Dacia Iluministă

Marhematicos (4)

Zero şi Infinit

„După cum am arătat, cel mai important număr din toate este Zero.
Zero este un punct fără dimensiuni. Câte zerouri, câte puncte fără dimensiuni pot fi suprapuse? Răspunsul este un număr Infinit.
Leibniz s-a referit la Suflete ca Monade: puncte energetice, imateriale, indivizibile, neextinse, nepieritoare, nemuritoare, fără dimensiuni. Există infinite zerouri – monade / suflete – în univers, fără spațiu și fără timp. Ele sunt pură Minte, dar ele sunt iniţial NeConștiente până când pot dezvolta Conștiența.

Toate monadele împreună, se poate spune că formează o singură Monadă, cum ar fi celulele creierului care constituie un creier. Cea mai mare Monadă este Dumnezeu. Dar acesta nu este un simplist Dumnezeu Avraamic. Acesta este Dumnezeul Principiului Holografic. Aceasta nu este un Misticism. Aceasta este Matematica pură, rezultatul Logic al proprietăților lui Zero. Din punct de vedere religios, o infinitate de Suflete Indiviauale locuiesc în Sufletul Cosmic (Dumnezeu) și în acelaşi timp, Sufletul Cosmic locuiește în fiecare dintre Sufletele Individuale. Fiecare Suflet Individual este indisolubil legat de Sufletul Cosmic (Dumnezeu).

Aceasta este natura esențială a Existenței: Monada Cosmică și Monadele Individuale interacționează fără încetare până când fiecare Monadă Individuală devine la fel de clară ca Monada Cosmică, până când NeConștientul a fost alungat și totul este Clar, până când totul este Iluminat şi totul este Lumină .

Materialismul Ştiințific neagă existența Adimensionalităţii, a lui Zero şi a Monadei, astfel negând pe Dumnezeu, Sufletele și Viața De Apoi. Pentru oamenii de știință și matematicieni, a lupta împotriva realității fizice a lui Zero este una dintre cele mai ciudate enigme din istorie, având în vedere importanța supremă a lui Zero pentru Matematică și Ştiință.

Numărul Imaginar (i) este, de asemenea, de o importanță imensă, deoarece într-un univers în șase dimensiuni, format din trei axe imaginare și trei axe reale, este posibil să se definească o Singularitate în care toate distanțele sunt Zero.

Zero și Infinit sunt provincia lui Dumnezeu. Zero și infinit sunt acolo unde Ştiința și Religia se întâlnesc. Sunt granița supremă a Existenței. Zero – nimic – este cel mai mare mister din cosmos, în jurul căruia se învârte totul. Dacă există Zero, Big Bang şi Big Crunch sunt ușor de înțeles – „Ceva” vine de la Zero (Materia apare și evoluează din Minte). Dacă Zero nu există, universul în mod miraculos și irațional izvorăște din nimicnicie absolută. Ce credeți că este mai plauzibil?

Illuminati și numai Illuminati au reușit să reducă toate misterele existenței, toate întrebările fundamentale, toate dezbaterile vechi despre Religie, Ştiință și Filosofie la o singură întrebare matematică – are zero existență reală sau este este doar o construcție matematică ce nu apare niciodată în realitate?
Zero – da sau nu?
Aceasta este Întrebarea Cosmică. Este misterul semnificației Nimicului și cum Nimic devine Ceva care se întoarce în Nimic.

„Tu ești praf şi în praf te vei întoarce”.

„Ești Nimic și te vei întoarce în Nimic… și atunci vei fi Dumnezeu”.

Acesta este Evanghelia Illuminati.”

Armageddon Conspiracy

Psihocosmos (22)

Holograma

„Unde se află Mintea? Cum interacționează cu Corpul tău? Când moare corpul tău, mintea moare şi ea, sau are o Viață De Apoi? Acesta este misterul Existenței. Dacă umanitatea nu poate răspunde la aceste întrebări odată pentru totdeauna, atunci nu înțelege Realitatea.
Răspunsul nu va fi ceva evident. Va fi nevoie de un mare salt conceptual, până acum neprevăzut de aproape toată omenirea.
Anticii credeau că o Persoană era o reflectare a Cosmosului. O persoană ar avea un Corp și o Minte/Suflet, la fel ca și Cosmosul. „As Above So Below”. Este un Mit stupid, sau poate fi apărat intelectual?
Legătura Rațională dintre Înțelepciunea antică și Cunoașterea modernă nu este altceva decât Holografia.
Holografia este ceea ce permite ca Materialismul Ştiințific să fie înlocuit de Idealismul Matematic.
Holografia permite Sufletului, mai degrabă decât Materiei, să fie considerată Sursa Realității. „Atomii” Mentali (MONADELE) cu masa atomică zero, înlocuiesc Atomii Materiei cu masa atomică mai mare de zero, ca bază a lumii.
Suflete Individuale controlează Corpurile Individuale, iar Colecția Tuturor Sufletelor controlează Corpul Colectiv – Cosmosul. Toate acestea sunt consecințele inevitabile ale Matematicii Ontologice Fourier.
Saltul Intelectual fără precedent pe care trebuie să îl facă omenirea este să conceapă Realitatea ca fiind mai degrabă Matematică decât Religioasă.
Pitagora a înțeles acest lucru acum 2.500 de ani. Era cu cel puțin 2500 de ani înaintea timpului său (!).
Cu peste 300 de ani în urmă, Leibniz, cu Monadologia sa, a adoptat un Model Holografic de Realitate, prin care Monadele Adimensionale creează Iluzia Lumii Materiale Dimensionale. El a fost ignorat. Cele mai mari Genii ale umanității sunt întotdeauna „Înainte Cu Timpul”. Tocmai de aceea sunt cele mai mari Genii.
Pentru Ştiință, Mintea nu există deloc în nici un sens. Mintea, spune Ştiința, este un epifenomen inexplicabil al Materiei și nu ar putea exista fără Materie.
Oamenii religioși își echivalează Mintea cu Sufletul și cred că vor continua să se bucure de o altă viață după cea actuala. Cei mai mulți dintre ei își imaginează naiv că Mintea (Sufletul) este localizată în Corpul lor (în creier) și că Sufletul se îndepărtează la Moarte, lăsând Corpul să se întoarcă în praf. Aceasta ar implica faptul că Sufletul este capabil să meargă într-o călătorie prin Spațiu-Timpul fizic până la o destinație nespecificată, mistică.
Toate Sufletele sunt, de fapt, localizate permanent în același loc, toate „înghesuite” împreună într-un Domeniu Pur Matematic, concepţie departe de a fi înţeleasă azi de Ştiința Materialist-Empiricistă. Departe de a fi dependente de Materie, Sufletele sunt de fapt autoare – creatoare – a Materiei, adică Materia nu poate exista fără Suflet. Nu a fost un „Dumnezeu” care a creat Universul Material din Nimic. Sufletele au creat lumea din propria lor Energie Colectivă și au făcut-o astfel, Matematic, folosind Holografia.
„Big Bang”-ul a fost momentul în care universul spațio-temporal al materiei a fost proiectat din singularitatea imaterială a sufletelor matematice: MONADE = suflete nemuritoare, indestructibile, necreate. Acestea sunt primele „motoare”. Ele sunt originea tuturor lucrurilor din lumea noastră.
Corpurile se deplasează de la un loc la altul. Sufletele, NU. Ele nu merg niciodată în călătorii, în special în călătorii prin spațiu-timp. Sufletul tău nu este în Corpul tău. Nu este deloc în Spațiu-Timp. Sufletul tău se află într-o Singularitate Matematică Imaterială, Adimensională, în afara spațiului și timpului, împreună cu Sufletele tuturor celorlalți.
Soul World este un Domeniu Matematic De Frecvență, nu un Domeniu Spațiu-Timp Ştiinţific.
Sufletele Adimensionale nu pot nicicum să părăsească Domeniul de Frecvenţă Adimensional. Niciun Suflet nu locuiește într-un Corp în Spațiul Dimensional. În schimb, un Suflet controlează un Corp de la distanță, ca un Pilot al unei Drone care îl controlează de la distanță.
Toate Corpurile sunt în Spațiu-Timp. Niciun Suflet nu este în Spațiu-Timp. Corpurile și Sufletele locuiesc în domenii separate ale Existenței. Corpurile sunt Dimensionale. Sufletele sunt Adimensionale.
Deci, cum interacționează corpurile și sufletele, dacă sunt atât de diferite, locuind domenii care se exclud reciproc, separate de firewall-uri ontologice impenetrabile? Răspunsul stă în Matematica Fourier: matematica de conectare a Funcțiilor Spațiu-Timp la Funcțiile de Frecvență.
Corpurile noastre – lucrurile din domeniul științei empirice – aparțin domeniului spaţio-temporal Fourier al materiei, în timp ce Sufletele noastre aparțin domeniului de frecvență Fourier al Spiritului (în afara spațio-timpului, într-o singularitate imaterială) și „dialoghează” prin Transformări Fourier înainte și invers. Nu este nimic misterios și mistic în asta. Este Matematică Pură – cel mai Rațional și mai Logic lucru pe care îl puteți avea.
Matematica este limbajul naturii, limbajul Existenței în sine. Universul este Rațional și Inteligibil doar pentru că „vorbește” Matematic, ceva inerent Rațional și Inteligibil.
Fără matematică, nu ar exista niciun univers, nici măcar un univers irațional, neinteligibil, al haosului absolut și permanent, în care nicio Ordine și Organizare nu ar emerge vreodată.
Matematica este autorul tuturor lucrurilor. Matematica înlocuiește ceea ce Omenirea numea „Dumnezeu”. De fapt, „Dumnezeu” este pur și simplu antropomorfizarea Matematicii: Matematica s-a transformat într-o Super Entitate, într-o Personalitate Cosmică.
Matematica, din punct de vedere ontologic, cuprinde unități numite Monade, care nu sunt altceva decât Suflete Matematice. Sufletele nu sunt entități mistice, religioase. Sunt sisteme matematice de energie cu capacitate infinită, care cuprind nenumărate frecvențe sinusoidale. Sunt Vibrații Eterne. În termeni raționaliști, totul despre operațiunile lor poate fi cunoscut a priori prin studiul proprietăților și interacțiunilor undelor sinusoidale și cosinusoidale.
Crezi sau nu, dar acum, în centrul Universului – Originea Cosmică, exact unde a început Big Bang-ul, locuiește Sufletul tău. Eşti în această clipă înconjurat de orice alt suflet existent, fiecare în propriul său compartiment monadic separat, în propriul său domeniu matematic unic, care a existat literalmente dintotdeauna. Ești infinit de bătrân, ai văzut tot ce s-a întâmplat vreodată și ai contribuit la tot ce s-a întâmplat vreodată. Eşti deci o specie de Dumnezeu. Eşti un potențial Dumnezeu și ai capacitatea inusoide, Vibraţii, Raţiune, de a te optimiza, de a-ţi rezolva propria Ecuație Matematică și de a deveni un Dumnezeu actual.
Corpul tău mortal este în spațiu-timp. Sufletul tău nemuritor este acolo, în afara spațiu-timpului, dar atât de mare este puterea Matematicii Fourier că te poate convinge că sufletul tău stă chiar în spatele ochilor tăi. Aceasta este pur și simplu o Iluzie Matematică bine întemeiată.
Matematica Fourier este baza atât a Mecanicii Cuantice, cât și a Holografiei. Atunci când se înțelege bine, Mecanica Cuantică nu este nimic altceva decât o Holografie Ontologică. Toată ciudățenia aparentă a mecanicii cuantice decurge din faptul că ea conectează un mediu fără dimensiuni (Singularitate) la un mediu dimensional (Spaţiu-Timp); un Mediu Mental cu un Mediu Material; un Mediu Matematic cu un Mediu Ştiințific; un Mediu Metafizic cu un Mediu Fizic.
Holografia Cuantică se potrivește perfect cu realitatea concepută de Descartes cu sute de ani în urmă. Singularitatea Frecvenței în care se află Sufletele este potrivit lui Descartes Domeniul NeExtensibil al Substanței Gânditoare, iar Domeniul Spațiu-Timp (holograma cosmică) în care se află Corpurile, este Domeniul Extensibil al Materiei Descartes nu știa cum să interacționeze cele două domenii, dar asta era doar pentru că Matematica Fourier nu fusese încă descoperită în zilele lui. Dacă ar fi fost, Descartes, un matematician genial, ar fi realizat instantaneu că se rezolvă problema, altfel dificilă, a modului în care Mintea NeExtensibilă poate să interacționeze cu Materia Extensibilă.
Holografia este adesea descrisă ca fotografie 3D.
Fotografia – “scrisul cu lumină” – folosește lumina normală, în timp ce Holografia folosește lumina laser. Fotografia este o folosire a luminii pentru a scrie o reprezentare statică 2D a unui obiect pe un film, în timp ce holografia este despre folosirea luminii pentru a scrie o reprezentare 3D statică a întregului obiect pe un film. Dacă adăugați Timp la Holografie, avem un „Holomovement” (HoloMişcare).
Sufletele sunt făcute din Lumină (lumina fiind nimic altceva decât valuri sinusoidale matematice).
Sufletelele sunt scriitoare holografice cu Lumină. Toate Sufletele împreună, scriu Holograma Spațială pe care o numim Universul Material.
Trăim într-un univers de Holografie Ontologică, în care Sufletele formate din Fotoni creează, între ele, un model de Interferență Cosmică, pe care noi toți îl interpretăm apoi ca Realitate Fizică. De fapt, este doar un Domeniu Spaţiu-Timp Fourier proiectat dintr-un Domeniu de Frecvență Fourier. Universul Material este pur și simplu o Hologramă construită dintr-o Singularitate Imaterială.
Sufletul nemuritor, indestructibil este Instrumentul Holografiei Ontologice. Bine aţi venit la Sufletul Holografic! Bine ați venit în Lumea Holografică! Bine aţi venit la Realitate!
Vă oferim Pilula Roșie (vezi Matrix), dar nu vă vom conduce în nicio „gaură de iepure” mistică, nici nu vă vom duce într-o altă lume empiricistă care stă la baza acestei lumi empiriciste. Pilula Roșie pe care vi-o oferim este aceea a Matematicii Ontologice, sursa tuturor Cunoștințelor Adevărate, Absolute, Infailibile, Incontestabile.
Este timpul să vă Treziți din Visul dvs. empiric. E timpul pentru Raționalism. RAŢIUNEA vă va elibera. Raţiunea și numai Rațiunea vă arată Adevărul Existenței voastre. Ce ne pasă de Iraționaliștii care neagă faptul că trăim într-un Univers Matematic al Rațiunii? Prin definiție, orice „explicație” pe care o dau ei despre Realitate și orice critică pe care o fac Matematicii Ontologice este Irațională – pentru că primul lucru pe care l-au făcut, a fost să respingă Rațiunea ca mijloc de a înțelege Realitatea. Ei sunt Oamenii Ignoranți ai Pilulelor Albastre de genul lui Martin Luther, „părintele” WASP (White Anglo-Saxon Protestants) care spunea:
„RAŢIUNEA este Curva Diavolului”.
De râs, dacă nu ar fi de plâns!?
Ăştia conduc azi Lumea!!!

Mathematikós (1)

Pilotul Minții – „Fantomă/Duh” şi „Maşină/Dronă”

Matematica explică totul. Matematica vine în două ramuri: Dimensională și Adimensională:
Matematica Dimensională se referă la lumea Senzorială și Materială a Spatiu-Timpului și este ceea ce oamenii de știință studiază. Este baza fizicității/materialismului. E Matematica „Mașinii”.
Matematica Aimensională se referă la lumea Non-Senzorială, Imaterială (Mentală) a Frecvenței și e ceea ce studiază matematicienii ontologici. Este baza Non-Fizicităţii. Este Matematica „Fantomei”.
Dimensionalitatea se referă la toate numerele dintre Zero și Infinit (numerele care definesc Spațiu-Timpul). Adimensionalitatea se „învârte” în jurul lui Zero și Infinit (care definesc Singularitățile).

Pentru a înțelege Fantoma/Duhul din Mașină, imaginați-vă o Dronă. Aceasta este o Mașină fără Pilot. În sine, este total imobil. Nu are o Voință, nici o Teleologie. Drona devine funcțională numai când este controlată de la distanță de un Pilot la mii de km… un Pilot cu Voință și Teleologie. Pilotul este Fantoma/Duhul Maşinii/Dronei. Oricine ar găsi o Dronă ruptă în deșert nu ar fi confruntat cu nimic altceva decât cu o mașină ruginită care se descompune. Nu ar exista dovezi ale unui Pilot.
În Matematica Ontologică, moartea unui Creier (Maşina) apare atunci când controlul Minții care-l controlează (Fantoma/Duhul) se rupe … exact așa cum o Dronă „moare” de îndată ce conexiunea cu Pilotul său de control se descompune. Moartea este un fenomen Local, Dimensional, dar Viața este Non-Locală, Adimensională. Moartea este cuprinsă în Spațiu-Timp, în timp ce Viața este în afara spațiu-timpului. Viața este monadică, iar o Monadă este o Singularitate de Frecvență, Imaterială.
„Căutarea Conștienței în Creier este ca și cum ar trebui să cauți reporterul în radio”. –Nasseim Haramein
Căutarea Pilotului Dronei în dronă este ridicolă. Căutarea Sufletului în Corp este absurdă. Căutarea Minții în Creier este nebunie.

“Mișcarea unei particule elementare, conform Teoriei Undelor Pilot a lui Bohm, este legată de o Forță Totală dată de suma a doi termeni: o Forță Clasică (derivată dintr-un Potențial Clasic) și o Forță Cuantică (derivată dintr-un Potențialul Cuantic) “– Ignazio Licata, Davide Fiscaletti, „Potențialul Cuantic: Fizică, Geometrie și Algebră”

Mișcarea unui corp, conform Teoriei Iluministe a Minţii Pilot, este legată de o Forță Totală dată de suma a doi termeni: o Forță Clasică (derivată din Materialismul Ştiințific) și o Forță Mentală (derivată din Matematica Frecvențelor a lui Fourier). Mintea este Pilotul (Fantoma – „ghost”) care dirijează Corpul („Mașina”).
Fără Minte, Corpul uman nu ar avea Pilot, deci ar fi doar o colecție inertă, moartă de atomi materiali.
În 1931, John von Neumann a publicat „Bazele Teoriei Cuantice”, care până astăzi rămâne Biblia Matematică pe această temă. În această carte, von Neumann a oferit dovada matematică precum că o realitate clasică obișnuită nu ar putea sta la baza Teoriei Cuantice. De mai bine de douăzeci de ani, dovada lui von Neumann a constituit o coroborare matematică a „Interpretării de la Copenhaga”. Cu toate acestea, în 1952, David Bohm a făcut imposibilul și a dezrădăcinat această “dovadă” prin construirea unui model de electron cu atribute clasice a cărui comportare a corespuns predicțiilor Teoriei Cuantice. În acest model, electronul este privit ca o particulă obișnuită, cu o diferență esențială: electronul are acces la Informații despre mediul său. Pentru a deriva acest model, Bohm a început cu Ecuația Schrödinger, care este formula matematică centrală a Fizicii Cuantice. Folosind elegant matematica, Bohm a imparţit efectiv această ecuaţie in doua părţi sau termeni: un termen clasic care reproduce in esenţă Fizica Newtoniană si un termen non-clasic numit Potenţialul Cuantic. Termenul clasic tratează electronul ca o particulă obișnuită, ca și în fizica clasică. Potențialul Cuantic non-clasic este un termen asemănător cu „ca unda” care furnizează Informații electronului, legând-l de restul Universului. Potențialul Cuantic este responsabil pentru binecunoscuta Dualitate Undă-Particulă și toate celelalte fenomene bizare pentru care Teoria Cuantică a devenit celebră. Într-adevăr, caracterul non-local al realității cuantice – așa cum rezultă din Teorema lui Bell (vezi experimentul Einstein-Podolsky-Rosen) și observat empiric în experimentele renumite ale lui Alain Aspect – poate fi privit ca o dovadă plauzibilă pentru existența unei entități simbolizate cu Potenţialul Cuantic. “-
http://www.halexandria.org/dward404.htm
Potrivit lui von Neumann, o realitate clasică obișnuită nu poate sta la baza Teoriei Cuantice.
Potrivit lui Bohm, o realitate clasica poate sta la baza Teoriei Cuantice, doar că, prin adăugarea de ceva complet non-clasic … o Undă Pilot (Potențial Cuantic) care are acces la informații despre mediul particulei (întregul Univers!). Particula este o entitate spaţio-temporală; entitatea Undă Pilot este o Singularitate non-locală.
În termenii Dualităţii Minte-Materie, sau „Fantomă”-„Maşină”, realitatea „mașinii” este o realitate clasică, dar, atunci când se adaugă realitatea cuantică, aceasta devine o realitate „fantomă” în „mașină”, adică Mintea este adăugată la Materie.
Aspectul Dual Ontologic din Iluminism (Frecvență și Spațiu-Timp) nu este o realitate clasică, și sprijină pe deplin noțiunea de Undă Pilot, exprimată prin Singularitatea Frecvențelor Fourier în afara spațiului și timpului, prin care sunt interconectate toate lucrurile.
“Particula” este Corpul localizat; “Unda Pilot” este Mintea non-localizată (de fapt, Unda Pilot este legată mai degrabă de Mintea Cosmică decât de o Minte Individuală). Fiecare dintre noi are un Corp călăuzit de o Minte, iar Mintea noastră este legată de întregul Univers.
Când ne dezvoltăm suficient Mintea, devenim literalmente Dumnezeu!”

Thanatos&Eros

Thanatos – instinctul Morţii – corespunde Materialismului Ştiințific potrivit căruia suntem „mașini”, cu greu putem fi considerați vii. Poate că „ne-morţi”, “strigoi”, „zombi”, sunt termenii potriviţi.
Eros – asociat cu viața, creativitatea, sensul și scopul – este esența matematicii ontologice … reflectând universul ca un organism auto-rezolvant, auto-optimizant.
Eros este o caracteristică „fantomă”;
Thanatos o caracteristică „mașină”.
Potrivit Monadologiei lui Leibniz, locuim într-un univers fundamental viu.
În materialismul științific, locuim într-un univers fundamental mort, într-o „mașină” moartă, iar noi înșine suntem „mașini” moarte sau ne-moarte (Zombie-Strigoi). Ceea ce este sigur este că, în viziunea științifică asupra lumii, suntem fără Scop, fără Suflet.