Vă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link
Posts Tagged ‘Omenirea.’
Mielul lui Dumnezeu (Lamb of God)
„Omenirea este un experiment eșuat
mergând pe calea spre Extincție
Învârtind continuu roțile
lubrifiați-le cu ulei și uraniu
Pământul se va scutura și apele vor crește
elementele reclamă ceea ce le-a fost luat
….
Consumând Orbeşte ca o credință de masă
Omenirea este un parazit purulent emanând gaze-i ucigătoare
Agăţată de Credința într-o Cruce a Genocidelor
Elementele reclamă ceea ce le-a fost luat
Numai după tăierea ultimului copac
și ultimul râu va fi otrăvit,
numai după ce ultimul pește va fi prins,
veți afla că banii nu pot fi mâncați….
Stau și văd orașul arzând
Astă seară
Orașul arde în seara asta”
– Lamb of God
Tags: Bani, Consumerism, Credinţa, Cruce, Extincţie, Genocide, Lamb of God, Metal, Omenirea., Otravă
LUCEAFĂRUL – parabolă gnostică?
Nu ştiu dacă a mai sesizat cineva, dar oricum, nu e important. Să facem LUMINĂ!
Încercaţi să citiţi LUCEAFĂRUL lui Eminescu (aici doar fragmente) „citind” în loc de:
Luceafărul – Lucifer
„Porni luceafărul. Creşteau
În cer a lui aripe,
Şi căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.
Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele –
Părea un fulger ne’ntrerupt
Rătăcitor prin ele.”
Şi din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentâi,
Cum izvorau lumine;”
Cătălina – Omenirea
„Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!”
…………..
Ea-l asculta pe copilaş (Cătălin)
Uimită şi distrasă,
Şi ruşinos şi drăgălaş,
Mai nu vrea, mai se lasă,
Şi-i zice-ncet: – Încă de mic
Te cunoşteam pe tine,
Şi guraliv şi de nimic,
Te-ai potrivi cu mine…
Dumnezeu – Abraxas
„- Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne şi minuni
Care n-au chip şi nume;
Tu vrei un om să te socoţi
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toţi,
S-ar naşte iarăşi oameni.
Ei numai doar durează-n vânt
Deşerte idealuri –
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri;
Ei doar au stele cu noroc
Şi prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc
Şi nu cunoaştem moarte.”
Cătălin – Satana
„În vremea asta Cătălin,
Viclean copil de casă,
Ce umple cupele cu vin
Mesenilor la masă,
Un paj ce poartă pas cu pas
A-mpărătesii rochii,
Băiat din flori şi de pripas,
Dar îndrăzneţ cu ochii,”
Veţi avea o parabolă gnostică.
Eminescu merită a fi considerat un ILLUMINATUS!
Până şi SOARTA i-a fost pe măsură!
