Dacia Iluministă

CE AR TREBUI SĂ FIE ŞI NU ESTE TEORIA ECONOMICĂ ACTUALĂ?

Am plăcerea să prezint pe Silviu Pricope, ca pe o achiziţie de valoare a „Mişcării Dacia” !
Iată una din analizele sale, în perfectă armonie cu Principiile noastre, motiv pentru care a fost adoptată ca DOCUMENT al „Mişcării Dacia” :

CE AR TREBUI SĂ FIE ŞI NU ESTE TEORIA ECONOMICĂ ACTUALĂ?

Creată iniţial de civilizaţia umană ca să răspundă cât mai bine satisfacerii nevoilor acesteia, teoria economică de azi îşi poartă sămânţa răului în însăşi principiile care o guvernează. De aceea, vom încerca să definim în mare câteva din acestea. Pentru cei obişnuiţi cu limbajul discursului economic contemporan, toate acestea vor părea cât se poate de fireşti.

Primul principiu de bază al teoriei economice actuale presupune că dezvoltarea economică continuă şi susţinută, măsurată cantitativ – la nivelul unei ţări – prin volumul produsului intern brut, este calea către progresul umanităţii. Consecinţele acesteia sunt lăsate deliberat la o parte, pentru că la o analiză atentă s-ar descoperi mult mai multe dezavantaje decât avantaje sau oricum, mult trâmbiţatele avantaje ar păli foarte mult în faţa evidenţelor aduse de inconveniente. Analiza responsabilă a acestor neajunsuri este etichetată imediat drept neo-comunism sau anarhism. 

Al doilea principiu de bază al ideologilor economişti este piaţa liberă, neîngrădită în nici un fel de guvern sau de alte ingerinţe externe. Despre aceasta se spune cu aplomb, că produce în general cea mai eficientă şi mai optimă distribuire a resuselor din punct de vedere social, fiind practic reglementată de o lege naturală, cum este aceea a cererii şi ofertei. Însă, cât de libere sunt aceste pieţe se poate vedea din analizele sociologice privind comportamentul indus consumatorilor in general sau de poveştile de succes ale unor finanţişti celebri precum George Soros, care într-un atac speculator asupra lirei sterline a reuşit să învingă Banca Angliei şi să câştige din simpla mişcare a banilor prin intermediul unor tranzacţii financiare aproape două miliarde de dolari. Reamintim că a făcut acest lucru fără a adăuga nici măcar un şurub sau vreun produs fizic pe piaţă şi fără a rezolva vreo nevoie sau trebuinţă economică, alta în afară de simpla goană după profit. 

Al treilea element de propagandă al acestei teorii este globalizarea economică. Conform convingerilor acestor propagandişti, aceasta ar trebui realizată prin înlăturarea barierelor de orice tip din calea liberei circulaţii a capitalului, această circulaţie mai uşoară a acestuia aducând avantajul sporirii concurenţei economice – cu efect benefic asupra consumatorilor –, creând locuri de muncă în zone care altfel ar fi private de acest efect, reducând preţurile de consum şi lărgind opţiunile consumatorilor cu privire la serviciile şi bunurile pe care doresc să le achiziţioneze, şi fiind – cu alte cuvinte – benefică pentru întreaga societate umană.

De asemenea, privatizarea este un alt element de bază al teoriei economice, pentru că prin transferul de funcţii şi valori din mâinile guvernului în cele ale sectorului privat se ameliorează substanţial eficienţa. În accepţiunea economiştilor, responsabilitatea guvernului ar trebui să se rezume la asigurarea infrastructurii necesare producţiei, comerţului şi serviciilor şi la impunerea unui sistem legislativ aplicabil, în ceea ce priveşte dreptul la proprietate şi respectarea contractelor comerciale. 

Chiar dacă sub presiunea şi manipularea la care suntem supuşi de către mass-media, toate acestea ar putea să ni se pară extraordinar de benefice şi demne de atins, trebuie să avem în vedere că ele se bazează pe un set de presupuneri de bază explicite în teoriile neoclasicismului economic. Dintre aceste presupuneri implicite putem enumera câteva: presupunerea că oamenii sunt motivaţi doar de interesul economic, exprimat în primul rând de goana după profitul de natură financiară; presupunerea că acţiunea care aduce cel mai mare profit persoanei sau firmei este cea mai bună pentru ansamblul societăţii; presupunerea că societatea bazată pe un comportament concurenţial este cea mai raţională pentru un individ sau un agent economic, spre deosebire de comportamentul de cooperare care şi-a dovedit falimentul prin experienţa comunistă a secolului XX şi de aceea, este astfel normal, firesc şi demn de încurajat ca întreaga societate să fie construită în jurul acestui tip de comportament concurenţial. O ultimă presupunere de bază a teoriei economice este aceea că progresul umanităţii se măsoară cel mai bine prin intermediul creşterilor valorice a ceea ce consumă membrii societatii, iar nivelurile tot mai mari de cheltuieli din partea consumatorilor sporesc bunăstarea societăţii prin stimularea unei producţii economice mai mari. 

Cu alte cuvinte, voalat, se încearcă acreditarea ideii că oamenii sunt motivaţi în primul rând de lăcomie, iar impulsul de a acumula şi de a consuma cât mai mult reprezintă cea mai înaltă expresie a ceea ce înseamnă să fii uman şi civilizat conducând la rezultate optime din punct de vedere social. Şi mai mult decât atât, este spre binele societăţii să încurajeze, să onoreze şi să recompenseze valorile menţionate mai sus: lăcomia şi spiritul consumerist, fără de care tot acest eşafodaj s-ar prăbuşi ca un castel din cărţi de joc. Rădăcinile acestei probleme sunt foarte adânci, încurajarea acestor valori făcându-se de cele mai multe ori inconştient de întreaga societate, de întreg sistemul educaţional, de mass-media, de o întreagă paradigmă care ne-a acaparat cu totul. 

Toate ideile nobile ale umanismului şi un set de intuiţii realmente valabile au fost răstălmăcite complet formându-se – prin intermediul acestei paradigme socio-economice în mijlocul căreia trăim – o adevărată ideologie fundamentalistă autojustificativă, care preţuieşte cele mai josnice aspecte ale firii umane. În loc de a lupta contra lăcomiei, aceasta e preţuită şi recompensată. În loc de a promova grija pentru resursele noastre naturale limitate şi pentru ecosistemul în care trăim, aceste griji sunt mai degrabă ignorate, ca să nu spunem că uneori acestea nu sunt luate deloc în considerare în goana după profit. 

În anul 1855, una din cele mai cunoscute căpetenii indiene, pe numele său Seattle, căpetenie a indienilor Dwamish, a scris Preşedintelui SUA, Franklin Pierce, o scrisoare ca răspuns la cererea acestuia de a le cumpăra o parte din pământurile tribului său. Aceasta va dăinui mereu ca o mostră de înţelepciune, putând fi considerat pe drept cuvând unul din primele mesaje ecologiste din lume. 

„Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului? Ideea ni se pare stranie. Dacă prospeţimea aerului şi murmurul apei nu ne aparţin, cum le putem vinde?
Pentru poporul meu nu există colt al acestui pământ care să nu fie sacru. Un ac de pin care sclipeşte, un mal nisipos, o brumă întinsă în mijlocul pădurii întunecate, totul este sfânt în ochii şi în memoria celor din poporul meu.” 

Deşi, această ideologie a lăcomiei despre care am discutat denigrează cele mai fundamentale valori şi idealuri ale umanităţii, ea a devenit atât de adânc înrădăcinată în cadrul valorilor, instituţiilor şi culturii noastre de masă, încât o acceptam fără o pune la îndoială. Prin presiunea mass-mediei şi a educaţiei de masă, această ideologie şi-a şlefuit caracterul fundamentalist, transformându-se în dogmă, iar punerea ei la îndoială este răsplătită cu zâmbete ironice, denigrare aducând după sine riscul cenzurii profesionale şi daune carierei celui în cauză (prin încadrarea în categoria neo-marxistilor, neo-comuniştilor sau anarhiştilor), în cele mai multe instituţii economice, guvernamentale şi academice. 

Elemente ale acestei ideologii le găsim pretutindeni în jurul noastru, în societatea în care trăim şi ele joacă un rol profund nociv în formularea a aproape fiecărui aspect al politicii guvernelor noastre.

David C. Korten (David C. Korten – Corporaţiile conduc lumea) aminteşte că în opinia noilor propagandişti ai neo-liberalismului, „reminiscenţele ideologilor marxisti au ieşit acum din scenă, apologeţii acestei ideologii extremiste caută să închidă discuţia, proclamând inevitabilitatea forţelor istorice în favoarea cauzei lor. Ei ne spun că o piaţă mondială liberă, care să lase deciziile referitoare la distribuirea resurselor în seama marilor corporaţii este inevitabilă şi că am face mai bine sa ne concentrăm asupra învăţării modului cum trebuie să ne adaptăm noilor reguli ale jocului. Ei ne previn că cei care vor da înapoi şi nu vor intra in joc vor fi excluşi de la compensaţiile ce vor reveni doar celor care consimt”. 

Astfel, problema viitorului – după cum spun Hans – Peter Martin şi Harald Schumannse reduce la una de tipul “to have lunch or to be lunch”, a avea mâncare sau a fi mâncat. (Hans–Peter Martin, Harald Schumann – Capcana globalizării: atac la democraţie şi bunăstare, Editura Economică, 1999) 

Noua dogmă economică nou creată a fost îmbrăţişată fără discernământ de lumea întreagă cu fervoarea unei credinţe religioase. Cu siguranţă, în lumea în care trăim, credinţa că un PIB mai mare va aduce cu siguranţă o viaţă mai bună este poate mai adânc înrădăcinată decât multe din fundamentele unor religii. Banii sunt singurul criteriu demn de luat în calcul, iar casta preoţiei a „religiei” nou formate este constituită din economiştii care justifică permanent practica sa de promovare a unor politici care adâncesc pretutindeni dezastrul social şi ecologic. După cum spune sociologul australian Michael Pusey, economia a fost redusă la un « scut ideologic împotriva introspecţiei inteligente şi a responsabilităţii civice » şi în cele mai multe universităţi a insuflat studiului economic un element puternic de indoctrinare ideologică. 

Dar aspectul cel mai periculos al acestei ideologii este, pe lângă înjosirea valorilor spiritului uman, acela că ea restructurează instituţiile guvernamentale în moduri care fac din ce în ce mai dificilă rezolvarea unor probleme fundamentale a societăţii, distorsionând scopurile care trebuie urmărite pentru ridicarea calităţii vieţii în general şi promovând paradigme aberante, cum ar fi aceea a „profitului cu orice preţ”. 

Revenind la prima lecţie de economie în care am aflat că ştiinţa economică are rolul de a găsi cea mai eficientă modalitate de a satisface în mod optim trebuinţele economice (nevoile oamenilor) prin folosirea cât mai eficientă a resurselor limitate de care dispunem, nu putem să nu observăm că de aici şi până la presupunerile făcute pentru crearea acestei teorii este o cale lungă care a fost străbătută însă, printr-o simplă trăsătură de condei. În loc să se concentreze asupra scopului pentru care a fost creată (satisfacerea optimă a trebuinţelor economice), teoria economică actuală urmăreşte mai degrabă scopuri politice, decât pragmatice, cum ar fi: creşterea profitului, promovarea globalizării capitalului, creşterea produsul intern brut, a consumului, etc. Scopul iniţial a fost deturnat către anumite mijloace de obţinere a acestuia, aparent fără intenţie, dar dacă vom studia şi înţelege mai bine aceste „noi scopuri” induse societăţii în ansamblu vom vedea şi cui servesc acestea. Întrebarea „qui prodest?” ar trebui sa fie cheia înţelegerii acestor fenomene. Este relativ simplu de văzut că toată această ideologie economică are doar un caracter justificativ al unei stări de fapt: acumularea din ce în ce mai accelerată a prosperităţii globale în mâinile unei elite dominante. 

Cele mai dese acuze aduse celor care atrag atenţia asupra acestor probleme fundamentale şi asupra dezvoltării economice ilogice provin tocmai din partea celor care nu fac nici cel mai mic efort de înţelegere a situaţiei. Aceştia sunt aşa numitele cozi de topor sau idioţi utili, folosiţi de cei care au cu prisosinţă interesul de a menţine o astfel de stare de fapt. Mulţumiţi cu dulcele trai conferit de apa curentă, maşina cumpărată cu împrumut de la bancă şi posibilitatea de a-şi face comod cumpărăturile de la supermarket, aceştia văd aceste semnale ca ameninţări directe la luxul lor personal. Psihologic vorbind, în mod inconştient ei simt, nu că aceste lucruri ar fi nemeritate, ci că ele s-ar cuveni cu mult mai multor oameni, dar teama de a nu pierde ceea ce cu greu au obţinut îi face să-şi astupe urechile, devenind insensibili la orice idee care atentează la paradigma lor dobândită – nu în mod natural – ci prin educaţie. Ceea ce ei nu înţeleg însă, este faptul că paradigma economică actuală nu provine dintr-o lege naturală sau morală, ci din contra, chiar atentează la bunul nostru simţ, la toate legile morale sau naturale cunoscute. Persistenţa în această paradigmă economică greşită provine din teamă, nu din necesitate, aşa cum ar fi normal şi firesc. 

Pentru a nu fi înţeles greşit, mesajul care se vrea transmis nu este unul de natură neo-marxistă sau socialistă. În ciuda tuturor celor transmise anterior, oamenii nu sunt creaţi egali. Nu dispun de aceleaşi calităţi fizice sau intelectuale, nu au dispus sau nu dispun de acelaşi tip de educaţie, nu au avut norocul sau ghinionul să beneficieze de îndrumarea aceloraşi dascăli, nu sunt loviţi în aceeaşi măsură de ghinioane sau noroc. Nu sunt animaţi de aceleaşi idealuri, nu dispun de aceeaşi energie pe care să o canalizeze în atingerea acestora. Nu îşi doresc aceleaşi lucruri, nu cred în aceleaşi idealuri, nu dispun de aceeaşi compasiune pentru semenii lor, şi aşa mai departe. De aceea, nici beneficiile economice nu trebuie să fie egale pentru toată lumea. Egalizarea şi nivelarea aceasta a societăţii ar avea efecte cumplite, iar experienţa comunismului totalitar din secolul trecut este cel mai bun exemplu în acest sens. 

Din toate acestea rezultă că diferenţa dintre ce ar trebui să fie economia şi ceea ce a ajuns în ziua de azi, este o distanţă colosală !!!

Silviu Pricope

Sursa :  http://silviupricope.wordpress.com/2012/10/10/ce-ar-trebui-sa-fie-si-nu-este-teoria-economica-actuala-partea-ii/ 

„Mişcarea Dacia” – Principii şi Obiective

„Mişcarea Dacia” are ca obiectiv încă de la apariţia sa în „lumea virtuală”, CONVERGENŢA reprezentanţilor tuturor FORŢELOR RESPONSABILE ale Naţiei, într-un grup care să aibă ca misiune DEFINIREA UNEI NOI PARADIGME SOCIO-ECONOMICE, fiind evidentă profunda CRIZA SISTEMICĂ actuală !

„Mişcarea Dacia” respinge cu putere IPOCRIZIA PARTIDICĂ, manifestată prin vehicularea obsesivă a unor „concepturi azi golite de conţinut”, precum Democraţia şi Libertatea şi militează pentru ASUMAREA RESPONSABILITĂŢII de către o elită naţională selecţionată pe principiul COMPETENŢEI şi MORALITĂŢII, capabilă să asigure BINELE COMUN.

În acest scop, este URGENTĂ o REDEFINIRE A VALORILOR CARDINALE şi implementarea lor în societate.

Noi am chemat acest proces : DICTATURA BUNULUI SIMŢ !

S-a încercat agregarea grupurilor prezente pe Internet, dar rezultatul a fost egal cu zero ! Şi aceste grupuri suferă de tarele societăţii din ziua de azi, puţini fiind capabili să priceapă ESENŢA, URGENŢA şi NECESITATEA unui astfel de demers !

În această situaţie, Mişcarea Dacia va extinde APELUL către toate formele organizate, inclusiv către actualele partide, unde există desigur mulţi oameni conştienţi de necesitatea unei MARI SCHIMBĂRI !!!

O să facem în aşa fel ca mesajul nostru să ajungă LA TOŢI, aici un rol important revenind şi TUTUROR ADERENŢILOR la Mişcarea Dacia, care au obligaţia morală de a da „o mână de ajutor” !

„Mişcarea Dacia” nu-şi rezervă niciun rol special în cadrul (să zicem) CONSILIULUI ANALIZEI PARADIGMALE (CAP), în afară de acela de promotoare a iniţiativei !!!

Astfel, invităm toate partidele şi grupurile politice organizate, să-şi desemneze reprezentanţii, dintre acele cadre DISPUSE , dar mai ales COMPETENTE, să se aşeze la masa DEZBATERILOR DIALECTICE.

Se subînţelege că DIALECTICA este o „luptă constructivă” şi este radical diferită de CONFRUNTAREA ce caracterizează ambientul politic actual şi care este o „luptă distructivă”, ce are ca efect SLĂBIREA UNITĂŢII NAŢIONALE, tocmai într-un moment de EXACERBARE A GLOBALIZĂRII şi deci a … DEZNAŢIONALIZĂRII !

„Divide et impera” trebuie să dispară din mentalitatea noastră, urmând să punem bazele UNITĂŢII NAŢIONALE, chiar şi „în diversitate”.

Cine va răspunde APELULUI nostru, va demonstra simţ de RESPONSABILITATE în faţa GRAVELOR PROBLEME ale României şi ale întregii Lumi !

Cine NU, este liber să caute „să dreagă busuiocul Sistemului”, fiind destinaţi după părerea noastră să „plătească oalele sparte” !

Acest APEL este ULTIMA ÎNCERCARE de a canaliza eforturile tuturor, fără niciun fel de discriminare, pentru a ieşi din „mocirla” actuală !!!

Alternativa este perpetuarea unui SISTEM MURIBUND, destinat nu numai „arhivierii”, ci şi oprobriului generaţiilor viitoare !

„REFRACTARII” la această iniţiativă, vor continua să folosească „limbajul de lemn” al Democraţiei, Libertăţii, Creşterii, Globalizării, Profitului, etc. ignorând concepturi ca Dezvoltarea Sustenabilă şi Economia Etică.

„Fiecare pasăre pre limba ei piere !” zice o zicătoare românească !

În acest context, „Mişcarea Dacia” propune propriile Principii şi Obiective, pentru a fi DEZBĂTUTE :

În primul rând să vedem : DE CE DACIA ?

A. DACIA este vechiul nume al organizării statale din Spaţiului Carpato-Dunăreano-Pontic, pe vremea când eram TEMUŢI şi RESPECTAŢI, şi cum nu permitem nimănui să se îndoiască de CONTINUITATEA NOASTRĂ în acest spaţiu, milităm pentru revenirea la această denumire, mai ales că o concepem şi ca pe un „stimulent” pentru REÎNTREGIREA celor două state româneşti, într-o FEDERAŢIE cu acest nume !!!

Noi nu milităm pentru „puritatea dacică”, deoarece etnogeneza şi-a făcut cursul său de-a lungul secolelor, dar fără a contamina „fondul nostru multimilenar” ! Eu am mai spus cu alte ocazii, că până şi populaţiile de alte etnii, azi conlocuitoare, ar trebui să se mândrească cu apartenenţa la acest SPAŢIU PRIMORDIAL, ei „mâncând şi respirând daci” de sute de ani !!!

B. DACIA, deoarece Principiile şi Obiectivele noastre au ca un fir roşu, elemente consacrate ca având origine DACICĂ :

a. Ne inspirăm din LEGILE BELAGINE, sau Legile Frumoase, sau Legea Pământului, care au ca principiu de bază faptul că SUNTEM PARTE INTEGRANTĂ A NATURII, deci ne supunem legilor sale, ci nu STÂPĂNI ai acesteia cum se vehiculează în actuala paradigmă.

Cineva m-a întrebat despre provenienţa acestor Legi, iar eu răspund că circulă în limba română şi nu mă interesează altceva, aşa cum nu mă interesează cine a scris (?) Mioriţa, convins fiind că „esenţa” este aia, chiar dacă are … variante !!! Important pentru noi trebuie să fie MESAJUL , ci nu CINE l-a transmis !!!

b. SUNTEM STABILI ŞI CONTINUATIVI în acest Spaţiu şi ca atare : – zicem un NU hotărât cuceririi şi asupririi altora, corespunzător principiilor vechilor DACI care nu cunoşteau SCLAVIA !

– nu suntem SLABI cum susţin alţii, deoarece altfel nu am fi „o insulă latină într-o mare slavă” !

În apărarea IDENTITĂŢII NAŢIONALE şi a CONTINUITĂŢII, un rol hotărâtor l-a avut NATURA ÎNCONJURĂTOARE (munţi păduri nesfârşite, câmpii mănoase, ape tumultoase, etc… o adevărată CETATE DE APĂRARE !!!). În acest context, MIGRATORII VREMELNICI, nu puteau rezista, decât în măsura în care s-au lăsat asimilaţi. A vorbi despre „dispariţia traco-geto-dacilor”, este ridicol, deoarece se vorbeşte despre „poporul cel mai numeros după inzi” şi despre „cei mai viteji şi cinstiţi dintre traci” !!!

– avem o puternică IDENTITATE NAŢIONALĂ, formată pe durata mai multor milenii, elemente ale acesteia regăsindu-se până şi în Creştinism, o formă derivată a Zalmoxianismului, prima religie monoteistă a lumii cunoscute.

De aceea respingem cu tărie GLOBALIZAREA, ca formă mascată a … DEZNAŢIONALIZĂRII !

C. „NE MULŢUMIM CU PUŢIN” este o dovadă a „bunului simţ”, motiv pentru care milităm pentru DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ, care să ne asigure confortul necesar, fără a neglija : EPUIZABILITATEA RESURSELOR, COMBATEREA FUTILULUI, RESPECTAREA NATURII ÎNCONJURĂTOARE. Spunem un NU hotărât CONCURENŢEI, şi DA SOLIDARITĂŢII SOCIALE, deoarece nimeni nu poate fi fericit, pe seama fericirii altora !!!

D. „AVEM RĂDĂCINI SPIRITUALE PUTERNICE”, cunoscută fiind „credinţa în Nemurire” a dacilor, de unde rezultă PRIMORDIALITATEA SPIRITULUI ASUPRA MATERIALULUI, reflectată inclusiv de RELIGIOZITATEA poporului român.

E. „OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT” este un vechi proverb românesc, ce a determinat opţiunea noastră de a promova exclusiv … COMPETENŢA în deciderea soartei Naţiei !

Pe baza acestor 5 argumente, Mişcarea Dacia a elaborat o STRATEGIE pentru GUVERNARE, de implementat pe parcursul a câtorva zeci de ani, paşnic, treptat, netraumatic, în strânsă corelare cu CONTEXTUL INTERN ŞI EXTERN. Astfel noi propunem o serie de măsuri de implementat, după cum urmează :

I. OBIECTIVE ALE POLITICII INTERNE ŞI INTERNAŢIONALE

Pe plan extern, promovăm realizarea unei NOI POLITICI REGIONALE, de agregare a statelor mici şi mijlocii din zona centro-est europeană, într-o formă de PARTENERIAT STRATEGIC, care să anuleze „presiunile politice est-vest”. Motivaţia principală a acestei iniţiative, o constituie locaţia comună în spaţiul originar traco-geto-dacic, toate aceste popoare având o astfel de descendenţă (mai mare sau mai mică).

În ceea ce priveşte Basarabia, al doilea stat românesc, propunem realizarea unei FEDERAŢII, cu toate consecinţele ce rezultă de aici, implicând în acest proces TOATE FORŢELE POLITICE LOCALE, precum şi ţările vecine, cărora trebuie să li se dea garanţii, dar care trebuie să şi priceapă DETERMINAREA NOASTRĂ DE A NE REÎNTREGI !!!

În ceea ce priveşte ROMÂNII DIN AFARA GRANIŢELOR, vom promova o politică de SUSŢINERE A IDENTITĂŢII LOR NAŢIONALE, cu respectarea suveranităţii tuturor statelor în cauză.

Un alt salt calitativ se va realiza în domeniul TACTICII şi STRATEGIEI de APĂRARE şi PROTECŢIE A TERITORIULUI, CETĂŢENILOR ŞI BUNURILOR în cadrul căreia se va insista pe APĂRAREA CIVILĂ a cetăţenilor şi bunurilor în CAZURI DE NECESITATE.

Tot în acest domeniu se va reaşeza „doctrina militară”, ce va exclude folosirea forţelor armate în afara teritoriului naţional, deoarece aşa impun Principiile noastre.

Pe plan intern, milităm pentru realizarea unei largi UNITĂŢI NAŢIONALE, deci pentru reducerea zâzaniei produsă de partidele politice, animate numai de INTERESE PERSONALE ale liderilor, IDEOLOGII demonstrate ineficiente dacă nu dăunătoare şi chiar de INTERESE STRĂINE, opuse celor naţionale.

În acest sens, propunem SCHIMBAREA MODELULUI ELECTORAL, pe baza principiului că „fiecare trebuie să-şi dea cu părerea în propriul teritoriu şi domeniu de competenţă”, pentru a se ajunge la o REPREZENTANŢĂ, în care să primeze TERITORIALITATEA şi COMPETENŢA.

În acest fel, trebuie să se ajungă la desemnarea pentru un interval de 10 ani a organului legislativ unicameral cu numele de SFATUL ŢĂRII (max. 50 de personalităţi), care să numească un DOMNITOR din rândurile sale pentru un unic mandat de 10 ani şi să numească DREGĂTORII pentru administrarea treburilor statului.

În ceea ce priveşte TERITORIALITATEA, milităm pentru LARGI AUTONOMII LOCALE în toate domeniile vieţii socio-economice.

Tot pentru o mai bună administrare a teritoriului, concepem o REGIONALIZARE care să se realizeze pe baza INTERESELOR COMUNE TERITORIALE (ape, munţi, resurse, ramuri economice, etc.).

Cum unul din principiile fundamentale ale STRATEGIEI noastre este DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ ce implică o PROGRAMARE ŞTIINŢIFICĂ CENTRALIZATĂ, milităm pentru un STAT PUTERNIC.

În acest scop, conceptul de PROPRIETATE PRIVATĂ va fi redefinit, fiind subordonat INTERESULUI NAŢIONAL.

Toate aceste REFORME vor fi propuse unui REFERENDUM NAŢIONAL, după o corectă informare a populaţiei.

II. OBIECTIVE SOCIALE

A. SĂNĂTATE ŞI EDUCAŢIE GRATUITE, EGALE ŞI STATALE, deoarece a avea un popor educat şi sănătos este un OBIECTIV STRATEGIC AL NAŢIEI.

B. IMPOZITARE PROGRESIVĂ şi GRILĂ DE SALARIZARE

C. ELIMINAREA BANILOR DE HÂRTIE şi înlocuirea lor cu BANI ELECTRONICI, pentru evitarea oricăror forme de câştig fără muncă, sau a celor disproporţionate.

D. MUNCĂ PENTRU TOŢI ŞI… MAI PUŢINĂ, fiecare angajator urmând să facă noi încadrări raportate la Rata Şomajului, cu diminuarea corespunzătoare a salariilor.

Această MĂSURĂ DE SOLIDARITATE SOCIALĂ, nu va afecta eficienţa economică a intreprinderilor şi va elimina AJUTORUL DE STAT acordat azi cu multă uşurinţă, de cele mai multe ori unor persoane neîndreptăţite. Ajutorul de Stat va rămâne, dar va fi acordat pe baza unor alte criterii şi numai celor ce au motive serioase (copii, bătrâni, handicap, cataclisme).

Munca „mai puţină” se va realiza mai ales prin ELIMINAREA ACTIVITĂŢILOR FUTILE, care în momentul actual reprezintă 70% din total (bunuri de lux, bunuri supradimensionate, ambalaje nerefolosibile, bunuri cu durată redusă de exerciţiu, sport pe bani, jocuri de noroc, asigurări private, bănci private, comerţul „la scară mică”, producţia de mijloace de transport ce folosesc combustibili fosili, ediliţie supradimensionată şi nerespectoasă pentru Ambient, infrastructuri supradimensionate determinate de o dezvoltare nesustenabilă, organe media „multe dar proaste”, servicii futile pentru populaţie, etc.).

Noi detestăm lozinci precum „ora et labora”, deoarece munca trebuie să fie numai o modalitate de SATISFACERE A NECESITĂŢILOR VITALE, ci nu o SURSĂ DE CÂŞTIG PENTRU ALŢII DECÂT CEI CE O PRACTICĂ.

MUNCA este „un rău necesar” şi de aceea trebuie să fie PUŢINĂ, EGAL DISTRIBUITĂ, ETIC RETRIBUITĂ ŞI … PENTRU TOŢI !

MUNCA trebuie să fie singura modalitate de asigurare a celor necesare traiului şi cu cât va fi „mai puţină”, cu atât vom avea mai mult timp la dispoziţie pentru educaţie, cultură, familie, spirit, natură, divertisment, etc.

În acest sens, robotizarea, internetizarea, noile tehnologii avansate şi eco-compatibile, etc., au un mare rol în diminuarea ulterioară a timpului dedicat muncii.

E. ADMINISTRAREA TERITORIULUI trebuie delegată la nivel local, punându-se bazele unei LARGI AUTONOMII LOCALE în toate domeniile de activitate (economie, educaţie, sănătate, justiţie, apărare şi protecţie civilă, etc.), reglementate sub o COORDONARE CENTRALIZATĂ practicată de un STAT PUTERNIC. Este ceea ce noi numim TRIBALISM.

Se vor constitui adevărate GUVERNE LOCALE, coordonate de GUVERNE REGIONALE, care la rândul lor sunt coordonate de GUVERNUL NAŢIONAL.

F. JUSTIŢIA va fi reformată fundamental prin SIMPLIFICAREA şi ADAPTAREA CODURILOR la legile străbune (LEGILE BELAGINE), precum şi prin delegarea ACŢIUNII JUDECĂTOREŞTI şi a GESTIONĂRII EXECUTĂRII PEDEPSELOR… AUTORITĂŢILOR LOCALE (cu excepţia cazurilor de interes naţional).

G. ORGANELE MEDIA vor fi organizate pe DOMENII (informaţie, cultură, educaţie, ştiinţă, divertisment, etc.) şi reduse la un număr cât mai mic cu putinţă, punându-se accentul pe CALITATE, MORALITATE şi OBIECTIVITATE.

H. HABITAT este un concept ce trebuie adaptat unei DEZVOLTĂRI SUSTENABILE şi trebuie să aibă ca prim obiectiv IMPACTUL ZERO ASUPRA AMBIENTULUI şi INDEPENDENŢA ENERGETICĂ.

I. APĂRAREA TERITORIULUI, CETĂŢENILOR ŞI BUNURILOR, în orice CAZ DE NECESITATE (militar, geologic, climatologic, tectonic, nuclear, chimic, biologic, etc.), se va delega AUTORITĂŢILOR LOCALE, sub coordonarea forului imediat superior (regional-naţional), asigurându-se însă AUTOSUFICIENŢA şi posibilitatea unor ACŢIUNI INDEPENDENTE. Pregătirea specifică necesară acestor activităţi, va fi asigurată de FORŢELE ARMATE ŞI DE PROTECŢIE CIVILĂ NAŢIONALE, care vor asigura şi LOGISTICA şi MATERIALELE necesare, neidentificate în teritoriu.

J. VERIFICAREA AVERILOR, pentru a se confisca cele ILICITE.

K. O NOUĂ LEGE A FAMILIEI, care să cosfinţească DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE PĂRINTEŞTI şi să asigure ECHILIBRUL DEMOGRAFIC.

L. Stimularea revenirii din Diaspora a COMPETENŢELOR emigrate.

III. OBIECTIVE ÎN PLAN ECONOMICO-FINANCIAR

În plan ECONOMIC, milităm pentru o DEZVOLTARE SUSTENABILĂ, care să ţină cont de :

– epuizabilitatea resurselor materiale

– protejarea AMBIENTULUI NATURAL

– redobândirea RESURSELOR NAŢIONALE MATERIALE ŞI UMANE.

– redistribuirea forţei de muncă în teritoriu în funcţie de CERINŢE şi OPORTUNITĂŢI.

– promovarea COMERŢULUI ELECTRONIC şi a MARILOR CENTRE DE DISTRIBUŢIE.

– reducerea TRAFICULUI RUTIER şi dezvoltarea în paralel a TRANSPORTULUI ECOLOGIC ÎN COMUN.

– promovarea EDILIŢIEI ECO-COMPATIBILE conform unui nou concept de HABITAT.

– stimularea INDUSTRIEI ECO-COMPATIBILE, pentru producerea de BUNURI DE ÎNDELUNGATĂ FOLOSINŢĂ.

– stimularea AGRICULTURII BIOLOGICE cu respingerea categorică a ORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC.

– reducerea drastică a dependenţei de RESURSE EXTERNE.

– promovarea SURSELOR ENERGETICE ALTERNATIVE ŞI CURATE. Un NU hotărât nuclearului şi combustibilului fosil.

– reducerea cheltuielilor militare şi alocarea de fonduri suplimentare PROTECŢIEI CIVILE a persoanelor şi bunurilor.

– asumarea CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE de către Stat.

– comerţ internaţional MARFĂ CONTRA MARFĂ (troc).

– un NU hotărât MULTINAŢIONALELOR şi GLOBALIZĂRII promovate de acestea.

În plan FINANCIAR, milităm pentru :

– anularea DATORIILOR tuturor ţărilor şi punerea bazelor unui nou sistem de colaborare internaţională, bazat pe AUTODETERMINAREA STATELOR, pornind de la zero, din situaţia actuală.

– desfiinţarea BĂNCILOR PRIVATE şi naşterea unei UNICE BĂNCI NAŢIONALE.

– eliminarea circulaţiei „banilor de hârtie” şi înlocuirea lor cu BANI ELECTRONICI.

– eliminarea CONVERTIBILITĂŢII FLUCTUANTE a monedelor naţionale

Desigur că această NOUĂ PARADIGMĂ nu va fi implementată de pe o zi pe alta, ci vor trebui să treacă zeci de ani, pentru o schimbare radicală, ţinând cont de conjuncturi şi aspecte noi care vor apărea pe parcurs. De aceea noi spunem că este un PROCES ELASTIC.

Această MARE SCHIMBARE comportă o EVOLUŢIE în primul rând… SPIRITUALĂ, care ne poate pune în situaţia de a ne recupera… DEMNITATEA pierdută de aproape 2000 de ani !!!

Despre DISTRIBUTISM şi propagatorii acestuia din România şi aiurea (1)

Recent am fost întrebat de câţiva aderenţi la „Mişcarea DACIA”, ce părere am despre DISTRIBUTISM, datorită asemănărilor constatate de aceştia. Am început să mă documentez şi am descoperit într-adevăr multe puncte în comun. Am sesizat de asemenea o serie de „probleme”, aşa că m-am hotărât să mă „lămuresc din interior”, aderând la grupul fb GREEN, administrat de OVIDIU HURDUZEU (cu Doctorat în Ştiinţe Sociale la Stanford, auto-declarat CRITIC SOCIAL), promotorul DISTRIBUTISMULUI în România. Acesta este autorul unor publicaţii pe această temă şi a unor intervenţii de popularizare în Media. Personal mi-am exprimat satisfacţia pentru aderarea d-lui Hurduzeu la „Mişcarea DACIA”, convins fiind că „am găsit” o COMPETENŢĂ.
Din acel moment, am încercat să pornesc un dialog pentru a rezolva „diferenţa de puncte de vedere”, în scopul stabilirii unei Strategii Comune.
Din păcate nu am primit niciun „răspuns”, ba din contră, am fost eliminat din grupul fb GREEN, din grupul închis „3.03.11”, care se voia „crema” grupului GREEN, precum şi din grupul fb ”Liga Distributistă”, atunci când am „îndrăznit” să pun nişte întrebări concrete, pe care le voi expune mai târziu.
Să vedem mai întâi ce este DISTRIBUTISMUL şi o să propun un text wiki în italiană, deoarece în română nu există acolo.

Să reţinem două citate ( http://it.wikipedia.org/wiki/Distributismo ):

(1) „Distributismo, noto anche come distribuzionismo, è una filosofia economica formulata da alcuni pensatori quali G. K. Chesterton, padre Vincent McNabb e Hilaire Belloc per applicare quei principi di dottrina sociale della Chiesa cattolica che affondano le proprie radici nell’esperienza benedettina (ora et labora) ed espressi modernamente nella dottrina di Papa Leone XIII contenuta nell’ enciclica Rerum novarum[1] e ulteriormente sviluppati da Papa Pio XI nell’ enciclica Quadragesimo anno[2]. Secondo il distributismo, la proprietà dei mezzi di produzione deve essere ripartita nel modo più ampio possibile fra la popolazione generale, piuttosto che essere centralizzata sotto il controllo dello stato (nel socialismo) o di pochi privati facoltosi (nel capitalismo). Una sintesi del distributismo si trova nella dichiarazione di Chesterton: “Troppo capitalismo non significa troppi capitalisti, ma troppo pochi capitalisti”.[3]”

(2) „ Distributismo e fascismo
Controversie sul distributismo nella comunità si sono verificate a causa delle comunanze delle associazioni di distributismo con alcuni gruppi fascisti. Ciò comprende gruppi come ad esempio l’Unione Britannica dei Fascisti e il Partito nazional-sociale cristiano, i quali sostengono le opinioni distributiste[8]. I sostenitori del Nazional-anarchismo anch’ essi favorevoli al distributismo, come Troy Southgate indicando il suo impegno per l’idea[9]. Va inoltre osservato che, dal momento che la maggior parte dei distributisti sono cattolici, essi credono nella Chiesa e rifiutano l’anarchismo.
Molte tracce portano le radici al fascismo o viceversa, e si può vedere il distributismo come una versione di corporativismo[10]. Colui il quale concorse a traghettare il distributismo al fascismo fu il poeta americano Ezra Pound. Ci sono molte analogie tra i due sistemi, notevoli parallelismi tra la socializzazione delle aziende e imprese e il distributismo. Oltretutto per esclusione le uniche comunanze sono tra questi sistemi, visto che il distributismo rifiuta sia il comunismo che il capitalismo. Ma ci sono differenze tra le due filosofie, in particolare il fascismo era permissivo verso le grandi imprese e quelle statali. Va inoltre notato che la maggior parte dei distributisti sono di fede cattolica e seguendo la Chiesa rifiutano il nazionalismo laico.
Nonostante questo, solamente i partiti politici fascisti fanno propria la dottrina economica distributista a parte qualche sparuto gruppuscolo anarchico.”

DISTRIBUTISMUL are numeroşi TEORETICIENI, printre care enumerăm :Yvan Allaire, Mihaela Fîrşirotu, John Médaille, Thomas Storck, etc., toţi cu importante „contribuţii” nu numai în sfera economiei, ci şi a TEOLOGIEI.
Şi d-l Hurduzeu propune o mişcare politică bazată pe principii VERZI şi NAŢIONALISTE ca şi noi, dar propunând în plus abordări ECONOMICO-ORTODOXE, referirile domniei sale la diverse Enciclice, Sinoduri, sau personaje bisericeşti (Iustin Pârvu), fiind dovada.
Reamintesc diferenţierea pe care noi o facem între ECONOMIE şi POLITICĂ  pe de-o parte şi RELIGIA pe de altă parte, considerând reciproc dăunător, amestecul unei DOGME cu nişte REGULI SUSCEPTIBILE VARIAŢIEI ÎN TIMP.
Iată alte citate din lucrările d-lui Hurduzeu, unele preluate de la mentorii DISTRIBUTISMULUI, care vor fi „rechemate” puţin mai încolo :

(3) „Mesajul nostru către Guvernul României este simplu:
– nu vă lăsaţi presaţi şi împinşi să implementaţi politici depăşite de vreme şi expirate; apucaţi-vă tare de lucru pentru a îmbunătăţi guvernanţa întreprinderilor de stat ale ţării.
– întreprinderile voastre de stat bine guvernate sunt singurele pârghii de control al suveranităţii economice şi politice a ţării care v-au mai rămas.”

autori :Yvan Allaire este profesor academician, Ph.D. (MIT) şi preşedintele Institutului de guvernanţă a întreprinderilor private şi publice (Canada)
Mihaela Fîrşirotu este profesor, Ph.D. (Mc Gill), Facultatea de management, UQUAM (Canada)

(4) „Când fiecare are proprietatea sa, fiecare are posibilitatea de a fi un adevărat întreprinzător şi un adevărat cetăţean, contribuind nu numai la propria sa bunăstare ci şi la bunăstarea din comunitatea, oraşul şi ţara sa. Adevarata proprietate conduce la adevarata condiţie de cetăţean şi de asemenea la o adevărată piaţă liberă. Prin proprietate adevarată nu înţeleg o proprietate abstractă concretizată, să spunem, în acţiuni sau alte instrumente asemînătoare; înţeleg mai degrabă posesiunea fizică şi folosirea concretă a pământului, a uneltelor şi cunoştinţelor. Acesta este distributismul; iată ce răspândeşte distributismul: adevărata proprietate, cea care conduce la pieţe libere şi la dezvoltarea responsabilităţii cetăţeneşti.”

autor :John Médaille (John Médaille is the author of Toward a Truly Free Market: A Distributist Perspective and The Vocation of Business: Social Justice in the Marketplace. He is also the editor of Economia Libertăţii: Renaşterea României Profunde (in Romanian.) Retired from a long career in business, he is now an Instructor in Theology at the University of Dallas and a columnist at The Remnant Newspaper.)

D-l John Médaille, după cum se vede mai sus, scrie pentru români şi România, deşi declară :„. Nu cunosc situatia din România, dar în America sistemul actual este nesustenabil şi trebuie schimbat în mod fundamental.”  !?!?

(5) Cine este thomas Stock ? Iată răspunsul :
About Thomas Storck
„Thomas Storck is the author of Foundations of a Catholic Political Order, The Catholic Milieu, and Christendom and the West. His work has appeared in various publications including Homiletic and Pastoral Review and the book, Beyond Capitalism and Socialism. Mr. Storck is a former contributing editor of New Oxford Review and Caelum et Terra and serves on the editorial board of The Chesterton Review.”

(6) „Cuvinte ale d-lui Hurduzeu :
Pentru a rupe vraja noilor demoni, nu există decât o cale: să recreăm o ordine creştină. Asta înseamnă, nimic mai mult, decât să subordonam lumea seculară Bisericii lui Hristos.
Icoana să fie „agentul“ desacralizării universului tehnologic şi consumerist! Crucea să se înalţe pe templele finanţelor! Cugetarea creştină să înlocuiască gândirea „dezîntrupată“ a gnosticismului postmodern, „politica lui Dumnezeu“ să înlocuiască politicianismul, asceza, ghiftuirea! Omul duhovnicesc să fie idealul de urmat, nicidecum oligarhul sau fotbalistul de astăzi!”

(7) Idem :
„Depinde de noi daca vom pune umărul să construim „modelul românesc“ de la firul ierbii, printr-o amplă mobilizare şi solidaritate populară, sau aşteptăm în continuare ordine „de sus“. ”

(8) Cine vrea să asiste la „demolarea în direct” a teoriilor d-lui Hurduzeu, de mâna lui Cristian Tabără şi Zoe Petre, poate accesa :
http://www2.tvr.ro/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2010-08-16-19-01.flv&name=Ca%20la%20carte

Pornind de la aceste date, în viitoarea postare o să descriu relaţia mea cu DISTRIBUTISMUL şi promotorii acestuia.