Vă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link
Posts Tagged ‘Platon’
PARADIGMA în care trăim – preluare de la Silviu Pricope
Pentru că tot vorbim de NOUA PARADIGMĂ, consider că toţi ar trebui să citească următorul text al d-lui Pricope, pentru a pricepe despre ce vorbim, în cazul că mai este nevoie de aşa ceva ! Un exemplu de VECHE PARADIGMĂ este şi ORIGINEA (şi) ROMANĂ A ROMÂNILOR, ce nu mai poate fi susţinută azi, din motive ce se regăsesc din belşug la FIŞIERELE grupului nostru Mişcarea Virtuală Dacia şi din ce în ce mai mult, în tot mai multe „locuri” pe care noi le publicizăm cu ardoare !!!
„Paradigma în care trăim
Pentru întemniţat, celula în care îşi ispăşeşte pedeapsa reprezintă un adevărat univers. El recrează acolo o lume similară peşterii, din mitul cu acelaşi nume al lui Platon. Această lume dă naştere pentru întemniţat unei paradigme, care îi explică anumite probleme, care mai apoi produce teorii, standarde, reţete şi un mod de gândire specific vieţii de închisoare. Cu ajutorul acestora deţinutul îşi explică şi încearcă să controleze realitatea care îl înconjoară. Mai mult, paradigma se impune şi noilor veniţi care o acceptă mai devreme sau mai târziu sub presiunea “veteranilor”. Aderarea la această paradigmă a “vieţii de închisoare” presupune şi aprobarea tacită a regulilor ei specifice. Similar, deţinutului, noi înţelegem viaţa în modul în care o facem astazi datorită paradigmei la care am aderat în mod inconştient sau care ne-a fost impusă prin educaţie. Ea reprezintă acel miez ascuns care transformă orice perceptie pură în ceva ce noi numim experienţă. Ne oferă uneltele mentale (reprezentări şi desemnări) pentru a “traduce” experienţa în ceva “cunoscut” la care să ne raportăm.
Cuvântul “paradigmă” are o istorie aparte. El provine din limba greacă (paradeigma) unde desemna un arhetip sau ideal. Mai târziu, cuvântul a dobândit un cu totul alt înţeles, care este folosit şi astăzi – acela de model, teorie explicativă atotcuprpinzătoare sau principiu care distinge legăturile si opoziţiile fundamentale între câteva noţiuni dominante cu funcţie de comandă şi control al gândirii.
Thomas Kuhn, în cartea sa “Structura revoluţiilor ştiinţifice”, arată că ştiinţa nu progresează într-un mod pe care-l considerăm obişnuit, acela de a trece de la un adevăr restrâns, la un adevăr mai larg, mai cuprinzător, ci rămâne fixată, dependentă de o anumită dogmă sau reprezentare – o paradigmă – la care se renunţă cu mare dificultate, iar atunci când se renunţă, ea este imediat înlocuită cu o altă paradigmă. Ca paranteză, cel mai bine se vede acest lucru în teoria economică, care şi astăzi are la bază principiile folosite în fizica mecanicistă, cu toate că la această teorie mecanicistă s-a renunţat de multă vreme, pentru că nu explica cum se cuvine realitatea fizică care ne înconjoară. Aderarea la o astfel de paradigmă incompletă şi nesustenabilă, are concinţele dezastruoase pe care le vedem astăzi în economie.
Ca exemple de astfel de răsturnări de paradigmă în ştiinţă opernic, Ptolemeu, avem următoarele: sistemul lui Copernic (în care soarele era considerat a fi centrul universului) a detronat sistemul lui Ptolemeu (în care Pământul era în centru), iar fizica clasică a lui Newton a fost înlocuită cu fizica cuantică şi relativistă.
Ştiinţa trece prin perioade de conservatorism (numite “normale”) care alternează cu perioade de revoluţie, atunci când numărul erorilor teoriei sau a lucrurilor care nu mai pot fi explicate în interiorul paradigmei creşte foarte mult. Atunci când apar anomalii şi fapte inexplicabile pe care o paradigmă nu le poate cuprinde în mod consistent (nu mai poate oferi explicaţii plauzibile la acestea), atunci când problemele prezente nu le putem rezolva folosind paradigma curentă, viziunea oamenilor asupra realităţii ar trebui să se schimbe, la fel ca şi modul lor de a percepe realitatea, modul de a gândi şi, mai ales, valorile la care aderă aceştia. Însă aceste lucruri se fac foarte greu, deoarece majoritatea oamenilor – similar maimuţelor din experiment – spun că anomaliile apărute reprezintă de fapt, percepţii subiective înşelătoare ale unor oameni anormali (“normali” fiind aceia care acceptă paradigma), luptând împotriva acestora pentru a-i intimida pe ei sau pe eventualii aderenţi, şi încercând prin toate mijloacele să-i facă să rămână în acest program de control şi autoapărare a paradigmei.
Aceşti apărători înverşunaţi ai paradigmei consideră că propria lor supravieţuire individuală este dependentă de supravieţuirea paradigmei. Ei nu îşi pot imagina altceva şi nici nu au curajul să o facă, şi atunci – pentru a apăra paradigma – vor manipula, vor controla societatea, îi vor imprima direcţiile de acţiune, totul pentru a împiedica derapajul culturii, al gândirii umane şi al cadrului social din limitele paradigmei de care ei depind. În numele apărării acesteia, vor ignora, vor ameninţa, vor bagateliza orice tentativă de a face publică vreuna din anomaliile paradigmei.
Acesta este prezentul al cărui martori suntem cu toţii.”
Sursa : http://silviupricope.wordpress.com/2012/07/27/paradigma-in-care-traim/ ”
Pentru aprofundare, recomand, scris de acelaşi autor pe aceeaşi temă :
http://silviupricope.wordpress.com/2013/01/22/de-ce-luptam-de-fapt-contra-noastra/
Mişcarea Dacia şi… PLATON
Democraţia, un sistem politic criticat de Platon
„Ce reprezintă Atena pentru filosoful Republicii? Platon condamnă democraţia ateniană fondată pe egalitatea între cetăţeni în participarea guvernării statului, competenţi sau nu în materie de politică sau pe plan juridic. Acesta este reproşul lui Platon sistemului politic ce privilegiază opinia publică în defavoarea cunoaşterii şi înţelepciunii. În democraţie, fiecare este autorizat să-şi exprime opinia asupra modului de funcţionare a statului. Pentru Platon acest fel de a proceda nu face decât să introducă diviziuni în stat atunci când intervin în discuţie probleme capitale pentru guvernare. Mulţimea este nestatornică, schimbătoare în faţa discursului demagogilor. În acest caz, mulţimea este capabilă să judece în bloc şi să condamne la moarte în mod ilegal şi să reabiliteze în acelaşi timp. Platon nu face diferenţă esenţială între oratorul popular şi tiran. Democraţia, în forma sa extremă, conduce la tiranie deoarece poporul doreşte să fie unicul suveran, fiindcă demagogul şi curtizanul sunt la fel. După demagogi, sofiştii joacă un rol esenţial în statul democratic, unde arta de a vorbi este cheia puterii. Pentru Platon, aceştia sunt nonproductivi, se vând celor care oferă mai mult. După ce au devenit maeştri în arta înşelăciunii, ei apără interesele celor care i-au plătit. Sunt semnul consecinţei democratice. Iată ce spune Platon despre ei: În oligarhie, ţinută în dispreţ şi izolată de către magistraturi, ei sunt fără experienţă şi fără forţă, pe când în democraţie, ei comandă aproape exclusiv şi sunt ei cei mai violenţi dintre aceşti lideri care vorbesc şi acţionează; restul, aşezaţi în tribune, murmură şi închid gura în faţa contradictorilor, astfel încât într-un asemenea guvern toate lucrurile, cu excepţia câtorva, trec prin mâna lor (Republica,VIII, 564d-e). Platon afirmă de asemenea ambiguitatea instituţiilor democratice atunci când opune numele realităţii regimului, revelând astfel defectele şi piedicile sistemului. Rolul mulţimii este acela de a da magistratura şi puterea celor mai buni demagogi şi de a aproba deciziile lor.”
Mulţi au rămas perplecşi atunci când am afirmat că „nu cred în DEMOCRAŢIE AŞA CUM E ÎNŢELEASĂ AZI”. Iată că în acest articol, o serie întreagă de IDEI ale „Mişcării Dacia”, se regăsesc în gândirea lui PLATON. Şi nu numai referitor la DEMOCRAŢIE ! Citiţi cu atenţie tot articolul şi veţi descoperi multe „tangenţe” !!!… inclusiv asupra : COMPETENŢEI, PROPRIETĂŢII PRIVATE, SPIRITUALITĂŢII, MATERIALISMULUI, DEMAGOGIEI, POPULISMULUI, etc.
Există în articol o singură omisiune apropos de MITUL CAVERNEI, de unde a dispărut… MANIPULAREA PANOURILOR, element esenţial al „poveştii”, pe care noi l-am tratat pe îndelete cu ceva timp în urmă !
Eu personal, cred că „priza la mase” a Principiilor şi Obiectivelor noastre ar fi enormă, deoarece fiecare om de rând, va descifra imediat ADEVĂRATA SEMNIFICAŢIE a acestora. Până şi basarabenii care se opun REUNIFICĂRII ar putea să-şi schimbe părerea, deoarece acestea le-ar oferi O NOUĂ PERSPECTIVĂ… DE BUN SIMŢ… venită de la fraţii lor, care astfel şi-ar recăpăta DREPTUL LEGITIM LA RESPECT FRĂŢESC!
În concluzie, afirm că e mai bine să-i spui omului „să nu se întindă mai mult decât îi e plapuma”, garantându-i în acelaşi timp „o distribuţie etică a resurselor”, precum şi „transparenţa acestei distribuţii”, ca expresie a primordialităţii INTERESULUI GENERAL.
Principiile şi Obiectivele „Mişcării Dacia”, chiar dacă perfectibile, deja oferă aceste GARANŢII !!!
Mitul Cavernei – Platon
După publicarea ultimelor două postări, am primit câteva acuzaţii că aş fi utopist şi rupt de realitate.
Vreau să prezint pe înţelesul tuturor Mitul Cavernei, o metaforă de-a lui Platon, cuprinsă în cartea a 7-a a operei „Republica”:
Imaginaţi-vă o masă de oameni sechestraţi de la naştere într-o cavernă, obligaţi să vadă numai un Perete. În spatele lor, se află un zid, după care se aprind focuri. Nişte MANIPULATORI, interpun la adăpostul Zidului, între Foc şi Perete, fără ştirea „cobailor”, diferite panouri, reprezentând oameni, animale, sau chiar fiinţe inexistente în Realitate, dând naştere la Umbre, cărora li se pot „ataşa” chiar sunete identificatoare.
Eliberând unul din aceşti „cobai”, acesta va refuza să accepte noua (şi adevărata) Realitate a existenţei şi rolului Focului (care ar şi dăuna vederii), a Panourilor şi chiar a… MANIPULATORILOR. Ba mai mult, dacă „va fi scos din Cavernă la Lumină”, acesta va suferi„arsura Soarelui” şi va vedea o Lume mult mai complexă decât ar putea înţelege !
Odată terminată „Iluminarea”, să ne imaginăm ce s-ar întâmpla, dacă va fi trimis din nou în Cavernă, ca să povestească Experianţa sa, foştilor tovarăşi.
În primul rând, ar avea dificultăţi să se obişnuiască la… Întuneric.
Dacă ar încerca să explice foştilor săi tovarăşi Realitatea, ar fi considerat … Nebun, sau chiar s-ar încerca … Eliminarea sa, ca fiind … Periculos.
Metafora este complexă şi o să mă rezum la câteva consideraţii :
Greşesc eu când „mă expun” cu ideile PROIECTULUI DACIA, sau … cei ce mă acuză ?
Principiile şi Obiectivele „Mişcării DACIA” sunt realizabile, sunt juste, sunt profund Umaniste şi totuşi sunt considerate … Utopii. De ce ? Pentru că Lumea este obişnuită să accepte numai… Umbre, produse de … MANIPULATORI !
Păi cum să vină un oarecare să explice ceva ”afară din tipare” ? Mai bine îl luăm în consideraţie pe … Vanghelie !!! Acesta este EXPUS de … MANIPULATORI !!! (deşi se pot folosi şi alte nume mai… ilustre, inclusiv teoreticieni ale diverselor curente ideologice)
Mulţi aşteaptă izbăvirea de la … Lideri, care nu sunt decât … PANOURI !
Ieşiţi la SOARE, români !
…………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Închei prezentând câteva exemple concrete :
O Umbră ce ni se proiectează este ŞOMAJUL. Dacă am aplica principiul enunţat la „Mişcarea DACIA” : MUNCĂ MAI PUŢINĂ ŞI PENTRU TOŢI, ar dispărea sindicatele, grevele, agenţiile de colocare, munca la negru, şantajul intreprinzătorilor, ajutorul social, etc.
O altă Umbră este PUBLICITATEA. Suntem induşi (inclusiv subliminal) să cumpărăm produse, care de multe ori sunt inferioare altora, în ceea ce priveşte raportul calitate-preţ., sau care sunt dăunătoare (apa minerală – în realitate… moartă).
O altă Umbră este CREDITUL BANCAR, ce sub acoperirea satisfacerii unor necesităţi impuse de Sistem (automobil, locuinţă, mobilier, etc.), ne transformă în SCLAVI PE VIAŢĂ, desemnaţi să „acopere găurile” provocate în Bănci, pentru a asigura Manipulatorilor câştiguri disproporţionate.
O altă Umbră este DEPENDENŢA DE PETROL, fiind noi obligaţi să cumpărăm automobile, când soluţia de bun simţ este dezvoltarea transporturilor în comun ecologice şi distribuirea raţională a forţei de muncă în spaţiu şi timp. Statusul social este măsurat azi în caii putere ai propriului automobil, când metrourile circulă goale ! Ca să nu mai vorbim de kilometrii de asfalt ce sufocă Planeta, pentru o „fâţâială fără sens”, care otrăveşte aerul, apa şi solul.
Ni se propune cu neruşinare NUCLEARUL, când Soarele ne-ar putea satisface toate necesităţile energetice, pentru că aşa vor … PANOURILE lor ( nu cele solare, ci ale lui Platon )!
Dar cea mai mare Umbră este MEDIA, ce cultivă interesele personale ale Mogulilor, impunând Opiniei Publice non-valori, modele sociale imorale, sub-cultura.
Voi încheia cu WikiLeaks, care nu a făcut altceva decât să DĂRÂME ZIDUL şi să deconspire MANIPULATORII. Cum au reacţionat … DEMOCRAŢII ? Arestându-l pe Assanje pentru un prezervativ rupt, pe când Berlusconi continuă să … POARTE PANOURI !!!
Tags: Manipulatori, Mişcarea DACIA, Mitul Cavernei, Obiective, Platon, Principii, Soarele, WikiLeaks
