea în staţia Izvor, le atrase atenţia prezenţa unor tineri cu banderole tricolore  pe care erau tipărite trei litere :L.E.N.
Purtători ai unor astfel de banderole întâlniră inclusiv la intrarea în Parlament. Acolo fură rugate să completeze un formular cu nume, pronume, ocupaţie, vârstă, studii, loc de muncă, apartenenţă politică şi o rubrică intitulată „Alte informaţii personale pentru evaluarea COMPETENŢEI”. În josul paginii se afla o declaraţie cum că se acceptă supunerea ulterioară şi de bună voie, unui SET DE TESTĂRI: psihologice, de competenţă profesională, de inteligenţă, de personalitate. Observară că după citirea formularului de către un personaj ce părea un coordonator, nu toţi solicitanţii se îndreptau spre aceleaşi localuri. Ele fură îndreptate spre Sala Mare a Parlamentului, unde deja se găsea un număr important de persoane. Unii se cunoşteau şi se agregaseră, dar cei mai mulţi erau singuri. Tuturor li se dăduse un fascicol  cu titlul:
„LIGA PENTRU ELIBERAREA NIMENILOR”
MERITOCRAŢIA ILUMINISTĂ
PRINCIPII şi OBIECTIVE.
Fascicolul cuprindea câteva pagini, dar la sfârşit se afla atenţionarea că vor trebui să citească un alt material mult mai detaliat ce le va fi înmânat la sfârşitul Şedinţei Preliminare.
Esenţialul fascicolului îl reprezentau PRINCIPIILE şi OBIECTIVELE REVOLUŢIEI ILUMINISTE.
Acestea erau:
PRINCIPII
0. Administrarea unei lumi drepte, în care fiecare
primește ceea ce merită, asigurând oportunităţi
egale tuturor copiilor sub garanția statului.
1. Restabilirea relațiilor de echilibru dinamic între
omenire și natură.
2. Calitate mai presus de cantitate.
3. Muncă mai puțină și pentru toți.
4. Reevaluarea actualelor concepte de:
a. Civilizaţie;
b. Dreptate;
c. Proprietate;
d. Moștenire.
5. Statul este instrumentul adecvat și rațional al
progresului.
6. Sinteza între monarhie ereditară și democrație este
meritocrația dialectică: verticală a puterii în care
se asigură tuturor oportunități egale de a accede
eventual până în vârf, în funcție de competență (și
nu de popularitate).

OBIECTIVE
a. Completarea şi menţinerea unităţii naţionale;
b. Susţinerea eforturilor românilor din afara graniţelor în
păstrarea identităţii naţionale;
c. Întoarcerea acasă a românilor de pretutindeni prin crearea
de condiţii mai bune acasă decât în străinătate;
d. Recuperarea tuturor resurselor materiale şi naturale
înstrăinate şi privatizate;
e. Implementarea conceptului că nici o mare avere nu este
nici meritată și nici justificată;148
f. Realizarea unui stat puternic al cărui scop este urmărirea
binelui superior al cetățenilor;
g. Impostarea unor largi autonomii locale în limitele
interesului naţional şi ale competenţei;
h. Realizarea regionalizării pe baza caracteristicilor
teritoriului şi a ocupaţiilor specifice;
i. Implementarea unui nou mecanism de guvernare bazat
pe urmărirea interesului general prin competenţă şi largă
autonomie teritorială;
j. Implementarea conceptului: oportunităţi egale pentru
educaţie sub garanţia exclusivă a statului;
k. Implementarea conceptului: oportunităţi egale pentru
sănătate sub garanţia exclusivă a statului;
l. Redobândirea suveranităţii monetare şi constituirea unei
unice bănci naţionale controlată de stat;
m. Afirmarea conceptului „fiecare om vine pe lume fără nimic
şi tot aşa trebuie să plece”, adică eliminarea moştenirii
materiale („Reîntoarcerea fostelor posesiuni ale fostului
cetăţean înapoi la obşte”);
n. Implementarea conceptului: rezultatul natural al avansului
tehnologic trebuie să fie „muncă mai puţină şi pentru toţi”;
o. Implementarea în toate domeniile de activitate a spiritului
„free source”;
p. Realizarea documentului unic personal;
q. Grilă de recompense în funcţie de contribuţia adusă la
binele comun;
r. O nouă politică a familiei, în echilibru cu comunitatea și
cu resursele;
s. Implementarea unui nou concept de habitat;
t. Încurajarea dezvoltării susţenabile;
u. Asigurarea independenţei alimentare;
v. Promovarea comerţului internaţional „marfă contra marfă”
(troc informatizat);
w. Reformarea codurilor juridice şi a sistemului judiciar pe 
baza dreptăţii, adevărului şi echităţii;
x. Adoptarea unor noi tactici şi strategii naţionale de apărare
militară şi civilă;
y. Promovarea unei noi politici externe;
z. Schimbarea denumirii ţării în DACIA şi schimbarea
simbolurilor naţionale (stemă, drapel, imn etc.).

Cine poate implementa acest proiect? Voi, noi, toți cei
99,9% săraci, cei ce suntem azi sclavi. În această bătălie nu
există posibilitatea de a fi neutru: pasivitatea înseamnă în realitate
susţinere pentru sistemul actual care nu oferă oportunități reale
săracilor, care în loc de libertate oferă „libertatea consumului”,
iar în loc de democraţie, oferă „dictatura averilor”. Fiecare poate
face ceva și cea mai mică contribuție înseamnă renunțarea la
comportamentul umil în faţa bogaților, de parcă le-am datora ceva.
Suntem mulți și dialectica este aliatul nostru cel mai
puternic:
 
Ω NOUĂ LUME ESTE INEVITABILĂ!

Ultima frază tipărită pe fascicol era:
„CONDU, URMEAZĂ, SAU DĂ-TE LA O PARTE!”
Thomas Paine

„Liga pentru Eliberarea Nimenilor” (L.E.N.) – Poveşti (5)

Şedinţa Unităţii de Criză se desfăşură într-o atmosferă de tensiune cum nu se poate imagina. Toţi participanţii aveau feţele răvăşite de o noapte de nesomn. Fiecare dintre ei fusese supus unei avalanşe de informaţii, care-mai-de-care mai şocante, provenind din toată lumea:
– Militari care ocupau cazărmile, dar care nu abdicau de la îndatorirea de apărare a cetăţenilor şi teritoriului naţional.
– Muncitori care ocupau fabricile.
– Personaje faimoase ce erau ridiculizate.
– Bogaţi cărora li se refuza orice serviciu.
– Stadioane ce se goleau de spectatori.
– Concerte ale unor vedete ce nu aveau spectatori.
– Mall-uri luate în custodie de comitete cetăţeneşti.
– Poliţişti care se declarau ca forţă în apărarea cetăţenilor, ci nu a privilegiaţilor.
– Bănci şi Burse de Valori cărora li se zideau intrările.
– Cartiere de lux ce erau blocate cu posturi de control.
– Politicieni aruncaţi în tomberoane.
– Ocuparea unor centre de putere media.
– Magazine de lux baricadate.
– şamd.
Pe toate meridianele se multiplicau referirile la LIGA PENTRU ELIBERAREA NIMENILOR.
Cea mai frecventă situaţie, era  formarea unor comitete cetăţeneşti pentru preluarea controlului asupra celor necesare traiului. Oamenii din cartierele oraşelor şi din sate se organizau ad-hoc pentru a da continuitate vieţii lor şi acelora ce depindeau de ei. Se intra în posesiunea rezervelor alimentare, se organizau activităţile productive, se asigura alimentarea cu gaz, apă, electicitate, şamd. Totul se făcea prin mijlocirea celor care o făcuseră şi până atunci, cu o singură deosebire majoră: foştii patroni, nu erau admişi în vechea postură, ci doar ca „cetăţeni cu aceleaşi drepturi şi obligaţii”.
Forţele armate şi Poliţia îşi reluară treptat funcţiile, cu o deosebire fundamentală: trebuiau să apere INTERESUL POPULAŢIEI, ci nu ale PRIVILEGIAŢILOR.
Şedinţa Unităţii de Criză se încheie cu o rezoluţie ce urma să fie difuzată imediat pe principalul canal televiziv, prin care Guvernul ia act de REVOLUŢIA în act şi anunţă că se pune la dispoziţia populaţiei până la predarea necondiţionată a puterii în favoarea unuia nou emanat.
Instituţiilor Statului li se cere să sprijine REVOLUŢIA.
Comunităţilor li se cere să-şi desemneze reprezentanţii cei mai COMPETENŢI la toate nivelurile, începând de la nivel local, urcând la nivel judeţean şi terminând cu cel naţional.
Guvernul face de asemenea un apel la COMPETENŢELE DIN TOATE DOMENIILE DE ACTIVITATE ce nu au fost major implicate în vechiul Sistem, să se întrunească de urgenţă la Palatul Parlamentului pentru formarea unei UNITĂŢI DE CRIZĂ care să dirijeze TRANZIŢIA. Aceleaşi iniţiative trebuiesc luate la nivel judeţean şi local.
La Bucureşti, dar şi în restul ţării, oameni competenţi care nu au avut responsabilităţi majore în vechiul Sistem se mişcară rapid spre centrele indicate.
Scopul final în această fază, devenea formarea unui SFAT NAŢIONAL PROVIZORIU, printr-un proces rapid de selecţie pe bază de COMPETENŢĂ şi FEED-BACK, acesta trebuind să desemneze la rândul său pe baza aceloraşi PRINCIPII MERITOCRATICE, un GUVERN PROVIZORIU.
Mulţi ar putea crede că situaţia ar fi putut fi haotică, dar aceştia nu ţin cont că LIGA PENTRU ELIBERAREA NIMENILOR era în spatele REVOLUŢIEI şi avea pregătită O NOUĂ PARADIGMĂ SOCIO-ECONOMICĂ care să ducă la instaurarea unei NOI LUMI!!!
De fapt, la fiecare loc de adunare a COMPETENŢILOR NEIMPLICAŢI MAJOR ÎN VECHIUL SISTEM, se aflau oameni ai Ligii, care urmau să prezinte NOUA PARADIGMĂ SOCIO-ECONOMICĂ, proiectată cu grijă de zeci de ani, exact pentru acel EVENIMENT DECLANŞATOR.

Adiós, Lider Maximo!

În lumina Principiilor MIŞCĂRII DACIA, nu putem spune altceva, decât că FIDEL CASTRO a fost fără îndoială un REVOLUŢIONAR şi că şi-a asigurat un loc important în ISTORIA OMENIRII.
Ca oricine în această Lume, nu a fost PERFECT:
– A fost un Dictator, dar se putea altfel?
CUBA era o COLONIE a SUA, unde Prostituţia, Cazinourile, Consumerismul, Ignoranţa maselor, Exploatarea Resurselor, Diferenţierile Social-Economice, Sclavagismul cu diversele sale feţe, şamd. erau cultivate cu grijă de SISTEM. A dezrădăcina toate astea, desigur că nu ar fi fost posibil „cu vorba bună”, sau cu „toleranţa”.
– A fost un comunist materialist.
Este adevărat, deşi de exemplu, a fost tolerant cu religia catolică a majorităţii populaţiei. În plus, a fost şi consecvent ideilor sale, apreciind la justa valoare „defecţiunile” gorbacioviste şi ale ţărilor fost comuniste. Deşi ar fi putut, nu a schimbat cazaca precum est-europenii, care din comunişti fervenţi au devenit capitalişti de convenienţă!? Când i s-a sugerat într-un interviu din 1989 că „Socialismul e în criză”, el a răspuns că TOATĂ OMENIREA ESTE ÎN CRIZĂ, deci şi Capitalismul, iar urmările se vor vedea!? Câtă dreptate avea!
– A dăunat Interesului Naţional Cubanez… este adevărat că în Cuba nu exista Coca-Cola, dar aveau ÎNVĂŢĂMÂNT STATAL DE CALITATE ŞI GRATUIT, iar SISTEMUL DE SĂNĂTATE GRATUIT ŞI STATAL s-a perfecţionat în timp, devenind unul din cele mai performante din lume, în ciuda lipsei infrastructurii şi dotărilor specifice. DOVADA, este GRADUL DE ALFABETIZARE, PROFESIONALITATEA şi STAREA GENERALĂ DE SĂNĂTATE a populaţiei, în ciuda unui sever EMBARGO ECONOMIC la care a fost supusă Cuba de câtre „umanii” occidentali!?
Un detaliu important este şi părăsirea Puterii, atunci când a realizat că vâsta îl împiedica să mai fie o forţă motrice a Revoluţiei… o caracteristică a oamenilor puternici şi raţionali.
Nu trebuie uitat că influenţa lui Fidel în ţările sud-americane este din ce în ce mai puternică, acestea fiind în avangarda REZISTENŢEI LA SISTEMUL SCLAVAGIST GLOBALIZATOR.
Din punct de vedere dialectic, Comunismul a apărut ca antiteză la teza Capitalism.
MIŞCAREA DACIA le consideră pe amândouă MATERIALISTE, bântuite de SETEA DE PUTERE şi adepte ale DEZVOLTĂRII NESUSTENABILE, deci în contrast cu PRINCIPIILE sale.
MIŞCAREA DACIA consideră că sinteza trebuie să fie MERITOCRAŢIA ILUMINISTĂ şi nu avem nicio îndoială că Lumea era mai aproape de aceasta înainte de 1989. Omenirea a făcut „un important pas înapoi”, când s-a întors la Capitalismul care a produs şi va produce tot mai mulţi ZOMBI, incapabili de a susţine EVOLUŢIA SPECIEI UMANE!!!
Nimeni nu a fost şi nu va fi PERFECT, deci nici Castro şi nici Comunismul, dar EVOLUŢIA este un proces dialectic ce nu poate fi oprit decât de EXTINCŢIA SPECIEI UMANE, ca urmare a ZOMBIZĂRII GENERALIZATE ce ne paşte în IGNORANŢA GENERALIZATĂ de azi!?
Fiecare LIDER  a fost o expresie a vremurilor sale şi trebuie „cântărit” ţinând cont de asta!
O mică ţară care a ţinut piept celui mai puternic Imperiu, care a fost afectată de cel mai dur embargo economic şi care a rezistat şi la „schimbarea de cazacă” a tuturor celorlalţi „tovarăşi”, merită toată stima noastră, ca şi acel LIDER MAXIMO care şi-a asigurat un loc de cinste în MINTEA UNIVERSULUI!
Adiós, Lider Maximo!

„Liga pentru Libertatea Nimenilor” (L.L.N.) – Poveşti (4)

POLIŢIA
Şeful de la secţia a 13-a puse mâna pe telefon şi formă numărul Poliţiei Capitalei, pentru a raporta cele aflate. Nu mică îi fu uimirea când colonelul Cizmaru îi spuse că nu sunt fenomene izolate, ci par a fi manifestări bine organizate şi de mare amploare.
– David Aşchie de exemplu, director de la Banca Europeană Luterană de Investiţii în Turism (BELIT), a fost prins în centrul unei „hore” de 11 tineri mascaţi pe ale căror tricouri era scris: „Cine tipăreşte banii de hârtie cu care cumpără apoi Lumea?”, „Costul unei hârtii de 500 euro este… 20 euro-cent. Rentabil, nu?”, „Faceţi bani din tastieră!?”, „Aveţi bonusuri grase chiar şi când falimentaţi propria bancă!?”, „Falsificatorii amatori primesc pedepse grele pentru bani contrafăcuţi, pe când voi falsificatorii profesionişti, nu!?”, „FMI şi BCE, ţara noastră a cui e?”, „România are aur, da-i la Londra în  Tezaur!?”, „România are Lei, gestionaţi de derbedei”, „Banca şi Biserica, sprijină Politica”, „Băncile ce sunt private, musai naţionalizate” şi „Suverană monetar, în al Patriei hotar!”. Pe frontispiciul băncii se desfăşura simultan un banner cu litere de-o şchioapă: „AICI SE FURĂ LEGAL ŢARA! – L.L.N.”
– Topor Codiţă, redactor-şef la „Jurnal de Noapte”, invitat frecvent la talk-show-urile Televiziunii Naţionale, a avut parte de: „Hârtie igienică finanţată de stat”, „Publicitate Mincinoasă, ocupaţie bănoasă”, „Codiţă Topor, mare manipulator”, „Doar cu fufe şi mitici, pline-s paginile aici”, „Pupăturile în dos, acţiuni cu mult folos”, „Cu scandaluri pagini pline, că place la mârlănime!?”, şa.
– La concertul manelistului Gălbează aparatura a produs un adevărat foc de artificii, exact în momentul în care s-a desfăşurat un banner pe care era scris cu litere mari: SUBCULTURĂ.
Ţinând cont de toate aceste evenimente, colonelul Cizmaru îl înştiinţă pe şeful de la secţia a 13-a că a doua zi vor fi convocaţi toţi şefii de secţii pentru analiză şi pentru a se stabili măsurile corespunzătoare.
A doua zi, punctuali la întâlnire, şefii de secţii  sesizară o mare tensiune pe coridoarele Poliţiei Capitalei. Totul fu lămurit când colonelul Cizmaru le spuse că în toată România, dar şi în alte ţări, au avut loc şi continuă să aibă, acţiuni similare împotriva unor cunoscuţi politicieni, bancheri, jurnalişti, sportivi, bogătaşi, muzicieni, industriaşi şi alţi PRIVILEGIAŢI. Manifestările nu erau violente şi nu produceau „daune colaterale”. Cea mai frecventă manifestare era REFUZUL de a servi PRIVILEGIAŢI, ignorarea lor totală, sau zeflemeaua.
În chiar cursul reuniunii, colonelul Cizmaru fu chemat de urgenţă la Guvern, unde urma să se creeze o Unitate de Criză alcătuită din magistraţi, procurori, lucrători ai Siguranţei Statului, Forţelor Armate, Ministerului de Interne şi Guvernului.

(va urma)

„Liga pentru Libertatea Nimenilor” (L.L.N.) – Poveşti (3)

FLOCEA IZMENESCU
Flocea Izmenescu este un întreprinzător de succes, fost securist al „împuşcatului”, care a reuşit în 20 de ani să devină unul dintre cei mai bogaţi oameni din ţară. A fost printre puţinii care au trimis în stradă mii de cumpărători de acţiuni imediat după instaurarea „democraţiei originale”. Statul a vândut de fapt atunci ceea ce nu era al său, adică întreaga Industrie şi Agricultură, ce fuseseră de drept ALE ÎNTREGULUI POPOR, ci nu ale STATULUI. Pe baza acestor fiţuici fără valoare juridică, Izmenescu a devenit patronul a diverse fabrici pe care le-a falimentat rapid, vânzând apoi totul la fier vechi la „indicaţiile preţioase” ale noilor STĂPÂNI occidentali, care aveau nevoie de PIAŢĂ DE DESFACERE pentru produsele lor, nicidecum de CONCURENŢĂ. Este adevărat că era necesară o RETEHNOLOGIZARE a industriei pentru a răspunde noilor standarde, dar de unde bani pentru aşa ceva, că băncile devenite aproape exclusiv cu capital străin, numai la asta nu se gândeau!?… şi atunci au intrat în joc „lichidatorii economici”, printre care şi Izmenescu. Dar Izmenescu era un om cu consilieri „capabili”, astfel că a mai cumpărat şi câteva nave maritime de mare tonaj, hoteluri, iar când au avut loc retrocedările de terenuri şi clădiri către foştii proprietari, a fost din nou în prima linie, profitând de preţurile ridicole ce se practicau cu bună ştiinţă sub oblăduirea SPECULATORILOR INTERNAŢIONALI. În ultimii ani s-a lansat în activităţi productive în industria textilă şi de încălţăminte, profitând de SALARIILE DE MIZERIE ale lucrătorilor români. Când aceştia au început să ceară măriri de salariu datorită scumpirii costului vieţii, Izmenescu i-a concediat şi a angajat emigranţi asiatici şi africani pe care-i aducea în ţară şi-i „administra la sânge” printr-un ONG creat ad-hoc. La o astfel de fabrică, pe 11.11.2017 dimineaţă, pe turnul de apă trona un banner cu următorul mesaj:
„– PATRONUL acestei fabrici pentru ÎNALTA MODĂ câştigă pe lună de 10.000 de ori mai mult decât TOŢI muncitorii luaţi împreună.
– PATRONUL aceste fabrici exploatează la sânge EMIGRANŢII asiatici şi africani prin intermediul ONG-ului „EUROPA MULTICULTURALĂ”.
– PATRONUL acestei fabrici a finanţat campania electorală a politicienilor locali şi a actualului primar şi le condiţionează activitatea în folos propriu.
L.L.N.”
POLIŢIA PRIVATĂ a lui Izmenescu a intervenit imediat, dar nu a putut coborî bannerul, deoarece scara de acces fusese distrusă. Anunţat despre ceea ce se pretrece, Izmenescu se precipită spre locul cu pricina, dar pe drumul său fu interceptat şi blocat pe o stradă lăturalnică de 11 tineri mascaţi de Carnaval, pe ale căror tricouri era scris: „eşti un trădător de ţară”, „eşti un mizerabil”, „ai vândut flota maritimă”, „ai vândut la fier vechi 12 fabrici”, „ai cultivat OMG pe terenurile obţinute ca REVOLUŢIONAR”, „exploatezi la sânge emigranţi economici”, „vei da socoteală”, „ai cumpărat politicieni şi primari”, „ai speculat la Bursă”, „ai fost securist comunist, iar acum eşti magnat capitalist”, „Pupi moaşte şi vinzi ţara”. Bineînţeles că dedesubtul fiecărui mesaj era sigla L.L.N.
Speriat de moarte se întoarse din drum şi se precipită la vila sa magnifică din Corlăteşti. Rămase cu gura căscată când observă că tot personalul de serviciu îl părăsise, lăsând pe impunătorul frontispiciu al vilei un banner cu scrisul:
„NU MAI SERVIM BOGAŢI!!!
NU MAI VREM SCLAVIE!!!
NIMENI NU POATE DEVENI BOGAT FĂRĂ SĂ FURE!!!”
Nu trecu mult timp, că începu să primească telefoane de la „colegi” care trecuseră prin aceeaşi experienţă.
De fiecare dată se ajungea la finalul conversaţiei cu întrebarea retorică:
ŞI ACUM, CE NE FACEM SINGURI???

(va urma)