„Liga pentru Eliberarea Nimenilor” (L.E.N.) – Poveşti (5)
Şedinţa Unităţii de Criză se desfăşură într-o atmosferă de tensiune cum nu se poate imagina. Toţi participanţii aveau feţele răvăşite de o noapte de nesomn. Fiecare dintre ei fusese supus unei avalanşe de informaţii, care-mai-de-care mai şocante, provenind din toată lumea:
– Militari care ocupau cazărmile, dar care nu abdicau de la îndatorirea de apărare a cetăţenilor şi teritoriului naţional.
– Muncitori care ocupau fabricile.
– Personaje faimoase ce erau ridiculizate.
– Bogaţi cărora li se refuza orice serviciu.
– Stadioane ce se goleau de spectatori.
– Concerte ale unor vedete ce nu aveau spectatori.
– Mall-uri luate în custodie de comitete cetăţeneşti.
– Poliţişti care se declarau ca forţă în apărarea cetăţenilor, ci nu a privilegiaţilor.
– Bănci şi Burse de Valori cărora li se zideau intrările.
– Cartiere de lux ce erau blocate cu posturi de control.
– Politicieni aruncaţi în tomberoane.
– Ocuparea unor centre de putere media.
– Magazine de lux baricadate.
– şamd.
Pe toate meridianele se multiplicau referirile la LIGA PENTRU ELIBERAREA NIMENILOR.
Cea mai frecventă situaţie, era formarea unor comitete cetăţeneşti pentru preluarea controlului asupra celor necesare traiului. Oamenii din cartierele oraşelor şi din sate se organizau ad-hoc pentru a da continuitate vieţii lor şi acelora ce depindeau de ei. Se intra în posesiunea rezervelor alimentare, se organizau activităţile productive, se asigura alimentarea cu gaz, apă, electicitate, şamd. Totul se făcea prin mijlocirea celor care o făcuseră şi până atunci, cu o singură deosebire majoră: foştii patroni, nu erau admişi în vechea postură, ci doar ca „cetăţeni cu aceleaşi drepturi şi obligaţii”.
Forţele armate şi Poliţia îşi reluară treptat funcţiile, cu o deosebire fundamentală: trebuiau să apere INTERESUL POPULAŢIEI, ci nu ale PRIVILEGIAŢILOR.
Şedinţa Unităţii de Criză se încheie cu o rezoluţie ce urma să fie difuzată imediat pe principalul canal televiziv, prin care Guvernul ia act de REVOLUŢIA în act şi anunţă că se pune la dispoziţia populaţiei până la predarea necondiţionată a puterii în favoarea unuia nou emanat.
Instituţiilor Statului li se cere să sprijine REVOLUŢIA.
Comunităţilor li se cere să-şi desemneze reprezentanţii cei mai COMPETENŢI la toate nivelurile, începând de la nivel local, urcând la nivel judeţean şi terminând cu cel naţional.
Guvernul face de asemenea un apel la COMPETENŢELE DIN TOATE DOMENIILE DE ACTIVITATE ce nu au fost major implicate în vechiul Sistem, să se întrunească de urgenţă la Palatul Parlamentului pentru formarea unei UNITĂŢI DE CRIZĂ care să dirijeze TRANZIŢIA. Aceleaşi iniţiative trebuiesc luate la nivel judeţean şi local.
La Bucureşti, dar şi în restul ţării, oameni competenţi care nu au avut responsabilităţi majore în vechiul Sistem se mişcară rapid spre centrele indicate.
Scopul final în această fază, devenea formarea unui SFAT NAŢIONAL PROVIZORIU, printr-un proces rapid de selecţie pe bază de COMPETENŢĂ şi FEED-BACK, acesta trebuind să desemneze la rândul său pe baza aceloraşi PRINCIPII MERITOCRATICE, un GUVERN PROVIZORIU.
Mulţi ar putea crede că situaţia ar fi putut fi haotică, dar aceştia nu ţin cont că LIGA PENTRU ELIBERAREA NIMENILOR era în spatele REVOLUŢIEI şi avea pregătită O NOUĂ PARADIGMĂ SOCIO-ECONOMICĂ care să ducă la instaurarea unei NOI LUMI!!!
De fapt, la fiecare loc de adunare a COMPETENŢILOR NEIMPLICAŢI MAJOR ÎN VECHIUL SISTEM, se aflau oameni ai Ligii, care urmau să prezinte NOUA PARADIGMĂ SOCIO-ECONOMICĂ, proiectată cu grijă de zeci de ani, exact pentru acel EVENIMENT DECLANŞATOR.
Dicembre 3rd, 2016 at 11:01
Probabil ca ar fi de interes sa se analizeze si
LIGA PENTRU REVOLUŢIA MORALĂ ŞI CULTURALĂ
Cultura te face să înţelegi, morala te face mai înţelegător.
Stimaţi cetăţeni,
Nu plăcerea, ci cunoaşterea este ţinta omului. Plăcerea sfârşeşte repede. Izvorul tuturor nenorocirilor din lume îl constituie faptul că oamenii, în nepriceperea lor, consideră că plăcerea este idealul spre care trebuie să năzuiască.
Îmbuibarea materială şi libertatea poftelor nu fac oamenii fericiţi, ci eliberează în contul instinctelor câteva senzaţii care n-au nimic de-a face cu fericirea.
Succesiunea malefică a răului a atins nivelul instituţiilor de stat, iar fericirea politică o deţin cei care sunt la un moment dat siguri că pot suprima cât mai mult şi se expun cât mai puţin suprimării.
Politica s-a întins ca o caracatiţă în toate, chiar şi în viaţa particulară a fiecărui individ.
Disputele politice sunt principalele manifestări publice ale oamenilor. Ele generează evenimentele marcante ale istoriei, reprezentând de fapt conflicte şi compromisuri între anumite grupuri de interes, care îşi împart influenţa asupra diverselor teritorii şi categorii sociale.
Interesul pentru educarea societăţii, în special interesul pentru tineret, este minim. Pe nimeni nu mai interesează viitorul societăţii.
Totul se măsoară în bani, se vinde sau se cumpără. Banii dau măsura succesului unei vieţi. Averea e considerată semnul puterii. Cei bogaţi domină totul.
Gândirea oamenilor este subordonată nevoii de bani. Toate aspiraţiile sunt legate de câştig, indiferent că e vorba de goana după înavuţire sau despre lupta pentru subzistenţă. Majoritatea nu au timp să gândească mai departe de ziua de mâine, fiind obligaţi să muncească 8-10 ore pe zi. Se pune deci întrebarea : cât timp are un om să gândească despre sine ? Practic, el nu-şi aparţine. Şi atunci când să gândească el la Univers sau la tainele lui ?
În acest fel, omenirea a intrat încet, dar sigur în sclavie; deci o planetă de sclavi. Oriunde este sclavie, nu poate fi vorba de creaţie, iar o planetă lipsită de creaţie are un singur sfârşit : distrugerea !
Deschiderea către adevărul conceptului de Unitate este singura care poate salva umanitatea şi aceasta, prin cel puţin două consecinţe fundamentale.
Prima consecinţă este aceea că ne-am putea construi un spirit conştient de sine ca element component al Creaţiei şi conştient de Dumnezeu, Creatorul (ceea ce constituie de fapt scopul existenţei).
A doua consecinţă, care derivă din prima, este formarea gândirii în stil ecologic şi ca urmare faptul că omul nu ar mai face rău prin ştiinţă şi tehnologie, adică, nu ar mai produce arme şi tehnologii devastatoare ci, ar efectua cercetări convergente prin interdisciplinaritate, în vederea descoperirii unor tehnologii subtile, neconsumatoare de resurse si nepoluante.
A sosit timpul să vă treziţi din lâncezeala în care vă complăceţi de 22 ani, aşteptând ca alţii să vă rezolve problemele. A sosit timpul să înţelegeţi că cei care s-au cocoţat în fruntea bucatelor reprezintă, de fapt, tot ce a putut să producă ţara noastră mai putred, mai perfid şi mai egoist.
Trebuie să admiteţi că cei care si-au dorit cu ardoare acest tip de societate sunt de fapt hoţii care înainte de 1989 nu erau lăsaţi sa fure după bunul plac. Ei şi-au creat aşa zisa clasă politică. În fapt au creat o structură mafiotă care a tranşat ţara pe domenii şi latifundii.
Nu observaţi succesiunea malefică la guvernare a acestora grupaţi în aşa zise partide politice menite să-şi câştige legitimitatea prin aşa zisa exprimare populară prin vot. Dar ştiţi prea bine că dvs. votaţi pe cine vreţi iar de ieşit iese cine trebuie. Nenorocirea este că în anul de graţie 2012 nu mai aveţi nici măcar alternative de a vota. Sunt evident tot ei.
Acum trebuie creată o structură care să reprezinte cu adevărat Societatea Civilă, departe de ceea ce poate însemna partid politic. Dacă este societate democratică atunci puterea nu trebuie să fie apanajul exclusiv al unor grupări care vă păcălesc periodic cu multe şi infame promisiuni şi sloganuri. Trebuie găsită acea formula de societate în care să triumfe cu adevărat VALOAREA şi nu meschinăria, şiretenia şi perversitatea. Trebuie create astfel de structuri ale societăţii civile care să poată interveni oricând în jocul puterii, atunci când aceasta devine coruptă şi odioasă.
Vedeţi zilnic spectacolul jalnic al jocului prinderii corupţilor, criminalilor, şi al răufăcătorilor de orice fel. Vedeţi zilnic comedia bufă a judecării lor. Intră pe uşa din faţă a sistemului juridic şi ies pe uşa din spate aşa cum zice reclama, mai curaţi, mai uscaţi.
Dar Biserica ? Îşi joacă cu adevărat rolul de modelator moral al oamenilor ? După două milenii de “ creştinism “ este lumea mai bună decât atunci când i-a fost făcută cunoscută noua Lege ? Răspunsul găsiţi-l dumneavoastră, stimaţi cetăţeni. Dar nişte precizări trebuie făcute. Războaiele nu au încetat, ba dimpotrivă, au existat şi există aşa numitele războaie religioase. Crimele de toate felurile nu au încetat, ci au căpătat chiar un anume “ rafinament “ şi forme nenumărate de comitere. Şi-a adus biserica vreo contribuţie hotărâtoare pentru curmarea acestor maladii ale lumii. Eu cred că nu. Şi aceasta pentru că, în mod vădit sau pe ascuns, biserica s-a situat mereu de partea puterii. Ori când spunem “putere” spunem minciună, viclenie, sete de dominare, sete de îmbogăţire.
De aceea rog toate minţile luminate ale acestei ţări să iasă din expectativă. Nimeni nu ne va reda demnitatea decât noi înşine. A sunat ceasul ca, cei cu adevărat valoroşi, să iasă în faţă. Nu egoismul îngust ne va duce spre progresul societăţii ci iubirea aproapelui aşa cum zicea Isus: „ Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Tineri nu urmaţi calea pierzaniei, calea efortului minim, a lâncezelii fizice şi intelectuale cu stomacul plin. Nu ajungeţi bătrâni înainte de vreme. Căutaţi desăvârşirea spirituală.
Propun înfiinţarea „ LIGII PENTRU REVOLUŢIA MORALĂ ŞI CULTURALĂ” chezaş al drepturilor celor mulţi împotriva tendinţei hegemonice ale unor grupuri malefice de interese.
Cei care mai aveţi un dram de credinţă adevărată veniţi să contribuiţi la salvarea copiilor şi nepoţilor voştri din ghearele neosclaviei.
Pentru formarea nucleului viitoarei societăţi aştept propuneri.
LRMC va fi o societate civilă care va funcţiona pe baza legilor lui Christos:
– cel ce vrea să fie mai mare peste toţi acela să fie slujitorul tuturor;
– fiecare va iubi pe aproapele său ca pe sine însuşi;
– fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi;
– nimic nu va fi ascuns, totul trebuie să fie la lumină;
– Dumnezeu a creat omul pentru ca omul să creeze la rândul său.
Din aceste legi decurg principiile LRMC:
1) principiul valorii;
2) principiul moralei;
3) principiul cunoaşterii;
4) principiul muncii corespunzător aptitudinilor;
5) principiul solidarităţii universale.
LRMC va fi condusă de un prezidiu format din 7 membri, care vor asigura preşedinţia prin rotaţie, o dată la trei luni. Aceştia vor fi aleşi pe baza unor teste psihologice şi de aptitudini.
Dicembre 3rd, 2016 at 22:02
Noi avem surse diferite de inspiraţie, dar FONDUL este comun. Noi ne bazăm pe DIALECTICA HEGELIANĂ, pe ILUMINISMUL PITAGOREIC, pe CUNOAŞTERE, pe DEVENIRE (BECOMING), pe „AS ABOVE, SO BELOW” şi mai puţin, ba chiar de loc, pe Cristos SEMITUL, fiind noi fundamental SOLARI şi aparţinând CIVILIZAŢIEI şi RASEI ALBE DUNĂRENE. Istoria Religiilor ne-a clarificat acest „episod”. De asemenea, considerăm şi Hinduismul ca nociv, pentru faptul că este „pasiv”, „auto-contemplativ”, „exclusiv idealist” şi mai ales, permite existenţa celor numiţi „Untouchables” pe baza conceptului de KARMA. Noi suntem pentru o sinteză idealism-materialism numită MERITOCRAŢIE. NU suntem atei, dar nici „supuşi” ai vreunei alte religii actuale de mare circulaţie. Fundamental, noi considerăm că Dumnezeu trebuie căutat ÎN NOI, cei care putem accede la statutul de GOD exclusiv prin CUNOAŞTERE/KNOWLEDGE… un alt fel de a numi SUPEROMUL lui Nietzsche. Redimensionăm noţiunea de CREATOR, deoarece noi suntem parte în procesul „DUMNEZEIESC” de BECOMING, ci nu numai al celui „SATANIC”de BEING, cum „sugerează” actualele religii majore. Sigur am avea ce vorbi! 🙂