Dacia Iluministă

OIERITUL – DOVADA PRIMORDIALITĂŢII ŞI CONTINUITĂŢII NOASTRE !

OIERITUL:
Principala dovadă a PRIMORDIALITĂŢII şi CONTINUITĂŢII noastre

Se susţine de către unii, că românii ar fi MIGRATORI şi că ar fi originari din alte părţi decât cele în care trăiesc azi!?
OIERITUL este principala probă a CONTINUITĂŢII noastre pe aceste meleaguri carpato-balcanice, deoarece nu se poate susţine că până în ultimele 10 secole, nimeni nu s-ar fi ocupat de creşterea oilor şi caprelor ! Ba mai sunt unii, care susţin că domesticirea caprinelor şi ovinelor s-ar fi realizat la şes şi pe alte meleaguri, când aceste animale trăiesc în zone submontane şi umede, cum numai la noi sunt!?
Se ştie că rumânii sunt „de când Lumea oierii centrului Europei” populând Carpaţii şi Balcanii şi noi mai credem că toţi oierii Europei sunt ROIŢI de pe la noi, răspândindu-se de-a lungul mileniilor şi în vest, în toate zonele alpine şi subalpine ale reţilor, ladinilor, romanşilor, friulanilor, bascilor, sarzilor, corsicanilor.

OIERITUL este Marea Revoluţie Socio-Economică, începută în arealul carpato-balcano-dunăreano-pontic!
Oieritul reprezintă un salt calitativ enorm pe scara evoluţiei, omul trecând de la stadiul de culegător/cultivator, la acela de îmblânzitor/crescător de animale. Dacă pentru a cultiva/culege sunt necesare multe persoane, iar rezultatele muncii sunt nejustificative pentru crearea unui EXCEDENT DE POPULAŢIE, nu acelaşi lucru se poate spune de OIERIT, care asigură din plin : LAPTE, CARNE, LÂNĂ, PIELE, BLANA, cu implicarea a puţini oameni.
Aceasta este principala explicaţie a ROIRII: SUPRAPOPULAŢIA!
Deci, pentru a pricepe unde s-a accelerat EVOLUŢIA SOCIO-ECONOMICĂ, ceându-se SUPRAPOPULAŢIE, trebuie să identificăm LOCUL unde a început domesticirea şi creşterea animalelor, în speţă a OVINELOR, cel mai uşor de domesticit (corporatură, agresivitate).
Iată în rândurile de mai jos, de ce acest spaţiu este SPAŢIUL CARPATO-BALCANO-DUNĂREANO-PONTIC:

1. Singurul spaţiu su SARE LA VEDERE (se ştie rolul sării în oierit şi conservarea cărnii, ca să nu mai vorbim despre rolul acesteia în starea de SĂNĂTATE a omului însuşi). A se citi ceea ce a scris d-l ing. Gheorghe Gabriel despre SARE!
2. TRANSHUMANŢA este o „mişcare de translaţie cu dus şi întors” şi presupune zone alpine şi subalpine, pentru cele două sezoane majore iarnă-vară. Arcurile carpato-balcanice asigură din belşug aceste condiţii!
3. IMPORTANTE SURSE DE APĂ cum sunt în arealul nostru, nu mai există în Lume!
4. Condiţiile cele mai favorabile OMULUI şi deci şi SUPRAPOPULĂRII, dar şi OVINELOR, sunt cele TEMPERATE, MONTANE ŞI SUBMONTANE, care asigură cel mai bine vegetaţie, apă şi condiţii climatice intermedii. Mesopotamia, care este obsesiv reţinută ca „leagănul omenirii”, nu are niciuna din aceste caracteristici, ca să nu mai spun că părerea antropologilor este că „o ROIRE masivă de succes, are loc de-a lungul aceleiaşi latitudini” şi din nou avem motive să ne îndoim de „istoria oficioasă” !… cei care vorbesc de „origini iraniene”, nu au văzut oare niciodată o HARTĂ GEOGRAFICĂ şi nu s-au informat despre RESURSELE acelui areal???

Această OCUPAŢIE a determinat şi caracteristicile sociale, punându-se bazele CIVILIZAŢIEI SĂTEŞTI, care a supravieţuit pentru milenii CIVILIZAŢIEI ORĂŞENEŞTI, asigurându-i acesteia din urmă, resursele primare de subzistenţă. Ca să exemplific conceptul, în nişte statistici din secolul al XIX-lea privitoare la populaţie şi religie pentru zona ORĂŞTIEI, am notat că valahii trăiau în munţi în aşa zisa CIVILIZAŢIE SĂTEASCĂ, preponderent ORALĂ şi ORTODOXĂ, în timp ce „noii veniţi” se baricadau în ORAŞ, în aşa-zisa CIVILIZAŢIE ORĂŞENEASCĂ, CATOLICĂ ŞI REFORMATĂ, unde valahii erau minoritari şi unde înscrisurile se justificau pentru a consemna relaţii care în munte nu existau…, acolo se bătea palma şi nu se scria niciun contract !… acolo se aplica Legea Valahă, care circula pe cale orală şi era vai şi amar de acela care nu o respecta !… iată de ce nu sunt „urme documentare” ale valahilor. Tot caracteristicile CIVILIZAŢIEI SĂTEŞTI explică şi lipsa „urmelor arheologice”, deoarece AUTARHIA (independenţa de alte comunităţi) şi folosirea exclusivă a materialelor de construcţie BIO-DEGRADABILE, presupuneau un MOD DE VIAŢĂ SIMPLU, deşi ÎMBELŞUGAT. Acest ultim detaliu, l-am constatat şi azi în TIMOC, unde rumânii sunt desconsideraţi de „orăşeni”, dar sunt şi invidiaţi, deoarece … bogaţi !?
Cert este că IDENTITATEA NAŢIONALĂ a rămas „la origini”, marii intelectuali români mărturisind dintotdeauna că SPIRITUALITATEA DACO-RUMÂNEASCĂ SĂLĂŞLUIEŞTE LA SATE.

Legătura traco-carpo-geto-dacilor cu OIERITUL se demonstrează şi cu aşa-zisul PILEUS DACIC.

În ceea ce priveşte MATERIALUL din care era confecţionat acest acoperământ clasic, am întâlnit diverse opinii : cum că ar fi un postav, lână, sau piele de ovină, „confuzia” fiind preluată şi în filme artistice şi documentare, sau în grupurile de reenactment.
O privire atentă a statuilor de daci răspândite în lume, catalogate recent de d-l dr. în istoria artei Leonard Velcescu, ne arată însă un material „elastic” cu o formă „fiziologică” ce m-a dus cu gândul la un STOMAC de ovină, probabil berbec/berbecuţ sacrificat în cadrul ritualurilor religioase. Stomacul de oaie are patru compartimente, PILEUSUL fiind confecţionat din primele două compartimente, din cele patru totale. Pentru a vă crea o imagine mai exactă, imaginaţi-vă brănza de burduf în „pieliţa” sa, care pare să aibă proprietăţi fizice asemănătoare pileusurilor. Aceste acoperăminte erau o caracteristică a tracilor , denumite restrictiv frigiene, ştiindu-se că frigienii erau tot de neam tracic, la fel ca şi parţii şi alte populaţii anatoliene asimilate ulterior de turcici, explicându-se astfel şi asemănările genetice între noi şi populaţia de azi a Anatoliei. Bineînţeles că pileusurile se obţineau după o tăbăcire în urma căreia se obţinea şi culoarea roşiatică, menţinându-se „elasticitatea originară”, tăbăcire a cărei reţetă s-a pierdut în negura timpurilor, dar ar putea fi obiect de cercetare istorică.
Este interesant de observat că PILEUSUL, este un simbol al LIBERTĂŢII în diverse opere de artă, pe stema Senatului SUA, pe diverse drapeluri şi pe capul Marianei Franţei revoluţionare, ceea ce ne duce spre adâncile semnificaţii ale acestuia în CONŞTIINŢA UMANITĂŢII!

Un alt element ce demonstrează legătura indisolubilă între OIERIT şi STRĂMOŞII noştri, este prezenţa pe partea laterală a coifului TRACIC de aur de la COŢOFENEŞTI (unul din cele 6 de aceeaşi tipologie descoperite pe actualul teritoriu al ţării), a sacrificării rituale a unui berbec, care se aseamănă în mod izbitor cu TAUROCTONIA (sacrificarea rituală a unui taur) specifică MITRAISMULUI. Faptul că berbecul se substituie taurului, sau invers, se explică prin abundenţa diferită a celor două animale în zone geografice distincte, sau poate avem de-a face cu perioade/locaţii diferite (epoca/zodia Berbecului, sau a Taurului). Cert este că avem de-a face cu sacrificii rituale, că animalele sacrificate au o semnificaţie demnă de a fi imortalizată pe un COIF DE CEREMONIE şi că există asemănări importante între cultul lui Zamolxe şi cel al lui Mitra, aşa cum se demonstra până acum câţiva ani, într-un film produs de The Zeitgeist Movement şi care azi este de negăsit!?… de ce oare?

Simbolistica mitraică este o simbolistică solară şi celestă !!!
„Adevărul istoric” pe care-l promovează istoricii cu patalama, este că „Mitraismul a fost adus în Dacia de romani după 106 d.C.” ( şi pe ăsta l-ar fi adus romanii!?).
Ce mai ştim, este că împăraţii traco-geto-daci ai Imperiului Roman, au fost adepţii acestui cult (vezi Galeriu, Constantin şi ceilalţi).
Mai ştim că MITRAISMUL a fost îmbrăţişat mai ales de către MILITARI şi că s-a practicat mulţi ani în Roma în sălaşuri subterane, cu anumite caracteristici constructive, care ne duc cu gândul la GROTA LUI ZAMOLXE.
Mai ştim că şi azi ZOROASTRISMUL (derivat din MITRAISM) este practicat, având ca „principii”:

1. Egalitatea: Drepturi egale, indiferent de rasă sau religie.
2. Respect față de toate formele de viață.
3. Condamnarea asupririi ființei umane, actele de cruzime și sacrificiile de animale.
4. Ecologia: Natura ocupă un loc central în zoroastrism și multe sărbători sunt celebrate în natură: ziua anului nou este prima zi a primăverii, sărbătoarea apei în vară, sărbătoarea toamnei la sfârșitul anotimpului și sărbătoarea focului la jumătatea iernii.
5. Muncă grea și caritate.
6. Fidelitate familiei, comunității și tarii.

Alte elemente caracteristice :
Simbolul focului: Energia creatorului este reprezentă în zoroastrism prin foc și soare, elemente trainice, radiante, pure și care susțin viața. Zoroastriști în mod normal se roagă în fața focului sau a unei surse de lumină. Nu se adorează focul, ci este simbolul divinității.
Se observă dintr-o privire asemănarea cu … ZAMOLXIANISMUL!!!
De asemenea, precizez că MITRAISMUL este considerat de mulţi istorici ai religiilor ca „precursor al Creştinismului”, având foarte multe „elemente în comun” asupra cărora nu o să detaliez, pentru a nu răni „convingeri ale altora”.
Învățăturile lui Zoroastru au lăsat urmă în cele trei mari religii: iudaismul, creștinism și prin aceste două, a fost influențat și islamul.
Exemplu de aceste urme sunt: îngerii, arhanghelii etc, la fel ca și personificarea răului ca șarpe sau întuneric și Dumnezeu ca lumină.
Unele studii (Boyce, 1987; Black and Rowley, 1987; Duchesne-Guillemin, 1988) cred că un mare număr de elemente de eshatologie, angeologie și demonologie a iudaismului, cu influență mare în creștinism, au originea în zoroastrism și au fost transferate iudaismului în timpul captivității babiloniene și erei persane.
Înainte de secolul XI d.C., zoroastrismul ajunsese în nordul Chinei pe Drumul mătăsii, având statut oficial în unele zone din China. Ruine de temple zoroastristas au fost găsite în Kaifeng și Zhenjiang, și potrivit unor aprecieri, au existat până în anul 1130. În orice caz, influența zoroastrismului se poate aprecia în budism, în special în simbolul luminii.
Iată cum se „încrucişează” marile religii ale omenirii!!!
Ca să revenim la „oile noastre”, păi dacă MITRAISMUL a fost adus în DACIA de către romani, cum se explică atunci prezenţa unui SIMBOL SIMILAR-MITRAIC pe un coif de aur traco-geto-dac din sec. al V-lea î.C.???
Să nu aud pe cineva că l-a pierdut vreun persan prin Prahova, că îi spun că tipologia acestui coif este EXCLUSIV TRACO-GETO-DACICĂ, existând multe alte coifuri cu aceleaşi caracteristici, descoperite în diverse locuri din nordul şi sudul Dunării!
Pentru mine devine tot mai evident că DENSUŞIANU nu era un „ramolit” cum este prezentat de „istoricii lui peşte”, ci un mare istoric, cu o mare percepţie a „adevărului istoric”. Ţineţi cont că DENSUŞIANU nu a cunoscut COIFUL de aur de la Coţofeneşti, acesta fiind descoperit în 1926.

OIERITUL este o ocupaţie multimilenară, iar primii practicanţi, au ROIT desigur în cele patru zări. Până şi în arealul considerat azi Legăn al Omenirii, se semnalează invazia unei „populaţii barbare cu piele albă şi păr blond-roşcat” … THE GUTIAN PEOPLE (în engleză) denumire şi caracteristici fizionomice, care nu pot să nu ne ducă cu gândul la GEŢI, GOŢI, aşa cum rezultă din diverse surse.
La prăbuşirea Imperiului AKKADIAN în Mesopotamia (2154 î.C.), au contribuit „nişte munteni sălbatici cu piele albă şi păr blond” (sălbatici, deoarece probabil nesocoteau credinţele religioase ale mesopotamienilor), care au pus bazele unei dinastii şi care au rămas în „memoria istorică” , până pe vremea lui Cirus Cel Mare (sec al VI-lea î.C.), când exista un guvernator al GUTIEI pe nume Gubaru (Gobryas)

„In the late 19th-century, Assyriologist Julius Oppert sought to connect the Gutians of remote antiquity with the later Gutones (Goths), whom Ptolemy in 150 AD had known as the Guti, a tribe of Scandia. Oppert’s theory on this connection is not shared by many scholars today, in the absence of further evidence.”

Vreau să DEMITIZEZ în continuare teoria potrivit căreia NOI AM FI MIGRATORI

Aşa de bine ne-au convins „prietenii”, că şi unii de-ai noştri au început să creadă (vezi VLASII, GORALII, VOLOHII, etc.)!?
Iată o probă :
„Despre volohi- românii din Tatra :

We Are Valachs!
Translator: Joseph Bittersman
Editor: Leo Baca
………………………..
„Furthermore, the Valachs maintained a greater degree of self determination. It was expressed by different judicial customs called Valachian Law. ”
…………………………
“Moravian mountain people around Vsetin, so called Valachs, a courageous people, after Frederick’s (Czech King) defeat in 1620, refused to accept the Austrian yoke and for full three years managed to defend with arms in their hands their freedom.”
…………………………
„ The real center of Valachian uprising was in the mountains, which protected them against arbitrariness of the enemy, like a mother protects her children.”
………………………..
„In spite of this, the mountains were full of ‘zbojniks’, who, especially according to folk stories, took from the rich and gave to the poor”…

(reţineţi această asemănare izbitoare : ZBOINICI-RĂZBOINICI!)
În acest document se face o singură „concesie/omisiune”, vorbindu-se de o „venire a valahilor din ţările române”. Eu sunt convins că (aşa cum se specifică şi în text) nimeni în afară de valahi nu se ocupa cu oieritul în Carpaţii Vestici. Deci „venirea lor” trebuie fixată cu multe mii de ani înainte, şi anume din timpurile când a apărut această îndeletnicire de OIER.
Este imposibil de susţinut că până la „venirea valahilor” nimeni nu se ocupa de oierit!!! … mai degrabă, erau mai puţini şi mai puţin organizaţi (în lipsa „agresiunilor externe”), fapt ce determina „lipsa informaţiilor despre ei”. Astfel se explică răspândirea în toţi munţii Europei a creşterii oilor… trebuia să înceapă undeva, iar acest „undeva” este SINGURUL LOC DIN EURASIA UNDE ESTE SARE LA VEDERE, mineritul fiind o ocupaţie mult mai recentă!

În numărul 1088 al revistei FORMULA AS, aflăm alte informaţii foarte interesante despre valahii din munţii Tatra. Articolul se intitulează : „URME ROMÂNEŞTI : VLAHII, STĂPÂNII MUNŢILOR TATRA” şi-l recomand călduros tuturor.
http://www.formula-as.ro/2013/1088/societate-37/urme-romanesti-vlahii-stapanii-muntilor-tatra-16927
Singura chestie cu care nu sunt de acord, este PERIOADA când a avut loc această… ROIRE!?
Eu sunt convins şi am şi argumente serioase, că această ROIRE DIN SPAŢIUL CARPATIC, a avut loc cu multe milenii în urmă!!!
Rezultă deci, că VALAHII reprezentau POPULAŢIA AUTOHTONĂ , în momentul migraţiilor slave şi maghiare.
Observaţi că am folosit cuvinte diferite precum ROIRE şi MIGRAŢIE, care nu au aceeaşi definiţie.
ROIREA este fenomenul de deplasare lentă, pe durata a sute şi sute de ani, datorată SUPRAPOPULĂRII SPAŢIULUI ORIGINAR, şi este determinată de ABUNDENŢA DE HRANĂ, ÎMBRĂCĂMINTE, ENERGIE (LEMN), APĂ, SARE, VEGETAŢIE, FAUNĂ, etc.
MIGRAŢIA este un fenomen RAPID şi este practicată de populaţii LIPSITE DE MIJLOACE DE SUBZISTENŢĂ ÎN SPAŢIUL LOR ORIGINAR, sau „împinse” de alţi migratori, aşa cum a fost cazul slavilor (începând din secolul al 7-lea d.C.) şi al maghiarilor (începând din secolul al 9-lea d.C.).
Mai sunt şi alte populaţii MIGRATOARE MINORE, care au dispărut prin exterminare în lupte, sau în cele mai fericite cazuri prin ASIMILARE (vezi hunii, pecenegii, cumanii, etc.).
Fac o paranteză apropos de actualii BULGARI, care conform ultimelor CERCETĂRI GENETICE, ar fi rude cu noi, în contrast cu faptul că poporul migrator al bulgarilor era turcic, ei fiind slavizaţi de ruşii care i-au şi gonit parţial din zona Uralilor, spre Balcani. Acolo au dat peste autohtonii traco-geto-daci, pe care i-au slavizat, proces ce continuă de sute de ani cu sprijinul direct al ortodoxiei greco-slave, fiind azi aproape finalizat.
ISTORIILE OFICIALE ale popoarelor din jurul României sunt FALSE, iar vecinii noştri ştiu asta, astfel având explicaţia urii şi dispreţului cu care ne tratează pe noi VALAHII, urmaşii siguri ai TRACO-CARPO-GETO-DACILOR autohtoni.
Numai polonezii, mai au câte un istoric pe ici, pe colea, care susţine că sunt urmaşi ai traco-geto-dacilor de nord, iar dacă ne gândim la GORALI, nu putem să nu medităm serios!?
Tuturor „istoricilor lui peşte” din vecini, trebuie să li se pună următoarea întrebare, cu care li se va închide pe veci gura:
DACĂ VALAHII AU ÎMPÂNZIT MUNŢII CU OILE LOR ÎNCEPÂND DIN JURUL ANULUI 1000, NE POT SPUNE OARE DÂNŞII, CINE SE OCUPA DE PROCURAREA LÂNEI, LAPTELUI, BRÂNZEI, PIEILOR, BLĂNURILOR, PÂNĂ ATUNCI???… că doar OIERITUL nu a apărut în jurul anului 1000 , ci CU MULTE MILENII MAI DEVREME, fiind cea mai spectaculoasă REVOLUŢIE SOCIO-ECONOMICĂ, care a însemnat pentru mileniile următoare CEA MAI RENTABILĂ OCUPAŢIE!

Noi rumânii „din toate cele patru zări”, suntem CEL MAI NUMEROS POPOR DIN CENTRUL ŞI SUD-ESTUL EUROPEI , iar ocupaţia noastră de bază, a fost şi este … OIERITUL! Noi nu am devenit CEL MAI NUMEROS POPOR în câteva secole deoarece avem „calităţi reproductive exagerate”, reuşind să „sufocăm” alte popoare mai puţin înzestrate, ci pur şi simplu, deoarece suntem urmaşii direcţi ai „celui mai numeros popor european”, care a constituit FUNDAMENTUL GENETIC al actualelor popoare din jurul României!

Vechimea multimilenară a OIERITULUI este demonstrată şi de Ötzi (Oetzi), „omul zăpezilor” care a trăit acum 5300 de ani şi care a fost descoperit în gheaţa permanentă a Alpilor, la SIMILAUN , într-o excelentă stare de conservare.

După studii aprofundate, s-a stabilit că :
– avea îmbrăcăminte şi încălţăminte din PIELE DE CAPRĂ.
– era TATUAT prin înţepare în „centre energetice”.
– se presupune că era PĂSTOR.
– avea CARACTERISTICI GENETICE asemănătoare SARZILOR şi CORSICANILOR.
– zona în care a fost descoperit aparţinea PROTOCELŢILOR, care se ştie că erau „rude apropiate” ale prototracilor.
– prin testarea ADN a 3700 de locuitori din zona descoperirii, s-au descoperit 19 persoane cu aceleaşi caracteristici, putându-se spune că aceştia sunt descendenţi ai lui Ötzi. De aici rezultă CONTINUITATEA POPOARELOR în ciuda anilor şi valurilor migratoare, extrapolabil şi poporului nostru !

Despre adâncile rădăcini în Istorie ale strămoşilor noştri, militează şi MEL COPELAND -ETRUSCOLOGUL, care se extinde cu studiile sale şi asupra scrierilor lidienilor şi frigienilor, şi care afirmă că limba română păstrează o bogată moştenire a LIMBII MATRICE a populaţiilor antice :

„ I suspect that the similarities will outline an early period of separation when Latin and Gaelic separated. (the theory being that Romanian preserves early forms peculiar to that separation. The coincidence of Etruscan to Romanian confirms the antiquity of the Romanian forms, since the Etruscan language ceased to be spoken about 300 B.C. and thus is an untouched relic from the past (ie., it has not been affected by other languages since its demise). The other part of this finding is a link with the Phrygian language. The Phrygians originally came from an area southeast of Macedonia and were related to the Thracians, according to Herodotus. I believe that the Etruscans, Thracians (Daceans, Getae) and Phrygians represent a Latin-like language group that occupied southeastern Europe ~1,200 B.C., at the time of the Trojan War. The Iliad mentions the Thracians and Phrygians as allies. “ http://independent.academia.edu/MelCopeland

În urma studierii tuturor scrierilor etrusce cunoscute ( Tavola Eugubine, Novilara Stele, Magliano Disk, Perugia Cipus, Lemnos Stele, Zagreb Mummy, Devotional Plates, Etruscan Mirrors & Murals), Mel Copeland a întocmit un Glosar de 2600 de cuvinte, printre care eu, fără a emite pretenţii de lingvist, am identificat circa 200 identice, sau aproape identice cu cuvinte româneşti azi în folosinţă, restul până la 2600, regăsindu-se în …latină. Cineva ar putea spune că din latină ar fi ajuns şi la noi, dar atrag atenţia că forma etruscă este mai apropiată de cea românească, decât de cea latină.

2579…volum 2565…vin 2492…vaci 2478…unu 2470 …un 2427…tu 2415…trist ca în welsh 2407…trib 2396…trei 2382…tors (corp) 2385…tuse (zgomot) 2369…tuna 2247…termene…terminat/termen 2228…ten …ţin 2226…tema…teama 2209…tecum…teaca 2167…table… tăblie/table 2166…(a) ta 2163…supru…(dea)supra 2161…sunt 2148…su…său 2142…streta…strâmta 2141… SUT…SUTA…CENTUM 2140… stu…stau 2139… stintu…stins 2135…statiti…statici 2131…stai 2130…stabli…stabil 2129…sta/stă 2101…sutem…susţine 2100… sutanas…sutana 2098…sorum…sora(mea) 2096…surus…surâs 2084…suna…suna/cânta 2076…socri…soacra/socru/socrii 2063…sires…cireş 2054…sin…singur 2024…serut…sărut 1988…sek…sec(era) 1979…scorpi…scorpion/scorpie 1977…scol/scul…şcoală (Olteanu-slavă) 1976… scis…(a) şti 1966…satu…sătul1958…sataru… satura/sătura(t) 1935…sana…sanare/sănătate 1932…salt 1922…sakre…sacru/e 1911…sac 1908…sa…(a)sa 1894…ruta/rota…roata 1876…rona…ronda 1858…roca 1854…riva/riua…râu 1853…ritu…rit 1846…riu/v…râu 1817…reviv…reviu 1808…resta…(A)resta/rest 1806…resin…răşină 1773/5…regla…regula/re 1752/3…rar/a…rar/ă 1742… ramur…arămire/arama 1716…puia…apoi 1677…porta…poarta 1678…porti…purta/poartă 1668…pupulu…popor/ul 1666…popi 1664… puntis…punte/pod 1658-61…pune 1653…pulpe 1647…poia…apoi 1646…poci/puci…pic 1639…plano/u…plana 1638…plak…plac/e 1621…pinca…picta 1606…phurie…furie (în toate limbile !) 1604…phuntia…fântâna 1573… petro/u…piatra/pietros 1569…pet (cinci din „sârbă”… care evident l-au luat de la traci !!!) 1550…peri…pieri 1435…onor…onora 1431…omne… om/bărbat 1425…ulie…ulei 1400…nov/nuv…nou 1398…nora 1377/8…niul…nul 1354…nepos…nepot 1346…nave 1344…natur…natura 1333…nasc…nasc/naşte 1328…napti…nepoată 1327…naphar…nefericit nefast 1287…mulak…molatic 1278…minimu…minim 1268…miele…miere 1265…mi(mie mi) 1256…mes…mers 1252…meritu…merit 1207…martir…martor 1201…merlum…mierla 1198…mare 1178…mamar 1141…liman 1125…LER (?) 1124…lenies…
leneş 1122…lene 1112…lei 1046…Kre…crea 1038…koreg…corect/corecta 1013…koce…coace 969…karne/karnos…carne/cărnos 952… kanal…canal 940…Iuan (Bachus) 797…goverm…guvern 780…foato…făt 772…frati/frater…frate 742…fiaul…ficat(ul) 681/673…fak/fac…fac 675…vaca 658…este 646/8…esi…ieşi 615…epic 617…epos 618…era 498…comate/ţi (păr) 497…cum 458…clan 467…cleri…clar/i 445- 450… citi/cita 406…chiem…chema 396…cestor…chestor 382…(a) cere 363…cel 357…cei 330/2…casa 312…cap 278…ber…bea 271…Baba 274…batin…bate 148…arc 138…aprob…aproba 129…api…apa 119…apa 103…ani 98…Anca 79…alti…înalţi.

E rândul lingviştilor să aprofundeze lucrările lui Mel Copeland … dacă avem aşa ceva !?

Aceeaşi convingere o are şi Micheál (Michael) Ledwith , care a afirmat într-un recent interviu, că latina este posterioară limbii rumâneşti şi derivată din aceasta. Acesta a fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea (care se pare că era la origini GORAL -VALAH !?), fiind un intelectual de tot respectul care s-a mişcat în ambientul Vaticanului şi deci a avut ocazia să vadă ceea ce puţini ochi au văzut !

De multe ori ne căşună pe Şcoala Ardeleană, că ar fi făcut şi dres, dar se uită acest citat :
„aceaia iaste adeverit, precum vazum deasupra, ca nu limba latineasca cea proasta s-au facut din limba latineasca cea corecta ci ceasta din ceaia. De aciia, macar ca ne-am deprins a zice ca limba romineasca e fiica limbei latinesti, adeca ceii corecte, totusi, de vom vrea a grai oblu, limba romineasca e mama limbei ceii latinesti.” (Petru Maior, scrieri, vol 1, pag. 311, ed. Minerva, bucuresti, 1976).

CONCLUZII
Pretenţia unor istorici şi lingvişti „cu patalama”, de a avea monopolul cercetării istorice şi lingvistice, ridiculizând PROTOCRONISMUL, este lipsită de bun simţ, deoarece studiul evoluţiei omenirii, trebuie să fie o OPERĂ MULTIDISCIPLINARĂ, în care să fie implicaţi : antropologi, medici, psihologi, sociologi, militari, climatologi, geografi, zootehnişti, metalurgişti, geneticieni, matematicieni, ingineri, etc. şi orice s-ar spune , facultatea de Istorie nu poate acoperi toate aceste domenii !… dovada, este că OIERITUL nu a fost luat în consideraţie , deşi un element de maximă relevanţă istorică, după cum am demonstrat !?

Ultima oră !!!
„Istoricii cu patalama” de la Babeş-Bolyai, vor face analiza oaselor lui Basarab, ca să ne demonstreze că românii sunt CUMANI. Ba chiar Djuvara în persoană e dispus să se constituie drept PROBĂ, fiind el urmaş al Basarabilor şi … CUMAN !!!
Dacă nu ne vom convinge noi „dacomaniacii”, s-ar putea să ne demonstreze tot ei că Vlad era sârb, Mircea era turc, Mihai bulgar, samd !?
Eu zic să nu mai piardă timp, deoarece Ferdinand era NEAMŢ, iar noi nu suntem azi … NEMŢI !

Mişcarea Dacia şi… Lingvistica

Continui aici să propun ”Antroponimie Românească”, lucrare a d-lui Gabriel Gheorghe, un alt inginer ce se ocupă alături de doctori, ofiţeri, avocaţi şi alţi profesionişti, de „umplerea golurilor” din Istoria şi (în cazul de faţă) Lingvistica noastră.

Cine crede că numai ISCORNICII sunt de vină pentru propagarea unor teorii roesleriene ce „minează” CONTINUITATEA noastră, se înşeală deoarece LIMBIŞTI precum IORGU IORDAN sau A.I.PHILIPPIDE sunt implicaţi până la prăsele !

Aşa se explică de ce DICŢIONARELE noastre sunt alcătuite „din căutări în dicţionarele altora” !?!?

Avem datoria morală să RESCRIEM ISTORIA ŞI DICŢIONARELE, deoarece ne-am săturat să „facem pe placul duşmanilor” !!!

Ăştia nu se satură cu resursele noastre, ba chiar vor să ne desfiinţeze ca Neam !!!

Iată câteva „contre” ale d-lui Gabriel Gheorghe :

„Acest fel de vorbărie capătă proporţii apocaliptice, într-o totală lipsă de scrupule ştiinţifice, în volumul, nereprezentativ, al lui Iorgu Iordan, Dicţionar al numelor de familie româneşti [15]î.

Fiul unui grădinar <bulgar>, refugiat de la sud de Dunăre şi stabilit în mahalaua dinspre Tecucel, la marginea oraşului Tecuci (7.000 locuitori la naşterea lui I. I., conform memoriilor sale), I. Iordan face în “opera lui ştiinţifică“ un acerb naţionalism bulgar, pentru o realitate iluzorie.

Indecenţa lui I. I. merge pînă acolo că şi nume ca nenea (care face parte din sistemul, unic, al apelativelor româneşti pentru grade de rudenie – a se vedea Prefaţa), neica, Gogu, Lac, Lacea, Ladea, Latu, Paiu, Pacea, Raliţa etc. sînt date, fără nici o încercare de dovadă, ca provenind din bulgară.

Infantilismul naţionalistului bulgar I. I., dezvoltat pe teren românesc, merge pînă acolo încît, pe multe pagini, trece câte 13 – 14 – dar şi 21 (p. 387) ori 23 (p. 386) – nume româneşti de origine “bulgară“. Fără pic de logică şi argumentaţie, aplică sistemului antroponimistic primordial al Europei o iluzorie influenţă bulgară.

Roeslerian întârziat, lipsit de orice brumă de spirit ştiinţific, eminamente agitator politic şi politruc, ridicat politic de către partidul comunist la ranguri importante în viaţa socială, dar şi în cea ştiinţifică, unde aplica “politica partidului”, slavizant al limbii române pînă în 1950, (când apare broşura lui I. V. Stalin Cu privire la marxism în lingvistică, afirmând că româna nu este slavă), Iorgu Iordan a încercat, cu nişte lucrări derizorii, să schimonosească, să distrugă caracterele civilizaţiei şi culturii române multimilenare.

Pentru a dovedi că influenţa antroponimiei zisă bulgară nu putea să existe deoarece, de aproape o mie de ani, nu mai existau bulgari în Europa, trebuia să aducem dovezile de rigoare. Acesta este motivul pentru care s-a dezvoltat partea privind scurta perioadă a prezenţei bulgare la sudul Dunării.”

…………………………………………………………………………………………….

„ Pînă şi nume ca Dacu, Daciu, Daca sînt, după Iordan, de origine bulgară !?  Anumite nume pe care un Dicţionar echivalent bulgar le consideră de origine română (v. de ex. Datcu), Iordan le consideră de provenienţă bulgară. Magister dixit. şi cu asta basta.

Nume tipic româneşti ca Gaia, Gaga (substantiv comun, sora mai mare, în Oltenia rurală), Dardu, Maica, Nana (mătuşă, sau femeie mai în vîrstă), Ilinca etc., unele menţionate în scris, în această zonă, cu secole înainte de sosirea bulgarilor la Dunăre, sînt declarate împrumuturi din bulgară.

Atunci cînd două cuvinte, sau două nume se găsesc în două limbi diferite, fără dovezi exterioare, fără argumente incontestabile, un om de ştiinţă n-ar cuteza să afirme care-i împrumutătorul şi care-i împrumutatul, mai ales că s-ar putea ca împrumutătorul să fie un terţ. O astfel de circumspecţie ar trebui observată cu atît mai mult cînd în joc apare limba română, o limbă străveche, închegată înainte de apariţia unora din limbile vecine.

În scrisoarea pe care mi-a adresat-o, la 16 ianuarie 1981, Preşedintele Universităţii Jean Moulin, din Lyon, prof. Jacques Goudet, unul din cei mai mari romanişti ai lumii, scrie:  Un anumit număr de fapte privind structura limbilor română şi albaneză, mă determină să gîndesc eu însumi că substratul daco-trac a jucat un rol foarte important în formarea limbilor română şi albaneză şi, de asemeni, bulgară, aşa cum le cunoaştem… În ce priveşte lexicul, eu cred că cel daco-trac a fost cu necesitate mult mai bogat decît considerăm noi.

……………………………………………………………………………………………………

Iată alte „perle” ale stimabilului bulgarofil :
„ Populaţia autohtonă a Daciei era, să zicem pe vremea aceea de cel mult (!) un milion de oameni. N-am nici o idee clară, dar vorbesc aşa (!). Deci din punct de vedre etnic, noi sîntem daci, dar din punctul de vedere al limbii şi al culturii, cam 80 la sută (!) sîntem romani. Sigur că n-avem de la daci numai sîngele, cum se zice, avem şi ceva spiritual, fără nici o discuţie. Nu era un popor înapoiat, n-a trăit în epoca de piatră (sic!). Avea o cultură şi o civilizaţie, dar modeste (sic!!) în comparaţie cu a romanilor. Erau mai ales păstori, din cauza configuraţiei solului (!). Ce se putea face? Agricultură foarte puţină (!)… Nu cunoşteau o parte din unelte (!) amintite mai sus (p. 10).

hahahaha ! (nu mă pot abţine… dar să-l lăsăm pe G.Gheorghe să „răspundă” )

Pe lîngă pronunţarea cu aplomb, cu cifre precise, asupra unor lucruri despre care mărturiseşte singur că n-are nici o idee clară, că vorbeşte aşa (s. n.), ca să se afle în treabă, metodă de lucru frecventă în lumea <ştiinţifică>, dar spune nişte enormităţi că şi copiii s-ar prăpădi de rîs citindu-le. Şi asta cu aerul cel mai dezinvolt şi… <savant> din lume.

Vă rog să găsiţi, alăturat, o pagină (anexa 11) din revista americană <National Geographic>, noiembrie 1977 (deci apărută cu mult înaintea interviului publicat în revista noastră) în care se arată că metalurgia cuprului era înfloritoare în spaţiul carpatic cu peste 2000 ani înainte de cele mai vechi unelte similare din Grecia (p. 621), deci cu peste trei milenii înaintea fondării Romei.

Vă place, nu? Uneltele pe care spaţiul carpatic le produce cu peste 3000 ani înainte de existenţa Romei, după omul de ştiinţă I. Iordan nu erau cunoscute în spaţiul carpatic!

După corectarea datărilor cu radiocarbon 14, tot după specialiştii americani, civilizaţia spaţiului carpatic depăşeşte 4000 ani î. e. n., în timp ce piramidele şi Sumerul sînt datate la 3000 î. e. n., Creta la 2600, Micene la 1600 î. e. n. etc., neexistînd (v. art. citat, p. 617) nici o datare mai veche de 4000 î. e. n. în Europa.

Aceeaşi realitate este relevantă de savanţi sovietici (v. <Znanie Silo>, numerele din ianuarie şi februarie 1983), ca şi de numeroşi savanţi britanici, vest-germani, francezi etc.

Dacă aţi fi numai foarte puţin obiectiv, aţi recunoaşte deschis ce nivel de <ştiinţă>, de anticunoaştere răspîndeşte veneratul I. Iordan. Şi, asta, chiar printre elevi.

Deci, ne spune I. Iordan că la daci se făcea agricultură puţină, din cauza configuraţiei solului (sic!!) – în cea mai mănoasă cîmpie din Europa, reprezentînd cca 40% din suprafaţa ţării!!

Să vedem ce spun autorii antici (V. Muşat şi I. Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, p. 21):

1) Agricultura era ramura cea mai importantă a economiei geto-dace, rezultă din însemnările lui Herodot, Ptolemeu, completate cu informaţiile date de Criton, medicul grec al lui Traian.

2) Din aceleaşi izvoare rezultă marea dezvoltare a agriculturii şi viticulturii, iar în scrierile lui Strabon, Arrian şi Ptolemeu se menţionează marea întindere a semănăturilor de grîu.

3) Demostene (Discursuri) în sec. IV î. e. n. arată: Cantitatea de grîu adusă din Pont este mai mare decît tot ceea ce ne vine din celelalte porturi, deoarece ACEST ŢINUT PRODUCE CEA MAI MARE CANTITATE DE GRÎU.

4) Descriind expediţia lui Alexandru cel Mare la nordul Dunării, Arrian din Nicomedia scrie: În cursul nopţii au mers prin locuri unde holdele de grîu erau îmbelşugate. În felul acesta au rămas neobservaţi în înaintarea lor pe mal. La ivirea zorilor Alexandru a pornit prin holde. El a poruncit pedetraşilor să înainteze, culâînd grîul cu lăncile înclinate pînă au ajuns la locurile necultivate (s. n.).

Faţă de I. Iordan nu pot să aibă dreptate Herodot, Criton, Strabon, Arrian, Ptolemeu etc., toţi la un loc neavînd atîtea titluri cîte are I. Iordan singur. Mai vreţi şi alte mostre de <ştiinţă> la I. Iordan? Dacă da, să ştiţi că am o tîrnă plină.”

…………………………………………………………………………………….

„…   ştiţi mai bine decît mine că într-un anumit moment, I. Iordan silabisea, după Philippide, cea mai mare enormitate istorică: românii sînt un popor migrator (!). Poate în filologie să se poată afirma orice, doar domeniul filologiei (e) mai puţin solid, fiindcă-i prea subiectiv (I. Iordan, lucr. cit., p. 25).

Să-l ascultăm pe eminentul savant care, de mai bine de 70 de ani, slujeşte cu strălucire ştiinţa etc., etc.

a. Dar unde D-l Philippide atinge maximum de originalitate este la stabilirea VALURILOR DE MIGRAŢIE A (sic!) Românilor (I. Iordan, Originea românilor, Extras din <Revista Critică>, 1929, p. 6).

b. Spre a urmări geografic MIGRAŢIILE DIFERITELOR RAMURI ALE ROMANILOR (subl. ns.)… singurul mijloc cu putinţă era cel folosit de D-l Philippide… Pentru a fi imaginat acest procedeu, un fel de ou al lui Columb, (!) dacă vreţi,… decanul lingviştilor români merită admiraţiunea deplină a tuturor oamenilor de specialitate (sic!) – p. 7.

c. Dacoromânii s-au stabilit în actualele lor teritorii mai de curînd, relativ, mai în îndelungată vreme şi mai treptat… În migraţia lor spre nord şi spre răsăsrit Dacoromânii s-au despărţit în două ramuri (p. 8).”

……………………………………………………………..

„Dar să mai luăm aminte. Într-o cărticică de fabule despre limba română, I. Iordan, în 1983, îl desfiiţează pur şi simplu pe I. Iordan din 1934: A intervenit un punct de vedere pur politic, drept consecinţă, interpretată interesat şi neştiinţific, a părăsirii Daciei de către Aurelian în a doua jumătate a sec. al III-lea (p. 9). Chestiunea cu golul este pur şi simplu o copilărie şi de aceea nu merită a fi pusă. Interpretarea aceasta a părăsirii Daciei de către romani este contrară celei mai elementare logici… etc. …poporul român, deci şi limba lui, s-au format atît la nordul, cît şi la sudul Dunării (p. 10).”

……………………………………………………………….

 Aberaţiile limbistice ale lui Iorgu Iordan au fost „desfiinţate” şi de alte personalităţi, precum Al Graur, P Ciuculescu , Gh Bolocan, Al Pele, ş.a. după cum se demonstrează mai jos : 

„ Penibila improvizaţie a lui Iorgu Iordan a apărut în iulie 1983, iar prima menţiune a acestui aşa-zis Dicţionar s-a publicat la 22 sept. 1983 în <România literară> şi a aparţinut lui Al. Graur. Este o prezentare de cîteva rânduri, neutră. Totuşi, cu toată prietenia, Al. Graur nu poate să nu-l ironizeze pe prietenul său, dezlănţuit în a acorda origini bulgare, ucrainiene, maghiare etc. unor nume româneşti şi, uneori, numai româneşti.

Deşi ironia lui Al. Graur n-au priceput-o mulţi, chiar universitari (a se vedea scrisoarea lui I. Fischer în partea II.2 şi răspunsul autorului acestor rînduri în partea II.3), ea apare limpede: în materie de nume de persoane, nu avem un sens al cuvîntului, afară de faptul că ne serveşte pentru a denumi un individ. Prin urmare, când găsim că acelaşi grup e folosit în două limbi (…), nu putem stabili cu siguranţă etimologia. Altfel spus, nu înţelegi că, în ce priveşte numele de familie, nu ai nici un criteriu, nici o metodă de a stabili etimologia? Cum poţi să distribui arbitrar origini pentru mii de nume de familie?

Indirect, Graur îi spune lui I. Iordan, prin presă, că-i un act de tembelism să atribui origini fără acoperire.”…şi ţineţi cont că Graur e… evreu (zic eu).

……………………………………………………………….

În <Convergenţe româneşti> din aprilie 1984 ă36î, P. Ciuculescu reţine că Dicţionarul lui I. I. a trezit un val de critici foarte aspre, iar mai departe: Există nume proprii de persoană în România de aspect slav care însă nu pot fi găsite la nici unul din popoarele slave din jur … I. Iordan, lingvist de oarecare reputaţie, dar subordonat unor vederi mai curând politice decât lingvistice. Bulgar la origine…, cu o carieră spectaculoasă şi politică, mai ales după cel de al doilea război mondial, când devine un fel de papă neîncoronat al lingvisticii româneşti şi ambasador român la Moscova. I. I. a oferit prin onomastica românească o lucrare rigidă, dogmatică ştiinţific, de un roeslerianism întîrziat…”

…………………………………………………………………..

„ Gh. Bolocan, într-o lungă recenzie ă38î, critică absenţa a numeroase surse şi foarte multe nume, apreciind că Dicţionarul nu conţine decît cca 30% din numele de familie folosite în ţara noastră.”

……………………………………

„Alexandru Pele (Oradea), într-o recenzie de 42 pagini, rămasă, din păcate, în manuscris [39], face o analiză de profunzime şi dovedeşte că unele nume, cărora I. I. le atribuie origini bulgare, figurează în Iliada (cu 17 secole înainte de aducerea bulgarilor în sudul Dunării, în diferite inscripţii etc. dinainte de apariţia bulgarilor.”

…………………………………………….

CONCLUZII  ale d-lui Gabriel Gheorghe :

Tuturor celor care au scris despre Dicţionarul numelor de familie româneşti al lui I. Iordan, de care avem cunoştinţă, nu le-a scăpat observaţia, formulată în varii forme, că tipul nu este decît un prestidigitator căruia îi place să califice şmecheriile şi vicleniile lui infantile ca strict ştiinţifice (a se vedea Convorbirea cu Mihai Zamfir [37]).

În realitate (v. Partea II), noi n-am putut identifica urme de ştiinţă în lucrările sale, pe care le-am studiat. Dicţionarul nu reprezintă decît ultima consecinţă dintr-o succesiune de lucrări produse de un creier care s-a ilustrat prin lipsă de sistematizare, prin neorînduială mintală. Astfel că Dicţionarul, lipsit de virtuţile speciei, este inutilizabil pentru antroponimie, ceea ce dovedeşte – a cîta oară? – că un om de ştiinţă poate deveni un bun politician, dar, dintr-un politruc, nu se poate obţine niciodată un om de ştiinţă.

Dată fiind importanţa deosebită a unui Dicţionar de antroponime româneşti pentru spiritualitatea românească şi europeană, sperăm ca organele abilitate să ia în seamă necesitatea alcătuirii unui corpus de nume româneşti, pe bază de surse determinate apriori. După rezultatele de pînă acum ale Margaretei Dovganiuc, sîntem îndreptăţiţi să estimăm că acesta va depăşi 150.000 de nume, mai ales populare, ceea ce va situa antroponimstica românească de departe pe primul loc în Europa.

Închei aici postarea, concluzionând că mulţi venetici „au spus iordane” despre Istoria şi Limba noastră şi că a venit vremea „să facem curăţenie în ograda noastră, ci nu a lor” !!! … la astfel de „bulgăroi cu ceafa groasă şi grecotei cu nas subţire” se referea şi Marele Eminescu !!!… nu suntem „naţionalişti extremişti”, dar nici nu acceptăm ca „venetici” să ne stâlcească Istoria şi Limba !!! 

P.S. Menţionez că d-l Gabriel Gheorghe este inginer, dar se prezintă astfel :

„ Am solicitat admiterea în Societatea de Studii Clasice în 1978, iar activităţile care-mi conferă autoritatea, exclusiv ştiinţifică (atîta cît există), sînt cu totul independente de prezenţa mea în SSC.

Astfel:

a. Sunt de două ori laureat (în 1968 şi 1069) al premiilor republicane pentru lucrări deosebit da valoroase în cercetare – proiectare,

b. Am elaborat (în afara articolelor de ziar şi conferinţelor) şi publicat cca 50 lucrări, însumînd cca 5000 pagini editoriale. Dintre acestea unele au fost publicate direct în străinătate: Franţa, 1967 şi 1973, R. F. Germania, 1969 şi 1973, Belgia, 1968, Italia, 1969 şi 1970, Austria, 1977.

Ultimele mele cărţi s-au bucurat de traduceri în engleză, spaniolă, germană şi maghiară, ca să mă refer numai la cele pentru care am fost solicitat şi am dat acorduri scrise. O lucrare de specialitate, de peste 500 pagini este în curs de publicare la una din cele mai celebre edituri din străinătate.

c. Numeroase inovaţii, invenţii, metode de lucru şi de calcul proprii, comunicate şi recunoscute pe plan internaţional.

d. Activitatea mea ştiinţifică, concretizată în lucrări, este cunoscută şi apreciată în:

– SUA (anexele 1 şi 2);

– Marea Britanie (anexele 3 şi 4);

– Franţa (anexele 5, 6 şi 7);

– Italia (anexa 8);

– Austria (anexa 9);

– Ungaria (anexa 10) etc.

Deşi deţin cîteva zeci de aprecieri de genul celor menţionate, mă opresc la 10 anexe) a5î , care pot fi ilustrative, pentru a nu risca refuzul poştei la expedierea scrisorii.

Calificat în SUA ca well known Rumanian specialist (anexa 2), în Italia ca noto sul piano internationale (anexa 8), lucrările mele, însumînd cca 1800 pagini editoriale, fiind considerate impressive, very fine (anexele 1, 3, 4), fondamentale (anexa 6) etc., ce spor de autoritate ar putea adăuga calitatea de simplu membru într-o societate de studii, oricare ar fi aceasta? Şi ce înseamnă un membru (poate fi şi de simplu auditor) între sutele de membri ai unei astfel de societăţi?

Nu cred în acest neant înregistrabil, totuşi neant, care este autoritatea titlurilor, şi nu calific lucrările decît după valoarea lor intrinsecă, a sporului de cunoaştere pe care-l aduc. Nu există cercetător conştiincios care să nu fi parcurs munţi de prostie, imprimaţi sub titulaturi pompoase.”

Sursa : http://getica.go.ro/antroponimie.htm